574 matches
-
mituri, memorii, tradiții ș.a.) rămâne să joace un rol critic în ideea de identitate. 3.4.2. Critica postmodernă asupra constructivismului; identitatea ca discurs Postmodernismul nu se prezintă ca un câmp teoretic unitar, monolitic. Harris (1999:153) identifică, alături de doctrina discreditării științei și tehnologiei occidentale, a respingerii realizărilor și instituțiilor Vestului, o serie de trăsături care ar caracteriza la modul general postmodernismul: "Reprezentarea vieții sociale ca text; ridicarea textului și limbii la nivel de fenomen fundamental al existenței; aplicarea analizei literare
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
privilegiază doar o parte a acesteia, anume partea formală; în ultimă instanță, a devenit posibilă instituirea planului de întemeiere a unei științe normative (logica) privind modalitățile de rostire a gândurilor și de acreditare strict formală a celor corecte și de discreditare, tot strict formală, a celor incorecte. Logos-ul, conceput de unii filosofi prearistotelici drept principiu al tuturor lucrurilor, realitate originară, rațiune de a fi a celor ce există, este investit, prin proiectul logicii-organon, doar cu funcții formale, de susținere a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la terapeut; un transfer pozitiv - speranța în soluționarea problemei sale -, dar și un transfer negativ - teama, incertitudinea în legătură cu efectul intervenției. Rezultatul transferului negativ poate fi întreruperea comunicației și a cooperării cu terapeutul, sabotarea activității acestuia, mergându-se până la încercarea de discreditare a lui. Sindromul incertitudinii. Spre deosebire de sistemele biologice, sistemele își pot alege singure structurile, modurile de organizare, căutând, în funcție de condiții, structura cea mai potrivită. Odată cu apariția deciziei ca element central al mecanismului de funcționare și de schimbare a sistemelor, apare o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
muncă, nu suportă normalitatea socială. Dominarea, manipularea, deturnarea sunt singurele mijloace pe care le agreează. Fie pe cont propriu, fie prin „alianțe grupale perverse”. Dacă Îi este refuzată sau refuză el Însuși grupalitatea Împărtășită, atunci se angajează În acțiuni de discreditare, de sterilizare, de descalificare a efortului comun. El caută atunci parteneri cărora le insuflă sentimentul de excluși, inițiază „contracte perverse” sau „pacte denigrative” (Kaës), atrăgând complici inconștienți sau naivi. Atrăgându-i pe alții În proiectul său, el nu vede decât
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
religia nu mai este în societățile noastre plurale un bun împărtășit de toată lumea, iar cei care îl împărtășesc nu o fac la fel. Omul democrațiilor europene gîndește, lucrează, se mișcă într-o structură de realitate întemeiată pe refuzul monopolului, pe discreditarea unității care în lipsa verticalei transcendente e concepută (și temută) în varianta ei plată, opresivă, uniformizantă. Convingeri oricît de nobile, proiectele cele mai raționale, adevărurile cele mai evidente mai ales toate acestea nu pot spera să întîlnească o adeziune generală, să
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mărită și ipocrită / a biografiei tale.../ și-atunci te pândește; așteaptă momentul prielnic / când toate se închid... și sensurile ideale - / și ușa, da, ușa!... / tot ce ai trăit provizoriu, ca să trăiești pe îndelete acum” (Viciul poeziei pure 2). Vehemența tonului, discreditarea obstinată a conceptelor și persistența fantasmelor paterne o apropie întrucâtva pe autoare de diatribele metafizice ale Martei Petreu, fără să atingă însă intensitatea paroxistică a poetei clujene. Totuși, această limitare e compensată prin aptitudinea de a izola instantaneul semnificativ și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
desfășurase o activitate de spionaj în țară. S-a constatat că firma nu își plătise integral impozitele, că modul de realizare al contractului, în martie 1930, fusese deficitar, defavorizând net statul român. Camarila și regele au folosit afacerea Skoda pentru discreditarea lui Iuliu Maniu și a adepților săi468. În prima sa intervenție la Cameră, referitoare la această problemă, în martie 1933, Gheorghe Brăianu a apreciat că era necesară sancționarea celor care se vor dovedi vinovați, indiferent dacă erau români sau străini
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
naționale și copii eroilor de azi vor rămâne repetenți, dacă nu-mi vor ști biografia. Până atunci, însă, nu dau voie nimănui să atenteze la libertatea lașității mele de a voi să trăiesc. 169 La loc de cinste între procedeele discreditării se află ironia din paginile eseurilor de tinerețe ale lui Eugen Ionescu din volumul incendiar Nu. Dintre cele două cronici dedicate romanului eliadesc Maitreyi, cea "elogiatoare" este subminată constant de scurte seisme de ironie care îi clatină eșafodajul prin precizări
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cum procedează adesea Costache Olăreanu 42, până la parodierea și pastișarea exemplară, demonstrativă pentru asimilarea conștientă și transmutarea creativă a lecției înaintașului. În general asociată cu ideea de epigonism, de parazitare a unui model ilustru prin rescriere elogioasă sau, dimpotrivă, prin discreditare, parodia și chiar și pastișa pot deveni forme de hibridizare artistică, în sensul pozitiv, de fortificare și revigorare a seminței textuale primare. Într-o carte de referință cu titlul semnificativ Melancolia descendenței, Monica Spiridon sublinia raportul dintre parodie și preocuparea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1993. 119 Ibidem. 120 Urmuz, op. cit., p. 6. 121 Ibidem. 122 Adriana Ghițoi, Caragiale publicist, ed. cit., pp. 9295. 123 Vezi Florin Manolescu, Caragiale și Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii, ed. cit., capitolele Parodia ca teorie și practică a discreditării, Trei procedee: ironia, supralicitarea, oximoronul. 124 Scrisoarea datată 18.IV.1922, adresată de Urmuz d-rei Maria G., republicată în "România literară", an XXVI, nr. 10, 18-24 martie 1993. 125 apud. Jean-Marc Defays, op. cit., p. 21. 126 T. Todorov, Les Genres
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
necognitive, pe care oamenii le folosesc în mod frecvent atunci când primesc un feedback care infirmă. Aceste comportamente adaptative sunt: Motivația - sporirea efortului pentru a îmbunătății feedbackul pe viitor; Desconsiderarea feedbackului - căutarea unui feedback afirmator care să anuleze feedbackul infirmator, sau discreditarea sursei de la care a venit feedbackul; Schimbarea feedbackului - prezentarea unor dovezi, sau argumentarea incorectitudinii evalurării oferite; Disocierea - disocierea de rezultatele proiectului. Afirmarea în public că nu s-au depus eforturi în sarcină pentru ca legătura dintre rezultat și trăsături, competențe, valori
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
emoționat de acest lucru, și l-ar vedea prea premeditat pentru a-l crede veritabil." Aceste reticențe, formulate de unii teoreticieni ai clasicismului asupra necesității utilizării versului în teatru, se vor înmulți la sfârșitul secolului. Asupra lui apasă o adevărată discreditare, din cauza pompei și emfazei care îl caracterizează, în secolul al XVIII-lea, când este considerat ca impropriu pentru a imita limbajul vieții. 4.3.2. Artificiul monologului și al aparteului În teatru, se presupune că actorii dialoghează în fața spectatorilor, ca și cum
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Italia și în Franța separarea genurilor comic și tragic, necunoscută în rest. Comedia spaniolă, teatrul elisabetan suprapun procedeele de compoziție ale lui Seneca și amestecul de tonuri moștenit din teatrul medieval. Refuzul contaminării genurilor este exclusiv francez. Astfel se explică discreditarea ce va apăsa îndelung asupra teatrelor străine cauzată de teoreticienii francezi, convinși că nu există decât o singură estetică posibilă, estetica clasică a purității. 6.1. Definiția tradițională a genurilor dramatice Teoreticienii clasicismului reiau, în secolul al XVII-lea, opoziția
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dintr-o comedie spaniolă intitulată El Palacio confuso". Cât despre Molière, care fură cu drag de la toți predecesorii săi, el ia parțial de la Lope intriga din Școala soților (L'Ecole des maris 9). Totuși, chiar de la apariția Clasicismului, o uriașă discreditare apasă în Franța asupra operei lui Lope de Vega. Chapelain, care în tinerețe a tradus totuși cu entuziasm unele dintre piesele sale, îl copleșește cu disprețul său în Sentimentele Academiei franceze asupra tragi-comediei Cidul, în 1638. Boileau, în Arta poetică
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
creația unei gândiri rele sau ostile, ca niște iluzii nefaste și himere (Gershevitch, 1975, p. 79, nota 4) alimentate de adoratorii lor, pentru care sunt În același timp sfetnici Înșelători și perfizi. În G³th³ aceștia nu sunt doar obiect al discreditării (Kellens 1991a, p. 52), ci și al unei condamnări fără drept de apel. Concepția pe care Zoroastruxe "Zoroastru" o are despre divin este exprimată În idei abstracte, care fac parte dintr-un limbaj ce folosește pe larg termeni Înzestrați cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fie în oameni deranjați mintal, fie în teroriști. Va produce pierderi imense culturii omenești"6. Atunci cînd va lua sfîrșit, pagubele materiale produse de el vor putea fi remediate. Chiar și viețile pierdute vor putea fi înlocuite; dar daunele morale, discreditarea suferită din pricina lui de valorile secolului al XIX-lea, discreditarea adusă intelectualității, toate acestea erau cu totul altceva. În mijlocul acestei tragedii, Iorga a întrevăzut și unele perspective. În ciuda profundei sale aversiuni față de război, el scria că România trebuie să fie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pierderi imense culturii omenești"6. Atunci cînd va lua sfîrșit, pagubele materiale produse de el vor putea fi remediate. Chiar și viețile pierdute vor putea fi înlocuite; dar daunele morale, discreditarea suferită din pricina lui de valorile secolului al XIX-lea, discreditarea adusă intelectualității, toate acestea erau cu totul altceva. În mijlocul acestei tragedii, Iorga a întrevăzut și unele perspective. În ciuda profundei sale aversiuni față de război, el scria că România trebuie să fie gata să profite de ocazie ca să-și afirme "drepturile naționale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Hitler. Constituia oare linia aceasta o alternativă realistă pentru România Atît goga-cuziștii cît și legionarii erau atît de ahtiați după puterea politică încît preferau să nu citească Mein Kampf a lui Hitler sau să analizeze teoriile lui Rosenberg. După discreditarea politicii și a economiei, exemplul german și italian părea să ofere mai multe speranțe. Iorga își dădea seama de ceea ce ar însemna aceasta pentru România Mare pe termen lung; dar dată fiind proporția considerabilă a tineretului care nutrea simpatie față de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
XX. și aceasta este o poveste care nu poate fi Înțeleasă decât În context paneuropean: declinul fervorii politice din Vest (mai puțin În rândul unei minorități intelectuale marginalizate) a fost Însoțit de pierderea credinței politice (din motive complet diferite) și discreditarea marxismului oficial În Est. În anii ’80, dreapta intelectuală a părut la un moment dat că ar putea resuscita proiectul (născut tot În secolul al XIX-lea) de a demola „societatea”, lăsând problemele publice În voia unei piețe nerestricționate și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și abuzul procedurii, urmate de câteva dezastre care au culminat cu o serie de accidente tragice și perfect evitabile, au contribuit nu numai la căderea guvernului conservator doi ani mai târziu, ci și la sfârșitul ciclului de privatizări și la discreditarea retrospectivă a Însuși thatcherismului În aspectele lui extreme. Printre victimele doamnei Thatcher se numără chiar propriul ei Partid Conservator. Când Doamna de Fier a isprăvit treaba, acesta - partidul „natural” de guvernământ al țării timp de aproape un secol - nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cele recunoscute deja de regim și Înscrise În lege, ceea ce conferea opoziției un aer moderat, aproape conservator, obligând totodată partidul la defensivă. A lua În serios litera legii „socialiste” era mai mult decât o simplă tactică sau un instrument de discreditare a guvernanților comuniști. În societăți Închise, unde totul era de natură politică - astfel Încât politica propriu-zisă era exclusă -, „drepturile” ofereau o portiță de ieșire, o primă breșă În cortina de pesimism care Învăluia Europa de Est În „tăcuții ani ’70”, un sfârșit al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui din Balcani și Europa Centrală. Denunțați odinioară ca naționaliști, fasciști și colaboratori ai naziștilor, lor li se ridicau acum statui pentru eroismul dovedit În război (parlamentul român a păstrat chiar un minut de reculegere În memoria lui Antonescu). Odată cu discreditarea retoricii antifasciste au dispărut și alte tabuuri. Rolul Armatei Roșii și al Uniunii Sovietice putea fi discutat Într-o lumină diferită. Statele baltice proaspăt eliberate au cerut Moscovei să recunoască ilegalitatea Pactului Ribbentrop-Molotov și anihilarea unilaterală a independenței lor de către
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de putere de care beneficia în câmpul hibrid al politicii și culturii românești. Mutarea tactică efectuată de președintele T. Băsescu prin condamnarea regimului comunist a avut drept consecință reconfigurarea raporturilor de putere în sensul oficializării narativei liberale în concomitent cu discreditarea publică a narativei conservatoriste. În contextul politicilor asupra memoriei purtate în cultura română postcomunistă, Raportul Tismăneanu și condamnarea comunismului pe care acesta a legitimat-o istoric semnalează succesul forțelor democratice anticomuniste de a impune în conștiința istorică românească grila de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Cântecul răzeșului, cu dezarmantele sale versuri de obidă: Ard-o focul răzeșie,/ Eu chiteam că-i boierie/ Și-i numai o sărăcie!, creație introdusă și în manualele școlare de limbă și literatură română în epoca colectivizării. Evident că se urmărea discreditarea ideii de libertate a țărănimii din timpurile mai vechi. Nu putem trece cu vederea nici faptul că unii editori ai corpusului de Documente privind istoria României, A. Moldova, urmare a presiunilor pe linie de stat în ideea promovării cu orice
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]