1,331 matches
-
subliniază dintru început caracterul „disident” și „moderat” al regizorului adept al teatrului sintetic: „În mișcarea moderniștilor italieni, deosebirea caracteristică a lui Anton Giulio Bragaglia de grupul futuriștilor extremiști reprezentați prin Marinetti rezidă în pozitivul activității sale luminoase și a futuriștilor disidenți și moderați cari au contribuit enorm la desvoltarea modernă a artei italiene”. Activitatea sa impresionantă de regizor, pictor, sculptor, scenograf, cineast, editor, conferențiar, decorator, fotograf de artă, publicist, animator ș.a.m.d. e listată meticulos. Ca și Beaudouin, Bragaglia este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a cîntărit greu în balanța validării. Iată doar cîteva titluri de după 1990 în care numele celor doi sînt asociate: „Dans la ligneé d’Urmuz” de Geo Șerban, în Cahiers roumains d’études littéraires, nr. 1-2, 1994, pp. 175-179, „Un urmuzian disident: Grigore Cugler” de Mircea Anghelescu, în România literară, nr. 28, 15-21 iulie 1998, p. 10, reluat în volumul de contribuții la istoria exilului literar românesc Cămașa lui Nessus, Ed. Cartea Românească, București, 2001. În 1996, apare la Editura Cogito din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pînă la un punct, estetica Decadenței. Datele lor sociale corespund, întru cîtva, celor ale membrilor „generației de la 1914” din Franța (cf. Albert Thibaudet); ei aparțin - de fapt - familiei eclectice a independenților postsimboliști, scindați între nostalgia tradiției și tentația emancipării radicale. Disidenții spiritului Belle Époque vor deveni, ulterior, fermenți ai „anilor nebuni” ’20, reprezentanți cultivați ai unei avangarde constructive, ecumenice și estetice, cultivînd cu precădere - în plan ideologic - valorile unei stîngi mefiente față de totalitarismele politice ale secolului al XX-lea. Formați într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sau poeți ca Ilarie Voronca, Stephan Roll, Mihail Cosma (viitorul Claude Sernet) se grupează inițial în jurul revistelor Contimporanul și Clopotul, dar mai ales la Punct (mai agresivă), trecînd - după absorbirea acesteia de către revista lui Vinea și Iancu - la Integral, alături de „disidentul” M.H. Maxy, și la unu, odată cu deplasarea lor „revoluționară” dinspre futurism către suprarealism, pe fondul ascensiunii fascismului european, cu toate avatarurile sale. Sinteză particulară de constructivism și futurism, considerat de unii exegeți postbelici ai fenomenului drept singura contribuție originală, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nr. 229, feb. 1956, p. 2 Amăriuței, Constantin, Urmuz et la tentation du Non-Sens, ibid., nr. 250, dec. 1969-feb. 1970, p. 2. Anghel, Paul, Urmuz și Sonata, în vol. Arhivă sentimentală, Editura Cartea Românească, București, 1968 Anghelescu, Mircea, Un urmuzian disident: Grigore Cugler, în vol. Cămașa lui Nessus, Editura Cartea Românească, București, 2001 Apollinaire, Guillaume, Chroniques d’art, trad. rom. De la Ingres la Picasso. Cronici de artă, în românește de Elis Bușneag. Antologie de texte și prefață de Dumitru Dancu, Editura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin această-mi Încadrare greșită că nu cunoaște semnificația acestui termen. Nu vă supărați, domnule profesor, că vă contrazic, deoarece eu sunt anticomunist (sau opozant al comunismului din România, cum avea să mă caracterizeze enciclopedia Wikipedia pe internet), ci nu disident, calificativ valabil pentru comuniști ca Ion Iliescu, Silviu Brucan, Paul Goma și alții, care s-au opus doar regimului ceaușist, nu și comunismului). Tot atunci, Îndrăznii să-l corectez, precizând că nu de câteva ori, ci doar o dată dădusem examen
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
țări, «Delegație, care, a spus dl Berry, să fie neapărat condusă de senatorul Mihai Grama»”. Ana Maria Vințan, autoarea articolului reprodus din ziarul România liberă. Un cameleon căcăcios și mare șarlatan, numit Paul Goma, pe care Securitatea l-a făcut disident comunist Neavând calculator și, implicit, nici acces la internet, de aceea foarte târziu, abia În martie 2013, aflai de la un consătean că Paul Goma, În urmă cu mulți ani, s-a referit la mine, În „Jurnalul” său, postat pe internet
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
oligatoriu, unde se putea spune orice despre oricine. Apoi, În 1977, când comunistul Paul Goma (ca să se afirme, că nu putea trăi de-ar fi rămas necunoscut, Își folosi vocația de oportunist, devenind, din anticomunist, un comunist-sadea) se lansa ca disident În interiorul P.C.R., oficializat prin audiența acordată de Cornel Burtică, secretar al C.C. al P.C.R., Începu să se bată cu pumnul În piept, declarând Întruna că numai el și Nicolae Ceaușescu nu se tem de Securitate. La 14 ani după Revoluția
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Partidul Social-Democrat, aflat Într-un proces de unificare - a se citi asimilare - cu comuniștii și două grupări disidente din cele două mari partide istorice, care erau dispuse la o colaborare cu comuniștii. Între aceste grupări se distinge cea a liberalului disident Gheorghe Tătărăscu, fost prim-ministru În repetate rânduri În perioada interbelică și care În guvernul xe "Groza"Groza a ocupat funcția de ministru de Externe. Procesul de erodare a democrației În România se manifesta prin multiple fenomene: pe plan politic
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
orientare de stânga vor intra În componența Comitetului Democratic Evreiesc: Blocul Sionist al Palestinei Muncitoare, Ichud, Mishmar, ca și I.K.U.F. (Idisch Kultur und Folklor) au intrat Împreună cu comuniștii În noua structură 4. La Comitet s-au afiliat și „disidenții” din U.E.R., un grup În frunte cu M. Zeltzer-xe "Sărățeanu"Sărățeanu, format din 20 de membri 1. Reprezentanții Partidului Social-Democrat au aderat, după prelungite ezitări, la Comitet, abia În aprilie 19462. Aceasta a fost configurația noului organism. Chiar dacă Partidul Comunist
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
forme de disidență, gesturi curajoase de protest, reprimate însă rapid și brutal. Spre sfârșitul anilor ’80, datorită atât adâncirii crizei regimului comunist, cât și presiunii politice și ideologice puternice a Occidentului pentru drepturile omului, care limita intervenția internă brutală, numărul disidenților este în creștere. Toate țările din sistemul socialist, cu excepția Poloniei, erau însă departe de constituirea unei mișcări organizate cât de cât semnificative. Imigrarea ilegală a fost modalitatea cea mai răspândită de scăpare individuală din „lagărul” comunist. Așteptarea „schimbării prin cumularea
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
politice distincte au devenit active: tehnocrația, care ocupa pozițiile-cheie de conducere în întreaga societate, și grupările politice anticomuniste. Singurii care în ultima perioadă a comunismului au devenit activi politic în mod distinct au fost persoane izolate sau grupuri foarte reduse: disidenții. În România, acest segment a fost extrem de mic și, în consecință, puțin semnificativ. Combinația represiune/toleranță a conferit forțelor anticomuniste un caracter fragmentar și mai degrabă marginalizat. Dacă orice încercare de organizare era brutal reprimată, prezentând riscul punerii în pericol
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
variantă a vieții lui Dobre după august 1977 susține că acesta ar fi fost internat într-un azil psihiatric, unde a fost supus unui tratament de spălare a creierului pe care regimul comunist din România (după modelul sovietic) îl aplica disidenților și opozanților în poststalinism. Mai multe voci susțin că Dobre ar fi revenit, în timpul evenimentelor din decembrie 1989, în Valea Jiului, respectiv la Petroșani (apărând în balconul Primăriei, pentru a vorbi mulțimilor), prezentându-se ca fiind fostul lider al greviștilor din
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
nu au fost aduși în instanță spre a fi judecați, întrucât regimul ceaușist dorea să evite punerea pe tapet a faptului că muncitorii se aliaseră cu intelectualii. În plus, exista obsesia ca muncitorii să nu fie proiectați în ipostaza de disidenți sau opozanți ai regimului comunist, ci în aceea de huligani și delincvenți. Deportarea și urmările revolteitc "Deportarea și urmările revoltei" Deportații au fost supravegheați continuu (acasă și la noul loc de muncă), impunându-li-se un program strict. Colegii de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
la fereastră, când vorbea mulțimii, Lászlo Tökes s-a simțit depășit de evenimente, s-a temut de amploarea solidarității românilor la protestul său și a sfătuit mereu oamenii să plece acasă, pentru a nu stârni autoritățile. Fără să fie un disident de anvergură, Lászlo Tökes s-a opus cu mijloacele sale (prin predici) abuzurilor regimului Ceaușescu; după cum recunoaște el însuși, era un nonconformist sau un disident în interiorul Bisericii Reformate, interesat de coagularea minorității maghiare din România în jurul ideii de libertate religioasă
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
sfătuit mereu oamenii să plece acasă, pentru a nu stârni autoritățile. Fără să fie un disident de anvergură, Lászlo Tökes s-a opus cu mijloacele sale (prin predici) abuzurilor regimului Ceaușescu; după cum recunoaște el însuși, era un nonconformist sau un disident în interiorul Bisericii Reformate, interesat de coagularea minorității maghiare din România în jurul ideii de libertate religioasă. Într-un interviu din 1989, Tökes declară: „Mi-am asumat responsabilitatea și pericolul să lupt pentru drepturile Bisericii, ale minorității maghiare. ș...ț N-am
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Român în Frontul Salvării Naționale (cu scopul evident de a nu obstrucționa impactul acestuia în întreaga țară) a fost o eroare; dar, firește, nimeni nu avea cum să-și dea seama, în decembrie 1989, că FSN era un cocteil de disidenți, membri ai nomenclaturii, aventurieri, mercenari, securiști și revoluționari; nimeni nu avea cum să intuiască felul în care FSN avea să uzurpe și, mai ales, să deturneze sensul revoltei timișorene și, în general, al revoluției române, atât cât a fost ea
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
se transformase acum într-o avalanșă de nestăpânit - aveau să dobândească o hotărâtoare substanță revoluționară și să se definească, atât prin premise, cât mai ales prin perspectiva imediată, ca un act istoric crucial, revoluționar” (p. 55). Recunoscut la Televiziune ca „disident”, Iliescu este purtat la studioul 4 (locul tele-revoluției), unde lansează un apel pentru coagularea unei structuri de putere, dând întâlnire la ora 17.00, la sediul fostului Comitet Central (unde se afla mulțimea bucureștenilor), celor doritori să participe la constituirea
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
FSN a fost spontană, că denumirea FSN fusese mediatizată prin postul de radio „Europa Liberă”, de unde și opțiunea pentru ea, dar și fiindcă „voiam să salvăm națiunea” (p. 16). Iliescu nu uită, în acest context, să-și facă autoportretul de „disident”: prima dispută și ruptură cu Ceaușescu a avut-o în 1971, după vizita acestuia în Coreea de Nord, vizită în urma căreia Iliescu a criticat societatea coreeană dezumanizată. Din cauza acestei reacții, Ceaușescu l-a acuzat de „intelectualism”, retrogradându-l și sugerându-i să
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
-l și sugerându-i să se instruiască în sens comunist. „A aplicat cu mine metoda chinezească, a trimiterii la reeducare”, precizează Iliescu în mod hiperbolic și inadecvat (p. 33). După care ar fi urmat diferite stadii ale decăderii politice a „disidentului”, persecutat de dictator. Recunoaște că, de aceea, a participat la o serie de întâlniri conspirative anticeaușiste, într-un grup de patru-cinci sau doar de două persoane, la aceste întâlniri fiind prezenți, între alții, și Nicolae Militaru sau Virgil Măgureanu. Securitatea
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
fost doar discuții, nu acțiuni propriu-zise. Mai mult, declară că nu ar fi fost posibilă nici o lovitură de stat coordonată de Armată sau de Securitate, întrucât acestea erau aservite regimului și, în același timp, supravegheate și epurate de orice posibili disidenți. În România nu era posibilă nici o „revoluție de catifea”, pentru că nu exista rezistență și alternativă la putere; de aceea, singura soluție era o „răbufnire, explozie socială, revoltă populară” (p. 171). Laudă Timișoara pentru eroismul său și admite că ziua de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
nu au ieșit masiv pe străzile capitalei doar muncitori, ci și studenți și intelectuali (dar aceștia nu se potriveau, probabil, cu teoria „muncitorească” a lui Ion Iliescu). Un rol aparte în cărțile lui Ion Iliescu îl au autoportretele emfatice de „disident”: nu orice fel de „disident”, ci unul trimis la „reeducare” de către Ceaușescu. Or, Ion Iliescu nu a fost, totuși, un persecutat al dictatorului (nu a fost arestat sau anchetat; nu s-au făcut presiuni asupra lui, nu a primit amenințări
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
străzile capitalei doar muncitori, ci și studenți și intelectuali (dar aceștia nu se potriveau, probabil, cu teoria „muncitorească” a lui Ion Iliescu). Un rol aparte în cărțile lui Ion Iliescu îl au autoportretele emfatice de „disident”: nu orice fel de „disident”, ci unul trimis la „reeducare” de către Ceaușescu. Or, Ion Iliescu nu a fost, totuși, un persecutat al dictatorului (nu a fost arestat sau anchetat; nu s-au făcut presiuni asupra lui, nu a primit amenințări, nu i-a fost interzisă
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
între Occident și URSS de a-l debarca de la putere pe Ceaușescu; autorul mărturisește că, personal, încă din octombrie 1989, știa despre posibilitatea înlăturării lui Ceaușescu. În străinătate s-a urmărit în special crearea unui grup de opoziție, alcătuit din disidenți față de Ceaușescu, astfel încât aceștia să fie prezentați, mai târziu, ca promotori ai acțiunii de răsturnare a dictatorului (p. 23). Cazul Tökes ar fi fost astfel speculat de spionajul străin, pentru a declanșa o mișcare la Timișoara, cu sprijin logistic din
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
loc o conspirație americano-sovietică, definitivată în cadrul întâlnirii de la Malta, unde s-a discutat schimbarea regimului din România, dar și rămânerea României în sfera de influență rusească. Complotul extern ar fi început cu multă vreme înainte de Malta, fiind astfel posibilă mediatizarea disidenților (Lászlo Tökes, Doina Cornea, Mircea Dinescu etc.) pentru opinia publică internațională și românească, înainte de căderea lui Ceaușescu. Stoian nu exclude definitiv revolta concretă a populației, dar contestă începuturile revoltei de la Timișoara, precum și perioada de după 22 decembrie, când s-a manifestat
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]