645 matches
-
contra” pare a fi întotdeauna cel care declanșează conflictele deschise. Se pot da multiple exemple în acest sens. Ne putem totuși întreba dacă întotdeauna, în mod universal, agresorul este „agentul”, și nu „victima” disonanței cognitive maximale. 7.6. Teoria minimizării disonanței cognitivetc "7.6. Teoria minimizării disonanței cognitive" Festinger a considerat, de cele mai multe ori tacit, dar uneori și explicit, că disonanța cognitivă este un fenomen natural, o caracteristică originală a lumii umane. Din subcapitolele anterioare s-a putut deduce că el
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
care declanșează conflictele deschise. Se pot da multiple exemple în acest sens. Ne putem totuși întreba dacă întotdeauna, în mod universal, agresorul este „agentul”, și nu „victima” disonanței cognitive maximale. 7.6. Teoria minimizării disonanței cognitivetc "7.6. Teoria minimizării disonanței cognitive" Festinger a considerat, de cele mai multe ori tacit, dar uneori și explicit, că disonanța cognitivă este un fenomen natural, o caracteristică originală a lumii umane. Din subcapitolele anterioare s-a putut deduce că el a realizat o teorie psihologică a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
totuși întreba dacă întotdeauna, în mod universal, agresorul este „agentul”, și nu „victima” disonanței cognitive maximale. 7.6. Teoria minimizării disonanței cognitivetc "7.6. Teoria minimizării disonanței cognitive" Festinger a considerat, de cele mai multe ori tacit, dar uneori și explicit, că disonanța cognitivă este un fenomen natural, o caracteristică originală a lumii umane. Din subcapitolele anterioare s-a putut deduce că el a realizat o teorie psihologică a cunoașterii și învățării, fundamentând-o pe realități ale afectivității umane. Formulările sale voit pozitiviste
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ale afectivității umane. Formulările sale voit pozitiviste nu pot estompa această credință nemărturisită după care raporturile omului cu semenii și cu lucrurile au o componentă emoțională și pulsională „inextricabilă”. În 1957 a formulat două ipoteze centrale (de fapt, teze!) ale disonanței cognitive: I. Prezența disonanței produce o creștere a presiunii de a reduce această disonanță 1. II. Forța presiunii de reducere a disonanței este în funcție de magnitudinea disonanței existente 2. Aceste ipoteze cu căutat timbru pozitivist-fizicalist nu trebuie să ne păcălească. Festinger
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
sale voit pozitiviste nu pot estompa această credință nemărturisită după care raporturile omului cu semenii și cu lucrurile au o componentă emoțională și pulsională „inextricabilă”. În 1957 a formulat două ipoteze centrale (de fapt, teze!) ale disonanței cognitive: I. Prezența disonanței produce o creștere a presiunii de a reduce această disonanță 1. II. Forța presiunii de reducere a disonanței este în funcție de magnitudinea disonanței existente 2. Aceste ipoteze cu căutat timbru pozitivist-fizicalist nu trebuie să ne păcălească. Festinger nu credea că disonanța
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
care raporturile omului cu semenii și cu lucrurile au o componentă emoțională și pulsională „inextricabilă”. În 1957 a formulat două ipoteze centrale (de fapt, teze!) ale disonanței cognitive: I. Prezența disonanței produce o creștere a presiunii de a reduce această disonanță 1. II. Forța presiunii de reducere a disonanței este în funcție de magnitudinea disonanței existente 2. Aceste ipoteze cu căutat timbru pozitivist-fizicalist nu trebuie să ne păcălească. Festinger nu credea că disonanța cognitivă, deși naturală, este o „realitate neagră” a lumii. Numeroasele
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
au o componentă emoțională și pulsională „inextricabilă”. În 1957 a formulat două ipoteze centrale (de fapt, teze!) ale disonanței cognitive: I. Prezența disonanței produce o creștere a presiunii de a reduce această disonanță 1. II. Forța presiunii de reducere a disonanței este în funcție de magnitudinea disonanței existente 2. Aceste ipoteze cu căutat timbru pozitivist-fizicalist nu trebuie să ne păcălească. Festinger nu credea că disonanța cognitivă, deși naturală, este o „realitate neagră” a lumii. Numeroasele fenomene de incomunicabilități și ignoranța care o atestă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și pulsională „inextricabilă”. În 1957 a formulat două ipoteze centrale (de fapt, teze!) ale disonanței cognitive: I. Prezența disonanței produce o creștere a presiunii de a reduce această disonanță 1. II. Forța presiunii de reducere a disonanței este în funcție de magnitudinea disonanței existente 2. Aceste ipoteze cu căutat timbru pozitivist-fizicalist nu trebuie să ne păcălească. Festinger nu credea că disonanța cognitivă, deși naturală, este o „realitate neagră” a lumii. Numeroasele fenomene de incomunicabilități și ignoranța care o atestă indubitabil nu sunt considerate
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
disonanței produce o creștere a presiunii de a reduce această disonanță 1. II. Forța presiunii de reducere a disonanței este în funcție de magnitudinea disonanței existente 2. Aceste ipoteze cu căutat timbru pozitivist-fizicalist nu trebuie să ne păcălească. Festinger nu credea că disonanța cognitivă, deși naturală, este o „realitate neagră” a lumii. Numeroasele fenomene de incomunicabilități și ignoranța care o atestă indubitabil nu sunt considerate de Festinger ca fiind fatale. Dimpotrivă. El a căutat să găsească modalități și căi de „micșorare a disonanței
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
disonanța cognitivă, deși naturală, este o „realitate neagră” a lumii. Numeroasele fenomene de incomunicabilități și ignoranța care o atestă indubitabil nu sunt considerate de Festinger ca fiind fatale. Dimpotrivă. El a căutat să găsească modalități și căi de „micșorare a disonanței”. A dezvoltat în acest sens o teorie a „reducerii disonanței” (reduction of dissonance) care poate fi considerată, în mare măsură, o teorie secundară a învățării. Expresia „reducerea disonanței” este echivalentă cu „învățarea parțială”. Nici învățătura, nici cunoașterea nu pot fi
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Numeroasele fenomene de incomunicabilități și ignoranța care o atestă indubitabil nu sunt considerate de Festinger ca fiind fatale. Dimpotrivă. El a căutat să găsească modalități și căi de „micșorare a disonanței”. A dezvoltat în acest sens o teorie a „reducerii disonanței” (reduction of dissonance) care poate fi considerată, în mare măsură, o teorie secundară a învățării. Expresia „reducerea disonanței” este echivalentă cu „învățarea parțială”. Nici învățătura, nici cunoașterea nu pot fi „totale”. Dar disonanța cognitivă și apaidensia omenească pot fi minimizate
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Dimpotrivă. El a căutat să găsească modalități și căi de „micșorare a disonanței”. A dezvoltat în acest sens o teorie a „reducerii disonanței” (reduction of dissonance) care poate fi considerată, în mare măsură, o teorie secundară a învățării. Expresia „reducerea disonanței” este echivalentă cu „învățarea parțială”. Nici învățătura, nici cunoașterea nu pot fi „totale”. Dar disonanța cognitivă și apaidensia omenească pot fi minimizate. „Răul lumii nu poate fi eradicat”; el poate fi micșorat însă continuu. În fraze scurte și decise, el
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în acest sens o teorie a „reducerii disonanței” (reduction of dissonance) care poate fi considerată, în mare măsură, o teorie secundară a învățării. Expresia „reducerea disonanței” este echivalentă cu „învățarea parțială”. Nici învățătura, nici cunoașterea nu pot fi „totale”. Dar disonanța cognitivă și apaidensia omenească pot fi minimizate. „Răul lumii nu poate fi eradicat”; el poate fi micșorat însă continuu. În fraze scurte și decise, el a arătat căile precise pe care se poate merge pentru a înlocui disonanța cu consonanța
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
totale”. Dar disonanța cognitivă și apaidensia omenească pot fi minimizate. „Răul lumii nu poate fi eradicat”; el poate fi micșorat însă continuu. În fraze scurte și decise, el a arătat căile precise pe care se poate merge pentru a înlocui disonanța cu consonanța în viața omului. După Festinger, „ipotezele” de mai sus conduc la ideea potrivit căreia disonanța poate fi redusă. Ar exista trei modalități prin care acest lucru se poate realiza: - prin schimbarea unuia sau mai multor elemente implicate în
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
poate fi micșorat însă continuu. În fraze scurte și decise, el a arătat căile precise pe care se poate merge pentru a înlocui disonanța cu consonanța în viața omului. După Festinger, „ipotezele” de mai sus conduc la ideea potrivit căreia disonanța poate fi redusă. Ar exista trei modalități prin care acest lucru se poate realiza: - prin schimbarea unuia sau mai multor elemente implicate în relațiile disonanței; - prin adăugarea unor elemente cognitive ce sunt armonioase cu cunoașterea existentă; - prin scăderea importanței elementelor
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
consonanța în viața omului. După Festinger, „ipotezele” de mai sus conduc la ideea potrivit căreia disonanța poate fi redusă. Ar exista trei modalități prin care acest lucru se poate realiza: - prin schimbarea unuia sau mai multor elemente implicate în relațiile disonanței; - prin adăugarea unor elemente cognitive ce sunt armonioase cu cunoașterea existentă; - prin scăderea importanței elementelor implicate în relațiile disonante. Aplicând aceste idei la situația actuală, se obțin douăsprezece tehnici. Să le enumerăm în limbajul concis al lui Festinger (1957, pp.
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
unor elemente cognitive ce sunt armonioase cu cunoașterea existentă; - prin scăderea importanței elementelor implicate în relațiile disonante. Aplicând aceste idei la situația actuală, se obțin douăsprezece tehnici. Să le enumerăm în limbajul concis al lui Festinger (1957, pp. 264-265): 1. Disonanța în urma deciziei (post decision dissonance) poate fi redusă prin creșterea atractivă a alternativelor alese, scăzând atractivitatea alternativelor alese sau pe a ambelor. 2. Disonanța în urma deciziei poate fi redusă prin observarea unor caracteristici ale alternativelor alese și nealese ca fiind
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
obțin douăsprezece tehnici. Să le enumerăm în limbajul concis al lui Festinger (1957, pp. 264-265): 1. Disonanța în urma deciziei (post decision dissonance) poate fi redusă prin creșterea atractivă a alternativelor alese, scăzând atractivitatea alternativelor alese sau pe a ambelor. 2. Disonanța în urma deciziei poate fi redusă prin observarea unor caracteristici ale alternativelor alese și nealese ca fiind identice. 3. Disonanța în urma deciziei poate fi redusă prin scăderea importanței varietății de aspecte ale deciziei. 4. Dacă încuviințarea forțată (forced compliance) a fost
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
post decision dissonance) poate fi redusă prin creșterea atractivă a alternativelor alese, scăzând atractivitatea alternativelor alese sau pe a ambelor. 2. Disonanța în urma deciziei poate fi redusă prin observarea unor caracteristici ale alternativelor alese și nealese ca fiind identice. 3. Disonanța în urma deciziei poate fi redusă prin scăderea importanței varietății de aspecte ale deciziei. 4. Dacă încuviințarea forțată (forced compliance) a fost solicitată, disonanța poate fi redusă prin schimbarea opiniei personale pentru a o aduce la același nivel cu comportamentul deschis
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
deciziei poate fi redusă prin observarea unor caracteristici ale alternativelor alese și nealese ca fiind identice. 3. Disonanța în urma deciziei poate fi redusă prin scăderea importanței varietății de aspecte ale deciziei. 4. Dacă încuviințarea forțată (forced compliance) a fost solicitată, disonanța poate fi redusă prin schimbarea opiniei personale pentru a o aduce la același nivel cu comportamentul deschis sau prin amplificarea cantității de răsplăți sau pedepse. 5. Dacă încuviințarea forțată nu reușește să fie solicitată, disonanța poate fi redusă prin intensificarea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
forced compliance) a fost solicitată, disonanța poate fi redusă prin schimbarea opiniei personale pentru a o aduce la același nivel cu comportamentul deschis sau prin amplificarea cantității de răsplăți sau pedepse. 5. Dacă încuviințarea forțată nu reușește să fie solicitată, disonanța poate fi redusă prin intensificarea opiniei personale originale sau prin micșorarea recompensei ori a pedepsei. 6. Prezența disonanței conduce la căutarea de noi informații care vor susține consonanța cunoașterii cu elementele cognitive existente și vor ocoli acele surse de informații
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
același nivel cu comportamentul deschis sau prin amplificarea cantității de răsplăți sau pedepse. 5. Dacă încuviințarea forțată nu reușește să fie solicitată, disonanța poate fi redusă prin intensificarea opiniei personale originale sau prin micșorarea recompensei ori a pedepsei. 6. Prezența disonanței conduce la căutarea de noi informații care vor susține consonanța cunoașterii cu elementele cognitive existente și vor ocoli acele surse de informații ce duc la mărirea disonanței. 7. Când unele elemente cognitive implicate într-o disonanță pot fi reduse prinschimbarea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
intensificarea opiniei personale originale sau prin micșorarea recompensei ori a pedepsei. 6. Prezența disonanței conduce la căutarea de noi informații care vor susține consonanța cunoașterii cu elementele cognitive existente și vor ocoli acele surse de informații ce duc la mărirea disonanței. 7. Când unele elemente cognitive implicate într-o disonanță pot fi reduse prinschimbarea comportamentului, în acest fel se schimbă și elementele cognitive disonante. 8. Expunerea forțată sau accidentală la informații care tind să crească disonanța duce la interpretarea și priceperea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a pedepsei. 6. Prezența disonanței conduce la căutarea de noi informații care vor susține consonanța cunoașterii cu elementele cognitive existente și vor ocoli acele surse de informații ce duc la mărirea disonanței. 7. Când unele elemente cognitive implicate într-o disonanță pot fi reduse prinschimbarea comportamentului, în acest fel se schimbă și elementele cognitive disonante. 8. Expunerea forțată sau accidentală la informații care tind să crească disonanța duce la interpretarea și priceperea greșită a informațiilor persoanei care, astfel expusă, tinde să
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
informații ce duc la mărirea disonanței. 7. Când unele elemente cognitive implicate într-o disonanță pot fi reduse prinschimbarea comportamentului, în acest fel se schimbă și elementele cognitive disonante. 8. Expunerea forțată sau accidentală la informații care tind să crească disonanța duce la interpretarea și priceperea greșită a informațiilor persoanei care, astfel expusă, tinde să evite creșterea disonanței. 9. Introducerea disonanței prin exprimarea dezacordului față de alte persoane poate fi redusă prin schimbarea unei opinii, prin influențarea opiniei celorlalți și prin excluderea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]