978 matches
-
plin cu albine sălbatice. Abia dacă apucase să-l pună pe fugă pe Doctoraș, că a venit Garda pe capul lui. Un fel de înțelegere pe care o semnase tânărul Mark și, din câte se pare, țara are acum nevoie disperată de serviciile lui. Știți-Voi-Cine - măcar pe ea te poți baza - îl duce la biroul de recrutare din Kearney. Același loc unde Rupp și mai-sus-pomenitul Mark se înființaseră acum câteva vieți, ca să discute despre contribuția lui Mark la siguranța națională. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fugit? izbucni ea. Apoi se înmuie iar, rușinată. Nu știai, atunci când am vorbit despre întoarcerea ta acolo? — Nici acum... nu știu. Nu e... Ar fi vrut să spună dorință, dar suna vag. Nesigur, ca în scrierile Celebrului Gerald. Altă strădanie disperată pentru a face din haos o poveste continuă. — Dacă mă gândesc retrospectiv, poate că o parte din mine abia aștepta s-o revadă. —La prima vizită nu ți-ai dat seama că ești atras de ea? Reflectă înainte să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
când nu știa nimic, știa cum pot eșua oricare dintre aceste premise. Întreg: munca lui Sperry și Gazzaniga cu pacienții cu comisurotomie a împărțit această „ipoteză“ fix la jumătate. Epilepticii cărora li se extirpase corpul calos, ca o ultimă încercare disperată de a li se trata boala, sfârșiseră prin a locui două emisfere cerebrale separate, fără legătură între ele. Două minți despărțite în același craniu, dreapta intuitivă și stânga matrițelor, fiecare emisferă folosindu-și propriile percepții, idei și asocieri. Weber asistase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sunt mai obscure decât cele mai complicate cercetări neurologice. Paginile emană iz de prerie și de o mie de soiuri de ierburi. Citește și recitește, fără să rețină nimic. Se uită pe notițele de pe margine ale lui Mark, la mâzgălelile disperate de lângă orice pasaj care ar putea duce înainte, departe de confuzia permanentă. Spre sfârșit, dungile nesigure de marker devin mai late și mai frenetice. Acesta a fost drumul Destinului; ne-a condus spre acele capricii timpurii ale norocului, care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așa. Ea zâmbi din nou și încheie: - Dacă ai să consulți memoria comună Gosseyn, ai să descoperi că noi am avut o discuție mai scurtă despre asta cu Gosseyn Doi. Memoria îi fu pusă imediat la dispoziție. Undeva, în timpul bătăliei disperate pentru salvarea planetei Venus, cei doi Prescott își încrucișaseră drumurile cu incredibil de activul Gosseyn Doi - care sărea dintr-o zonă dodecimală într-alta luptând aproape în fiecare loc în care ajungea. Așa că, atunci când cuplul își făcuse din nou apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
rece al iernii prin gurile de aerisire, după care beau o ceașcă de ceai în club, pentru cîțiva cenți. Nu mă țineam deoparte doar din pricina timidității. Simțeam, în primul rînd, că această sociabilitate exuberantă nu se potrivea cu exhibițiile noastre disperate pe apă, cu toate mișcările incorecte de care eram atît de dureros conștient chiar în momentul în care le făceam, și cu propria mea inadecvare, la care se adăuga acum sentimentul de insuficientă putere musculară. Aveam bănuiala constantă că aș
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în luna decembrie. Suntem primitivi, săraci, neam de traistă față de politicoșii indiferenți și bogați de pe autobahn-ul vestic și asta e șansa noastră. Muncim mai mult, cu salarii de rahat, stăm pe dinaintea vitrinelor de sărbători împodobite tutto a colori și suntem disperați, chinuiți de formula implacabilă a unui cartezianism fără noblețe: am deci exist. Sau vai nouă! nu am și de aceea nu sunt. Toate astea îmi par a fi motoarele dezvoltării, șansa capitalismului românesc, ieșirea din amorțirea generațiilor care au supraviețuit
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
o va opri? Lanark se ridică în picioare, cuprins de o teamă îngrozitoare. Cu puțin timp în urmă îi spuse lui Sludden că era mulțumit. Acum tot ce auzea, vedea sau își amintea îl împingea în brațele panicii. Avea nevoie disperată de Rima, de o Rima care să fie tristă sau să zîmbească alături de el, o Rima ale cărei temeri le-ar putea domoli și n-ar arunca în el cuvinte ca niște pietre. Plăti ceaiul, se întoarse în camera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
merg chiar un pic mai departe, răspunse nexialistul. Ca istoric, vei recunoaște, desigur, că nici o tentativă de exterminare totală nu a fost vreodată încununată de succes. Nu uita că atacul dezlănțuit de felină împotriva noastră avea la baza nevoia ei disperată de hrană. E limpede că resursele acestei planete nu-i mai pot hrăni specia. Acum, semenii felinei n-au habar de existența noastră și tocmai de aceea nu reprezintă pentru noi un pericol. De ce să nu-i lăsăm să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
marfă din străinătate, decât de la fetele noastre. Și ce vină ai tu? Agata începu să plângă de-a binelea. După ce se mai potoli îi spuse cu glasul ei cel mai necăjit că e adevărat, că fetele, Ana și Lenuța, sunt disperate și că ea s-a străduit să le ajute. Numai că ziaristul, care nici măcar nu semnează - „așa-i obiceiul“, interveni doctorul - prezintă totul ca și cum asta ar fi regula, și nu este. Multe din fetele pe care le-au ajutat au
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Chestiunile etice nu ne privesc. Și acum, dacă nu vă supărați, relatați-mi pe scurt problema dumneavoastră pentru a o trece în registru și a o prezenta tribunalului. Fara se lăsă pe speteaza scaunului leoarcă de apă. Avea nevoie absolută, disperată de informații suplimentare despre Cayle. Vorbea, bălmăjind cuvintele: - Bine, dar... dar ce... cum... Își reveni cu oarecare dificultate și, cu un glas slab, povesti tot ce s-a întâmplat. Când termină, fata îi spuse: - Acum vă rog să mergeți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
plâns îi zguduiră trupul plăpând. ― Lasă, interveni Ioniță. Îți face rău. Melania își scutură buclele albe. ― Atât de tînăr! N-a avut nimic de la viață. E îngrozitor de nedrept... Lacrimile-i curgeau șiroaie. Umerii mici tresăreau convulsiv. Doamna Miga o mângâia disperată pe cap. ― Te rog, draga mea, liniștește-te. Te implor! Nu putem face nimic. Hai, fetițo, fii cuminte! Șerbănică îi aruncă din colțul lui o privire dușmănoasă: "De mine nici nu-i pasă! Nu s-a uitat o singură dată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
informații nouă sute de minute... studiați valoarea tensiunii unu... Trebuie distrus? Gîndul secret, aproape demențial care-i veni în cap lui Hedrock în timp ce stătea acolo, cu mințile zdruncinate, așteptîndu-și moartea, era că o vorba de valoarea de relație a întregii lupte disperate de pe Pămînt pentru a desființa propulsia interstelară. Dar nu mai conta. Era prea tîrziu. Omul acționa prea încet pe scara timpului nemăsurat. Ființe mai puternice puseseră de mult mîna pe atît de mult din univers cît doriseră, iar restul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
este un personaj conradian ros de propria sa taină. Domnind peste un regat ce nu cunoaște un alt suveran decât bunul său plac, Călugărul intră în acest joc al Marelui Război, optând să îi asiste pe germani în campania lor disperată de corsari moderni. Călugărul și armata lui de oceanieni visători și cruzi este aliatul pe care Germania imperială îl cultivă. Locotenentul de corvetă Slütter, cel care venerează datoria ca pe un cult prusac, se va sacrifica, dezonorându-și uniforma, coborând
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sperie. Își dau seama cât de mult au nevoie de tine și de discuții. Realizează brusc că orice înțelegere la care ar ajunge în afara biroului de mediere nu ar fi la fel de inspirată. Și asta îi aduce împreună, ambele părți sunt disperate să continue negocierile. Voi, mediatorii, numiți asta „proiect comun“, nu? Ceva de genul ăsta. Chiar îi unește împotriva unui dușman comun: voi. Genial. —Ai tras cu urechea. —Antrenamentul, ce pot să zic? —Ticălosule. — Îmi place cum pronunți. Ticălllllosule. Accentul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
stea jos. Cine știe ce-ar putea să facă aici, cu mama lui moartă zăcând la picioare? Încă nu îndrăznise să-l întrebe cum îl cheamă. Și-a sacrificat întreaga viață ca să aibă grijă de noi. Și de sâmbătă era disperată să facă ceva, să treacă la fapte. Ai văzut și tu lucrul ăsta. Amintește-ți cum te-a prins de mână. Voia să o ajuți, să terminați ce a început tatăl meu, orice ar fi asta. Fiindcă credea că miza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o permanentă îngrijorare și în fiecare zi, după sosirea domnișoarei Trixie, mai ales acum, când fabrica trebuia să înceapă expedierea liniei de primăvară-vară, își ridica privirea plină de speranță de câte ori se deschidea ușa. Adevărul era că Gonzalez avea o nevoie disperată de funcționari, care să-l ajute la treburile de birou. Domnul Gonzalez zări un cozoroc verde dincolo de ușă. Traversase oare domnișoara Trixie fabrica, hotărând să intre din nou prin ușa din față? Se mai întânmplase odată să se ducă dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mâna doamnei Levy. — Vreau să te străduiești să se simtă bine venită, Gonzalez. Femeia asta are încă mintea ageră. Dă-i să facă ceva care să-i exerseze facultățile pe care le are. Acordă-i mai multă autoritate. Are nevoie disperată de un rol activ în întreprinderea aceasta. — Absolut. Asta am spus și eu întotdeauna. Nu-i așa, domnișoară Trixie? — Cine? se răsti domnișoara Trixie. — Întotdeauna am dorit să-ți asumi mai multă responsabilitate și autoritate. Nu-i adevărat, domnișoară Trixie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pentru a face schimbări dureroase în educație, la nivelul populației, al imigrației și instruirii necesare pentru a face față viitorului? Una dintre cele mai drastice modificări va fi reprezentată de atitudinea schimbată în legătură cu imigranții: în viitor, vom avea o nevoie disperată de imigranți care să vină în America. Până în 2015, vom avea mai multe locuri de muncă decât angajați - aproape zece milioane de joburi vor ajunge să fie neocupate, dacă nu vom schimba situația actuală, și cât mai rapid. RĂSPUNSUL LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
pentru care cele mai avansate cercetări din Japonia se referă la înlocuirea calităților umane în viitor. Abordând o anumită profunzime, imigrația în continuă creștere ar putea contrabalansa nivelele scăzute de fertilitate înregistrate în Statele Unite și Europa. Mobilitatea forței de muncă, disperată pentru atingerea unui nivel mai sustenabil al vieții din punct de vedere economic, va deveni un factor-cheie pozitiv al economiilor - dar și unul care va conduce la dispariția altora. Acele națiuni care vor restricționa fenomenul imigrației vor avea parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
resurse alternative de energie vor avea nevoie de timp - decenii. Această discuție se referă la genul de viitor pe care ni-l dorim. Ce este important să alegem? Pentru ce dorim noi ca națiune să planificăm? Se manifestă o nevoie disperată pentru o dezbatere mai serioasă referitoare la ce viitor vrem să creăm pentru America. Liderii doresc să cunoască. Noi dorim să cunoaștem. Fiecare dintre următoarele prognoze este un posibil scenariu pentru evoluția Americii. Desigur, Națiunea Prosperă reprezintă viitorul preferat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
de-a deveni târfa unui bogătaș. — Ce poveste frumoasă! zise Matthew emoționat. — De aceea m-am Întristat când am ajuns aici și ți-am văzut casa. Încă nu fac parte din „familie“. Câțiva ani după ce am rupt logodna am fost disperată, oricum. Așa am ajuns eu ultima virgină din facultate. — Chiar așa? Întrebă el amuzat. — Din fericire, acum nu mai sunt, zise ea, aruncându-i o privire ghidușă. Matthew nu era un puști, ca Stefano. Era bărbat, iar dragostea din prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
către o clădire albă, cu cupolă. Doi soldați tîrăsc cu forța un bărbat către o mașină a patrulei. E Never Stop, cu rucsacul lui cu tot. Wakefield ar vrea să intervină, dar picioarele Îi sînt de plumb și are nevoie disperată de apă. Aerul din cazinou este greu de fum de țigară. Un grup de bătrîni În scaune cu rotile cu tuburi de oxigen prinse În chingi de mînere sînt parcați În fața unui șir de mașini de poker mecanic. O parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că „fun“ este un concept mai tare, spune ea, apucîndu-l de tăria care, sub atingerea ei, devine din ce În ce mai tare. — Distracția europeană nu este niciodată suficient de aproape de capitulare continuă ea, În timp ce-i mîngîie delicat Învîrtoșeala. Este un soi de pauză disperată Între războaie, o scutire de la inevitabilul dat al sorții. Deci așa arată distracția americană, În stilul Coastei de Vest. Zace Într-un rîu de senzualitate, trupul Îi e ca o lăută sau o vioară, iar bule de șampanie se joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
te halea. Era uriaș și dădea cu capul de la mătură. Mi-am văzut de ale mele și am ieșit. Pe mandatul ăsta am făcut ce am făcut. Am învățat să mă tai pe meseveu. Aveam un băiețaș pe cameră care dispera și am văzut că atunci când nu i se dădea ceva se tăia. Era ’95-’96. Am văzut așa, am făcut și eu. Și mă întrebau ce faci, mă, de ce n-ai spus ce vrei și după aia să te tai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]