5,812 matches
-
fi spunînd strada Mircea Vulcănescu pentru oameni cumsecade. Dar pentru dezmățați ca voi, a rămas tot Ștefan Furtună. BUNICUL: Ei, așa nu se poate. Eu mă duc. (iese) GETA: Mamă! Nu-l lăsa. Dacă se duce la femei? BUNICA (cu dispreț): Mă rog! Eu nu sînt geloasă. GETA: Nu-i vorba de asta. Dar toacă toată pensia și cu ce plătim lumina? BUNICA: Lasă-l! Grigore! BUNICUL (reintră): Ce mai vrei? BUNICA (scoate din geantă și îi întinde un teanc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ce plătim lumina? BUNICA: Lasă-l! Grigore! BUNICUL (reintră): Ce mai vrei? BUNICA (scoate din geantă și îi întinde un teanc de bani fără să-l privească): Ia-i! Du-te la Ștefan Furtună al tău și... (accentuat, cu total dispreț) fă-te de rîs! (BUNICUL ezită o clipă, face un pas pentru a ieși ofensat, dar apoi se întoarce, înhață banii și iese). FANE (lasă ciocanul și cuiul): Plec și eu. GETA (stupefiată): Ce? Te duci și tu la femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
moartă pe amîndoi (dar Tatăl a ieșit). BUNICA: Of! S-a scrîntit bărbatu-tău de tot (ia tabloul abstract, niște dungi trase la întîmplare, pe care Tatăl nu l-a mai agățat și îl pune pe șevalet, îl contemplă cu dispreț și își face cruce). Poftim! Zice că asta-i pictură. Ptiu! EDUARD (intră repede): Săru-mîna! S-a întîmplat ceva? L-am văzut pe tata plecînd supărat. (dă cu ochii de tabloul pus pe șevalet și izbucnește într-un mare hohot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și nici con secințele pe care le trezește această Înfrângere. În fond, Îmi zic adesea, toți Își primesc În adolescență mica „revelație“, dacă nu vocația, cei mai mulți Însă o refuză - iar Societatea Socialistă Multilateral Dezvoltată, În care să exiști presupunea exact disprețul acestui refuz, nu Își chema la sân decât troglodiții apți să o construiască; și cu toții am fi construit-o, dacă ni s-ar fi dat voie să o părăsim și să lăsăm totul În seama naturii... Când Însă cuvintele te
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
zică „Hristos a Înviat“ și să facă pe Moș Gerilă... Sunt disprețuiți și temuți, cei mai mulți dintre ei sunt izolați, unii Îi Înjură pe față, fără frică, mai ales cumnații, verii, unchii, bunicii... Nu mai e vremea uciderii aproapelui, e timpul disprețului fără nuanțe, așa ne creștem odraslele, așa le trimitem În viitor, ca pe niște câini care să știe să muște și să se gudure, de parcă nu mai e aer pentru toți, nici grâu, nici iertare. Și tot În ziua aceea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
1984. Pentru el sfârșitul lumii trecuse. 7 Desigur, se gândea Îngrozit la ce se va Întâmpla când va citi la marele cenaclu, Își zicea că, oricât de laș ar fi, trebuia să Îi Înfrunte, trebuia să le arunce În față disprețul, lehamitea pe care i-o inspirau, dar știa el să fie subtil? Va avea forța de a o Întâlni pe Ionela, dacă sărmana fată va mai fi În stare să dea ochii cu el, să zdrăngăne din chitară În timp ce el
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
s-a zbătut și s-a descotorosit de Vasile, apoi s-au privit În ochi respirând greu, cu ură. — Nenorocitule, a șuierat Căreală, tu de unde dracu’ ai apărut? Vă omor pe amândoi! — Omori pe mă-ta, a zis Vasile cu dispreț, și l-a izbit sălbatic În frunte cu piatra aceea de râu, care, cu nici un minut În urmă, străjuia pașnic florile. Căreală a căzut fulgerat pe spate. Vasile s-a apropiat În genunchi de el și cu furie l-a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de conștientizare a acesteia. “Art. 206 Calomnia Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară ori disprețului public.” Fapta trebuia comisă în public. Înscrisurile, plângerile sau denunțurile nedezvăluite nu erau considerate a fi publice, însă fapta era considerată publică și atunci când comunicarea se făcea succesiv mai multor persoane. La fel și dacă se folosea mass-media. Atât timp cât nu
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
mijloace, privind o faptă determinată, faptă concretă care să poată fi identificată sau individualizată. Dacă afirmația nu privea o faptă determinată, se putea reține o infracțiune de insultă. Verificarea gravității faptei se făcea în concret de către judecător. Fapta imputată atrăgea disprețul public atunci când, raportat la morala din acel moment, de situația personală a părții vătămate, a agentului, de felul în care opinia publică privea aceste fapte, atribuirea sau imputarea era de natură să-i atragă părții vătămate disprețul public. “Art. 259
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Fapta imputată atrăgea disprețul public atunci când, raportat la morala din acel moment, de situația personală a părții vătămate, a agentului, de felul în care opinia publică privea aceste fapte, atribuirea sau imputarea era de natură să-i atragă părții vătămate disprețul public. “Art. 259 Denunțarea calomnioasă (1) Învinuirea mincinoasă făcută prin denunț sau plângere, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o anume persoană, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. (2) Producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
nu ar trebui relevate”. Art. 206 Calomnia Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară ori disprețului public.” “Art. 259 Denunțarea calomnioasă (1) Învinuirea mincinoasă făcută prin denunț sau plângere, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o anume persoană, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. (2) Producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
pahar și nu-i vine să creadă că dintre degetele lui iese fum de carne arsă. Își privește degetele care i se topesc și-și privește carnea sfârâind pe sticla de gheață și mâna lui rămâne lipită de pahar, în timp ce disprețul cade în pahar ca o măslină. Apoi dorința de răzbunare se înfige ca un pai exotic în cocktailul ucigaș și toate ingredientele se învălmășesc unele-ntr-altele și culo rile sentimentelor se atrag unele pe altele și se topesc în ele însele
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Și apoi Sophia simte frică. O frică viscerală, care o paralizează și care îi face inima să bată foarte tare. Și femeia se întoarce spre ea și o privește, și în privirea femeii e tot reproșul din lume și un dispreț universal, iar Sophia vrea să vorbească și nu reușește să scoată nici un sunet, și femeia face un pas spre ea, și atunci Sophia se trezește udă de transpirație. Părul ei e ud și mâinile ei tremură. Se ridică din pat
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și pe-astea. Dă-mi și mie o țigară, îmi spune Cavanosa. Fuck, man. Era să-mi sară inima din piept. Stai să-mi revin. Cavanosa stă lângă mine pe marginea căzii și se privește pe el însuși, cu un dispreț nedi simulat. Se vede zăcând pe jos lângă closet și nu-și poate reprima un rictus de dezgust. Îi întind o țigară. Observ că mâna îmi tremură puțin. Cum se face că un om poate să ajungă în halul ăsta
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
spre mine, așa cum zăceam pe scaunul din față, dar Shaganè a întins o mână printre scaune și a împins țeava de parte de mine, ușor în față, spre botul mașinii. Nureddin a hohotit sacadat: — îi e frică, ha? Neascunzându-și disprețul din rânjet, a ridicat mitraliera și a înfipt-o vertical cu patul în spațiul din spatele frânei de mână, moment în care percutorul s-a declanșat și a trimis o rafală scurtă în tavanul jeepului, făcându-i pe cei trei din
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
nu este simplă transferare a ceva sub o anume formă sau datorită unei anume forme, ca în ceea ce I.A. Richards numește cu aversiune "teoria comunicării ca vulgară împachetare". Richard folosește această sintagmă plină de culoare pentru a-și vărsa disprețul asupra unor abordări din teoria comunicării, de genul modelului Shannon-Weaver, care consideră că ar exista un miez al mesajului, anterior și independent în raport cu forma. Acesta este apoi codificat, adică este împachetat într-un limbaj ca un colet care trebuie trimis
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
îl consideră pe om o ființă eminamente optică ), prosperă o superficialitate a individului, derutat de imaginile comerciale, anesteziat de spectacolul ieftin, nonstop în care se complace mass media. "M-am format, mărturisește Constantin Călin, într-un climat intelectual în care disprețul față de Ťurechiștiť era foarte mare". La ceasul de față, "urechiștii" sunt în floare. Un om de teatru ajuns deputat, îi atribuie lui Mateiu Caragiale mottoul Crailor ce în realitate aparține lui Raymond Poincaré. "Mîine, cu același aplomb, unii vor repeta
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
simptomatic. Toate acestea se petrec pe fondul ofensivei culturii de divertisment. Poezia este prima dintre victime. Literatura însăși, de orice tendință specifică ar fi, a pierdut teren în fața televiziunilor, a discotecilor etc. Generațiile cele mai tinere exprimă, dacă nu un dispreț, atunci un dezinteres pentru lectură, nu însă chiar atât de dezastruos pe cât e de clamat. Dar e clar că literatura română postdecembristă se scrie într-un alt climat ideologic decât cea imediat postbelică, deși efectele sunt cam aceleași. Dictatura pieței
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
Cuvîntul e înregistrat de I.-A. Candrea (Dicționarul enciclopedic "Cartea Românească", 1931) și de Dicționarul limbii române (DA, 1940), pentru că apăruse deja în teatrul lui Alecsandri, în seria ciocofleandură, ciocoroifleandură, ciocorofleac - compuse glumețe, prin joc de cuvinte "exprimând mai mult dispreț decât simplul ciocoi" ( DA). Seria respectivă nu e decît un fragment din procesul de recombinare continuă a termenilor expresivi-peiorativi: i se poate adăuga coțofleandură (pl.: coțoflendere) "cață, gură-rea"; "coțofană" (în Glosarul regional Argeș al lui D. Udrescu, 1967). Primul element
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]
-
Mă face fericit gândul că toată această zăpadă este a mea. Ideea de proprietate n-are, luată în sine, nimic vulgar, este întrutotul compatibilă cu diafanitatea zăpezii. Mulți oameni, schilodiți sufletește de ideologia comunistă, privesc cu circumspecție sau chiar cu dispreț simțul proprietății. Ei s-ar declara, în mod sigur, oripilați de bucuria cuiva de a fi proprietar de zăpadă. Din punctul lor de vedere, această bucurie este vulgară și exprimă egoismul și aviditatea. Nimic mai departe de adevăr - de adevărul
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
scandalul "mătușa Tamara"; eliminarea miniștrilor PD din executiv; vara fiebinte de la CNSAS ale cărei principale victime au fost Mona Muscă și Dan Voiculescu; scindarea PNL; formarea PLD; ascuțirea conflictului dintre președinte și premier; coaliția celor 322 și suspendarea președintelui în disprețul avizului Curții Constituționale. În afara evoluției cronologice cei doi autori publică, firesc, un capitol dedicat activității Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste în România și o anexă cuprinzând câte două articole polemice. Așa cum spuneam, ambii autori își asumă (asta chiar nu
Anii vrajbei noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8888_a_10213]
-
servesc Istoria; împotriva Tatălui, "Sartre de Slatina", și a României lui; împotriva Puterii, Autorității, Administrației; împotriva evidenței, logicului, realismu-lui, firescului, naturalului, incontestabilului; împotriva modei și a canonului. Împotriva tradiționalismului (nu și a tradiției) și împotriva unor avangardiști autohtoni, numiți cu dispreț "falși trăsniți". Sistematizarea acestei arii a negațiilor (în toate direcțiile) este completată prin inventarierea și clasificarea gesturilor de semn contrar, tentativelor de căutare a unui Sens stabil, garantat gnoseologic. Dar, după cercetarea textelor și analiza lor strânsă, de close reading
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
era să rămîn lipit de mine. Mai precis Ťsă pun în afarăť ceea ce se afla Ťînăuntrul meuť". Altfel spus să-și salveze "suflețelul" prin extrovertire scriptică. Rezerva față de rostirea prin mijlocirea literaturii să-i fi venit d-lui Liiceanu dinspre disprețul suveran al lui Noica față de tot ce nu putea fi inclus în "ideea pură"? Să fie un reziduu noician care capătă alura unei neverosimile modestii? Tot ce se poate. în fapt, Gabriel Liiceanu e un înzestrat prozator speculativ, cu derivații
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
este afișat niciun program de vizită, nu apare nici cunoscutul anunț "cheia este la nr. 78", ca să poți găsi soluția intrării. Peste tot închis, un fel de abandon absolut. Cultural și spiritual. Cine este, oare, responsabil pentru această atitudine de dispreț? Sfidător și inadmisibil. Honni soit... Începînd cu numărul 1-4/2007 (ianuarie-februarie), JURNALUL LITERAR și-a modificat formatul și prezentarea grafică, menținîndu-și însă trăsăturile caracteristice. între acestea, pamfletul-editorial semnat Aristarc, în rubrica Punctul pe i, începută în pagina I. în numărul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
din zilele noastre. Deoarece sînt obligați să participe la Istorie, scriitorii de azi întorc spatele istoriei și se delectează cu strălucirea limbajului, așteptînd să iasă din marasm. Au dreptul s-o facă, e singura lor posibilitate de a-și manfiesta disprețul. Partea tristă este însă să vezi oamenii în vîrstă copilărindu-se cu bună știință - ca Eugen Jebeleanu, de ex., care crezînd că astfel se menține în actualitate, semnează săptămînal în Luceafărul niște elucubrații pe care numai drama lui personală, morală
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]