18,838 matches
-
don juana le prindea cu plasa de prins/ litere din carnea și sîngele ei/ și mi le punea apoi pe buze mi le așeza în cerul gurii și mă ajuta să le înghit..." La acest ospăț pantagruelic e greu să distingi muntele de mărgăritare de muntele de orez. Recunosc că nesațul de a arăta cît mai mult și neîndurarea de a renunța la un retorism supărător înneacă pe alocuri cartea într-o lumină tulbure care îi estompează nestematele, dar ce se
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
chiar conceptele dezvoltate. Autorul procedează în fapt la o lectură minuțioasă a textelor celor doi mari filosofi pe "tema evreului". Nu mai puțină acribie este investită în recunoașterea influenței lor - adeseori chiar asupra unei părți a intelectualității evreiești. Subiectul se distinge în orice caz, indiferent de planurile de autor, prin complexitatea sa intrinsecă, dat fiind uriașul volum al exegezei de parcurs pentru Hegel și Nietzsche, precum și vastitatea explicațiilor asupra condiției istorice a evreilor. Principalul avantaj al unei asemenea cărți este cel
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
și ideea de necesitate". Profesor de filozofie în Egipt, la Minieh (1950), la Manchester (1951-1953), la Salonic (1954-1955), la Geneva (1956-1957). În 1954 îi apare primul roman, Passage de Milan (Pasajul Milano), în 1956 publică L'Emploi du temps (Orarul), distins cu premiul "Fénéon", iar în 1957 - La Modification (Modificarea), roman distins cu premiul "Renaudot". Alături de Nathalie Sarraute și de Alain Robbe-Grillet, este unul dintre creatorii "noului roman" francez. S-a impus, de asemenea, ca eseist și critic literar, prin Répertoire
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
1950), la Manchester (1951-1953), la Salonic (1954-1955), la Geneva (1956-1957). În 1954 îi apare primul roman, Passage de Milan (Pasajul Milano), în 1956 publică L'Emploi du temps (Orarul), distins cu premiul "Fénéon", iar în 1957 - La Modification (Modificarea), roman distins cu premiul "Renaudot". Alături de Nathalie Sarraute și de Alain Robbe-Grillet, este unul dintre creatorii "noului roman" francez. S-a impus, de asemenea, ca eseist și critic literar, prin Répertoire I, II, III, IV, V (Repertoriu I, II, III, IV, V
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
să-și facă un renume, în comparație cu cei care au fost înaintea lor. Peste zece ani, vom spune: "Tii, ce păcat, n-am știut că mai era și ăsta, că mai era și asta! Câtă vreme pierdută!" În mijlocul acestei nebuloase, putem distinge totuși câteva direcții. Mai întâi: schimbările tehnice și politice intervenite în ultimii zece-douăzeci de ani ne obligă să restructurăm toată geografia, tot spațiul nostru mental. Relațiile între limbi oricum nu mai sunt ca înainte. Scriem nu doar în limba maternă
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
ar displăcea să-i știe pe "aroganții" capitaliști la pământ, parc-ar fi de partea teroriștilor. Nu mă grăbesc să anatemizez. Singurele cuvinte ce-ar merita rostite sunt cele biblice: "Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac (spun)!" Oameni incapabili să distingă între mâna stângă și mâna dreaptă (posed exemple concrete!) își dau filozofic cu părerea despre ce e bine și ce e rău pentru planetă. Precupețe late-n șale și înguste-n frunte pledează avocațial pentru "echitate mondială", dar uită, cu
Răbojul genetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15837_a_17162]
-
argumentele favorabile perspectivei psihoistorice e chiar istoria visului, cu diversele sale interpretări, din șamanism și pînă în perioada barocă, asupra căreia se oprește cu precădere studiul, descoperind afinități ale acesteia cu epoca modernă în tendința de anulare a criteriilor ce disting imaginarul de real. Corin Braga - 10 studii de arhetipologie ; Dacia - colecția Discobolul; Cluj - Napoca; 1999; 232 p. Visul și demonul drogului Critica pare să fi căzut de acord: visul, în varianta sa modernă, începe, în literatură, odată cu Baudelaire. E citată
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
făcut de altfel școală în critica românească: lectura inversă". Ca și o altă latură, "luminoasă", consemnată, cu toate acestea, nu fără un pigment ironic: "Istoria critică a literaturii române de Nicolae Manolescu beneficiază de un cu totul alt tratament. Se disting la autorul comentat "mai multe tipuri de performanță și ele sînt ceea ce contează în primul rînd". Să ne mulțumim cu prima performanță detectată, cea "expresivă", care "ține de firescul din totdeauna al stilului în care scrie Nicolae Manolescu"". Contabilizarea reușitelor
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
aveam să-i cunosc repulsia decât după treizeci de ani. Distanța temporală atenuează șocul. Așa arătam în ochii semenului meu din Cluj, care pare convins că mă scruta până în adâncul neplăcutei mele ființe: nu-i plăcea factura mea interioară, unde distingea "ceva frivol și vulgar": "Un mascul încrezut." ...Allez, cel ce a putut da o atât de dezolantă răsfrângere în simțirea unui contemporan nu are altceva de făcut decât să-și examineze, calm, "portretul". Cum aș putea discuta verosimilitatea celor scrise
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
sa intelectuală. Aici apare întâia oară o teorie cel puțin discutabilă: " De aici rezultă, se pare, că într-o tălmăcire e mai important să redai tonul, fluxul liric, accentele specifice, utilizând acel minimum de elemente particulare poetului tradus care îl disting dintre alții; fără a merge până la respectarea cu strictețe a fiecărui vers. Dar nu e vorba aici să denaturezi forma originală, ci doar să reții - în traducere - numai ceea ce este esențial, nesacrificând de dragul unor amănunte întreaga emoție a poeziei" (p.
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
probabil că aveți dreptate! Cartea trebuie citită ca literatură și nu ca o cronică... Altfel, ar trebui să răspund atîtor reproșuri sau "urecheli" penibile, ce mi-au fost adresate aici, unde trăiesc, chiar de către literați care nu mai știu să distingă între literatură (ficțiune) și cronica de ziar... Cartea mea e mult mai profundă și unitară decît ar da să se înțeleagă alcătuirea ei din trei nuvele. Ele sînt de fapt interdependente, iar nota cea mai gravă se deslușește abia la
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
portretul robot al evreului imaginar și evaluarea deosebirilor față de portretul evreului real. Se apelează, pentru asta, la referințe folclorice, din literatura cultă, etnografice și chiar iconografice (cartea e plină cu ilustrații cu rostul lor precis în economia cărții) pentru a distinge deosebirea, adesea discrepantă, dintre clișeul portretului evreului imaginar și al celui real. Dar înainte de asta, autorul face o utilă incursiune în istoricul ideii de toleranță la români, oprindu-se cît și cum se cuvine, la programele cu adevărat emancipatoare ale
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
pedes apostolorum De la lunga călătorie în China a spătarului Nicolae Milescu și până astăzi trec mai bine de trei veacuri. Timp berechet ca autorii unei antologii de memorialistică românească de călătorie, Scriitori români peregrini, Henri Zalis și Silviu Bădia, să distingă, potrivit unei segmentări cam tocite, trei vârste - una eroică, o epocă a maturității și o epocă actuală, în care antologia aruncă doar câteva "priviri". în principiu, ignorate ca gen literar, memoriile de călătorie au fost, la un moment dat și
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
oară, distincția între N.A.T.O. și U.E. Toată lumea vrea să se integreze în U.E., dar tot mai puțini în N.A.T.O. Citită la rece, informația are părți pozitive, dar mai ales părți negative. Partea bună e că românii încep să distingă între organismele internaționale, renunțând la entuziasmul naiv al integraționismului cu orice chip. Partea proastă e că nu sutem realiști în alegeri. Aceiași români care se tem de-un război în zonă nu percep că singura garanție în actualul context o
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]
-
financiare, sexuale, afective) care duc la delincvență, violență, crimă. Un film rece, eliptic, cu o cromatică înecată în gri-cenușiu, cu o regie "absentă", care nu pledează, nu polemizează, nu moralizează, ci arată. Nu întâmplător, un astfel de film a fost distins cu Premiul Special al Juriului, al unui juriu prezidat de un cineast care, odinioară, ne-a făcut să vedem... Structura cristalului. De altfel, această imagine a unei adolescențe (mai ales fete adolescente) lipsite sau în căutare de repere s-a
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
specială (situații tipice: trauma la locul de muncă, criminalitatea, abuzul sexual asupra copiilor etc.). Ambiția declarată a autorilor este de a depăși caracterizările statice, printr-o situare concomitent "procesual-dialectică" și "ecologică" (de raportat la teoria mediului). În ceea ce privește genealogia psihotraumatologiei, ei disting între o istorie naturală a ei și o alta științifică. În prima se înscriu miturile și ritualurile care mijlocesc integrarea psihică a traumei - și nu mai puțin aplicarea psihotraumatologului la biografia și opera personalităților culturale (cazul Sartre, de pildă; distincția
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
gaură neagră care înghite totul, inclusiv valorile iluministe (întemeiate pe morală, liberalism, umanism secular). Apostol al consecințelor morții divinității, Nietzsche s-a grăbit să anunțe prăbușirea moralității europene, întemeiate pe credință. Noi, acești buni europeni ce suntem: prin ce ne distingem...? Mai întâi, prin faptul că suntem atei și imorali, dar sprijinim înainte de orice religiile și sistemele morale ale instinctului de turmă... Întreaga forță aplicată la dezvoltarea capacității de a voi, o artă care ne permite să purtăm măști, o artă
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
altor provocări care țin de lumea liberă în care trăim. Ne-am ferit de politizare. R.l. nu face politică (n-a făcut nici cînd eu conduceam un partid și eram parlamentar). Publică, e adevărat, articole pe teme politice. Limba română distinge între politic și politică. Noi sîntem interesați exclusiv de politic, ca parte a culturii, nu de politica partizană de zi cu zi. Am dorit să fim o publicație de atitudine, nu una militantă în sens strict. Politicul reprezintă o noutate
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
Oferta de spectacole selecționate oficial a inclus prea multe producții mediocre, nu s-a operat cu criterii, pare să fi contat mai mult cantitatea, decît calitatea, prea multe trupe au avut onoarea să facă parte din selecție, și să fie distinse astfel, deși, evident, nu meritau, s-au făcut eforturi mari, financiare de a aduce atîția oameni la București, deși nu aveau mai nimic de arătat, artiștii au jucat fără primă de participare, multe figuri importante ale lumii teatrale și culturale
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
imagini din povestirea pe care o întreprinde". Povestirea este, altfel zicînd, cu totul impersonală. De aceea e o nuvelă realistă și nu o amintire. N. Filimon este un scriitor mai puțin artist decît Negruzzi. Satira lui e prea încărcată. "Analiza distinge în Ciocoii vechi și noi două temperamente stilistice a căror fuziune completă n-a reușit niciodată", cel al scriitorului și al naratorului, deși aflăm, pe alocuri, cîteva elemente ale portretului moral. Ion Ghica, scriitor de o valoare excepțională, este exclusiv
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
Wuthering Heights. între zidurile sale trăiesc, în trecut și în prezent deopotrivă, Gregory Dudden, medicinistul riguros și vag dement care consideră somnul o boală ce ronțăie o treime din viața fiecăruia; narcoleptica Sarah Tudor, o ființă fragilă, dilematică, incapabilă să distingă între vis și realitate; Robert Madison, prietenul sfîșiat de iubiri nerostite și de drame identitare care-l trimit în cele din urmă pe masa de operație a unui chirurg specializat în schimbările de sex; în fine, Terry Worth, cinefilul împătimit
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
explică în bună măsură sensul unei astfel de cărți. Care alt motiv, dacă nu resemnarea, ar fi mai întemeiat pentru a alcătui o serie de portrete ale celor dragi, un soi de memorii afective? însă imediat după conturarea înfrîngerii, putem distinge reversul. Care sînt învingătorii? Liiceanu nu-i numește. Portretul omului de cultură învingător este imposibil, dacă respectăm regulile jocului impuse de Liiceanu. Tonul apocaliptic ar fi fost convingător dacă își păstra aerul personal - dacă își însușea măreția ratării inviduale, particulare
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
și sufletul acestei manifestări) alătură (nu eterogen și aleator, cum ar părea la o privire mai neatentă) creații din anii '60-'70 cu producții de dată recentă ale cinematografului peninsular (cum ar fi La Stanza del figlio/Camera fiului/, film distins cu Palme d'Or la Cannes 2001). Criteriul a fost cel al valorii regizorilor aleși (de unde și titlul selecției), dar a fost și cel al interferențelor, nu doar tematice, sau al afinităților elective. Astfel, la prima vedere, Nanni Moretti - regizorul
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
Nimeni n-a manipulat asemenea lui aria vocabularului românesc de pretutindeni, conferind uneori lirismului său o tentă folclorică. Aceste trei caracteristici esențiale fac din lirismul lui Dominic Stanca o expresie poetică marcată de o pecete extrem de personală, inconfundabilă, care-l distinge de cei trei confrați ai săi. Acesta ni se pare a fi sporul de modernitate pe care autorul "Vesperalelor" îl implantează în "Cercul literar". Confrații săi n-au beneficiat niciodată de un asemenea amestec particular de ironie, de detașare lucidă
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
a neorânduielii care făcea viața veselă, și la sfârșit se așeza cu noi și termina prin a ciuguli câte ceva din farfuriile tuturor. De când doamna Forbes a preluat însă destinul nostru, ne servea într-o tăcere atât de întunecată că puteam distinge bolboroseala supei care fierbea în oală. Mâncam cu șira spinării sprijinită de spătarul scaunului, mestecând de zece ori pe o parte și de zece ori pe cealaltă, fără să ne luăm ochii de la femeia tomnatică, dură și istovită, care recita
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]