4,906 matches
-
Circumspect, cum despre mine s-a spus. Destinul a vrut ca și fiul meu, Șerban Filip să fie un intelectual, autor de cărți - în domeniul relațiilor internaționale, pentru care mă pregătisem eu în anii de facultate. Simona, dulce doamnă și distins istoric literar care, printre altele, valorifică opera lui Șerban Cioculescu, începe să marcheze puncte deasupra soțului și stăpânului ei. Iar fiica mea Ilinca posedă un admirabil armăsar arab, unde dorința de a avea un cal mi-a mistuit copilăria. Acum
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
orașului nostru. Români prezenți la universități de prestigiu au dorit să zidească relații strânse de colaborare cu Universitatea "Al. I Cuza", dar și între orașele care patronează aceste universități. Profesorul Mihai Cotfas, la Universitatea din Gőteborg, profesorul Paul Miron și distinsa sa soție Elsa Luder, profesori la Freiburg, și mulți alții au reușit să inițieze cooperări benefice pentru Universitatea "Al. I. Cuza" și orașul Iași. În acest capitol am selectat și scrisori de la personalități aparținând BOR, cu care am avut o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
muzeu, sala de desen și biblioteca. Au fost construite și anexe. Clasele au fost dotate cu mobilier nou, cu ajutorul organelor locale. Biblioteca era dotată cu cărți trimise de Ministerul Instrucțiunii. Între anii 1895-1905, gimnaziul real a fost condus de un distins profesor și pedagog, Iuliu Moisil iar în 1897 primește numele de gimnaziul ”Tudor Vladimirescu” la dorințele corpului profesoral al gimnaziului și aprobat de Spiru Haret la 30 mai 1897. Profesorul Moisil, introduce un Regulament de ordine interioară, care prin obligațiile
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
de autoguvernare ale cărei începuturi sunt necunoscute, această „republică”, cum a caracterizat-o Dimitrie Cantemir, furniza inițial toate bunurile și serviciile publice necesare membrilor, având totodată un drept patrimonial complet asupra întregii proprietăți, ca și asupra membrilor. Cele două subperioade distinse anterior corespund, prima, devoluției politice între cea mai deplină autonomie și izolare în raport cu mediul economic, politic și instituțional și până la disoluția nivelului confederal (anii 1840), iar cea de-a doua, integrării economice și instituționale a obștilor individuale, lipsite de nivelul
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
a construi, cu pași mici, un volum de critificțiune. De intersecție armonioasă și vandabilă între critica literară și actul implicat, organic al lecturii. Drumul propriu-zis biografic printre rândurile unor tomuri de literatură ar fi, deci, perfect egal cu parcurgerea filologică distinsă și distantă. A citi - oricât de profesionist - nu înseamnă a-ți suspenda, într-un interval de timp limitat, viața. Reluați în tihnă deplină seria de Teme manolesciene ori Salvarea speciei a Simonei Popescu și veți înțelege din mers aceste precepte
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
a face, a avea, Clipa și timpul sau Eu & tu & el & ea... sau Dialogul generalizat își așteaptă încă exegeții. Pînă atunci se cuvine să ne alăturăm omagiului pe care Marius Ghica, alături de semnatarii textelor din acest volum, i-l adresează distinsului intelectual.
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
n-ar fi trebuit să aibă niciodată loc. Kuribayashi rememorează anii de ucenicie ca ofițer la o școală americană, cadoul primit la sfîrșit, un frumos Colt, o armă fină de ofițer, și ambianța high life-ului american. La un banchet, o distinsă doamnă îi pune întrebarea stînjenitoare: Ce-ar face dacă SUA și Japonia ar intra în război. Răspunsul nu poate fi decît corect chiar și în prezența doamnelor și a prietenilor: să faci ceea ce este drept pentru că este drept. Un soldat
Visând la eroi - Scrisori din Iwo Jima by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9569_a_10894]
-
venit dintr-un timp al dezbinărilor, îmbibat de aerul greu al dihotomiilor politicianiste inutile ("de care parte ești?"), cu suflet obosit poate de grijile unor clipe prelungite în lipsuri și nevoi de tot felul. Știam, prea bine, că și acei distinși cercetători, unii la anii primilor pași întru afirmare, alții cu remarcabile realizări științifice, trăiau sub pecetea acelorași clipe, asaltați de aceleași zgomote ale unei Românii în plin vacarm, demagogic și turbulent. Totuși ei se străduiau să mai păstreze câte ceva și
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
mult încât penibilul să plece la culcare. Așa cum apar manelele acum la petreceri cu ambasadori sau la chefuri culturale. Așa cum apare tema " Soarta politică de astăzi a României" în orice dezbatere, publică sau familială. Mi-a reamintit aceasta constatare un distins participant la o și mai promițător de distinsă dezbatere publică, televizată, despre Miorița și Europa. Când dezvoltările o luaseră mult departe de tema propusă și așteptată cu interes de cei din sală sau din fața ecranelor de sticlă, distinsul partcicipant a
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
apar manelele acum la petreceri cu ambasadori sau la chefuri culturale. Așa cum apare tema " Soarta politică de astăzi a României" în orice dezbatere, publică sau familială. Mi-a reamintit aceasta constatare un distins participant la o și mai promițător de distinsă dezbatere publică, televizată, despre Miorița și Europa. Când dezvoltările o luaseră mult departe de tema propusă și așteptată cu interes de cei din sală sau din fața ecranelor de sticlă, distinsul partcicipant a exclamat cu năduf (citat aproximativ): "Vroiam să discutăm
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
constatare un distins participant la o și mai promițător de distinsă dezbatere publică, televizată, despre Miorița și Europa. Când dezvoltările o luaseră mult departe de tema propusă și așteptată cu interes de cei din sală sau din fața ecranelor de sticlă, distinsul partcicipant a exclamat cu năduf (citat aproximativ): "Vroiam să discutăm despre România și am ajuns tot la Marilena." Involuntar, m-am pomenit, fredonând "Băbălău, băiatul mamii... " Situația e și mai jenantă când, propunându-și să discute despre Marilena, dezbaterea se
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
Gheorghe Grigurcu Nu ne surprinde și nici nu ne stînjenește faptul că dl Michael Finkenthal, distins intelectual ce se pare că domiciliază în prezent în Statele Unite, publică în Observator cultural, nr.159- 2008, o reacție la articolul subsemnatului, Din nou Mihail Sebastian, apărut în România literară. Dimpotrivă, căci pe de o parte constatăm consecvența interlocutorului nostru
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
în acel răstimp Societatea a pierdut-o pe președinta sa de onoare M. S. Regina Maria și pe doi dintre membrii săi de onoare: patriarhul Miron Cristea și "ilustrul profesor" Ovid Densușianu. Și, de asemenea, s-a despărțit de doi distinși oameni de teatru: Caton Theodorian, membru fondator al S.S.R. și Paul Prodan, directorul Teatrului Național din București. Dar scriitorii mai fuseseră părăsiți de unul "dintre cei mai mari ai lor, vestitorul inspirat și profetic al vremurilor de glorie ce aveau
Din activitatea S.S.R. by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8194_a_9519]
-
auzeam, în toată armonia glasului său angelic, pe dl. Bolcaș punând românimea la curent cu indignarea ce-i stăpânește partidul - de fapt nu al său decât într-o infimă părticică, nouăzeci și nouă la sută aparținând dlui Corneliu Vadim Tudor, distinsul istoric, om de știință, doctor și doctorant în țară și străinătate. Mi se ițeau perechi de analiști mirosind pe ambele părți bilețelul care a modificat raportul de forțe politice în republică. Cel gras și cel slab, mărunțelul și lunganul, imberbul
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
la pisoii nou născuți, șobolanul roz, dispărând repede în dosul unei uși, prostănacul cu nas de ceară, iorgovani suplimentari, parlamentari la braț cu dublul lor, lunecau în neant, scârbiți de monotonia profesiei, senatori somnoroși, deputați gripați, șpicherițe, șoferi deschizând portiera, distinși mânuitori de bani, purtându-și cu demnitate cătușele. Mai aveam nevoie să deschid televizorul, de cum perioada în care lipsiseră luase sfârșit? Se puteau ei compara cu aceia pe care, în ceasurile mele de meditație transtelevizorială, îi generasem, după puterile și
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
le găzduiește fiind de o impecabilă consistență gazetărească. Bunăoară, din numărul din 1-15 aprilie 2007, ne-au atras atenția studiul lui Cornel Ungureanu, intitulat " Ion Agîrbiceanu între îngeri, demoni și ființe fragmentare", precum și interviul ("Între priorități și urgențe") pe care distinsul intelectual timișorean îl dă la p. 12 domnului I. Maxim Danciu. Dar cu toată impresia de lucru bine făcut, Tribuna mai cuprinde mici insule de brambureală verbală. E ca atunci cînd, delectîndu-te sincer cu paginile unei reviste pe care o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9739_a_11064]
-
la carte, nu lipsesc balerinele și alte femei frumoase cărora li se aduc omagiile și li se prezintă în chip de spectacol de varieteu politic fuduliile bărbaților care și le cîntăresc voios între o înjurătură și o porcărie strecurată printre distinse limbi de linoleum. Am auzit în film fraze din repertoriul belcantoului nostru filipinez, care ar fi trebuit să mă cutremure și care m-au plictisit cu adevărurile lor revelate de pe vremea lui Burebista: "Nu-mi mai place democrația", "Să ne
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
competenții Virgil Mihaiu și Anca Milu-Vaidesegan, Director și, respectiv, Director adjunct, a început în forță. Pentru că nu se poate caracteriza altfel Colocviul "Mircea Eliade", desfășurat în zilele de 14 și 15 martie a.c., care a beneficiat de participarea a șapte distinși cercetători și profesori de la Universitatea din Lisabona (José Augusto Martins Ramos, Fenomenologie și istorie: itinerarii eliadiene prin religiile preclasice; Luís Ramalhosa Guerreiro, Sacralitate și istorie antropologică; Joao Bigotte Chorao, O imagine a lui Mircea Eliade; Paulo Borges, Dorul originii, yoga
Un centenar și o inaugurare by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9763_a_11088]
-
cărțile în două-trei luni de vacanță. Chestionându-l pe N. Carandino despre Hortensia Papadat-Bengescu, pasiune constantă a Eugeniei Tudor Anton, - ea a realizat ediția critică de Opere în 5 vol. - descoperă un fapt puțin obișnuit, mai piperat, și anume, că distinsa și inabordabila doamnă atât de respectată la "Sburătorul", s-ar fi lăsat cucerită de impenitentul seducător Ion Barbu. Tot așa, despre Cella Serghi, care pretindea că ar fi fost prototipul Doamnei T. din Patul lui Procust al lui Camil Petrescu
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
în înfățișare, un aer extravagant și impertinent. Avea pielea foarte albă, parcă pudrată, iar glasul lui amintea de cel al unui cântăreț, perfect conștient de intonația cu care rostea fiecare cuvânt. Îți dădea impresia că ar putea interpreta orice melodie. Distinsă doamnă, vă rog să mă scuzați că dau buzna astfel... Își întoarse privirea către Charlot și se întrerupse brusc: parcă și el l-ar fi recunoscut... sau ar fi avut impresia că-l recunoaște... — Ce dorești? întrebă Thérèse. Luându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
se gândească la ce e mai rău în legătură cu Roman. — O să mor și eu, își spune el în șoaptă. Nu! dă apoi un urlet cât îl țin plămânii, după care se face mic, să nu-l fi auzit cineva. O doamnă distinsă, în vârstă de circa 75 de ani, aflată în spatele lui, îl încurajează. De acord, zice ea și trece mai departe. Încurajat, Lionel se apropie. Fără să vrea, aude o discuție între Claude și un domn pe care nu-l cunoaște
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
20. Lionel se află pe marginea Podului Verdun, cu picioarele atârnând deasupra râului Maine. S-a despărțit de secretară după numai câțiva pași făcuți împreună, dându-și seama că azi e miercuri și nicidecum prima duminică din lună. O doamnă distinsă, în vârstă de circa 75 de ani, aflată în spatele lui, îl încurajează. De acord, spune ea și trece mai departe. Lionel își scoate, cu un gest reflex, ochelarii. Îi pune în buzunarul de la piept. E gata să sară. Aude o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
E hotărât să fie dur. E ora 9.30. Lionel se îndreaptă agale spre sediul companiei la care e angajat. Uneori, fără să și dea seama, bate câte un step scurt. La un moment dat, se intersectează cu o doamnă distinsă, de 75 de ani, care-i spune: — De acord. Trece pe lângă un șantier. Îi atrage atenția inscripția de pe un autobuz parcat vizavi: Vizitați castelele de pe Valea Loarei. Autobuzul are ușa din față deschisă, pe post de aer condiționat. Ceva îl
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
respire puțin vinul înainte? — Perfect, îl imită Lionel. Chelnerii și picolii încep baletul uzual. Lionel se apleacă peste masă și-i șoptește lui Liliane: — Simte-te bine. — O să-ncerc. Chelnerii aduc antreurile. Comesenii își dau silința să mănânce cât mai distins. După supă, Lionel face niște hiperbole apreciative către bucătărie - deși n-a detectat nici o urmă de homar în supă. Ajutorii de bucătar ies pe rând în ușă să vadă cine sunt cei doi clienți atât de excentrici. La felul doi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
familii, nemaisocotind faptul că ajunsese în gura lumii. Doina fusese de curând promovată în funcția de farmacistă șefă la unitatea 48, cea mai solicitată farmacie din oraș. Autoritatea, stima de care se bucura și recunoașterea ei ca una dintre persoanele distinse ale urbei crescuseră deosebit de mult datorită seriozității, competenței profesionale, dublate de o căldură umană care emana în toate împrejurările. De când preluase noua funcție, Doina înlăturase total serviciul preferențial și impuse o serie de reguli menite să mulțumească clientela, străduindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]