1,549 matches
-
cu unghii lungi care mă strâng și ma împiedică să respir. Chipurile bătrâne s-au îngrămădit asupra mea precum norii negri care alunecă pe cer. — Târfă! înjură ele. Acum roagă-te lui Buddha înainte de a muri! Deodată, atenția gloatei este distrasă. An-te-hai s-a cățărat pe poartă și aruncă de acolo cu tărtăcuțe umplute cu pietre. — Fantome fără dinți! urlă el. Înapoi! Înapoi în sicriele voastre! 9 Îl trimit pe An-te-hai după eunucul-șef Shim. Când acesta sosește, îl primesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
poruncă să fie jucate operele sale preferate. Trupele dau reprezentații în salonul nostru, astfel că săbiile, bețele actorilor și caii de recuzită sunt la o aruncătură de piatră de nasul Majestății Sale. Asta îi captează atenția: pentru câteva zile, e distras în mod plăcut de la propriile gânduri. Într-o zi însă, iese în mijlocul spectacolului. Gata cu opera. Împăratul trăiește cu supă de ginseng. E lipsit de chef și adesea adoarme adânc în jilț. Se trezește în miez de noapte și stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Îți dai seama ce face națiunii! Se dă jos din pat și se duce la birou. Răsfoiește paginile unui document voluminos și zice: — Sunt în toiul examinării unui tratat pe care britanicii ni l-au impus și sunt în permanență distras de lucruri care se ivesc pe neașteptate. Îl întreb cu delicatețe dacă aș putea fi de ajutor. Îmi azvârle tratatul: — Te vei îmbolnăvi și tu de moarte dacă citești prea mult din el. Citesc documentul pe nerăsuflate. Întotdeauna m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
În vis, dau foc tuturor teancurilor de documente din camera mea. Slăbiciunea mea era că tânjeam să mă sprijin pe umărul unui bărbat. Știam asta și luptam împotriva ei, dar sentimentele mele continuau să iasă la iveală. Căutam să-mi distrag atenția și mă îngropam în muncă. Îi ceream lui An-te-hai să-mi facă ceaiul mai tare și mestecam frunzele după ce beam lichidul. Până la urmă, am reușit să curăț podeaua de toate documentele. Nu știam dacă treburile Curții încetiniseră pentru că Su
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în invazia din Kai? Am... — Ce? — Deși eram beat, n-ar fi trebuit să rostesc asemenea cuvinte arogante. — Chiar așa. Nu ai nici un motiv să fii arogant. Ai fost neatent cu ceea ce-ascundeai în minte. Ai crezut că eram distras de băutură și ascultam pe altcineva și că puteai, în sfârșit, să te plângi. — Ferească cerul! Fie ca zeii din cer și de pe pământ să-mi fie martori! Păi, am primit atâtea favoruri de la dumneavoastră... m-ați ridicat, dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lucru cu a-i fi fost expusă rușinea în fața întregii națiuni. O asemenea umilință în public era insuportabilă pentru oricine se născuse samurai. — Calul dumneavoastră, stăpâne, spuse Masataka. Vasalii încă nu-l observaseră pe slujitorul care aducea calul lui Mitsuhide. Distrași de evenimentele zilei, continuau să stea adunați în grupuri, discutând situația. Chiar când Mitsuhide se pregătea să plece, cineva descălecă în fața porții. Era un mesager de la Nobunaga. — Senior Mitsuhide, plecați? se interesă omul. — Încă nu. Mă gândeam să mai trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că erați în Azuchi. Ce vă aduce astăzi pe acest munte pustiu? Nu vorbea deloc ca un bătrân; glasul îi era foarte puternic, iar buzele sale se arcuiau într-un surâs continuu, netulburat. Dimpotrivă, Mitsuhide era cel ce părea nedumerit. Distras de ochii pătrunzători care străluceau pe sub fruntea senină a bătrânului, răspunse ezitant: — Sunteți Doctorul Manase, nu-i așa? Stau câteva zile la Castelul Sakamoto și m-am gândit că o mică plimbare pe munți m-ar înveseli, după tristețea anotimpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care tocmai sosise împreună cu Mitsuharu, privi înăuntru. — Ei, nu-i aici. Unde s-a dus seniorul din Sakamoto? Știe cineva? Se uită în jur, cu ochi mari. Deși bătrân, era un om atât de optimist și de vesel, încât îi distrăgea pe toți ceilalți. Cu toate că generalii se pregăteau să plece în campanie, Chokansai părea bine dispus, ca de obicei. Întoarse capul în altă direcție. Dar, când apăru în apartamentele din citadelă ale doamnelor, femeile și numeroșii lor copii alergară în calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de vedere strategic, exista o mare diferență între a lupta având muntele Tennozan sub controlul oamenilor săi și a se confrunta cu o bătălie decisivă după ce-i cedase inamicului acel punct înălțat. Totuși, înainte de a avansa spre Tennozan, Mitsuhide fusese distras de trei lucruri: trădarea lui Tsutsui Junkei; ordinul său de a întări Castelul Yodo - apreciind greșit repeziciunea atacului lui Hideyoshi; și un defect al propriului său caracter - era nehotărât. Să intre în ofensivă sau în defensivă? Până la înaintarea spre Onbozuka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să fie atât de nerăbdător. În ziua aceea, tânărul era mult mai calm decât socrul său, în toate situațiile. De fapt, Nagayoshi luase hotărârea în adâncul inimii, ca aceea să fie ziua morții lui. Fără alte gânduri care să-i distragă atenția, privea drept înainte, spre scaunul de comandant instalat sub evantaiul auriu, pe colinele joase din fața lui. „Numai de l-aș putea ucide pe Ieyasu,“ își spunea el. Ieyasu, din partea lui, stătea cu ochii mai mult spre Gifugadake decât spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ceea ce pretinse-se că este. Sau dimpotrivă. Se putea ca sub aparențe să se ascundă și altceva. Naivitatea afișată, falsul interes, manifestat atât cât trebuia, față de securitatea tuturor în ceea ce privește Gardienii sau acum Terra, puteau fi doar manevre menite să-i distragă atenția. Nici acum nu știa sigur ce hram poartă Angir. Se liniști însă puțin la gândul că în ciuda simțămintelor pe care tânărul i le crea, atenția și judecata nu îi erau afectate prea mult de acestea. Sau poate devenise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
mă Întâlnesc cu prietenii. ― Știi, zise tata ironic, pe vremea mea mă duceam la școală ca să Învăț. Am zâmbit În direcția lui. ― Nu mai spune, tată. Ei bine, În vremurile de față există mult prea multe lucruri care să ne distragă. Nu e vina noastră. I-am făcut cu ochiul Mariei și ea a izbucnit În râs. ― Serios? Cum ar fi? mă chestionă tata. Am ridicat din sprâncene. ― Încearcă să ghicești! ― Aș miza pe băieți. ― Destul de adevărat, râse Maria. Am ridicat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
strânse resturile rămase de la ceai. De fiecare dată când nu făceam ceva anume gândul la Luke mă copleșea. Durerea respingerii creștea în intensitate de la un simplu zgomot de fond la o profundă deznădejde. Aveam nevoie de ceva care să-mi distragă atenția și asta foarte rapid. Trebuia să fi sosit ora masajului și a gimnasticii. Era imposibil să nu fie așa. Nu mai puteam sta liniștită, bând ceai și întorcând pe toate părțile gândul că Luke îmi dăduse papucii. Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke mă făcuse să uit de chestia asta. Mă aflam într-un centru de tratament dărăpănat, înțesat de alcoolici și drogați urâți, grași și brutali. Aura celebrității dispăruse. Iar în lipsa sălii de gimnastică, nu mai era nimic care să-mi distragă atenția de la ceea ce era Cloisters în realitate. Furia îndreptată împotriva lui Luke a revenit. Eram mai mânioasă ca oricând. —Luke Costello e un ticălos mincinos, am șuierat printre lacrimi de furie. Celine a început să râdă. Dar cu blândețe. Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
uitam la el, cu ochii măriți de groază. — Iar ea se chinuia să nu țipe, înțelegeți? a reușit Neil să mai spună, cu un zâmbet schimonosit. Ca să nu ne sperie pe noi. M-am cutremurat. —Iar eu încercam să le distrag atenția celorlalți, ca să nu-și dea seama ce se întâmpla, dar asta nu conta. Chiar dacă nu auzeai nimic, simțeai frica plutind în aer. Fruntea îmi era scăldată de sudoare. — Bătăile aveau loc în fiecare vineri noaptea, așa că pe măsură ce zilele săptămânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o grămadă de tencuială. —în ordine, a zis Luke pe un ton neutru. E bine că știu. Ia să-ți vedem și cărțile, a continuat aplecându-se. Din fericire, își înfășurase un prosop în jurul părților mișcătoare, așa că nu eram prea distrasă de promenada lui prin cameră. Ce fel de persoană ești în realitate? Bun, ai Operele complete ale lui Patrick Kavanagh. Exact așa cum mi-ai spus în noaptea în care ne-am întâlnit. E bine de știut că fata nu minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
erau destul de numeroase și de cele mai multe ori erau ținute de consilieri sau de doctorul Billings. Dar eu nu le ascultam niciodată. în seara aia, a fost prima dată când am fost atentă. Eram bucuroasă că exista ceva care să-mi distragă atenția de la durerea profundă care mă cuprinsese. Prelegerea a avut ca temă dinții și a fost susținută de Barry Grant, tipa micuță, drăguță și țâfnoasă din Liverpool care îi făcea pe toți „idioți“. —Așaa, a ordonat ea, cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sigură că nu e o coincidență, mi-a răspuns ea. Nu e? am întrebat eu surprinsă. —Gândește-te puțin! Ieri, în timpul ședinței de grup, am înțeles că ai depășit un prag... Oare depășisem vreunul? —...dar trupul tău încearcă să-ți distragă atenția de la durerea de natură emoțională cu care ar trebui să te confrunți, așa că îți oferă în schimb o formă de durere fizică. Pentru că, desigur, durerea fizică e mult mai ușor de îndurat. — Vrei să spui că joc teatru? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să vină încoace. 51tc "51" Ora prânzului la Cloisters. Părinții mei trebuiau să sosească în aproximativ o jumătate de oră pe post de Celelalte Persoane Implicate. în sala de mese era multă agitație, ceea ce însă n-a reușit să-mi distragă atenția de la neliniștea aceea care îmi făcea stomacul să tremure. Venise și un nou pacient. Un bărbat. Dar făcea parte din categoria grăsuților în pulover maro. Cu alte cuvinte, abia dacă putea fi considerat bărbat. Nu că asta conta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fapt, ea e cu trei luni mai mare decât mine, dar mă simțeam de parcă aș fi fost gardianul sau mama ei. Mă făcea în tot felul: „terminatorul petrecerilor“ sau „curvă mizerabilă“. Iar eu nu eram așa. Atenția mi-a fost distrasă de la litania lui Brigit de foiala pe scaun a lui Luke, care încerca să se așeze mai comod. S-a lăsat pe spate, ajungând într-o poziție aproape orizontală. Coapsele lui lungi și ferme erau foarte depărtate una de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
bine, Claire? mă întreabă Lucille, uitându-se în jos. Îi urmăresc privirea. Mâinile mele tremură cu violență, de parc-ar strânge cu putere un baros invizibil. Din fericire, capacitatea de concentrare a lui Lucille e minimă, iar atenția îi este distrasă de intrarea specialistului nostru în machiaj, Jacques, care o trage și-o așează pe un scaun pentru un retuș. — și apropo! Unde e maică-ta aia? îmi strigă ea peste umăr, în vreme ce scanează trusa de scule a lui Jacques în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
broderie bogată... Vera are o selecție superbă. M-am uitat la ceas. La birou mă așteptau, cu siguranță, cel puțin cinci mesaje vocale enervate - acum, că Stanley ieșise din peisaj, se părea că nu mai exista nimic care să-i distragă gândurile de la muncă. Nici măcar preț de-o secundă. Week-end-urile nu făceau nici ele excepție. — Îmi pare rău, Lucille, dar trebuie să mă întorc la serviciu. — Muncești prea mult, a bolborosit ea, ajutându-mă să dezbrac rochia. Ei, eu o să cumpăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de inteligență al polițistului mediu. — Dar ce zici de punctul 2 d)? întrebă inspectorul. Utilizarea tot mai frecventă de către infractori a unor metode sofisticate, cum sunt tacticile diversioniste. Tactici diversioniste. îți spune ceva? Vreți să spuneți că încearcă să ne distragă atenția de la infracțiunea veritabilă spre altceva? Inspectorul Flint dădu din cap aprobator. — Uite ce vreau eu să spun. N-aș avea nici o problemă să pariez că atunci când o să ajungem la fundul puțului ăluia afurisit, o să găsim exact o păpușă gonflabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
care avea parte după multă vreme. Instalatorii de gaz și tencuitorii îl provocaseră și ei pe vremuri, dar învățase să le facă față. Trebuia să-i încurajezi amical, trebuia să-i lași să vorbească, să-ți pună întrebări, să le distragi atenția, să-i ții în priză, să le accepți poveștile inventate și să le pui la dispoziție câteva din propria-ți tolbă, dar în primul și în primul rând trebuia să refuzi să le accepți ideile preconcepute. Ori de câte ori afirmau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
extrem de bine de la ferestrele falsului hol de hotel folosit de cei de la Catedra de Catering ca să-i instruiască pe chelneri și ca să-i întrețină pe oaspeții de seamă. Dr. Mayfield a făcut tot ce îi stătea în puteri ca să le distragă atenția. — Am structurat cursul de bază în așa fel încât să maximizeze interesul studenților, îi spuse el profesorului universitar Baxendale, liderul comitetului. Dar profesorul nu se lăsă distras. Interesul lui era maximizat de ceea ce era destructurat de la bazele noii clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]