683 matches
-
Avea din nou chipul împietrit, golit de oricare din expresiile pe care i le cunoșteam. Cenușa zorilor îi intra în urechi, aluneca pe obrajii ei colorați de o sănătate falsă. Se afla în fața mea, dar dispăruse deja în viața ei. Distrată, anonimă, ca una din mâinile acelea umede care ne dau restul la piață. — Plec. — Te conduc. Nu-i nevoie. În timp ce se îndepărta, m-am așezat pe bordura trotuarului și fără să o privesc, mi-am aplecat capul între mâini. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Bun, atunci o să-ți dau o veste mare. Dă-mi-o! — Da’ o să te miri, băiete. Nu mă număr printre cei care se miră a priori sau cu anticipație. — Uite atunci: știi ce mi se-ntâmplă? — Că ești tot mai distrat. — Mi se-ntâmplă că m-am îndrăgostit. — Eh! Știam asta. — Cum de știai?... — Naturalmente, ești îndrăgostit ab origine, de când te-ai născut; ai o capacitate de îndrăgostire înnăscută. — Da, dragostea se naște odată cu noi când ne naștem. N-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
unei băi în plină natură sub cerul deschis și în bătaia tuturor vânturilor. Doar în singurătate se simțea el însuși; doar în singurătate își putea spune, pesemne ca să se convingă: „Eu sunt eu!“; în fața celorlalți, cufundat în mulțimea agitată sau distrată, nu se simțea el însuși. Ajunse astfel în părculețul modest din piața solitară a cartierului izolat unde locuia. Piața era o oază indolentă de liniște unde totdeauna se jucau câțiva copii, căci pe-acolo nu circulau tramvaie și arareori automobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe ceilalți de aceste orori. Madeleine nu a spus nimic despre film când s-a întors acasă, deși știu că se gândea la el. În zilele ce au urmat se învârti prin camerele cu tapet gălbui cu un aer foarte distrat. Era mai mult decât compătimire pentru amărâții ăia pe care îi văzuse interpretați pe ecran. Era dorință. Își dorea să știe cum e să suferi. Soția mea văzuse filmul într-un cinematograf mare din noul centru comercial, situat la câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
facem diferența Între sindrom și simptom. Aici, spuse Ted. Pune-le În al doilea sertar. Dar Fima renunțase deja și lăsase grămada de tacâmuri pe cuptorul cu microunde. Scoțându-și batista din buzunar, Își suflă din nou nasul și apoi, distrat, Începu să șteargă cu ea masa din bucătărie, În timp ce Ted aranja farfuriile după formă și mărime, punând fiecare vraf la locul lui, În dulapul de deasupra chiuvetei. —De ce nu scrii un articol despre asta Într-un ziar, Fima? Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
De acolo Îi privise ea pe amândoi de-a lungul anilor, cu un surâs trist, ușor sceptic, cu ochii plecați sfielnic. De parcă Își recunoștea greșeala și o regreta. Imediat după Înmormântare, Baruch a preluat educația fiului său cu o strictețe distrată, cu gesturi emoționale neașteptate și o bună dispoziție tiranică. Verifica În fiecare dimineață caietele din geanta lui Fima, unul câte unul. În fiecare seară stătea În baie cu brațele Încrucișate, supraveghind spălatul pe dinți. Îi impuse copilului profesori particulari la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Țiganca s-a topit de oftică, patru săptămâni după elă Laura dispare prin tapet. Moartea trece dincolo și Hilda intră aproape goală călcând pe tocuri înalte și ținând mâinile într-un manșon negru. - Egon a murit la balamuc, spune ea distrată. Zicea că nu poate să se așeze pe scaun pentru că ar avea șezutul din sticlă. Medicii l-au găsit complet sănătos. Numai din acest singur punct de vedere, nu puteau fi de acord cu el. După ei, ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
oarecum dezmeticit, cu domiciliul pasager în pensiunea doamnei Pipersberg, din strada Garnizoanei No. 3.” „Numai puțină scurgere de borș”, zise surâzând. „Stau la etaj, într-o cameră cu vederea spre Ring, și asta de când mi-am părăsit femeia”, urmă el distrat și chinuit de neliniști. Parcă uitase că nu de mult șezuse ghemuit lângă ghetele mele, cu bărbia sprijinită de genunchi. Ramses Ferdinand Sinidis își scoase din buzunarul de la spate al jachetului cu coada retezată, o batistă, ca să-și oprească sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-mi dăruiască o șuviță din părul ei „atât de verde”, s-o port în sân, ziua și noaptea, pentru ca să am și eu o speranță, care să nu mi se mai risipească niciodată. ...Nora s-a otrăvit cu gaz aerian, urmă distrat Ferdinand Sinidis, și toată pensiunea crede că eu port o bună parte din vină, după felul cum s-a desfășurat tragicul ei sfârșit. Căci în ultima scrisoare de două rânduri, scrisă cu creionul și înfiptă cu un ac în scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nici un nume propriu. Istoria, pe de altă parte, simptomatizează rafinatul primitivism, un monopol incontestabil al marii doamne teutone. Primul act se scurge Într-o acvatică tribună amfibie, din nevinovata primăvară a anului 1937. Ricardo al nostru scruta cu un binoclu distrat salturile regatei feminine preliminare: walkiriile de la clubul Ruderverein luptau Împotriva colombinelor de la clubul Neptunia. Pe neașteptate, lentila băgăreață stă locului, iar el rămâne cu gura căscată: soarbe setos cu privirile firava și eleganta siluetă a baronesei de Servus, călare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a dat de Înțeles că era invulnerabil. N-ai Înțeles prea bine ce-ți spunea, dar te-ai speriat. Și-acum ajungem la chestiunea spinoasă. Tânărul Savastano s-a ciucit pe vine, ca să urmărească mai atent. Parodi l-a privit distrat și l-a rugat să fie amabil și să se retragă, pentru că poate nu era convenabil să asculte restul. Buimac, Savastano abia de-a nimerit ușa. Parodi a continuat fără să se zorească: — Acum câteva zile, tânărul care ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
gândul la Uitare Înalță magazii Memoria. Un alt rodnic exemplu ne oferă endecasilabul: Și doar În ce-i pierdut mai dăinuim noi, care devine În litere de tipar: Să mai persiști sculptat În tot ce curge. Chiar și cel mai distrat cititor va observa că În ambele situații textul publicat e mai puțin onorabil decât ciorna. Chestiunea m-a intrigat, dar avea să mai treacă ceva vreme până să-i prind clenciul. Am plecat oarecum dezamăgit. Ce avea să spună direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fel dă ușor altu mai dă buzunar, mai ușor dă mânuit, mai practic, manevrabil cu mai multă ușurință. Iera un mizerabil cu patru ochi, fără mușchi dă sportiv. Avea păru roș și cărți dă ștudiu sub brațetă. S-a dat distrat, care cuasi i-a luat-o nainte portdrapelu nostru, Spátola. Bonfirraro, ploșnița amăruntelor, a zis că n-a să Îngăduie la un nepedepsit să s-arate răspect față cu studardu și poza lu Monstru. Chiar acolo l-a Întărâtat pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
piept. Dincolo de fereastră, trei submarine se adunară În jurul lor; muncitorii se Îndreptau către habitatul scafandrilor, DH-7. — Se pare că s-a Întâmplat ceva, zise Harry. — E În legătură cu convorbirea lui Barnes. S-ar putea, spuse Harry cu un aer Încă neliniștit, distrat. Unde e Tina? — Probabil că e cu Barnes. De ce? — Trebuie să vorbesc cu ea. — Despre ce? se interesă Ted. — Ceva personal. Ted ridică din sprâncene, dar nu mai spuse nimic. Harry ieși și se Îndreptă spre Cilindrul D. Norman și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pantalonilor, aștepta încruntat muștruluiala de care nu credea că a scăpat. După ce și-a frecat mâinile și s a uitat lung după Bătrâna, până a dispărut în curtea cu acareturi, bunicul s-a răsucit încet, mustăcind, l-a fixat oarecum distrat, cu gândul la altceva și l-a întrebat: A fost cuminte Bătrâna, nepoate? Da, bunicule! N-am pomenit un cal mai cuminte ca ea... Am dus-o de căpăstru cum ai zis matale. Cred că poate merge și singură, bunicule
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Și Tabitha ar fi fericită... — Tabitha? — O să mă asigur că nu va fi dusă înapoi în locul acela. Nu știu cum, dar... n-o să-i las. Pic. — Dar știi, desigur, spuse Mortimer, că e nebună! Michael îl privi fix. — O, da. Îi zâmbi distrat. E nebună de-a binelea. Dar am vorbit adineauri cu ea. Părea perfect sănă... — E o moștenire de familie. Suntem toți nebuni de legat, dezaxați, avem mințile tulburate. Pentru că vine un moment, Michael - se aplecă în față și arătă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai povestesc - dar aici a fost o nebunie, ea a sunat fără‑ncetare și... — Ei, lasă asta. Nici o problemă. Uite ce e, acum pentru mine nu e un momentul potrivit. Pot să te sun eu mâine? Vocea Îi suna oarecum distrat, ca de departe, ca a unuia care sună de la un telefon public aflat pe plaja unui sătuc În partea cealaltă a lumii. — Ăă, da, sigur. Dar totul e OK? Nu vrei să‑mi spui repede ce voiai să discuți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fericire, fusesem atentă atunci când Emily mă făcuse să privesc o fotografie micuță a localului, găsită pe site‑ul citysearch.com, când voise să decidă dacă era un restaurant bun pentru o Întâlnire. — Aha. A dat din cap și părea ușor distrat și mai drăguț ca oricând. — Deci, erați În căutarea unui local unde să beți ceva? Am simțit nevoia copleșitoare să fac un duș ca să‑mi clătesc duhoarea specifică de Benihana din păr și din haine, dar Lily nu avea nicicum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă refuzați. Nu-i vina mea. Aveam biletul În mînă, l-am pus jos un minut, și cred că un băiat de la Marină m-a văzut... — Acum un minut ați spus că l-ați pierdut. Își duse mîna la păr distrat. — Că l-am pierdut, că mi-a fost șparlit, ce contează? M-am ferit și-am colindat ca un dement prin toate toaletele din trenul ăsta. Nu caut decît o persoană cu inima bună care să mă ajute să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
camuflajului nici o lumină nu răzbătea În afară, oaspeți pe o nacelă Înainte de sfîrșitul lumii. - Ce vremuri, Doamne! vorbi către Ana, care asculta privindu-l În ochi, În timp ce fiica, visînd, Îi auzea cuvintele, fără a fi atentă la substanța lor, Însoțind, distrată, cu degetele tactul muzicii de pe estradă. La finalul acestei rememorări, doamna Pavel, simțindu-și intrarea În rol, reluă amintirile soțului cu evocarea unor Întîmplări amoroase, omise de el, ce făcuseră ocolul orașului la timpul lor, mult Înainte de război, la vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
a avut un moment de slăbiciune, s-a simțit singur în fața morții, iar noi, reintegrați în univers, putem trece mai ușor pe sub pod, cum spune Stendhal." "Și mai ușor cu un tub, ca în vis", a reluat Nineta, care ascultase distrată tirada mea, din care, desigur, nu înțelesese mare lucru. Se pare că era un gând cu care trăia și care n-o împiedica să fie veselă, acel tub dimpotrivă urca parcă în ea tensiunea vieții cu un grad față de mine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a îmbolnăvit nevasta?" S-a îmbolnăvit nevasta, nu te-ai îmbolnăvit tu, care te-ai dus pe urmă la bufetul "Tîmpa".'' "M-ați văzut dumneavoastră?!"', zise țiganul cu o simulată voce jalnică. "Hai, bă, ia taci, i-o reteză tinerelul distrat. Ai fi în stare s-o ții așa până mâine dimineață, dă-te dracului, parcă ai fi regele Angliei, așa te ofensezi." Unul din ei, care avusese la început un aer flegmatic și vesel, păstră, auzind toate acestea, doar flegma
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
filozofice!" Stupefiat, nu-i răspunsei îndată. De ce tocmai două și nu una? Și cum să-i spun acestui demon meschin de care depindea rămânerea mea în uzină două idei filozofice? "Cuget, deci exist!" îi răspunsei. "Asta ce e?" mârâi el distrat și mâna cu două degete lipsa i se puse pe mașina mică de scris de alături și execută o arie ca pe o claviatură de pian. "E o idee filozofică!" Își retrase mîna: "Și ce înseamnă? E o idee a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu auzi acest răspuns al meu. Tăcu și nu-și mai îndreptă ca până atunci privirea spre mine, să mă întrebe unde pierduse șirul. Nu mai era nici un șir, începu să se uite preocupată pe pereți. Preocupată și, ași zice, distrată. Ca într-un proces misterios, nici gândirea și nici sentimentele ei nu puteau merge mai departe. Ai fi zis că dăruise doar ceea ce nu-i aparținea cu adevărat. O povară adică. Chiar i se decoloră și chipul, pe care apăruseră
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi apăsat, apoi presiunea slăbi și domnul Culala mă privi întrebîndu-mă mut dacă prezența mea însemna ceva în această clipă pentru fata lui. Nu mai mult decât însemna existența ei pentru mine, îi răspunsei tot fără cuvinte, ridicîndu-mă și uitîndu-mă distrat pe pereții încărcați de tablouri întunecate și desigur de valoare, fiindcă, gândii, nu era verosimil ca el și fata lui să fi vândut din garajul lui secret Luchieni și Grigorești și să fi păstrat acasă vulgare pânze de gang cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]