2,212 matches
-
vie ,cred că mai pulsa ...Ochii ,singurul lucru ce deschide o mică portiță spre complexitatea abisală a unui suflet...ochiicare pot întradevăr transmite ceva mai mult ca și cuvintele ,de la suflet la suflet ,ochii carer scot mai ușor în evidență divinul din om ,ochii bunicii păreau atăt de puternici de vii ,de fascinanți încăt lumina lor m-a paralizat...Pentru căteva secunde ? Minute ? Sau cine știe am făcut un salt în timp ? Erau ,sau mi se păreau atăt de claricu toate
PARCĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347138_a_348467]
-
așteaptă să-i fure inocența, între mirări stelare ea se lovește cu fruntea de margini, pe drumul întoarcerii femeia a fost prădată, cerând protecția unei îmbrățișări care nu va veni niciodată, dar adoră otrava într-un somn mai păgubitor decât divinul ei corp care va împrăștia ucigașii de iluzii. sâmbătă, 26 octombrie 2013 Referință Bibliografică: proză poetică / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1030, Anul III, 26 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate
PROZĂ POETICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347179_a_348508]
-
din punctul de vedere al meditației existențiale. De pe culmea acestui Munte, eul poate cerceta, liber, vacuitatea (nu neantul) conștiinței. Abia atunci descoperă șansa și soluția permanenței (a permanenței Iubirii înseși), în universul ce-i doar proiecție, ce-i doar închipuire: “Divinul implicat în destin. De-sexualizare, spre spiritualizare mistică”. Da. E rânduiala cea mai de sus a Iubirii, Agape, care se dobândește prin cunoaștere, prin stăruință, prin har: “Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
adormit liniștit, căci -fiind finanțist- Stolo va manevra banii așa cum trebuie. Dar peste noapte am început să visez: Se făcea că sunt zbuciumat și neliniștit. Mă întrebam totuși de ce? Deodată se făcea că Sfântul Petru venise pe Pământ trimis de Divinul Creator să vadă ce mai facem noi pământenii, căci - după cum se știe- Creatorul nu ne are numai pe noi. Cum eu stăteam așa cu capul pe o masă, sub o salcie pletoasă de lângă blocul nostru, ilustrul personaj mă bate ușor
TĂLMĂCIREA UNUI VIS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357419_a_358748]
-
tragică între pământ și cer, sufletul exilat „miroase-a stele”. În ordinea terestră, muntele este locul unor tainice comuniuni cu universul. Axă a lumii și traseu ascensional, el mediază comunicarea dintre palierului terestru și cel cosmic și înlesnește întâlnirea cu Divinul. „Îl caut munte cu munte/ după rânduiala semnelor”. Peștera este o antinomie telurică a muntelui, o alunecare, fie ea și temporară în adânc, alternativă a repaosului oniric și thanatic. Lumea pământeană e altceva, un loc al contradicțiilor orânduit sub semnul
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
liric chiar în titlul poemului de la pagina 90, asumându-și în felul acesta condiția creatoare. Relațiile de adâncime dintre Ființa creatoare - Univers-Divinitate sunt nuanțat evidențiate de-a lungul întregului volum. Poetul caută fondul comun dintre sine și esența lumii, adică divinul din om. Nu puțini au fost orficii antici care susțineau închiderea în fiecare om a unui zeu. Asceza, ritualurile sacre ar putea sfărâma învelișul nedemn și elibera esența. De ce nu și poezia? Desfășurarea în spațiile astrale e mediată de visul
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
vârsta de 20 de ani, nu numai învățăturile cuprinse în Evanghelii, ci și pe cele ale lui Platon, pe cele ale lui Confucius, Zoroastru și Buddha ;și punea religiozitatea, orișicare ar fi ea, mai presus de toate.” Această exigență a divinului, care este o căutare de adevăruri și valori absolute, a rămas imprimată ca o trăsătură asupra întregii sale opere. ”Și de aceea nu ezităm să-l numim pe Eminescu un geniu religios” (Rosa Del Conte) De altfel Eminescu va duce
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
Nici Pasărea Măiastra... PAJ Și paj de-oi fi, alege-voi în viață, Să te iubesc mereu că la-nceput. Să-ți cânt cea mai frumoasă doina, Din adâncimea codrului tăcut Și nu voi cere altă soarta Din mână Marelui Divin, Decât să fiu loială-n viața Și să iubesc tot ce-i divin. SĂ-MI ȚII DE CALD LA PIEPT Nu am nimic... dar parcă Durerea ce o simt Așteaptă-n inimioara O vorbă de alint. Din patul ce mă
PASĂREA MĂIASTRĂ (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357513_a_358842]
-
aripi, cel mult de o îmbrățișare și misterioasa carne se face duh în noi. Voi fi în preajma ta sub orice formă îngăduită de Dumnezeu: un fluture orbit pe undeva prin perimetrul tău de viețuire, o floare aruncată în praful drumului. Divinul, dragostea, credința se pot manifesta oricum: în ochii unei pisici jigărite, moarte de foame și însetate de mângâiere, sau, dimpotrivă, într-un zefir dintr-o zi toridă de vară, sau doar un bob mic, mic de tot, de rouă, trecător
SCRISOARE CĂTRE DULCINEEA de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357808_a_359137]
-
imensitate nu poate fi exprimată de cuvinte, ci doar de simțuri... Devii mai visător, ochii ți se încarcă cu priviri scânteietoare iar natura își desface generoasă brațele să te dezmierde la sânul ei. Într-o atmosferă ce plutește pe muzica divinului, mâinile tale ating raftul de cărți din bibliotecă și instinctiv, scot de acolo o carte de poezii, asta pentru că primăvara e muza poeților. Degetele sale lungi și fine știu a împleti slovele atât de frumos adormindu-te într-o vale
PRIMĂVARA, ANOTIMPUL POEZIEI ŞI AL IUBIRII... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357869_a_359198]
-
mult pe acest om? Nu aș putea spune că mi-a făcut ceva deosebit mie personal, l-am stimat, și nimic mai mult. Destinul său a fost destul de dur, fiindcă, la scurt timp după ieșirea la pensie, a plecat la Divinul Creator. Îl știam suferind de plămâni, încă de când ne cunoscusem. Desigur că mai existau și alți mineri localnici precum: Nicolae VÂLCU, frații Ion, Gheorghe și Nicolae GÂRJAN, frații MUNTEANU: Costa, Ilie și Alexandru. Un alt miner căruia i-am purtat
MINERII DIN SUVAROV de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358285_a_359614]
-
după al Ursitelor secret crenel! Când pașii au început să-mi curgă, Să facă mamei mele multă bucurie, Știa că viața ei începea să se scurgă, Pentru plecarea departe, în veșnicie. Știa prea bine că mă așteaptă necazuri, Se ruga Divinului să o țină în viață, Să mă vadă plutind pe a lumii talazuri, Cu zâmbet plin, în fiecare dimineață. Când carul cu boi o ducea la mormânt, Avea pe față o mimică interesantă, Fața îi era zâmbitoare, dar ochii plângând
ACEASTA MI-A FOST URSITA! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358443_a_359772]
-
secretul în taină, căci lumea ... Se apropie de fântână. Apoi cu glas tare. ). E clipa să începem rugăciunea. Apropie urniciorul de izvor. Se aude picurând apa.). “Fântână sacră, ce porți legănat la sân Izvorul plăpând de la Istrul bătrân, Pe care divinul Zalmoxe l-a pus de strajă Ca sacrul pământ să-l țină sub pază. Mi-e sacră credința ca picurii tăi, Regelui dă-i biruință, moarte dușmanilor săi!” ( Se retrage cu urniciorul plin și-l așează de o parte. La
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
nu l-am regăsit și la țară. Poate de aceea iubesc oamenii de la țară. Sunt mai calzi, mai respectuoși, le simt căldura sufletească și apropierea pe care eu o caut la om, în general. Acea părticică din noi pe care Divinul a strecurat-o acolo, tocmai pentru a simți iubirea aproapelui nostru. Nu înseamnă că nu au pretenții oamenii de la țară, cum au replicat unii. Sunt oameni la fel ca cei de la oraș, însă criteriile lor de apreciere a unui profesionist
INTERVIU CU MEDICUL STOMATOLOG, ANDRADA FLOREA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357532_a_358861]
-
crearea unei axiologii a icoanei în multipla ei ipostaziere. Căci icoana reprezintă un interes teologic (făcând parte din acea „teologie a imaginilor” prin care - după spusele lui Charles Delvoye, aceste „simboluri ale arhetipurilor îngăduiau oamenilor să se apropie de perceperea divinului”), dar și unul artistic, istoric ori științific. În plus, colecția analizată prioritar de doamna Iuliana Popescu, cea de la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” prezintă și un eminent caracter etnografic, ea fiind oglinda unei hărți spirituale a națiunii române. Realizate
CULTUL ŞI CULTURA ICOANEI de TITUS VÎJEU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357700_a_359029]
-
Terra se revoltă! Cutremure pe continente, Mai multe ca-n Apocalipsă, Vulcanii produc evenimente, Parcă de astea ducem lipsă! Omul infim, ca orice vietate, Privește totul neputincios, Neștiind în care parte, Să știe că rămâne sănătos! Înalță multe rugăciuni, Înspre Divinul Creator, Care aduce stricăciuni, Pământului așa de răbdător. Referință Bibliografică: Revolta Terrei / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 499, Anul II, 13 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
REVOLTA TERREI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358649_a_359978]
-
nu acceptă și nu respectă nimic pe bază de credință. El este „cel care crede într-un singur cuvânt, în „nimic afară de”, reducând totul la: materie, senzație, aspect fizic” (ibid. p.69). Aici se exercită o ostilitate pe față, față de divin și o dovoțiune fanatică față de lumea materială, care crește sub forma dictaturilor socialiste ulterioare. „Iubirea de adevăr” realistă conduce doar la divinizarea empiricului. Erudiții sau oamenii de știință realiști uzurpă cu „cercetările” și „descoperirile” lor chipurile, autoritatea Adevărului revelat. Despre
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
pentru asta și jefuiau. Ca să-și procure arme, iar în scurtele pauze dintre războaie să pună de beții crâncene. În consecință, pentru că deja aveau armamente suficient de performante pentru a pune în pericol întreaga creație, iar plângerile nu mai conteneau, Divinul, ca să rezolve eficient situația, le încurcă mințile precum odinioară limbile trufașilor care construiau un turn, Babel, și se dădeau mari că nu mai e nimeni ca ei. Alți tâmpiți, că de ăștia nu duce lipsă universul! Așa că, de mai multe
SCENARIU BINE DOCUMENTAT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358670_a_359999]
-
se bombardau între ei, iar în parcurile de distracții se ciocneau cu tancurile, avioanele de luptă, sau navele spațiale și râdeau de se prăpădeau. Lucifer, cel care îi făcuse după chipul și asemănarea sa, într-un moment de neatenție al Divinului său părinte, își dădea cu pumnii în cap de disperare și rușine că-l făceau netoții de râs. Diplomat fiind însă, aștepta un moment prielnic... *** Undeva, într-o mahala a universului, un sistem solar amărât și o planetă de tot
SCENARIU BINE DOCUMENTAT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358670_a_359999]
-
meu și lasă-mă să torn soluția în sol... Ciuperca Supremă desfăcu miceliul și aprobă planul! La urma-urmei, era un plan perfect. O altă planetă unde tot el va fi Suprem. Era toxic, avea și experiență... *** Înfiorat de perspectivele pământenilor, Divinul Creator, cel care afla totul fără nici o întârziere, îl chemă pe Lucifer și spuse: - Dragul meu, ocupă-te tu de această mică anomalie... Nu-i lăsa să infecteze alte planete cu prostia și îngâmfarea lor... - Prea Bunul Meu Părinte, băgă
SCENARIU BINE DOCUMENTAT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358670_a_359999]
-
Lirica ei este străbătută de lumină, puritate și absolut. Cu remarca specială că autoarea nu reține nimic din preaplinul sufletului, sentimentul de egoism nu există. Ea împarte și oferă, așa cum o dovedește titlul cărții, împletirea aceasta fină dintre realul și divinul care o binecuvântează, redându-i o libertate greu de atins sau de înțeles de către cei „nechemați” să se închine la „sticla pictată” a sufletului ei, ca la o icoană sfântă, îngenunchind la pământ. Paulina Popa scrie o lungă poveste de
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
al artei componistice acele sonorități malefice și instinctualizante, acea zgomotărie anticulturală, să o denumim, care „bâjbâie în vecinătatea sensului”, conform celor publicate în cea de a doua jumătate a secolului trecut de către cunoscutul antropolog Claude Lévi-Strauss) ori semantica Logos-ului divin mai pot însemna cu siguranță ceva pentru Omul dezarmantului început de veac XXI (o Ființă adecvată sau nu ca trăire interioară și mentalități în tot acest turbion existențial mefistofelic al agonizantei forme imperiale postmoderne, cu devoțiune pr-istică desăvârșită clădite pe
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > SĂ FI FOST? Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 460 din 04 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului SĂ FI FOST? Sigur nu e întâmplător, Divinul mi te-a scos în cale, Să-mi sfâșii sufletul de dor, Să fi fost o întâmplare? Recitesc scrisoarea olografă, Aduc din trecut secvențe, Să prind timpul în agrafă, Pe unde cu diverse frecvențe. Pe atunci nu aveam un dor
SĂ FI FOST? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358859_a_360188]
-
de a fi este lipsit de lumină în fața viciului profanului. Spiritul este magna spiritualității, a întregului magnific al lumilor detașate de interes, nu a acelora care protestează la tribune accelerând la umbra acestuia dezastrul prin întuneric. Spiritul dă iz creației, divinul succedă ideilor și lumea se înalță levitând, rupându-se complet de magnetismul teluric, de răul energetic viciat. Spritul este energie, deci este viață, iar viața este o formă pozitivă de procreare, ființe în lumină, umbre tăinuite în întuneric. Spiritul dezvoltă
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
rezemați doar într-un cot, alții își făceau de lucru cu bricegele lor legate de niște lănțișoare prinse de betelia pantalonilor, bricege cu care se scobeau sub unghii de unde înlăturau pământul ce le mai rămăsese din proprietățile de altădată, căci divinul Stalin, prin cozile sale de topor, îi deposedase de micile lor proprietăți în numele fericirii universale. Privind în depărtare din dealul lui Hambar se vedea nesfârșita câmpie. Acolo unde fusese grâu, și unde încă nu se arase, se zărea un cârd
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]