2,306 matches
-
și sub supraveghere permanentă. Media joacă un rol crucial în contextul actual și ca atare, Apollo, exponentul divinității este reprezentat și el printr-o imagine asociată cu world wide web-ul, care se dovedește a căpăta în zilele noastre atributele divinului: este omniprezent, omniscient omnipotent. Spectacolul vorbește și despre consumerism, superficialitate și îndoctrinarea cu principii New Age, care nu fac decât «să ascundă gunoiul sub preș», păstrând imaginea bună și făcând abstracție de esență”, afirmă regizorul Laurențiu Tudor. Actor și regizor
Un weekend bogat în premiere teatrale by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104282_a_105574]
-
Un profil biografic, Ed. Meronia, București, 2006. 9. NEGOIȚĂ, Athanase, Istoria religiei Vechiului Testament, Ed. Sofia, București, 2006; 10. NEAGA, Nicolae, Hristos în Vechiul Testament. Însemnări pe marginea textelor mesianice, Sibiu, 1944; (reed. Renașterea, Cluj-Napoca); 11. SEMEN, Petre, Experiența umanului cu divinul după Sfânta Scriptura, Ed. Performantica, Iași, 2007; 3. MORALĂ ȘI SPIRITUALITATE CREȘTINĂ I. Legea morală a Vechiului Testament Decalogul: structură și interpretare. II. Legea morală a Noului Testament Predica de pe Munte și tâlcuirea ei: Fericirile, raportul între Legea Veche și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
ता - "Bhagavad Gītă", "Cântarea lui Dumnezeu" sau "Cântecul divin") este un vechi text epic sanscrit cuprinzând 700 de versete (sau 701 după unele recenzii) din Mahabharata ("Bhishma Parva" capitolul 25 - 42). Krishna, așa cum îl numește autorul că Bhagavan (cel divin) și chiar versurile însele folosesc stilul sanscrit (metrul sanscrit - "chandas" cu sinonime și metafore). Lucrarea este scrisă într-o formă poetica, permițând cântatul ei tradițional; de aici și titlul care se traduce "Cântecul celui divin". Bhagavad Gita este venerata ca
Bhagavad Gita () [Corola-website/Science/306739_a_308068]
-
numește autorul că Bhagavan (cel divin) și chiar versurile însele folosesc stilul sanscrit (metrul sanscrit - "chandas" cu sinonime și metafore). Lucrarea este scrisă într-o formă poetica, permițând cântatul ei tradițional; de aici și titlul care se traduce "Cântecul celui divin". Bhagavad Gita este venerata ca fiind sacra de către marea majoritate a tradițiilor hinduse și în special de așa-numiții adepți ai lui Krishna. În vorbirea curentă este citată că "Gita". Textul reprezintă evocarea conversației dintre Domnul Krishna - marea întrupare divină
Bhagavad Gita () [Corola-website/Science/306739_a_308068]
-
devenind cartea de căpătai a fiecărui indian cultivat" (Sergiu Al George - Bhagavad-Gita - Introducere). Lucrarea, redactată în ritmul și stilul metrului sanskrit (chandas) cu numeroase metafore și comparații, este foarte poetica; de aici și titlul, care se traduce prin "Cântecul Celui Divin". Bhagavad Gita este socotita sacra de majoritatea tradițiilor hinduse. Autorul acestei scripturi atât de renumite nu este cunoscut, cronologia textului rămânând în continuare un subiect de dezbatere. Radhakrishnan, reprezentant al punctului de vedere tradițional indian, îi acordă chiar cinci secole
Bhagavad Gita () [Corola-website/Science/306739_a_308068]
-
Republica" lui Platon. Dar, se pare că din cauza unor intrigi de la curte, proiectul a eșuat. Moare în Campania, la Minturnae, după o boală grea. Înainte de a-și fi dat sufletul, în 270, Plotin ar fi rostit: "mă străduiesc să înalț divinul din mine la divinul din Univers". Avea 66 de ani. Plotin a început să scrie numai la 49 de ani iar opera sa a fost compusă în 16 ani de un spirit matur, care, în momentul când a început să
Plotin () [Corola-website/Science/298974_a_300303]
-
se pare că din cauza unor intrigi de la curte, proiectul a eșuat. Moare în Campania, la Minturnae, după o boală grea. Înainte de a-și fi dat sufletul, în 270, Plotin ar fi rostit: "mă străduiesc să înalț divinul din mine la divinul din Univers". Avea 66 de ani. Plotin a început să scrie numai la 49 de ani iar opera sa a fost compusă în 16 ani de un spirit matur, care, în momentul când a început să scrie, își formulase deja
Plotin () [Corola-website/Science/298974_a_300303]
-
280 de formate diferte pentru cele 420 de cântări. Cele mai frecvente sunt "virelai" și "rondeau". Lungimea versurilor variază între două și 24 de silabe. Vocea naratorului în multe dintre cântece descrie o relație de iubire, în moda trubadurilor, cu divinul. Muzica este scrisă într-o notație asemănătoare celei folosite în muzica medievală bisericească, însă conține de asemenea, indicii cu privire la duratele notelor. Există câteva transcripții. "Cantigas" sunt deseori înregistrate și interpretate de grupuri de muzică veche și sunt chiar câteva CD
Cantigas de Santa Maria () [Corola-website/Science/337012_a_338341]
-
rost să ne întrebăm ce a lăsat Don Quijote culturii. Fiindcă acest "fenomen" ne-a lăsat o întreagă metodă, o complexă epistemologie, o întreagă estetică, o întreagă logică, o întreagă religie mai ales, adică o întreagă economie a eternului și a divinului, o întreagă speranță în absurdul rațional, pe care le găsim sub diferite forme în lite ratura și filozofia europeană. Moștenitoare a înzestrării cosmice lăsate de "Cavalerul nebuniei", sau cum i se mai spune "Cavalerul tristei figuri", cultura europeană încă nu
Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/90_a_416]
-
un demon din Infern în timpul unei lupte între angajații de la "Nornwell" și demonstranții bisericii ioanine. Bănuind că aceșia din urmă nu sunt străini de eveniment, Steven pătrunde în biserica lor și afl ă că, deși se proclama o religie a divinului, secta creează o punte de legătură între Pământ și forțele demonice. Împreună cu câțiva colegi, Steven și Virginia îi invocă pe matematicienii Lobacevski și Bolyai, care îi ajută să își găseasă drumul prin Iadul a cărui geometrie diferă de cea cunoscută
Operațiunea Haos () [Corola-website/Science/326913_a_328242]
-
sensurile se construiesc din aproximări și fluctuații între subiect și obiect. Nereușita comunicării între actori și spectatori se datorează faptului că ei trăiesc în două timpuri diferite, dar care nu mai relaționează, deoarece omul modern și-a pierdut simțul descifrării divinului. Spectatorii trăiesc sub „teroarea istoriei” într-un timp istoric fragmentat, redus la evenimente reale; așteptând ca să li se prezinte o piesă așa cum sunt ei obișnuiți să o primească, viața lor este redusă la o existență vegetativă. Ei nu mai cred
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
eficientă și finală.În ceea ce privește cauza eficientă el spune că eficientul fizic al universului ar fi intelectul universal,care este principala facultate a sufletului lumii.Acest intelect universal umple și luminează totul și călăuzește natura.Există trei feluri de intelect:cel divin,care este totul;cel al lumii,care face totul și cel individual,care devine totul.Acest ultim tip de intelect este un termen mijlociu între extreme care este adevărata cauză eficientă extrinsecă,dar în același timp intrinsecă a tuturor lucrurilor
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]
-
salafitilor este aceea de a lua calea de mijloc dintre extremele antropomorfismului și negării/distorsionării. Afirma de asemenea că mișcarea salafită susține numele și atributele lui Dumnezeu fără tashbih (stabilirea analogiei), takyeef (speculații cu privire la "modul" în care se manifestă în divin), ta'teel (negarea/refuzarea semnificației lor aparențe) și fără ta'weel (oferirea unei a doua/simbolică însemnătate care este diferită de înțelesul aparent.) “Cea mai faimoasă” fatwa a lui Ibn Taymiyya a fost împotriva mongolilor în războiul Mamluk. Ibn Taymiyya
Ibn Taymiyya () [Corola-website/Science/330922_a_332251]
-
lui Dumnezeu, ar fi fost responsabil de moartea sa48. Frumusețea universului, mărturisind despre frumusețea dumnezeiască este slăvită de Teofil din Antiohia, care este impresionat de această splendoare ce-l conduce către Dumnezeu. Omul sau mai degrabă misticul ajunge să perceapă divinul datorită purității sale. În cele trei cărți pentru Autolic, Teofil din Antiohia prezintă o sinteză a creștinismului 49. Teofil îi precizează, printre altele, adresantului său, Autolic, că Dumnezeu este invizibil pentru ochii trupești; Îl poți vedea în parte numai cu
Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
va manifesta ca participare la slava lui Dumnezeu. Unele elemente din această schiță indică faptul că ne deplasăm deja spre un nou stadiu în asumarea creștină a gândirii grecești. Cunoașterea de sine conducând la cunoașterea de Dumnezeu și asemănarea cu divinul prin stăpânirea patimilor sunt temele grecești pe care le vom găsi mai elaborate la Clement din Alexandria (vezi Pedagogul, 3.2.1.; Stromate, 7.20.7). „Dumnezei” sunt toți cei care au obținut nemurirea; încetează de a mai fi exclusiv
Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
cosmos curg foșniri de steaguri. // Visarea crește, cerul scade, / Pe mări deodată Newton cade. // Mistrețul roade doina veche, / Se trage crucea de ureche. // și-mi alipesc, uitând necazul, / De steaua cea de pradă-obrazul. («Paradoxuri planetare” VRF, 218). Grigore Vieru are divinul dar de a transforma în poezie chiar și un formular polițist de evidență a populației: Numele și prenumele? / Eu. // Anul de naștere? / Cel mai tânăr an: / Când se iubeau / părinții mei. // Originea? / Ar și samăn / Dealul acel din preajma codrilor. / Știu
Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
un stigmat pe bot. vine Sfântul-Valentin mă bronconeam cu cei mai tineri cerbi. doar tabacul prost și numai vinul ca un făt-frumos călare aflasem ce e dragostea știam îmi mai spun că n-am murit de tot. și aduce din Divin să pasc prin pajiști cu melancolii, duc poetul trist din casă-n casă. dragoști pentru fiecare. vai, viață...și ce tânăr mai eram țin icoana mamei mele-n sân. mărțișoare...inimioare... prin raiul vostru plin cu nostalgii. sunt un hâtru
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Filip () [Corola-journal/Imaginative/87_a_87]
-
a dispărut. Pentru noi, oamenii, e ca și mort. Putem spune, fără urmă de nelegiuire, că Dumnezeu a murit, pur și simplu, pentru că nu mai e cu noi, nu ne mai este accesibil. S-a retras, s-a ascuns undeva”". Divinul nu ar mai interveni astfel în faptele vieții. Cu toate acestea, Dumitru ascultă neîncrezător raționamentul sceptic al lui Dugay, încercând fără prea mare succes să-i explice miracolul săvârșit. El crede că „doctorul Martin” glumește și vrea să-l inducă
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
rămas în conștiința posterității ca o imagine vie a înțeleptului atenian, prezentată cu căldura celui ce i-a sorbit nemijlocit cuvintele. Neșansa lui Xenofon a fost și este de s fi mereu comparat cu marele său „rival" și contemporan — cu „divinul Platon". Suntem încredințați că dacă Platon n-ar fi manifestat atâta interes față de personalitatea și doctrina maestrului său, Xenofon ar fi binemeritat înzecit de la posteritate pentru imensul serviciu făcut prin consemnarea conversațiilor purtate de Socrate cu concetățenii săi. În ciuda eclipsării
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
s-a extins la anumiți căutători sinceri pe cale care au ajuns la un grad de sfințenie. Există mai multe contribuții ale lui Junaid la sufism. Ideile sale de bază implică o „anihilare” de sine (""), în vederea unei uniuni mai strînse cu Divinul (Allah). După Junaid, oamenii trebuie să „renunțe la dorințele naturale, să-și elimine însușirile umane, să renunțe la motivele egoiste, să-și cultive calitățile spirituale, să se dedice adevăratei cunoașteri, să facă tot ce poate în căutarea eternității, să dorescă
Junaid Baghdadi () [Corola-website/Science/333595_a_334924]
-
Primare <endnote id="3"/>, cum este și ZALMOXIANISMUL... despre care Religii Primare, Hristosul, prin spălarea picioarelor Sfinților Apostoli, sugerează că sunt “rădăcinile arhetipal religioase”, față de care trebuie să arătăm profund respect!......dar neexistând bună-credință și bunăvoință de Duh, re-integratoare Întru divin, nici până azi!) nu explorează hristicul implicit, ascuns sub exagerările “distructive”: de fapt, “demonismul (pretins!) al Morții” nu e altceva decât indiciul (conținând valența!) Morții Hristice, INIȚIATOARE ÎNTRU ÎNVIERE/VIAȚA VEȘNICĂ! <endnotelist> 1. În Dictionar de mitologie generală, definește LYCANTROPIA
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
puterile întunericului pentru a păstra elementele de lumină în ea, sau literal a o păstra „oarbă” (în întuneric), sau ignorantă; într-o stare de distracție amețitoare. Poate din acest motiv, Valentinus concepe materialismul, decât să fie o substanță diferită de divin, ca un atribut al unei erori de percepție. Astfel concluzionăm asupra concepției Valentiniene asupra Universului ca fiind poate de natură fundamental monistă, în care toate lucrurile sunt aspecte ale Divinului; vederea noastră obișnuită este limitată la lumea materială datorată erorilor
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
Valentinus concepe materialismul, decât să fie o substanță diferită de divin, ca un atribut al unei erori de percepție. Astfel concluzionăm asupra concepției Valentiniene asupra Universului ca fiind poate de natură fundamental monistă, în care toate lucrurile sunt aspecte ale Divinului; vederea noastră obișnuită este limitată la lumea materială datorată erorilor percepției, ce devin simbolizate mitopoetologic în actul creației Demiurgului. Problematica moralității gnostice poate fi rezolvată doar prin citirea pretențiilor contemporanilor. Numeroși scriitori Creștini acuzau pe unii învățători gnostici că în timp ce
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
lui Dumnezeu. Eternul „nu” este denumirea lui Carlyle pentru spiritul necredinței în Dumnezeu, așa cum se manifestă în războiul dus de Teufelsdröckh împotriva lui; spiritul care, precum a fost reprezentat în Mefistofelul lui Goethe, este într-o continuă negare a realității divinului în gândirea, caracterul și viața omenirii, și găsește o delectare malițioasă în a lua tot ce e înalt și nobil drept găunos și fără valoare. În „"Sartor Resartus"” naratorul ajunge de la eternul „nu” la eternul „da”, dar numai trecând prin
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
ar fi de amintit fraza celebră a lui William Blake, „"fără contrarii nu există progres"”, iar progresul lui Carlyle de la eternul „nu” la eternul „da” nu se găsește în „Centrul de Indiferență”, ci în Supernaturalismul Natural, o filozofie transcendentală a divinului care se regăsește în viața de zi cu zi. Bazându-se pe faptul că Goethe a numit creștinismul „Venerarea amărăciunii”, precum și „religia noastră cea mai înaltă, pentru Fiul Omului”, Carlyle a adăugat, interpretând : „"there is no noble crown, well worn
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]