695 matches
-
va fi pentru Ibrahim Pașa foarte grea, acesta trebuind să facă față atât intrigilor de la Palatul Topkapî, cât și situațiilor complexe din centrul Europei. Ibrahim Pașa În anul 1536, în ziua de 16 martie, Ibrahim a fost ucis, intrând în dizgrația sultanului, dar și a conducătorilor Haremului. Tot în secolul al XVI-lea, dar în perioada de sfârșit a acestuia, s-a afirmat un alt mare vizir, care se va confrunta cu domnul Țării Românești, Mihai Viteazul (1593-1601). Este vorba de
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
greu în balanța victoriei românești. Era de origine albaneză și din documentele istorice aflăm că numele adevărat era Kodja. Sinan Pașa După înfrângerile suferite la Călugăreni, la 23 august 1595, și la Giurgiu la 15 octombrie 1596, a intrat în dizgrația sultanului, care l a mazilit. Va muri în surghiun, cronicarii oomani spunând că „a murit de inimă rea”. În secolul al XVII-lea, când Imperiul Otoman începe să cunoască semnele decărerii militare și politice, un mare comandant de oști și
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
Însă fiul ei Jorge a știut că ceea ce o ucisese fuseseră focul care o mistuia pe dinăuntru, țipetele Penélopei și loviturile ei disperate În acea ușă, care continuau să-i izbească În minte, neîncetat. Încă de pe atunci familia căzuse În dizgrație, iar averea clanului Aldaya se destrăma În castele de nisip dinaintea mareei celei mai furioase lăcomii, a revanșei și a istoriei inevitabile. Secretarii și trezorierii au urzit fuga În Argentina, Începutul unei noi afaceri, mai modeste. Ceea ce conta era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
le-a sărutat pe Aglaia și pe Adelaida, căindu-se de ceva față de acestea, însă ele n-au izbutit să afle ce vină își asumase. Deveni brusc îngăduitoare până și cu Ivan Feodorovici, pe care toată luna îl ținuse în dizgrație. Firește, chiar de-a doua zi regretă teribil sentimentalismul ei din ajun, până la prânz apucă să se certe cu toți, însă spre seară orizontul se însenină din nou. În general, toată săptămâna continuă să se afle într-o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
această împrejurare se numărase parțial printre cauzele proastei atmosfere care domnea pe atunci în casa Epancinilor, cu toate că generăleasa se exprimase tot atunci că acum, de bucurie, „și-ar face cruce cu amândouă mâinile“. Generalul, în pofida faptului că se afla în dizgrație și se simțea vinovat, se bosumflă totuși pentru mult timp; îi părea rău de Afanasi Ivanovici: „Ce avere și ce om iscusit!“ Puțin mai târziu, generalul află că lui Afanasi Ivanovici i se aprinseseră călcâiele după o franțuzoaică aflată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ridică din umeri, neștiutor. — Mulți au venit să te salute împreună cu soțiile și copiii, îndrăznește servitorul. Augustus aprobă din cap în tăcere. Senatorii trebuie întâm pinați cu un sărut. Așa e obiceiul. Să-i refuzi unuia sărutul e semn de dizgrație imperială. Suspină cu obidă. Câte ceasuri o să-și mai piardă vremea pupându-i pe toți în bot? Privește către Livia și-și aduce aminte de cuvintele ei. Are dreptate! Alt obicei luat de la greci, dovada asta de intimitate nelalocul ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de Herodes Agrippa o să-l trimită tocmai în Iudeea? Dar și așa e bine să stea un timp departe. Până se așterne uitarea. N-a voit ca numele lui să fie asociat cu extravaganțele lui Ovidius Naso. Și nici cu dizgrația Iuliei Minor. Poate era mai bine să-i fi lăsat împreună, dacă Livia tot a mirosit ceva. Își frânge deznădăjduit mâinile. Dar cum? Respirația i se precipită. Încearcă s-o controleze. Însă spaima îi face inima să bată în continuare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
36 de ani s-a trezit dat la o parte pentru a face loc nepoților lui Augustus. Despărțit de femeia pe care o iubește încă și de fratele răpit prea timpuriu de moarte. Retras la Rhodos, a trebuit să suporte dizgrația și exilul soției sale, Iulia, după care puterea tribuniciană nu i-a mai fost reînnoită, pentru că se afla în dizgrație. Da, i-a fost dat să soarbă până la fund cupa amărăciunii. Nu va uita până la moarte răceala și dușmănia unuia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe care o iubește încă și de fratele răpit prea timpuriu de moarte. Retras la Rhodos, a trebuit să suporte dizgrația și exilul soției sale, Iulia, după care puterea tribuniciană nu i-a mai fost reînnoită, pentru că se afla în dizgrație. Da, i-a fost dat să soarbă până la fund cupa amărăciunii. Nu va uita până la moarte răceala și dușmănia unuia ca Lollius, dar nici prietenia adevărată pe care i-au dovedit-o Seianus, Sulpicius Quirinius și Flaccus Vascularius. După care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de neclintit. Pur și simplu i-au smuls copila din brațe. Biata de ea și-a călcat mândria în picioare și i-a scris și lui, cerșindu-i ajutorul, dar ce putea el face, un amărât de exilat căzut în dizgrație? Oare bătrânul Pollio, bunicul fetiței, de ce n-a intervenit? O fi considerat și el o onoare ca, în loc să joace la nunta nepoatei, să o înmormânteze de vie în templul Vestei? N-au mai apucat să-și vorbească. A murit destul de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
său de școlar. Un șir de oameni bate la poarta albastră; sunt membrii ai comunității, care au aflat de moartea tragică a lui Pandit Razdan și au venit să-i aducă un ultim omagiu. Toți par să fi aflat de dizgrația în care a căzut Pran. Cu toate că se repede spre fiecare, căutând ajutor, unii nici măcar nu-l privesc. Intră în casă unul câte unul și ușa se închide în urma lor. Nu mai înțelege nimic. El e Pran Nath Razdan: cel frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
curajul să îi las singuri, o prăpastie de venin s-a căscat între noi, iar ea era de partea mea, am răpit-o, făcându-mă stăpână pe carnea ei albă. Spre surprinderea mea, el s-a lăsat învins, aruncat în dizgrație, n-a încercat să lupte pentru ea, fără să se consulte cu mine, și-a abandonat studiile doctorale și a început un curs de ghizi, pleca de acasă în călătorii lungi, se întorcea apatic și însingurat, brațele sale nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
printre alții. Foarte tânăr, nu știu dacă publicase ceva, dar mi-aduc aminte că era pus pe fapte mari. C.Ș.: L-ai mai văzut pe Păunescu în ultimul timp? Ce explicație s-a dat în țară căderii lui în dizgrație? A.B.: Nu l-am văzut de multă vreme. Am avut o relație de amiciție în perioada când era foarte tânăr, în vremea debutului lui cu Ultrasentimente și Mieii primi, în anii când citea poezii acasă la Blandiana. După aceea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
acordat, pentru contribuția adusă sănătății sultanului, două pijamale verzi cu eșarfa. în restul timpului îmbrăcau pijamale incolore, obișnuite, transparente în cazul sultanului și opace pentru viziriu. De fapt, dacă mă gândesc bine, acestei pijamale verzi îi datorez eu căderea în dizgrație. Cadânele mai vechi, ce nu-și mai schimbaseră pijamalele de pe vremea păcii cu austriecii (1606î, nu priveau cu ochi buni materialul mătăsos, brodat cu fir de aur pe care-l îmbrăcam în fiecare seară. Au început să umble cu vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și domnia ta, că nu ieșea nicicând și iera greu să dai nas În nas cu iel la magazia dă furajuri Buratti, dacă nu la crescătoria de pasăret Reynoso. N-a vrut deloc să ție-n minte cauzele dă motiv la dizgrația lui, da io i-am dat dă cap și m-am prins că nația dă Oportet s-a Împrofitat dă cumsecădenia lu don Wenceslao și i-a pus În cârcă bișnița lui cu dugheana dă buchernițe, când a bunghit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cafeaua Încă văruită verde, și tot acolo cornurili rele. Într-o secundă am cântărit tot ce iera În joc. De vorbeam, dam un pas alăturea cu drumu; pă loc Îmi Înșelau aparențele și mandea, ca alarmist și calomniator, cădeam În dizgrație. De tăceam, puteam s-o mierlesc pă biata Jacqueline și poate că mă ajungea brațu legii. Gându dân urmă m-a făcut să-mi sparg bojocii strigând d-a surda, să nu m-auză baronu. Jacqueline s-a ițit Înfășată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-l destituie de îndată pe Fouquet, care era un jefuitor, și să-l numească în locul lui la finanțe pe Colbert. - Cine era Colbert? Cum să nu știu cine era acest om care, după ce făcuse atâtea pentru Franța și regele său, murise în dizgrație, fiindcă încercase (de altfel zadarnic) să-l împiedice pe monarhul cheltuitor să nu ruineze regatul? Abilă manevră a profesorului, care prin răspunsurile mele reîmprospăta memoria celorlalți și obținea de la ei ceea ce dorea și fără să insiste în mod deosebit, ca și când
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vorbind despre vizitele pe care i le făceau, habar n-avea cât de des, și nici despre raporturile lui cu femeia cea aprigă ori despre ce a făcut după ce femeia îl părăsise ori și mai târziu, când a căzut în dizgrație și s-a mutat din casa ce fusese a lor la nu știu care etaj al nu știu cărui bloc vechi dintr-un cartier și mai vechi, mult prea zgomotos după gustul ei și în mod sigur, dacă ar fi fost să judece potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dau legitimitate într-un univers postmodern. Explicam acest mecanism într-o altă carte astfel: "Gândirea modernă, tributară marilor sisteme metafizice și ideologice, cu pretenții de întemeiere și de explicație exhaustive, de la domeniul cunoașterii până la cel al acțiunii, a căzut în dizgrație, luându-i locul gândirea postmodernă în calitate de apologet al atomizării valorilor generice, al parcelizării unității"21. În 1979, când apare lucrarea lui Jean-François Lyotard Condiția postmodernă, se insinuează în filosofie conceptul de postmodern, prezent în mediul cultural francez fie ca deconstructivism
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
publicat vreodată la prestigioasa editură Gallimard în 1947, iar după apariția cărții sale Du dialogue intérieur, Etienne Gilson a scris într-o recomandare pentru CNSR «Un asemenea filosof se naște o dată la o sută de ani». A cunoscut gloria și dizgrația, bucuria și eșecul, curajul și teama, dar a rămas mereu el însuși.” Îi urăm și noi domnului Șora La mulți ani! Oricum, lui par să i se potrivească aceste versuri: „Ce se petrece cu el trezește o fărâmă de speranță
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2823_a_4148]
-
Își amintise, în tristețea lui, o zi unică de la Școala Misionară, în care Fratele John îl învățase literatură. Fratele John fusese concediat după o săptămână de predare fiindcă o ciupise de fund pe femeia de serviciu. Dar, deși plecase în dizgrație, cu reputația pătată, Sampath își amintea de el ca de o ființă plină de frumusețe, pe care i-o împărtășise în singurul moment inspirat pe care-l avusese școală. În timp ce se juca muindu-și pe rând degetele în călimară, atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-l destituie de îndată pe Fouquet, care era un jefuitor, și să-l numească în locul lui la finanțe pe Colbert. ― Cine era Colbert? Cum să nu știu cine era acest om care, după ce făcuse atâtea pentru Franța și regele său, murise în dizgrație, fiindcă încercase (de altfel zadarnic) să-l împiedice pe monarhul cheltuitor să nu ruineze regatul? Abilă manevră a profesorului, care prin răspunsurile mele reîmprospăta memoria celorlalți și obținea apoi de la ei ceea ce dorea și fără să insiste în mod deosebit
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Voltaire 139. „Cu cărțile se întâmplă ca și cu focul de pe vetrele noastre: iei acest foc de la vecin, îl aprinzi la tine, îl dai altora și astfel e al tuturor.” Voltaire 140. „Puțini scriitori celebri, care să fi scăpat de dizgrație. Aproape toți poeții care au avut succese, au fost calomniați.” Voltaire 141. „Nu poți opri pe mâzgălitorii de hârtie să scrie prostii, pe librari să le vândă și pe lachei să le citească.” Voltaire 142. „E mai de preferat o
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
și pe nesimțite, de-a dura ori În cataracte. Și totuși, tema cecității personale nu m-a intimidat de tot. În Epistolar, schimb feminin de scrisori Între inițialele onomastice E și A, partea a doua din volumul de poeme Grația Dizgrația, am pus În gura a două domnișoare, una insolentă și altitudinară, alta iscoditoare și receptivă, speculații asupra personajului Ruba, care „e ceva șef pe acolo, pe la ei / la orbi“ și care ține să recruteze voci feminine, ceea ce, la urma urmei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Sistemul e bazat pe muncă. Munca conectată la artă este banalitate. De aici sensibilitatea nemților cultivați la tot ce e banal. Scoate la lumină regula, puterea Metodei și supunerea lor la Metodă. Sammler Își lămurise totul. Alert În ceea ce privește primejdia și dizgrația explicațiilor, el nu era nici pe departe un explicator de rând. Și chiar În vremurile cele vechi, În vremurile când era „britanic“, În Încântătoarele decenii doi și trei când locuia pe Great Russell Street, când Îi erau cunoscuți Maynard Keynes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]