571 matches
-
La vest, II, 131-136; Roxana Sorescu, Eminescianismul la 1900: V. Voiculescu, ALA, 2001, 592; Ioan Opriș, Cercuri culturale disidente, București, 2001, 107-109, passim; Popa, Ist. lit., I, 1150-1163; Octavian Soviany, Lirica evanghelică a depersonalizării, CNT, 2002, 12; Sergiu Ailenei, Revolta dobitoacelor, CL, 2002, 3; Elvira Sorohan, [V. Voiculescu], RL, 2002, 33, 44; Dan Manolescu, Portret al poetului Vasile Voiculescu, Buzău, 2002; Codruța Stânișoară, William Shakespeare și Vasile Voiculescu, sonetiști, Craiova, 2002; Nicolae Oprea, Magicul în proza lui V. Voiculescu, Pitești, 2003
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
o limbă cu aroma mierii, plină de metafore. Moldovenii au "picat" "cît au nălbit poeana" (tablou floral). În vremea lui Petru Șchiopul a fost secetă "și unde prindea mai nainte pește acolo ara cu plugul". Copacii au săcat de săcăciune; dobitoacele nu aveau ce paște vara, ce le-au fost dărămînd frunză; și atâta prav au fost, cât se stringea troiene la garduri, când bătea vînt: ca de omăt erau troiene de pulbere. Iară despre toamnă, s-au pornit ploi, și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
literară viabilă a lui Cantemir este Istoria ieroglifică, adevărat Roman de Renard românesc, asupra tâlcului politic al căruia, destul de străveziu, s-a insistat cu exces. Corbul (Brîncoveanu), epitropul păsărilor, a dat poruncă să se înlăture Vidra (Const. Duca) de la epitropia dobitoacelor și să se înscăuneze Struțocămila (Mihai Racoviță). Vidra se apără ținând un discurs după toate regulile retoricii ("Vestita axiomă între cei fizicești filosofi este că cel deasemenea iubește pre cel șie deasemenea..."), Bâtlanul denunță caracterul amfibiu al Vidrei, care la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
își spiritualizează virgilianismul, dîndu-i direcție ortodoxă. Acum poeziile sunt străbătute de nostalgie, de temerea morții, și elementele agreste se sanctifică. Reptila devine "șarpele binelui", grădinile sunt ale "Omului", plugul ară împins de arhangheli, flora și fauna se fac ascetice, simbolice, dobitoacele au "ochi cuminți", țapii lubrici sunt înlocuiți prin melancolicii cerbi, câmpul face loc pădurii. Fauna aleargă rănită de melancolii: Mistuiți de răni lăuntrice ne trecem prin veac, Din când în când ne mai ridicăm ochii spre zăvoaiele raiului, apoi ne-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
proces fioros de retorizare. Cercetînd, așadar, universul liric al lui Ion Heliade Rădulescu, ce observăm? Că printre elementele de referință ale imaginarului poetic se află marea sub forma undelor muginde, munții fumegoși, stîncile vulcănoase, se află ierburile sălbatice, turmele de dobitoace, turnurile copleșitoare prin simbolistica lor istorică, mușchiul verde ce crește pe zidurile umede, filomela, dintre păsări, calul, cîinele și oaia, dintre animalele domestice, cetățile În ruine și cetățile ideale (Santa Cetate), interioarele de casă și veșmintele (Mihaida), pietrele exotice (Santa
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu ast d-aramă glas Cheamă la rugăciune pe rătăcita turmă. Natura se deșteaptă, visurile mă las. Rusește răsăritul, muntele rubinează, Îngînat pîntre aburi dealurile verzesc; RÎul adapă cîmpul ce rouă Însmăltează, Răcoarea dă viață și stelile albesc. Turme, cai, dobitoace la apă se coboară, Clopote bat, se scutur, cu-al dimineții zvon; La vîjÎitul morii undele se-nfășoară, Deschis e ochiul zilei acum pe orizon.” Meditația Începe la ceasul Înserării (ora romantică a contemplației) și se termină odată cu ivirea luminii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
coboară, Clopote bat, se scutur, cu-al dimineții zvon; La vîjÎitul morii undele se-nfășoară, Deschis e ochiul zilei acum pe orizon.” Meditația Începe la ceasul Înserării (ora romantică a contemplației) și se termină odată cu ivirea luminii matinale, În zvonul dobitoacelor ce coboară la apă. Ea antrenează un număr de elemente materiale (soarele, muntele, dealurile rîpoase, rîul șoptitor, cîmpia, astrele, ruinele, evident, vegetația zidurilor, din nou cîmpia și rîul, mușchiul pietrelor și ierburile sălbatice, păsările călătoare), acelea pe care le aflăm
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alarmă de incendiu, dau buzna spre ieșire, înghesuindu-se, călcîndu-se în picioare și îmbrîncindu-se fără milă, mai-mai să se omoare unii pe alții. De aceea, n-are rost să ne mirăm de balenele astea „înnebunite“, fiindcă nu există nebunie a dobitoacelor pămîntului, care să nu fie întrecută cu mult de nebunia omului. Cu toate că numeroase balene păreau agitate, precum am mai spus, turma în întregul ei nici nu se retrăgea, nici nu înainta, ci rămînea pe loc. Așa cum se obișnuiește în asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
predominant pastorală. Această mărturie din cronica lui Ureche - ritualul întemeierii statale) - include și ea narațiunea vânătorii arhetipale și descrie înființarea unei vetre de civilizație într-un nou teritoriu: ... că umblându păstorii de la Ardeal, ce să chiiamă Maramoroș, în munți cu dobitoacele, au dat de o hiară ce să chiiamă bour și după multă goană au gonit-o prin munți cu dulăi, o au scos la șesul apei Moldovei. Acolo fiindu și hiara obosită, au ucis-o la locu unde să chiiamă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și astăzi în limbajul popular curent. Grigore Ureche acordă același sens animalelor lipsite de minte: "ca să nu se înnece anii cei trecuți a toate țerile și apoi să nu se poată ști ce au lucrat, să se asemene hiarelor și dobitoacelor celor cu minte și fără minte"36. * Unii termeni s-au pierdut. Neculce întrebuințează acest termen. Șerban Vodă Cantacuzino voia să scoată din Domnia Moldovei pe Dumitrașcu Cantacuzino, ca să puie în locul lui pe clucerul Constantin Cantemir, un bătrân de 70
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și a făcut pe om, pământ care nu exista mai înainte de aceasta. Deci cum de pământul s-a făcut om? Și cum pământul care nu exista, s-a făcut? Cum de au ieșit din pământ toate felurile cele nesfârșite de dobitoace, toate felurile de saduri, fără vreo durere, fără ca norii să toarne apă din cer, fără ca agricultura să se fi arătat, fără ca boii sau plugul sau, în sfârșit, orice altceva să fi ajutat la facerea lor? Pentru aceea chiar din început
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
fără ca norii să toarne apă din cer, fără ca agricultura să se fi arătat, fără ca boii sau plugul sau, în sfârșit, orice altceva să fi ajutat la facerea lor? Pentru aceea chiar din început El a făcut ca toate neamurile de dobitoace și de saduri să aparțină pământului celui neînsuflețit și fără simțire, pentru ca din capul locului să te învețe pe tine despre înviere. Într-adevăr, toate acestea sunt mai minunate și mai nepricepute decât învierea, fiindcă nu este același lucru a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a primit (Iov - n.n.) de două ori mai mult decât înainte (de suferințele lui - n.n.): caii, catârii, cămilele, oile, țarinele și toată cealaltă bogăție, iar numărul copiilor, pe care i-a născut, a fost egal cu numărul celor morți? — Pentru că dobitoacele necuvântătoare și întreaga bogăție stricăcioasă le pierduse desăvârșit, dar copiii, care-i muriseră, trăiau prin partea cea bună a firii lor, adică prin sufletul lor. Când Iov a fost împodobit de Ziditorul iarăși cu alți fii și cu alte fiice
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mintea... zicându-se și smintit de minte” (Pravila lui Vasile Lupu), termen utilizat și astăzi În limbajul popular curent. Grigore Ureche acordă același sens animalelor, lipsite de minte: „ca să nu se Înece anii au lucrat, să se asemene hiarelor și dobitoacelor celor cu minte și fără minte”. Unii termeni s-au pierdut. Neculce Întrebuințează acest termen: „Șerban Vodă Cantacuzino voia să scoată din Domnia Moldovei pe Dumitrașcu Cantacuzino, ca să puie În locul lui pe clucerul Constantin Cantemir, un bătrân de 70 ani
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
inédits, préserve le jeu de la rime, Sanda Stolojan non seulement introduit une autre tournure de la phrase, mais recourt aussi au futur proche (" vont s'abreuver "), qui l'oblige à redécouper leș vers : Din păduri de somn/ și alte negre locuri/ dobitoace crescute-n furtuni/ ies furișate să bea/ apă moartă din scocuri. (Peisaj transcedent) (Blaga, 2010 : 144) Des forêts de sommeil/ et autres noirs repaires/ sortent furtivement/ des bêtes grandies sous l'orage/ qui vont s'abreuver/ à l'eau morte
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
l'immortalité. " (Autoportret/Autoportrait) (Romanescu, 1998 : 58). Cette version contient un contresens : le nom " neființă " (" le non-être ") désigne la mort, l'absence d'existence et, par extension, le néant ; îl s'oppose donc à " l'immortalité " évoquée par la traductrice. " [...] dobitoace în trecere/își privesc fără de spaimă umbră în albii. " " Sous l'ombre de la peur, leș animaux qui passent/Regardent sagement/Leur ombre/ Dans l'onde des rivières. " (Dans le grand passage) (Romanescu, 1998 : 72). La traduction est fondée sur un
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
său). Numele personajelor constituie o particularitate a basmului lui Creangă, deoarece ele definesc trăsătura dominantă de caracter. Spânul este simbolul răului, viclean, Înfricoșător, agresiv și violent, având ca principiu de viață ideea că „cea mai mare parte a oamenilor sunt dobitoace care trebuiesc ținute În frâu”. Prin Întregul său comportament, Spânul ilustrează proverbul „frica păzește bostănăria” sau „când vezi că mâța face marazuri, s-o strângi de coadă până mănâncă mere pădurețe”. „Geniul humuleștean este această capacitate extraordinară de a-și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
specifice meleagurilor natale. Chiar dacă are statutul unei universale umane, patriotismul poate și trebuie să fie defalcat în două categorii diferite ierarhic: i) un patriotism primitiv sau tribal, care presupune "numai o iubire patologică" de nație, care se găsește inclusiv la "dobitoace" (sic!) (p. 3); ii) patriotismul nobil, superior simplei iubiri patologice a pământului natal și a dragostei de neam și sânge, vrednic de natura morală a omului; patriotismul nobil se remarcă printr-o "aplecare statornică de a voi tot binele concetățenilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vieții); c) către ceilalți oameni. Această din urmă categorie este bifurcată în două subtipuri: i) datorii primare ("pentru viața altora", "pentru sănătatea altora", "pentru sufletul altora", "pentru averea altora", "pentru cinstea altora", "pentru neturburarea vieții altora", "pentru cei morți", "pentru dobitoace"), și ii) datorii deosebite ale oamenilor, unde predominante sunt "datoriile supușilor către Stăpânire" și "datoriile fiecărui om către patria sa". Iată cum sunt operaționalizate datoriile supușilor către Stăpânire (majuscula îi aparține lui Aaron): Între datoriile ce le au oamenii unii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
axiomatic exprimat de Manifestul Partidului Comunist, care postulează cum nu se poate mai clar caracterul apatrid al muncitorilor: "Proletarii nu au nicio Patrie"; b) corolarul logic al acesteia este că proletarii care își dau viața pentru patria lor sunt "idioți, dobitoace imbecile", întrucât chiar dacă patria lor va fi victorioasă, tot ei vor suporta costurile victoriei prin plătirea de taxe sporite; c) cealaltă consecință logică este că proletarii au un singur război de purtat: războiul civil prin care să înfăptuiască revoluția socială
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
nu se vor astâmpăra îi vom scoate din împărtășirea noastră, punându-i sub blestem și legătura arhierească și vor fi astfel pedepsiți cu toată casa lor de orice slujbă creștinească a bisericii, rămânând să moară și să fie îngropați ca dobitoacele...”, ceea ce s-a și pus în practică. Preoțimea satelor, deși a respectat porunca ierarhului, era alături de enoriașii lor, cunoscându-le îndeaproape viața și suferințele, ca unii ce trăiau în mijlocul lor sau proveneau chiar din rândurile celor obidiți. Spiritul de compătimire
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]