608 matches
-
Doctor în fizica ( 1982 ), Facultatea de Fizică, Universitatea București; Specialitatea: Optică-Spectroscopie-Laseri; Titlul tezei: Prelucrarea optică a informației cu ajutorul holografiei; Conducător științific al tezei: Prof.dr.docent Gheorghe Brătescu; Membrii comisiei de doctorat: Academician Ioan-Ioviț Popescu (Rector),Prof.dr.Constantin Plăvițiu (Decan), Prof.dr.docent Radu Țiteica și Prof.dr. Ion Văduva (Facultatea de Matematică-Informatică). În 5 comisii, în domeniile: fizică și biofizica (la Facultea de Fizică și la Facultatea de Biologie, Universitatea București);
Radu Homescu () [Corola-website/Science/305285_a_306614]
-
lucrat ca extern (1896-1897) și intern (1897-1900) al spitalelor din București. După absolvirea studiilor și obținerea doctoratului, profesează ca medic la Spitalul Rural "Rallet" din județul Dâmbovița (1901-1902) și apoi medic secundar la Spitalul Pantelimon (1903-1909). În această perioadă, devine docent al Clinicii de boli nervoase din București (1903), urmând și un stagiu de perfecționare la München (1906). Apoi, devine medic primar la Ospiciul Mărcuța (1909-1912). Este angajat în învățământul superior medical, ca profesor universitar de neurologie și psihiatrie, la Facultatea
Constantin Ion Parhon () [Corola-website/Science/299976_a_301305]
-
iulie 1923, Chișinău) este un critic, istoric al literaturii și traducător român. Născută la Chișinău din părinți fugari din Ucraina bolșevizată. Numele adevărat al părinților este Goriușcenco și Golem. A urmat studii de filologie la București. A fost profesor doctor docent la catedra de literatură rusă de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. În anii 70 a fost și profesor universitar la Universitatea din Moscova, unde a predat limba și literatura română. A contribuit la promovarea relațiilor culturale dintre Rusia și
Tatiana Nicolescu () [Corola-website/Science/313127_a_314456]
-
din Giessen, apoi la Göttingen și, în final, la Academia din München. A mai studiat și la Institutul de Biologie Marină de la Napoli, primind o bursă din partea Rusiei. În 1867 s-a întors în Rusia și a fost numit doctor docent la Universitatea din Odessa, dar la scurt timp se mută la Universitatea din St. Petersburg. În 1870 revine la Odessa ca să preia funcția de profesor titular de zoologie și anatomie comparată. Prima sa soție, Ludmila Feodorovna (cu care se căsătorise
Ilia Ilici Mecinikov () [Corola-website/Science/313150_a_314479]
-
martie 1957 de către episcopul de Brescia, Giacinto Tredici. A studiat timp de trei ani la Seminarul Pontifical Lombard și a frecventat Universitatea Pontificală Gregoriană, unde a obținut licența în Drept Canonic. Din octombrie 1960 și tot anul 1961, a fost docent la Seminarul din Brescia și, în același timp, a exercitat și ministerul pastoral, ca vicar cooperator, în parohia Sfântul Benedict, la periferia Bresciei. Chemat în slujba Sfântului Scaun, la 1 iulie 1963 ca atașat la nunțiatura apostolică din Panama, a
Giovanni Battista Re () [Corola-website/Science/314767_a_316096]
-
se înscrie și Orlatul prin directorul „școlii normale”, Moise Panga, care se adresează în 1857 parohului Petru Florianu, urmând o dispoziție a Blajului prin care se cereau parohiilor răspunsuri la 17 întrebări privind starea materială a școlii, încadrarea ei cu docenți și modul de remunerare al acestora, date privind populația școlară, etc.. Eforturile de redresare a învățământului racovicean se încadrau în cel general, căruia autoritățile de stat căutau să-i imprime un conținut nou. Astfel, încă din 1854 școala primară se
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
Ungariei, această lege cu mici modificări a reglementat problemele școlare ale împărăției până în anul 1918, când a fost abrogată. Ea prevedea introducerea limbii maghiare ca obiect de studiu obligatoriu și punerea școlilor confesionale și sub controlul inspectorilor regești de școli. Docenților li se cereau pregătire de specialitate, limitându-se numărul școlarilor pentru un singur învățător la 80. În spiritul acestei legi, se încep discuțiile pentru înființarea în sat a unei „școli normale” în vederea pregătirii elevilor pentru „clasele gimnaziale și reale”, în
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
Stiinte de Stat. În același an este însărcinat de Primărie să rezolve problema cerșetoriei și a vagabondajului în București. În anul 1909 Nicolae Minovici a fost avansat șef de lucrări al Catedrei de Medicină Legală, iar ulterior "a fost abilitat docent în medicină legală și numit conferențiar pentru această disciplină la "Facultatea de Medicină" (1915). După primul război mondial îl găsim la Universitatea din Cluj, la catedră de medicină legală (1919) unde, a creat "din nimic" Institutul de Medicină Legală din
Nicolae Minovici () [Corola-website/Science/314349_a_315678]
-
studii devine director artistic al orchestrei de film din București. Din 1960 este membru în Uniunea Compozitorilor din România. În perioada 1962-1972 a activat ca compozitor liber profesionist, profesor de pian și șef al unei orchestre de cameră. A fost docent pentru formă muzicală și orchestrație la conservatorul din București unde a condus în perioada 1968-1970 și studioul de muzică al conservatorului. În 1970 s-a mutat la Brașov unde a fost timp de doi ani docent la Facultatea de Muzică
Walter Michael Klepper () [Corola-website/Science/313785_a_315114]
-
de cameră. A fost docent pentru formă muzicală și orchestrație la conservatorul din București unde a condus în perioada 1968-1970 și studioul de muzică al conservatorului. În 1970 s-a mutat la Brașov unde a fost timp de doi ani docent la Facultatea de Muzică a Universității din Brașov. A fost mai apoi pentru un scurt timp director artistic la Opera de Stat din București în timpul când aceasta era condusă de scriitorul Mircea Horia Simionescu. În 1983 a emigrat în Republica
Walter Michael Klepper () [Corola-website/Science/313785_a_315114]
-
românești un nou record național. S-a executat scufundarea Pontus III la 450 m adâncime. Pentru prima dată se încheie un contract de colaborare cu Institutul de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca, iar colectivul condus de rectorul institutului prof. dr. docent Ion Baciu face investigații de ordin biochimic. 1984: în luna Mai, scafandrii Centrului de Scafandri realizează lucrările subacvatice de montare a jacket-ului la platforma de foraj marin Gloria, la adâncimea de 48 m. La data de 7 noiembrie 1984 se
Scufundare profesională () [Corola-website/Science/313843_a_315172]
-
A absolvit facultatea de fizică și matematică a Institutului Pedagogic din Bălți, Facultatea de economie a Universității de Stat din Chișinău și Rostov pe Don, doctor în economie. În anii 1974-1980 a fost profesor la Institutul Politehnic din Chișinău, 1981-1990 - docent la catedra de economie politică a Universității de Stat din Chișinău. În 1990-1992 - consilier, locțiitorul șefului departamentului privatizare a primăriei Chișinău, în 1995-1997 membrul al Curții de Conturi, ministru al privatizării (iunie 1997 - martie 1998. În septembrie 1998 a fost
Iurie Badâr () [Corola-website/Science/318464_a_319793]
-
de bacteriologie intitulat "Les bactéries et leur rôle dans l'anatomie et l'histologie pathologiques des maladies infectieuses" (1885). În anii 1885 - 1886 lucrează în Berlin în laboratoarele lui Rudolf Virchow și Robert Koch. În 1881 primește titlul de "conferențiar" ("docent privat") iar în 1885 postul de profesor asociat de Histopatologie la Universitatea din Budapesta. În 1887 Victor Babeș este chemat la București ca profesor la catedra de Anatomie Patologică și Bacteriologie. Activitatea științifică a lui Victor Babeș a fost foarte
Victor Babeș () [Corola-website/Science/297357_a_298686]
-
1911, Ibrăileanu redactează o detaliată biografie ce va aparea postum sub titlul "Amintiri din copilărie si adolescență". La 5 noiembrie este destituit de minister din postul de suplinitor, în locul lui fiind numit Eugen Lovinescu, doctor în litere la Paris și docent universitar. Ibrăileanu se înscrie la doctorat în decembrie 1911 iar în 1912 publică teza de doctorat "Opera literară a d-lui Vlahuță", în urma căreia primește titlul de doctor. În iunie Consiliul facultății propune numirea lui Ibrăileanu ca profesor la aceeași
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
în limba germană sub titlul " Das Wertungsproblem in Schillers Poetik". Teza a fost tradusă și publicată în volumul al șaptelea din seria de "Opere". În anul 1925 a publicat două volume, "Dualismul artei" și "Fragmente moderne". În anul 1927 devine docent în estetică. Apare în formă litografiată cursul de "Estetică generală". Abia în anul 1930 devine conferențiar definitiv la Facultatea de Litere a Universității din București. Tot în acest an publică studiul "Poezia lui Eminescu". Sunt evidențiate în special izvoarele antice
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
Andrei Șaguna”, după care pleacă pentru studiile superioare universitare în Germania, la Leipzig (1895 -1899), apoi în Franța, la Paris (1899 - 1901) și în Austria, la Viena (1902 - 1904). Devine doctor în filosofie al Universității din Leipzig în 1899, respectiv docent privat pentru filologia românească la Universitatea din Viena (1904 - 1906). Devine profesor extraordinar începând din anul 1906, a fost titularul catedrei de limbă și literatură română timp de zece ani (începând cu anul 1908) și decanul Facultății de Filosofie de la
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
celelalte discipline, terminând facultatea abia în 1881, cu o întârziere de trei ani. Dorind să câștige experiență practică, după doi ani începe să lucreze ca medic în spital, în secțiile de psihiatrie și dermatologie. În 1885 obține un post de docent în neuropatologie la Universitatea din Viena și - având o bursă din partea statului austriac - petrece 19 săptămâni la Paris, în clinica de maladii ale sistemului nervos de la spitalul Salpêtrière, condusă de Jean Martin Charcot. Charcot trata anumite tulburări nervoase prin hipnoză
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
Între 27 februarie - 15 mai deschide cursul de "Filozofie a religiei" (litografiat; tipărit: 1990-1991, 1993, 1994, 1998). În primăvară dă examenul de docență cu Constantin Rădulescu-Motru (președinte), P. P. Negulescu, Dimitrie Gusti și T. Ziegler și din iunie lucrează ca docent universitar de Istoria logicii și Metafizică (adresa Facultății de Litere și Filosofie din București, nr. 259, 12 iunie 1929). În noiembrie deschide cursul de "Teoria cunoștinței" (predat până în mai 1926) și cel de "Metafizică", cu tema " Problema salvării în „Faust
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
După terminarea studiilor universitare, pleacă la specializare în Austria și apoi în Germania. Teza sa de doctorat (1900), tratând probleme de petrografie, este distinsă cu mențiunea "Magna cum laude" a "Universității din Munchen". În 1903, Gheorghe Munteanu Murgoci devine primul docent universitar din România în mineralogie), în lucrarea sa tratând problema chihlimbarului românesc. Face călătorii de studiu în Anglia, America, Rusia și California. Din 1908 activează ca profesor de mineralogie și geologie la ""Școala națională de poduri și șosele "" din București
Gheorghe Munteanu Murgoci () [Corola-website/Science/298289_a_299618]
-
Les noyaux gris centraux et la région mésencéphalo-sousoptique" (1925) sintetizează rezultatele obținute prin colaborarea celor doi cercetători. Revenit în țară în 1924, Ion T. Niculescu devine asistent la catedra de histologie a facultății de medicină din București, în 1928 este docent, în 1931 este numit conferențiar, iar din anul 1936 devine profesor titular, funcție pe care o va exercita timp de 21 de ani. În paralel cu activitatea didactică și științifică, lucrează din 1929 ca medic primar neurolog, dând consultații la
Ion T. Niculescu () [Corola-website/Science/297520_a_298849]
-
biologie. De pe băncile acestui liceu, de-a lungul timpului, s-au ridicat personalități de marcă ale culturii românești, precum folcloristul Simion Florea Marian, compozitorul Ciprian Porumbescu, criticul literar Dimitrie Păcurariu, scriitorul Mircea Radu Iacoban, academicianul Cristofor I. Simionescu, profesor doctor docent Nicanor Mînecan, scriitorul și profesorul Norman Manea (recent candidat la Premiul Nobel) și mulți alții. Un număr ridicat de absolvenți ai liceului au devenit cadre didactice universitare și oameni de știință, cu activitate în țară și în străinatate. Între profesorii
Colegiul Național „Ștefan cel Mare” din Suceava () [Corola-website/Science/317569_a_318898]
-
cu o altă teză, ""Suprimarea mișcărilor naționale din Bucovina în timpul războiului mondial 1914-1918"". Ca urmare a pregătirii sale profesionale și a titlurilor științifice obținute, a predat între anii 1932-1940 la Universitatea din Cernăuți, catedra de istorie românească, mai întâi ca docent universitar, iar apoi pe post de conferențiar. A avut o activitate publicistică prestigioasă, publicând până în anul 1947 un număr de 126 de titluri, printre care se aflau șase volume de "Documente bucovinene", apărute între 1933 și 1942. Pasionat de studiul
Teodor Bălan () [Corola-website/Science/319538_a_320867]
-
banii necesari întreținerii familiei. Puține din scrierile sale au fost publicate atunci, majoritatea lucrărilor fiind „de sertar”. În perioada 1945-1948 a lucrat ca muncitor. La recomandarea prof. dr. Ilie Murgulescu, rector al Institutului Politehnic din Timișoara, a fost angajat ca docent pentru limba germană, funcție deținută între 1 februarie și 31 octombrie 1948. A fost din nou demis, cu interdicția de a preda în învățământ, astfel că în perioadele 1950-1956 și 1958-1962 a lucrat ca tehnician la fabrica „Tehnometal”. Din 1956
Rudolf Hollinger () [Corola-website/Science/320214_a_321543]
-
al cărei șef era Marin Bănărescu, calitate pe care o va deține până la pensionare, în 30 septembrie 1973. La 26 octombrie 1954 este atestat profesor la disciplina „Termotehnică”. Prin Diploma nr. 122/10 din decembrie 1954 primește titlul de „doctor docent în științe tehnice” și dreptul de a conduce doctorate, calitate în care conduce doctoratele colaboratorilor săi, care vor deveni cadre didactice alte Catedrei de Termotehnică, reușind sa creeze o adevărată școală de cercetare în domeniul amintit: Helmut Theil (1958), Nicolae
Ioan Vlădea () [Corola-website/Science/320308_a_321637]
-
publicat în 1982, începe cu o expunere a lui Ioan Albescu cu următoarele paragrafe: "Contracția timpului", "Știința predicției", "Strategia vieții", "Fantasticul științei" și "Arta anticipației". Urmează "SF Ancheta" în care se pun următoarele întrebări: La aceste întrebări au răspuns dr. docent în ecologie Dumitru Teaci, conf. dr. ing. Mariana Beliș, acad. Nicolae Teodorescu, prof. dr. ing. Ionel Purica, muzicianul Aurel Stroe, prof. dr. docent David Davidescu, Nicolae Ionescu-Pallas, dr. Lucian Gavrilă, Constantin Carussos, Adrian Rogoz, Ioan Aron, Mihaela Sava, Ștefan Popescu
Almanahul Anticipația () [Corola-website/Science/321555_a_322884]