709 matches
-
cu cea care despărțea satul lor de cel vecin. Intervenea atunci babulea și, agitând același baston În aer, Îi Împăca, bodogănind În legea ei:„Mâine-poimâine vei aduce câte un bou să tragă la plug pe fâșia ta arată?!“. Sau zicea, dojenindu-i pe amândoi: „Nu cumva aveți nevoie pentru a vă rezolva treburile voastre de un regiment de grăniceri!?“. Ascultând aceste cuvinte, Fevronia și Nicanor izbucneau În râs și se Împăcau. Cât timp trecuse de atunci? Acum părinții săi dormeau alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sa de cârpă clătina cu neîncredere din cap. Tot neîncrezători priveau la luna transformată-n frunză și căluțul de lemn, și ursulețul de pluș, ba chiar și găinile și curcile ce se adunau În jurul ei grămadă. Atunci micuța Mașa le dojenea: luna nu voia să fie deocheată, de aceea se ferea ziua de orice ochi străin. Noaptea o apărau de rău lumânările și nasturii Înfipți de jur Împrejur. Mașa Își ascundea păpușa prin iesle, prin fân, În scorbura copacilor sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
iubiți, exclamă Elena, sărutând-o de mai multe ori pe soră-sa. — Ajunge, pupăcioaso. A doua zi, cea care s-a trezit mai de dimineață a fost Elena. Nici n-a bătut clopotul la biserică și tu ești moț, a dojenit-o Silvia. A alertat-o și pe Cecilia: Hai, să ne spălăm, să ne aranjăm, să ne facem frumoase, în special tu. Cu ce ne îmbrăcăm? — Ne îmbrăcăm sport. Ne luăm pantalonii subțiri de trening și câte un tricou care
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și mai ales adus din America. În Germania se mai poate logodi de două trei ori pentru alte inele, îl necăjește Tiberiu. N-o cunoști. Cecilia nu este fata aceea. — De ce nu taci tu, Tibi, vorbește gura fără tine, îl dojenește Ștefania. Vrei să-i strici buna dispoziție? — Lasă măi, c-am glumit, îl bate pe umăr Tiberiu. Fii serios, că nu iau în seamă ce spui tu. Matei, luând cadourile cumpărate împreună cu Cecilia, merge să le ducă familiei sale. Aceeași
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ei pe îndelete, ca să le povestească amănunțit despre cele petrecute în ultimul timp. Într-o după amiază, îi zărește pe stradă. Oprește mașina în timp ce fețele lor se înseninează de bucurie. Când ai venit, americanule? Nu ne dai de veste? îl dojenește Leontina căreia Matei, care n-o mai văzuse de ceva vreme , îi sărută mâna. Faci pe politicosul ca să te iert. După ce se îmbrățișează cu Gelu îi invită să urce în mașină și să hotărască unde să meargă toți că au
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de ceai se privesc și se sărută și tot așa până termină ceaiul din cești. Cecilia vrea să ia tava de pe noptieră, să plece, dar Matei o roagă să mai stea lângă el. Ea își pune capul pe pieptul lui dojenindu-l. De ce nu l-ai convins pe directorul tău să te învoiască mai multe zile. Să-i fi spus că ai o logodnică amărâtă, printre străini și că îi este dor de tine. Te sună mereu la telefon și te
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Tot e bine și șchioapă, decât oloagă, se mulțumea Natalia plângând. — Nu mai plânge, Nataliță, că totul va fi bine, a îmbrățișat-o vară-sa. — Cum îmi va sta să fiu șchioapă? —Plicticoaso, nu te mai gândi la asta, o dojenea Leontina. Lasă, mamă, că va avea Dumnezeu grijă și de tine, o mângâia Suzana. Ștergându-și lacrimile, Natalia spera tot mai mult să se facă bine. Nu concepea să rămână paralizată. Aurel, oricât de mult o iubește, în asemenea situație
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pentru ca bebelușul să fie mare și frumos. Uneori din prea mare grijă era exagerat. Când se aflau, de pildă, la piață, el se încărca cu toate plasele. Stai! nici cele două kilograme de roșii nu mi le lași mie?îl dojenea Cecilia. Duc eu. Dar nu sunt bolnavă. —Ești mămică. Fructele nu ți le mai dau ție. — Dar să nu fie mai mult de un kilogram, hai, două. Ești absurd, dragul meu, se tot ciondăneau pe tema aceasta. Acasă o ajuta
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
te-au arătat pruncii cu degețelele?, i-a spus ea îngăduitoare. Nu, fiindcă m-am dus de dimineață la ei și le-am povestit, le am spus atâtea și atâtea și ei, drăguții, m-au ascultat uitând să mă mai dojenească. Ți-am adus și fructele. Dacă ei m-au iertat, mă ierți și tu?i-a întins un buchet de trandafiri. Nu te-aș ierta, dar nu mă lasă inima să nu te iert, când, ești atât de atent. Știam
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dar ochii i se umplură din nou de lacrimi, rămânând cu privirea ațintită undeva în grădina casei. Doamna Neli nu-i observă de această dată lacrimile dar văzând că nu-i răspunde și nu-și întoarce fața spre ea o dojenește blând. -Te porți ca un copil, nu înțeleg de ce suferi pentru un necunoscut, care nu are control asupra lui. -Nici eu nu înțeleg mamă, întorcându-se atunci cu fața spre ea, ținându-și ochii umezi în jos. -încearcă să uiți
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
o școală comercială în ultimul an, și stătea în internatul școlii fiind dintr-un sat din împrejurimile Sibiului, fiică a unei familii nevoiașe, cu cinci copii. După ce îl născuse pe Eugen, viața ei deveni un calvar. Tatăl său mereu o dojenea, chiar și frații ei nu o mai priveau cu ochi buni, mama ei care o vedea mereu plângând cu copilul la piept o înțelegea și-i lua apărarea. Cu toată suferința ei, Maria că așa o chema, își iubea foarte
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
îngrijea să-i cumpere îmbrăcăminte, încălțăminte și să asigure hrana împreună cu părinții ei. El făcându-i observație atunci când ea cumpăra ceva ce nu era neaparat nevoie, adică anumite lucruri pentru casă: perdele, un covor, veselă sau alte obiecte mărunte. O dojenea de multe ori când ea gătea două sau trei feluri de mâncare, spunându-i că face risipă. După doi ani vându și bătrâna ”Dacie” a socrilor lor, considerând că nu e nevoie de mașină, iar banii obținuți i-a depus
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
gravidă, dar cum nu se întâlnise de mult cu iubitul ei ficțiune, poate chiar de o jumătate de an, el îi spusese doar că este foarte ocupat, o spusese atât de frumos: "Tu nu vezi că nu-mi aparțin?", o dojenise blând pentru insistențele ei, deci cum nu se întâlnise de mult cu iubitul ei nu avea cum să rămână gravidă, iar ea nu ar fi avut insolența să se creadă personaj biblic, până la urmă simptomele ei de gravidă se dovediră
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
1587), luna aprilie 10.” Din spusele lui vodă se înțelege greu ce legătură are dania lui către mănăstirea Sinai și Melentie Balica hatman. Am așezat pergamentul pe poliță și așteptam o nouă vorbă de încurajare, dar în loc de așa ceva am fost dojenit părintește: „Să nu aștepți îndemnuri și sfaturi la fiecare pas. Încearcă să te descurci singur.” Cuvintele bătrânului m-au pus la treabă. Îndată am avut și norocul să dau peste actul secret de cununie al lui Petru Șchiopu voievod cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
chiamă Aron-Vodă, pre numele Domnului, ce au zidit, unde este hramul Sfeti Neculai.” „Mă bucur atunci când văd că îmi spui și alte lucruri decât cele scrise în aceste hrisoave.” De o bucată de vreme, vocea călugărului, chiar și atunci când mă dojenește, a devenit o prezență de care nu m-aș mai putea lipsi. De multe ori, citind un înscris, în mintea mea se suprapune peste el acest glas, de parcă înșiși voievozii mi-ar vorbi...Cu gândul la bătrân, răscolesc mai departe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cei bolnavi; a îngropa pe cei morți.” O nouă întrebare parcă își aștepta rândul: „Care sunt faptele de milostenie sufletească?” Răspunsul nu s-a lăsat așteptat: „A sfătui pe cei ce stau la îndoială; a învăța pe cei neștiutori; a dojeni pe cei păcătoși; a mângâia pe cei mâhniți; a ierta pe cei ce ne-au supărat; a suferi cu răbdare nedreptatea; a ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii și cei morți; a ne ruga și pentru vrăjmașii noștri. Am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
vântului. Takamori, care se întorsese acasă neobișnuit de devreme, stătea pe verandă cu picioarele strânse sub el, devorând lacom o turtă dulce din orez - desertul de la cină. Era tratația lui Tomoe. — Uită-te la tine, ți-ai mânjit chimonoul, îl dojeni Tomoe. — Îmi pare rău. — Ai și de ce. Era proaspăt spălat. — Da, așa e. Ți-am spus că-mi pare rău. Takamori era cu gândurile aiurea, așa că nu după mult timp și-a șters iar degetele lipicioase de chimono. — Takamori! — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
l-ar fi pedepsit, Dumnezeul cel viu s-ar fi descompus în fotografie. Dumnezeu nici în apocalipsă nu pozează a moș ursuz, cu tablele legii legate de gât. Bătrânul, umbra proiectată a cerului, nu-l trăgea de mânecă, nu-l dojenea, nu-i vindea iluzii, pășea mereu cuminte, în urmă, la o lungime de așteptare. Când își simțea conturul rupt de tălpile cizmelor, înțelegea că l-a supărat pe cel coborât de sub grindă și că semnul trecerii sale este o chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
față de noi, este un amestec de toleranță și nerăbdare. Pe o parte ni se dă o palmă zdravănă în spate pentru că am inventat niște arme care în ansamblu sunt privite ca decisive, dar nu sunt. Pe de altă parte, suntem dojeniți că uităm că nu suntem, la urma urmei, decât un popor minuscul și fără importanță și că trebuie să-i lăsăm pe experții în afaceri galactice să-și facă treaba, și să nu ne amestecăm. Ori, știi sau nu, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
femei jură și Înjură, O detest, Îl destest, și imediat izbucnesc În lacrimi după ce au rostit cuvintele. Violoncelistul se așeză pe pat, Îmbrățișă câinele, care-i pusese labele pe genunchi Într-un ultim gest de solidaritate, și spuse, de parcă se dojenea pe sine Însuși, Un pic de demnitate, te rog, ajunge cu lamentările. Apoi, către câine, Ți-e foame, bineînțeles, Dând din coadă, câinele răspunse ca da, sigur, Îi era foame, nu mâncase de câteva ore bune, și amândoi se duseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
În scurtul răstimp de așteptare a bănuit probabil că eu eram cel care telefona. — Ce faci? Trecuse aproape o lună de când nu ne auzeam. — Mă pregătesc să ies. — Cu cine? Nu aveam nici un drept s-o întreb, clătinam din cap dojenindu-mă. Fața îmi era crispată, dar am încercat s-o fac să creadă că râdeam. — Te-ai logodit? A răspuns, fără să schimbe tonul. Mergem să bem ceva. Mergem? Tu cu cine? O, târfulița mea, te și consolezi! Acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pentru rolul principal în Aproape de ea, anunță el pe un ton conspirativ. Adriana îi aruncă lui Dean o privire. — Așa e, încuviință Dean zâmbind. Adriana simți că-i vâjâie capul de surprinsă ce era. — Serios? ciripi ea. Revino-ți! se dojeni Adriana. Respiră adânc, apoi afișă zâmbetul acela absolut cuceritor pe care îl avea rezervat de obicei pentru ocazii speciale (când se întâlnea cu soția unui actual iubit, când îi cerea lui tăticu o mașină nouă etc.). — Minunat! Felicitări pentru amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ai pus acolo ? mă întreabă. A explodat ceva. Mintea îmi procesează la greu. Ce naiba oi fi pus la microunde ? Totul e o ceață. — Ouăle ! îmi amintesc subit. Fierbeam ouăle tari ca să le folosesc la antreuri. În cuptorul cu microunde ? mă dojenește el. — Ca să scutesc niște timp ! aproape că strig la el. Am vrut să fiu eficientă ! Nathaniel scoate microundele din priza din perete și se întoarce spre mine, cu aerul că nu-i vine să creadă. — Te pricepi la gătit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de umeri, ca și cum ar fi fost un apucat primejdios. Și, ținut astfel, așteaptă În apropierea ușii. Așezat la celălalt capăt al Încăperii, cadiul nu l-a observat, isprăvește de judecat o pricină, discută cu pârâșii, Îi dă dreptate unuia, Îl dojenește pe celălalt. O veche ceartă Între vecini, se pare, pizme repetate, cârcoteli nînsemnate. Abu Taher sfârșește prin a-și manifesta zgomotos plictiseala, le poruncește celor doi capi de familie să se Îmbrățișeze, acolo, În fața lui, ca și cum nu i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
două containere și plecă prin același pasaj prin care venise. Pe puntea B, izolarea era totală, iar drumul părea lung până la popotă. Cu cit ar parcurge această distanță mai repede cu atât s-ar simți mai bine. De fapt, se dojenea că refuzase să fie însoțit de Ash. Ce tâmpit fusese, mai ales că acum era nevoit să care singur acești cilindri! Până acum. Străinul făcuse în așa fel încât să-i atace unul câte unul. Mai întâi Kane, apoi Brett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]