613 matches
-
cazul bolnavilor cu suferințe afective de factură psihotică, limbajul acestora este diferit, în cazul maniei și al melancoliei. Ceea ce diferențiază cele două categorii nosologice sunt atât forma, cât și conținutul discursului. În manie expunerea verbală are un caracter expansiv euforic, dominat adesea de asonanțe și putând ajunge la fugă de idei sau verbigerație. Asociațiile sunt sumare, rapide, tematica inconsistentă. În melancolie limbajul este sărac, dominat de teme depresive sau catastrofice, de culpabilitate și suicid. Aceste aspecte, enumerate succint mai sus, exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o presiune și-i impune interdicții. Persoana dominantă și frustrantă are rol de persoană inductoare. Aceasta persoană are semnificația simbolică de „autoritate” asupra celeilalte, prin acțiune ei represivă. În cazul reacției, sensul procesului inductor este dinspre persoana dominantă către persoana dominată, sau de la victimizant la victimă. În cazul contra-reacției sensul procesului este invers, de la persoana victimizată către persoana victimizantă, ca un act de revoltă de la indus la inductor. Dacă în prima situație, inductorul frustrează victima, în cea de-a doua situație
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
punct de vedere simbolic, persoana sau persoanele care l-au frustrat. În sensul acesta, persoana bolnavului se va situa într-o stare de „echilibru psihologic” între două persoane: persoana primară (persoana frustrantă și dominantă) și persoana secundară (persoana frustrată și dominată) care este în relație simbolica cu prima, așa cum se poate vedea din schema de mai jos: fig. p. 254 ms. Persoana primară Reacție Persoana bolnavului Contre-reacție Persoana secundară Identificare Acest fapt este posibil întrucât bolnavul va identifica simbolic, în persoana
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
inundații, cutremure, moartea unor personalități politice etc.). Se poate vorbi în această situație despre o întreagă semiotică a negativității interpretată ca prevestind nenorociri colective: eclipse, icoane care plâng, nașterea unor monștri etc. Societatea trăiește într-o atmosferă de incertitudine subiectivă, dominată și întreținută de emoțiile colective produse de conținutul pasional al discursului colectiv. Temele acestui discurs devin probleme de dezbatere permanentă și, în final, exclusivă, favorizând prin aceasta o irupție a iraționalului în realitatea lumii posibile. În această atmosferă ideologică, populația
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de indivizi, instituția terorii produce o îngustare până la închiderea totală a vieții sociale a comunității umane, o stare de imobilism, o încremenire absurdă. Societatea deschisă și psihozele colective Aspectele mai sus prezentate se referă în special la societățile totalitare, închise, dominate și conduse de ideologii rigide și represive. Cu toate aceste, tulburări ale stării de sănătate mintală colectivă sunt semnalate, în egală măsură, și în cadrul societăților deschise, de factură liberală și democratică. Fără a intra în analiza sociologică a acestora, vom
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cazul lumii acefale, șeful este dator societății. Lumea cefală inversează datoria: societatea este cea care are datorii față de șefii săi Clastre vorbind, în acest caz, de "datorie inversată". Lumea modernă este cefală. Există șefi adevărați, guvernanți și guvernați, dominanți și dominați, stăpîni și supuși. O simțim, o vedem, societatea modernă nu reușește să-și controleze conducătorii (politici, economici). E o lume cu o "datorie inversată". Ce-și doresc, ce anume cer oamenii din lumea noastră: o lume fără șefi sau niște
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ratat. Cred că aceasta a fost pentru el o sursă de permanentă suferință.“116 Wittgenstein mai credea că dacă nu este bine înțeles asta e urmarea faptului că modul lui de a gândi nu este în spiritul timpului. Un spirit dominat, în mod nefericit după părerea lui, de acel prestigiu al generalizărilor și al gândirii teoretice pe care îl consacraseră realizările științei. În vara anului 1947, Wittgenstein l-a înștiințat pe vicecancelarul Universității că a decis să și părăsească înainte O
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a relațiilor și raporturilor de putere, constituind (Bourdieu, 1977; Lin, 2001) distribuții ale diferitelor tipuri de capitaluri (financiar, uman, social, cultural). Ele sunt infuzate de norme și culturi ce definesc raporturile de putere și conferă statusuri diferite actorilor (dominanți sau dominați) și posedă o structură stabilă de relații sociale Între actori. Întrebările mai generale pe care le formulăm sunt cum se produce organizarea (structurarea) câmpurilor, cum se constituie o anumită arhitectură instituțională a relațiilor de schimb stabile Între actori, precum și reproducerea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
proletariatului" și va socializa mijloacele de producție distrugând prin forță rezistența capitalismului. Lupta de clasă se manifestă atunci când forțele de producție ale societății ajung în contradicție cu relațiile de producție. De aici rezultă tensiuni care opun clasa dominantă și clasa dominată, cea din urmă sfârșind prin a învinge. În secolul al XIX-lea Marx și Engels considerau că lupta de clasă opune burghezia și proletariatul. Cea dintâi era amenințată de o criză ce rezulta din contradicțiile capitalismului: pentru a obține profitul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
doar pentru satisfacția pe care o dă prestigiul său social. Statul constituie un raport de dominare a oamenilor de către oameni, bazat pe instrumentul exercitării legitime (mai bine zis considerate legitime) a constrîngerii. Pentru ca statul să existe, trebuie așadar ca cei dominați să se supună autorității celor ce se pretind a fi, la un moment dat, dominatorii" (Max Weber). Trei sînt justificările interioare, după analistul politic, care se constituie ca temeiuri ale legitimității unei dominații: "... În primul rînd, autoritatea "eternului de altădată
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
În al doilea rând (deși cred că ar trebui spus "tot în primul rând"), el întruchipează paradoxul intruvabil al creatorului generos. Artiștii, fie că sunt ai literelor, ai culorilor, ai sunetelor sau ai scenei, sunt, de regulă, naturi egolatre, invidioase, dominate maladiv de propriul orizont, însetați de laude și alergici la critică. Probabil că dacă ar fi altfel ar fi fost doar oameni obișnuiți, nu izvoditori de lumi ficționale, firește, dar printre ei se mai strecoară, iată, și câte o excepție
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ideologiei este rolul acordat funcției sale legitimatoare, cu amendamentul necesar că fenomenul ideologic nu poate fi redus la acela al relațiilor de clasă. Cu alte cuvinte, ideologia nu apare numai în contextul relațiilor dintre o clasă dominantă și o clasă dominată, ci peste tot acolo unde este prezentă necesitatea legitimării autorității politice. Marx a analizat fenomenul ideologic exclusiv prin prisma funcției sale de disimulare sau, mai curând așa cum arată Paul Ricoeur a înțeles ideologia ca "distorsiune-comunicare"32. Este adevărat, ideologia are
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
ignorată de Durkheim: religia este înțeleasă aici ca "opiumul poporului", ca o armă ideologică în mâinile claselor dominante. Actualmente, un neofuncționalism apreciază religia într-un mod mai dinamic, în relație cu procesele de legitimare a autorității, exprimarea nemulțumirilor de către cei dominați, interesele de clasă și strategiile individuale. În anumite contexte, ritualul se prezintă ca o prelungire a luptei politice. Treptat, explicațiile funcționaliste au cedat în fața teoriilor care atrăgeau atenția asupra construcției sensului: riturile sunt privite ca vectori de informare sau ca
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
individ "își reprezintă" integral cultura, că el este un fel de metonimie, un eșantion reprezentativ în toate acțiunile și opiniile sale. De altfel, se caută diversificarea surselor, evitarea purtătorilor de cuvânt oficiali, aflarea punctului de vedere feminin; cei slabi sau dominați nu mai sunt ignorați. Ideea că societățile "simple" sau "restrânse" sunt consensuale a fost dezmințită pe măsură ce studiile pe teren deveneau mai precise. Prin urmare, scriitura trebuie să înceteze să dizolve această diversitate într-o unitate abstractă; dimpotrivă, trebuie să o
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
multă tristețe, rezultatul unei anchete sociologice recente: Sensibilitatea la valori abstracte e absolut nulă (aproape nimeni nu citează printre defectele regimului Ceaușescu absența democrației. O declarăm pe față:vrem să reacționăm și să combatem această stare de spirit pasivă, subdezvoltată, dominată exclusiv de grijile zilnice. A trăi doar la nivel visceral, vegetal, ca urmare a lipsei de consistență a societății civile românești (Ana Blandiana), reprezintă un ideal primitiv, respins de orice ființă civilizată. Compatrioții noștri merită cu mult mai mult decât
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și ele explică în bună parte hemoragia inteligenței și culturii românești care exasperată pleacă, din nefericire, peste hotare. De o parte activistul cultural, suficient, superior, arogant și abuziv, deținător al puterii și al avantajelor ei. De cealaltă, omul de cultură, dominat, timorat, desconsiderat, umilit, fără putere de decizie, victimă a birocrației și ierarhiilor oficiale. Conflictul de valori este profund și de rezolvarea sa depinde în bună parte viitorul culturii române actuale. Există o întreagă categorie de intelectuali și creatori români care
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Din punct de vedere strict tehnic ca să nu spunem operativ descentralizarea culturii este chiar și mai importantă decât formarea unei culturi de nivel mediu cât mai ridicat posibil. Dintr-un motiv foarte simplu: culturii centralizate, cu vechi deprinderi și instituții, dominate încă de reflexe totalitare, nu i se poate răspunde cu eficacitate decât printr-o cultură cât mai descentralizată. La antipodul, în orice caz, al culturii monolitice, piramidale, condusă de principiul comenzii și ierarhizării unice. Deci, o cultură medie descentralizată. Această
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
rol de legitimare, o activitate în acest sens putând fi desfășurată și de alte structuri, în special biserica și organizațiile colaterale. Hermet (1973: 467-468) a analizat în detaliu poziția organizațiilor religioase în regimurile autoritare. Acestea pot avea un rol dominant, dominat sau prioritar. Biserica poate fi, de asemenea, unul dintre actorii principali ai coaliției dominante din cadrul regimului. În situația de față, în faza de consolidare, prin organele și organizațiile sale colaterale, ea îndeplinește nu doar funcții de legitimare politică generală. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
care le generează sunt variabile infinite, cu conotații multiple, însă asimilabile, în mare, celor doi poli menționați mai sus. Pe de o parte, avem jugul, supunerea, gîtuirea identitară care se traduce și prin limba cuceritorului și care înghite limba (limbile) dominată (e): Cum să scrii cînd imaginarul tău se adapă, din zori și pînă-n vise din imagini, gînduri, valori care nu sunt ale tale? Cum să scrii cînd ceea ce ești vegetează în afara elanurilor ce-ți determină viața? Cum să scrii cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
al discursului romanesc est-european în general, românesc în special, pune în evidență mecanisme de traversare a limbilor și culturilor foarte diferite de cele care caracterizează lite ratura africană de expresie francesă, spre pildă. Lipsește, mai întîi, complexul de inferioritate al dominatului căci, departe de a fi limba colonizatorilor, franceza reprezintă (sau, cel puțin, a reprezentat) o alegere estetică elitistă, o cale regală pentru a intra în "curtea celor mari". Totuși, o anume ambivalență subzistă, alimentată de înstrăina rea resimțită în acel
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
voiesc cum poci s-arăt? am glas? Muză, grăiește Zi ce să cuvine sau fă-mă a-nțelege. Cum să arăt mai pă-nțeles În grai curgere bună, Cugete frumoase, cu poetice faceri”. (s.n.) Versurile constituie un mic program estetic dominat, cum se vede, de ideea neștiinței de a face, de dificultatea de a Începe: cum poci s-arăt?, zi ce să cuvine, cum să arăt mai pă-nțeles... Șirul interogaților sporește În alte strofe. Ce are? Cine? și În ce
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
realizat într-o expresie vioaie, asezonată cu digresiuni lirice, pe alocuri având o turnură eseistică. În Prozatori sovietici contemporani (1968) accentele se schimbă în favoarea modalităților proprii criticii literare. Unsprezece profiluri ilustrează opțiunile tematice și „stilistica” din literatura sovietică a epocii, dominată, în proză, de ofensiva formelor scurte, în care rolul tradiției rămâne considerabil. Aprecierile și interpretările depășesc treapta popularizării, dar sunt evident grevate de imixtiunile ideologiei momentului. Constrânsă mai totdeauna de exigențe impuse ori autoimpuse, emoționalitatea autoarei va irupe în încercările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
literar. Literatura universală nu mai poate fi supusă canoanelor de drept sau de fapt, doar de trei centre mari ale lumii și aliniată lor. Relația fundamentală și obligatorie maestru/elev literar dispare. Nu trebuie să existe literaturi dominatoare și literaturi dominate, literaturi de stăpâni și literaturi de sclavi (Etiemble). Cultura dominantă produce peste tot resentimente legitime. Lumea zisă a treia nu mai poate fi supusă nici unei tendințe culturale unificatoare, anglofile, francofile sau altfel. Orice hegemonism estetic și ideologic este de neconceput
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
1842, că există străini care se ocupă de literatura română, faptul reprezintă pentru el una dintre cele mai mari și mai plăcute surprize. Se poate deci spune că, sub raportul recepției și al sociologiei succesului, începuturile literaturii române sunt efectiv dominate (pentru a nu spune obsedate) de prestigiul său european, latent, potențial. Chiar dacă realizările rămîn încă minore, prin cărțile noa ce se tipăresc, în scurtă vreme limba noastră se apropie cu literatura de surorile ei și nația română s-așază cu
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
închid între valori care le sînt proprii și, ca urmare, resping cu dispreț moduri de a gîndi și de a trăi considerate de ea de acum încolo reprobabile, stupide și grosolane. Cadrele vieții cotidiene Familia. Dincolo de clivajul dintre dominanți și dominați, fiecare francez sau aproape, oricărui mediu i-ar aparține, trăiește inserat în cadre sociale care îi asigură solidaritățile și protecția indispensabile. Familia este primul dintre aceste cadre. Este în majoritate familia conjugală, sau nucleară, regrupînd tată, mamă și copii; totodată
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]