7,291 matches
-
să ți-o trag. — Păcat. Sincer, e mare păcat să te omori numai ca să-i faci în ciudă ghicitoarei. Lionel începe iarăși să plângă cu lacrimi mari. Își scoate ochelarii și se șterge cu dosul palmei la ochi. Își miroase dosul palmei, ceea ce-i dă o idee: — E ceva de băut în casa asta? Liliane se scoală și deschide un dulap Empire, dând la iveală o colecție de sticle în stare să satisfacă orice gust al oricărui consumator, fie el bețiv
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
francez. Îmi vine iar să plâng. Mai dă-mi un pahar. Ia toată sticla. Între noi, nu mai e cazul să salvăm aparențele. Lionel se șterge la ochi și dă o dușcă pe gât, renunțând la aparențe. Robespierre îi linge dosul palmei și devine, dintr-odată, foarte prietenos. De-a lungul monologului lui Lionel, cățelușul îi va sorbi fiecare lacrimă, așa cum Liliane îi va sorbi fiecare cuvânt. — Imediat după naștere, am fost abandonat, găsit înainte de-a îngheța și dus la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Cum să vi-l decupăm? — În formă de creastă de cocoș. Să fie de sufletul lui Kiril, spune Lionel cu tristețe în glas și varsă niște Château Pétrus pe mocheta restaurantului, după care își șterge o lacrimă și își linge dosul palmei. — Kiril bulgarul? întreabă Robert. Am auzit că s-a retras din afaceri. — S-a retras de tot, confirmă Lionel. — Mare păcat. Livra cele mai bune murături. Jean pleacă la bucătărie cu ananasul: e trist ca la despărțirea de un
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ne adresăm la persoana a doua plural. Faceți un efort. Altfel, vă dau afară. Dacă aveți dificultăți de exprimare în franceză, puteți vorbi în română. Dar eu o să vă răspund în franceză. Lui Anghel îi vine să-i tragă un dos de labă. Se abține în ultima clipă, realizând că, din păcate, nu se află în România. Lasă preșul în vestibul, intră în casă și se așază pe singurul scaun rămas. Lionel se întinde pe saltea. — Trăiți ca un pustnic, începe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
așa o să reacționezi, ți-am citit dosarul. Poți să-mi semnezi o declarație c am încercat să te salvez? Lionel îl prinde de piept și începe să-l împingă spre ușă. Anghel nu mai rabdă: încearcă să-i dea un dos de labă, să-l țină minte: — Asta ca să nu uiți de unde-ai plecat. Numai că dosarul lui Frunză Ionel nu mai fusese actualizat de mult și nu conținea informația recentă că era un karateka performant. Lionel parează lovitura cu brațele
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cum se poate face, iaca n-am văzut. Da' nici nu zic ba! SMARANDA (iese, trece spre cuptor. Trebăluiește ceva): Nu zici ba! Mai bine n-ai zice nimica și-ai vedea ce-i de făcut. Iaca, plozii foiesc în dosul șurii și-așteaptă să-i chem la mâncare. Acu' zi și tu: ce le pun dinainte? VASILICĂ (scoate capul de după perete): Gata-i, mămucă? SMARANDA: Iacătă-l-ăi! Piei de-acolo! Când te-oi chema eu, atunci să vii. VASILICĂ: Apoi văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-n bot cu dânsul. Eu am plecat la ale mele, că nu mai pot să sufăr! Iac-așa să știi! (Pleacă, de la colțul casei) Huști, cobăilor!. Iar ați venit la mâncare? Parcă-ați fi de-alde Dănilă... La scurmat în dosul șurii, nesătulelor! Se depărtează bodogănind) ISPAS: Măi frate, mai zic eu femeii ce-i zic, da' să știi că așa, câteodată, lehamite mi-i de frăția noastră. Tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești și-un car? Al meu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
știu că ai ceva parale! Ai găsit vreo comoară, Dănilă? ANISIA (se uită și ea): N-ar fi de mirare; norocu' bate mai ales acolo unde lipsește mintea... DĂNILĂ: Ba mă iartă, cumnată dragă, numai că lucrurile stau tocmai pe dos. Cât am fost tăntălău, cum îmi zicea bădia, se știe ce-am agonisit. Mai ales se știe ce-am putut risipi. Cum mi-a venit mintea la cap și m-am folosit de dânsa, nici dracu' nu s-a dovedit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Da-ntr-o zi tot îți tai eu capul pentru asta! Duceți-mă la jâlțul cel negru; îs supărat și pace! (este sprijinit de Lingușitor, se așază) A venit măscăriciul? MĂSCĂRICIUL (intră pe ușa din dreapta): Venit, Măria Ta. Eram în dosul ușii și-așteptam porunca de intrare. Cu ce poftești să te-nveselesc? Am doi purici învățați, aduși tocmai din Țara Nespălaților. Știu să meargă pe ață numai în două labe, fac cu ochiul la duduci și vorbesc franțozește pe limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din pat până nu primești o lingură plină, alături cu apă rece scoasă din întunericul fântânii. PRICINĂ: Cu adevărat, așa este! Și după acea lingură plină, numaidecât poftesc alta la fel, care vicleana de cămărășiță o și are pregătită în dosul ușii, știind că altfel pe loc poruncesc să-i taie capul. Fata mea, mare bucurie mi-ai făcut dovedindu-mi limpede cât mă iubești, așa că, înseninându-mă deplin, cată a mă muta în jâlțul cel alb, mai puțin ros decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că are acul bont și-n loc de venin miere. Uiți unde te afli? SISOE (alungă viespea): Că bine zici! Nu-i chip! Mai ieri treceau pe-aici doi frați ai noștri întru neștirbită fericire. S-au oprit într-un dos de tufă, iaca acolo, și unul îl îmbia pe altul: "Rogu-mă sfinției tale, trage-mi un pumn în nas!" Care parcă n-ar fi știut că putea acela să-i tot tragă la bobârnace, n-ar fi simțit nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ajuți și tu cu fapta... ILINCA: Ce tot spui dumneata, mătușă? BABA LUȚA: Spune ea bine... Tu, fată hăi, tot ești vadană... BABA SAFTA: ... și gura lumii n-o astupă decât pământul! Unii și alții au început să clămpănească pe la dosuri cum că-ți cam dă târcoale ba jandarul Traian, ba dascălul Pitac, ba mai știu eu cine... BABA RADA: Așa că dacă se proțăpește cuvioșia sa aici, gata, le-ai pus pumnul în gură la toți! BABA FIRA: Apoi da! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
spus: stăi cuminte acolo unde te afli! Și mie taica Sisoe să-mi răspundă ce și cum l-oi întreba, da' de-adevăratele, că altfel, cuvioase, am și eu minunile mele, care se cheamă 25 de trăgători la cinstitu-ți dos; și-apoi mai este o minune care se cheamă "cățeaua" nu știu dacă se cunoaște de ea acolo, în raiul de care spune baba Rada. Osebit de toate acestea, mai știu face și alte minuni, care de care mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pomenitului textualism ar fi recuperarea întregului text al lumii. Să transferi în text tot ceea ce ai trăit. Apare în text chiar și certificatul de botez „Subsemnatul, Preot Paroh....“. O analogie interesantă. La fel ca în proza optzecistă sau ca la Dos Passos, de pildă, unde inserturile jurnalistice apar ca un contrapunct la banalitatea relatării, și la Eugenia Ionescu întâlnim același lucru. Un montaj, un colaj extrem de modern pentru o femeie care trăiește totuși la Mânăstirea Dealu. O interesantă structură de videoclip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
așezat în frunte, pe prima bancă de după burduf. Deducem că există un fel de organizare politică a tribului. O ierarhie informală. Are la mână un fel de brățară colorată strident. Podoaba care îi arată rangul. Poartă și o geacă. Pe dos. În unele culturi, asta arată că omul respectiv e în doliu. În cazul nostru, e vorba poate de neglijență. Șăfu’ cântă. „Supărarea când îmi vine/ Rup cămașa de pe mine.“ N-ar fi rău nici dacă ar întoarce-o pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
din jurul țării noastre, care vor să înșface o halcă cât mai zdravănă din trupul ei... ” Costăchel încă ședea cu fruntea în palme, când a intrat Petrache. Ce-i cu tine, Costache? Ce s-a întâmplat de ești așa întors pe dos? Spune despre ce-i vorba? Măi Petrache, așază-te colea și ascultă! Treburile în lume se încurcă rău de tot. Nu știu cum să-ți explic ce am aflat de la agronomul liceului, la care am fost astăzi dimineață, pentru că nici eu nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Mai bine spune-mi dacă îl găsesc la prăvălie pe Ștrul angrosistul. Da’ ce treabă ai dumneata cu ditai negustorul? Uite că am o treabă cu el și pace. Măi, să fie! Să știi că s-o întors lumea pe dos. Auzi dumneata colea: „Am o teabă cu el și pace”. Noroc că ai așa treburi importante cu Ștrul, că altfel nu treceai pe la mine, amărâtul - i-a reproșat în glumă hangiul. Mai răruț că-i mai drăguț. Mai bine spune
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de pe creasta Ponoarelor i se oglindea în ochii mijiți și îi împurpura obrazul brăzdat de ani. A stat așa o vreme, dând din când în când din cap. Se vedea că vorbește cu gândurile lui. Mângâindu-și apoi mustața cu dosul palmei și trăgându și pălăria mai pe ochi și-a rostit gândul cu voce tare. Multe oi fi văzut eu la viața mea și multe nu le-oi fi văzut, da’ așa un început de toamnă ca aista și așa
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
frunzafrăsinelului - îl lua peste picior Petrache. Așa-mi trebuie dacă nu am pus hamul pe tine când erai sub comanda mea la tun și nici cât ai fost perceptor - a răspuns Costăchel provocării, cu un zâmbet ghiduș abia ascuns în dosul mustății... Adevărul era că el ședea ca pe ghimpi... Simțea că în țară se petrec lucruri deosebite, iar el nu știe nimic... Moș Dumitru Carpen nu mai putea merge la târg, din cauza zloatei și a glodului, cu agronomul nu se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mai avem treabă prin târg. Unde am putea lăsa căruța? a cerut lămuriri Petrache. Poate la piață, că nu mai ține nimeni han. Mulțămim, domnule Șulim, și rămâi cu bine. Mergeți sănătoși, oameni buni. Au plecat cu sufletele întoarse pe dos... Mergeau copleșiți de tot ce văzuseră și auziseră. La un timp, Costăchel l-a făcut atent pe . Minunează-te precum m-am minunat și eu. Dugheana cu tiutiun și jurnale îi întreagă întreguță. Asta înseamnă că stăpânul prăvăliei ori nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
invita musafirii să-i guste bunătățile. Petrache, cu o oală fudulă în mâini din care adiau miresme de vin așezat, umplea ulcelele înșirate ca la paradă... Le-au ridicat, au ciocnit și au băut tihnit. Costăchel, ștergându-și mustața cu dosul palmei, a grăit: Apoi cu așa un vin nu-ți mai vine să pleci acasă. Așa că, Petrache băiete, s-ar putea să ne ai musafiri o săptămână întreagă. S-o tot ținem într-un guleai... Așa parcă mai vii de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mi-i rușine - a răspuns moșul. De ce ți-i rușine, moșule? - a întrebat delegatul. Mustăcind a râde și trăgând cu coada ochiului la cei din jur, moș Dumitru a vorbit: Mi-i rușine pentru că... pentru că pantalonii mi-s rupți în dosul casei. Și ce-o zice lumea? Aista n-are nici pantaloni pe fund și se crede mare gospodar. Un hohot de râs sănătos, care a făcut să zăngănească geamurile sălii, a acoperit ultimele vorbe ale moșneagului. Prostiili aiestea să le
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
exprim? Nu știu, dar mă încumet să încerc. O vorbă înțeleaptă spune că nu-i bine nici să tulburi un cuib de viespi, nici să răscolești apa mlaștinii, nici să trezești din somn ursul care doarme. Ei bine, întocmai pe dos am făcut eu, când m-am înscris în acel barou de avocatură. Cel care fusese înaintea mea tocmai demisionase și, astfel, se explică ușor de ce locul era vacant. L-am ocupat cu multă încântare și încredere de sine. De la început
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
i-ar spune doctorii, de bună seamă -, adică de depigmentarea pielii și arătau mult prea îngrozitor, pentru a te putea, vreun dram, mândri cu ele. De aceea, femeia și le ținea, pe cât îi era ei cu putință, cât mai la dos, unde își găseau ele odihna și refugiul față de privirile, de obicei atât de răutăcioase și parcă prea iscoditoare, ale necunoscuților. În cei peste douăzeci și cinci de ani de lucru în acest serviciu, ea își împlinise munca în cel mai corect chip
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sunt dărâmată. Astăzi, am fost martora unei vești oribile: mi-a murit o colegă de serviciu. Asta m-a mișcat cum nu se poate mai profund. N-am fost bună de nimic toată ziua, am fost sucită și întoarsă pe dos, parcă n-am fost eu... Mă simt groaznic, nu îmi este bine deloc. Adu-mi un pahar cu apă, te rog! Luiza îi ascultă rugămintea și veni numaidecât cu un pahar plin, pe care i-l dădu Adrianei să-l
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]