1,176 matches
-
masă grosolană de brad, având deasupra capului scândurile groase ale scenei. Cineva umbla bocănind pe acele scânduri. Pe când i se fixau aripile la spate, doamna Poenaru spuse: Nu trebuie să vă jenați de rochițe. Voi rămâneți tot băieței, și tot drăguți. Am întâlnit bărbați care nu purtau rochițe, dar afară de faptul că erau bărbați nu prea aveau cu ce să se laude. Lucian băga de seamă că și pe Mirel Poenaru îl îmbrăcaseră într-o rochie de hârtie creponată. Hârtia lui
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
oricum n-am ajunge la același regiment, poți să fii sigur. Apropo, nu cumva ai prin familie foști liberali sau țărăniști? Fiindcă dacă ai, te paște un stagiu de toată frumusețea la batalioanele de muncă. Și acolo pe mine unul, drăguțule, m-ai pierdut de mușteriu. Dar pe vremuri? Cu sute de ani în urmă? Pe vremea lui Mircea cel Bătrân? Ha? Ce ziceți? Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, iar în urma lor se-ntinde falnic armia română!... Mda. Cel puțin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de care atârnă un lanț ca un laț. Cei de față ridică mâinile simțind catastrofa.Dar nu. Din cutie se risipește în jur pulberea acustică a unui cântec. Asta-i o cutie chinezească cu cinci melodii. Ați fost atât de drăguți că meritați un cadou. Când vă e foame o puneți în funcțiune... Și ne trece? Nu, dar veți fi mult mai senini. Aha, Dumneata ești trimis de Guvern, de ăi de Sus. Oarecum. Acum aș vrea să plec. La ce
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și, după câteva evoluții sprintene, poposi pe rama unui tablou. ― Uite, o ciocârlie, strigă Mihaela plăcut surprinsă, gata să bată din palme, dar paralizând gestul ca să nu sperie pasărea. ― Nu-i ciocârlie, i-am spus, cred că e cinteză. ― Ce drăguț din partea ei că ne-a făcut o vizită. Asta e de bine, ne-aduce noroc. ― Oricând avem nevoie de așa ceva. I-o fi foame? S-o poftim la masă, ce zici. Hai, micuță cinteză, nu vrei să guști ceva? ― N-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de lămâie, de unt, de nasul ascuțit al unei doamne de alături, de o reclamă agățată pe perete. Toate lucrurile, oricât de serioase ar fi fost, dacă ne ieșeau în drumul ochilor, erau pentru noi motive de râs nesfârșit. ― Ce drăguți sânt tinerii aceștia, am auzit pe o doamnă spunând în spatele meu. Exclamația surprinsă ne îndemnă la o serie întreagă de variații pe aceeași temă. ― Drăguțo, nu vrei o cafea? ― Ia tu, drăguțule. ― Măcar o dulceață, drăguțo. ― Asta da, drăguțule, nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
erau pentru noi motive de râs nesfârșit. ― Ce drăguți sânt tinerii aceștia, am auzit pe o doamnă spunând în spatele meu. Exclamația surprinsă ne îndemnă la o serie întreagă de variații pe aceeași temă. ― Drăguțo, nu vrei o cafea? ― Ia tu, drăguțule. ― Măcar o dulceață, drăguțo. ― Asta da, drăguțule, nu te refuz. Și râzi, râzi... Lumea din vagon ne privea amuzată, molipsită de atâta veselie, dar nu vedeam pe nimeni, nu ne vedeam decât pe noi. Nu știu ce figură aveam, dar Mihaela era
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lumină ciudată pe fața lor, care-i deosebește pe unul dintr-o mie de oameni. Am aprins o țigară. Niciodată n-am fumat cu atâta voluptate. ― Tu nu iei o țigară, drăguțo? Haide, încearcă una. ― Ca să-ți fac pe poftă, drăguțule. I-am aprins-o. Mihaela trase câteva fumuri cu gesturi ștrengărești, se înecă și începu să tușească. Apoi zvârli neîndemînatic țigara, încît sări din scrumieră tocmai în clipa când un pasager trecea printre mese. Acesta vrând să se ferească, lunecă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
știi? Și Nory se rătăci în anecdota generalului von M., Aber ich auch!... - Sublim, ma chere! . . . Socoteala bărbaților care închid ochii; a celorlalți cari ciup de pe unde găsesc! Cine a vorbit de demnitatea^ bărbaților? Cine i-a ponegrit? Care demnitate? Drăguții de ei! Ce s-ar face fără de greșelile femeilor? Ar rămâne 179 păcăliți... Și nici ifos n-ar mai avea: ,, Dă, Doamne, să greșească, ca să am ce ierta! '. Generoși ca bunul Dumnezeu. Mini, pe care mania feministă a lui Nory
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mat târziu, avea să intre prin ușa principală în 200 laboratoriul elegantelor domnului Paul, atitudinea lui familiară avea să pară celorlalți clienți distinsă și băieții aveau să fie recunoscători unuia care, cu toate că a ajuns așa de bine, a rămas tot drăguț cu ei. Pentru ziua curselor Lică inaugurase costumul ele călărie. Domnul Paul, informat de Whip asupra stării de lucruri, făcea mereu credit. Inaugurarea avusese succes. Whip câștigase o cursă importantă, și în alergare proprie Lică sosise al doilea. Mai pariase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe care-l stîrnea mucosul cu muzica lui, pînă cînd Într-o bună zi Susan Îl sărută și-l duse Încetișor În salonul cu pian. „Privește-l“, Îi spuse. Era cu spatele la ei, ce-i drept cam urechiat, dar nespus de drăguț; depărtase atît de tare vîrfurile picioarelor, Încît se loveau de pedale, cînta la pian și din gură În același timp, ușor de tot, de parcă ar fi vrut să găsească și aici, În pianul de acasă, parfumul acela... Oh bring back
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că tocmai venea Juan Lucas. care desigur știe foarte multe lucruri despre negri... Nu lua În seamă ce-ți spune, darling, unchiul Juan Lucas e pus mereu pe glume: o doamnă Îl mîngîia pe creștet pe un copil negru, ce drăguț, ce drăgălaș, Îi spunea și știi ce i-a răspuns copilul? CÎnd sîntem mici ne spuneți că sîntem drăgălași, dar cînd ne facem mari ne spuneți pleacă de-aici, negru scîrbos... Nu lua În seamă ce-ți spune, darling. Cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de lacrimi, de m-ai vedea, darling. Bobby plîngea cu lacrimi de crocodil, Îi plecase idolul. În schimb, Julius se vedea că e mai curînd Îngîndurat decît trist, stătea Încruntat și cu mîinile lipite de corp, tremurînd ca varga: pleca drăguțul de frate; din vina lui au alungat-o pe Vilma, care m-a adus la aeroport cînd a plecat Cinthia... III În zona aceea nu se construise prea mult și noul colegiu se Înălța ca un uriaș Înconjurat de terenuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Zoila, Zoilon cum Îi spuneam noi, doamnele... Darling, nu rîde, te rog, e Îngrozitor; Zoilon era bucătăreasă, dar nu găsea de lucru fiindcă avea prea mulți copii. Tu Îi cunoști, darling: l-ai văzut desigur pe puștiul acela foc de drăguț care vine uneori să mă caute. E o minune; eu Îi spun Pepone și dacă l-ați vedea cît e de dulce; și apoi Zoilita și ceilalți. Era un caz tipic: mamă văduvă și cu mulți copii. Oamenii ăștia aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se uită pe fereastra Mercedesului și, În bezna nopții, În partea asta atît de veche și atît de urîtă a Limei, bătrînelul Îi spuse din nou aici toți o apucă pe un drum greșit. „Toți, se gîndea bătrînelul, dar ce drăguț e băiatul, urechiat cum ne desenează pe noi, evreii...“ Rămăsese la fereastră, ascultînd vag cîntecul fredonat de școlăriță, nici nu-și dădea seama că-i place, dar mîinile lui Începură să se răcească prinse de grilajul unui lagăr și trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
noapte de noapte În cabaretele lumii: Celso se apropie cu tava cu pahare. Două minute mai tîrziu beau cu toții și ciocneau cupele, fără a reuși să spună niciodată pentru ce sau pentru cine Închinau, spuneau „noroc“! și nimic altceva. Ce drăguț! So sweet! exclamă Susan pe neașteptate, scuturînd din cap pentru a-și da pe spate bucla blondă, fiindcă avea amîndouă mîinile ocupate cu pachețelul deschis și cartea de vizită. — Ce drăguț din partea lui! repetă, citind cartea de Vizită. Lester ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pentru cine Închinau, spuneau „noroc“! și nimic altceva. Ce drăguț! So sweet! exclamă Susan pe neașteptate, scuturînd din cap pentru a-și da pe spate bucla blondă, fiindcă avea amîndouă mîinile ocupate cu pachețelul deschis și cartea de vizită. — Ce drăguț din partea lui! repetă, citind cartea de Vizită. Lester ne trimite prin fiul său cheia de aur a noii sale case din Boston, casa e a noastră, este și va fi Întotdeauna la dispoziția noastră... So sweet! Ciocniră din nou cupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
televiziune. Pentru că țin minte numele actrițelor și actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru că dacă nu e supus nici unei hormonizări embrionul se dez voltă întotdeauna într-o femeie. Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului drăguț pe care-l văd în tro leibuz. Pentru că beau porcării ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru că nu-ți pun mâna pe fund decât în reclame. Pentru că nu le excită ideea de viol decât în mintea bărba ților
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o gură de cafea! -Aseară, când te-am văzut prima dată, m- am gândit că nu trebuie să mă culc cu tine. -Mulțumesc frumos. Urmă un moment de tăcere. Ea se uita mirată la el, privindu-l îndelung...Ești un drăguț, foarte tandru în dragoste. -Câți ani ai? îl întrebă ea. -Am douăzeci și doi de ani. Dar tu? -Douăzeci și trei. Și sunt deja o târâtură proastă... -Exagerezi! -Deloc. Mă tăvălesc cu cine pot, chiar dacă nu am poftă. Se
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
cuvânt într-o certitudine. Se apropie de Mark, încurajându-l cu o mână și oprindu-l cu cealaltă. Gata, Marker? Arată-ne ce stofă ai. Începem. Unu, doi, am pantofi...? El se holba la ea, cu fălcile căzute, fascinat. —Hai, drăguțule. Concentrează-te! Începu din nou să cânte: Unu, doi, am pantofi... —Noi. Silaba ieși afară, un mormăit grav. Lui Karin i se tăie răsuflarea în fața acestei prime dovezi că undeva în adâncuri Mark pricepea încă sensul. Fratele ei, care cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de noroc. Știi ceva? zise el. Chiar credeam că am ajuns la un anume nivel de stăpânire de sine, în momentul ăsta din viața mea. —„Mare parte din activitatea creierului constă în a-și ascunde activitatea de noi“, cită ea. —Drăguț. Îmi sună cunoscut. De unde e? —O să-ți amintești. —Oamenii ăștia. Își masă tâmplele. —Interesantă specie, încuviință Sylvie. Nu poți trăi cu ei, nici nu le poți face vivisecție. Deci ce anume au oamenii ăștia de te-au prins iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Aha, dobitocul ăla despre care am citit în Hub, care s-a răsturnat cu mașina și a trebuit să muncească să-și revină din starea de legumă. E ușor să le citești adevăratele gânduri, judecând pur și simplu după cât de drăguți sunt cu el când sună la ușă împreună cu Bonnie. Când îi mai invită pe el și pe Bonnie să stea jos și-i servesc cu băuturi gazoase, poate măcar să le verifice scrisul de mână. Poate că au lăsat la vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tata. Hai să-l chemăm aici să-i dăm și lui o gustare și să-l vedem cum arată. Așa că domnul Gates a plecat și În scurt timp s-a Întors cu șoferul - era un tînăr cît se poate de drăguț, avea mustăcioară și purta scurtă și șapcă, și toți l-au privit cu atîta atenție și și-au dat coate că l-au pus Într-o situație tare penibilă. Dar tata știa să se poarte cu oamenii, așa că l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu coatele sprijinite pe genunchi, ținîndu-și capul în mîini. După un timp, își drese glasul și zise: — Vorbirea, presupun, este o cale de apărare și atac, dar eu n-am nevoie să mă apăr. Și nu vreau să te atac. — Drăguț din partea ta! — Tu ești, Rima? — Am terminat-o cu numele. Numele nu sînt altceva decît niște gulere pe care bărbații ți le prind de gît ca să te tragă unde vor ei. Nu găsi nici un cuvînt prin care să-i răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sticle negre și groase cu bere o cutie cu caise feliate o sticluță de coniac o cutie de lapte condensat o cutie de scoici afumate un săculeț din hîrtie cu smochine uscate tacîmuri farfurii un deschizător de conserve — Vai, ce drăguț sînteți! exclamă Rima și începu să mănînce smochine. Lanark întări, plin de fervoare: — Ești un om cumsecade, și deschise cutia cu brînză. Noakes stătea și-i urmărea cu un zîmbet ușor melancolic. — Canibalismul a fost întotdeauna principala problemă a omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
foame, nu au mîncare ca asta. — Trimite-le-o lor. După alte discuții, maică-sa îi spunea pe un ton ascuțit: — O să stai la masă pîn-o să mănînci ultima fărîmă. Sau: Așteaptă tu, pînă o să-i spun lui taică-tu, drăguțule. Atunci el lua o bucățică, o mesteca fără să-i simtă gustul și o vomita în farfurie. Apoi se încuia în dormitorul din spate. Uneori, maică-sa venea la ușă și spunea: „Nu vrei să mănînci nici măcar o bucățică? De dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]