669 matches
-
Pușcariu, tomul II, partea I, F-I, 1934) înregistrează, sub cuvântul-titlu a investi, mai multe sensuri, printre care cele două pe care norma actuală le desparte: „a pune pe cineva (în mod oficial) în posesia unei puteri, a unei demnități (dregătorii)” și „a băga, a plasa un capital într-o întreprindere”. Forma a învesti apare ca simplă variantă, „cu prefix românizat”, posibilă pentru toate sensurile verbului; secțiunea etimologică face trimitere și la dubletul a învește (verb vechi, moștenit din latină, cu
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
laudă la Sfântul Mucenic Iulian, IV, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 483) „În lucrurile cele pământești, oamenii urcați la mari demnități nu vor nicicând să vadă pe alți oameni părtași înaltei lor dregătorii, căci invidia le curmă dragostea; în lucrurile cele duhovnicești însă, nu-i așa, ci cu totul dimpotrivă: mucenicii, atunci mai cu seamă, simt cinstea ce o au, când văd că cei împreună cu ei robi, adică oamenii, ajung părtași bunătăților lor
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
unui tratat de etică și morală, Caracterele și purtările în lecuirea sufletelor. De data aceasta nu se mai adresează aristocrației vremii, ci își propune încurajarea învățaților pe calea ascezei și apropierii de Dumnezeu (așa cum autorul însuși, după câtțiva ani de dregătorii, exil și înfruntare a tulburărilor politice din acea vreme s-a retras, pentru toată viața, spre a scrie despre teologie, istorie, dreptul musulman și alte științe). Cunoașterea moraliștilor antici greci și latini și, desigur, a Coranului, e îmbinată cu propriile
Poezie și morală hispano-arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2820_a_4145]
-
care i-am dat pe mîna Satanei, ca să se învețe să nu hulească. $2 1. Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, 2. pentru împărați și pentru toți cei ce sunt înălțați în dregătorii, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea. 3. Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, 4. care voiește ca toți oamenii să fie mîntuiți și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
celui ce stăpînește, nu-ți părăsi locul, căci sîngele rece te păzește de mari păcate. 5. Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greșeală, care vine de la cel ce cîrmuiește: 6. nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogații stau în locuri de jos. 7. Am văzut robi călări, și voievozi mergînd pe jos ca niște robi. 8. Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, și cine surpă un zid, va fi mușcat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
care a desfășurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morți, și L-a pus să șadă la dreapta Sa, în locurile cerești, 21. mai presus de orice domnie, de orice stăpînire, de orice putere, de orice dregătorie și de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci și în cel viitor. 22. El I-a pus totul sub picioare și L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, 23. care este trupul Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
prin toate aceste operații cotidiene, ea se gândea: "Trebuie să pornesc la acțiune, căci altfel atacul va culmina printr-o umilință personală. Este sigur că după patru luni nu o să mai întârzie prea mult". De îndată ce se îmbrăcă, începu să primească dregătorii de la Curte. Mai întâi pe Gerritt, administratorul-șef al Palatului, care avea o problemă, de fapt mai multe, și, ca de obicei, dintre cele mai plicticoase. Era și vina ei. Cu mult timp în urmă insistase ca ea să decidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
păstreze pe cei nelegiuiți, ca să fie pedepsiți în ziua judecății: 10. mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia, și disprețuiesc stăpînirea. Ca niște îndrăzneți și încăpățînați ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile, 11. pe cînd îngerii, care sunt mai mari în tărie și putere, nu aduc înaintea Domnului nici o judecată batjocoritoare împotriva lor. 12. Dar aceștia, ca niște dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse și nimicite, batjocorind ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
-
lui Grigore Pleșoianu, chiar dacă, din punctul de vedere al democrației de azi ideile sale sună complet aberant: "Un Ťciracť al lui Heliade, Grigore Pleșoianu, și el foarte interesat în desfacerea cărților pe care le tipărește, propune ca Ťtoți cîți sînt dregătorii țăriiť să primească, obligatoriu, cărțile românești care apar, iar prețul să se oprească din leafă. Un alt mijloc ar fi, după el, a obliga să cumpere cărți pe toți cei care întocmesc... foi de zestre (...). Același Pleșoianu propunea o Ťfundațieť
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
mereu aconturi, ajutoare, delegații în străinătate și, lucru curios, nici un oficial nu se credea mistificat, toți îi dădeau dreptate. Ioanide pretindea că ne aflăm încă în era fanariotă prelungită, indivizii nu vor altceva decât să parvină. Nemaiexistând boieriile și alte dregătorii sonore, aventurierii caută titlurile veacului: profesor universitar, doctor, arhitect, când nu-l pot obține pe cel de ministru. Voluptăților orientale s-au substituit altele: plăcerea de a citi, de a călători. Strămoșul lui Hagienuș vorbea poate turcește și mânca friganele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zăvorul puternic, loviturile de secure de afară începură să muște din lemn. Izbiturile răsunau ca un clopot, astupând urletul mulțimii întărâtate de sângele vărsat. — La Brâncoveni, să piară Brâncovenii... Să piară! Cine oare dusese vorba că marii boieri ce țineau dregătoriile îl îndemnaseră pe vodă Constantin Șerban Cârnul să lase la vatră, fără bani, oștirea mercenarilor sârbi? Vorba vine sârbi, că numai Dumnezeu știe ce erau: de înțeles nici între ei nu se înțelegeau, - sârbi, bulgari, albanezi, căzătură din oastea de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ar fi nimic... Așa este, n-ar fi nimic, dar a ajuns să-mi treacă mie toată spaima ei. Mi-e frică de frate-meu că-mi pune pe fugă în lipsa mea nevasta și cele patru copile, că-mi ia dregătoria, că-mi ia moșia și casele și câte și mai câte. Îl visez noaptea cum strigă cu glasul lui grozav că mă trimite la ocnă... Vezi, preacucernice, noi am fost tari cât am fost uniți, dar acum mama, cu testamentul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
treaba lui, că părințeii mereu pe drum între Palestina și metocul din Valahia vor ciuli și ei urechile și-i vor mulțumi cu vești pe vodă și pe Dinu. El își va cere partea lui din moșii, își va ține dregătoria la curte și-și va ridica ctitoriile. Vise, vise, știa că nu o să poată să rămâie deoparte, știa că Dinu o să-l ia din nou alături, ca să-și împlinească soarta de Cantacuzin. Când au plecat de la Istanbul, preafericitul patriarh era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nimic. Praful drumului îi coclise cerul gurii. Soarele se ridicase sus. De Înălțare, după liturghie, vodă își poftise toate neamurile la prânz. Putea să țină divanul cu ele, că mai toate neamurile erau și dregători sau mai curând mai toți dregătorii erau neamuri cu măria sa. Poruncise să vină toți cu nevestele, iar marelui spătar Mihai îi spusese s-o aducă și pe doamna Ilinca, pentru că venea și mitropolitul. Doamna Ilinca, nu și nu, că ea s-a dus la Șerban ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
s-a aprins la a treia salvă. Mulți din cei de față s-au îngrijorat să nu fie un semn rău. Dacă sultanul nu va aproba alegerea din țară? Protocolul se terminase și rămaseră în spătăria mică doar domnul și dregătorii mai importanți. Mitropolitul Theodosie privea absent spre domn, care i înțelesese gândurile. — Înmormântarea răposatului voievod se va face cu toată cinstirea mâine de dimineață. Se cuvine să-l conducem pe ultimul drum toți aceia care l-am prețuit pe Șerban
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Matei și al dragii lui Smărăndița. Măria ta, sunt bătrân și cârja de păstor ce o port îmi dă dreptul să-ți spun: cinstirea și pomenirea lui vodă Șerban îți va spori numele bun. Acum dacă mai sunt treburi pentru dregătorii măriei tale și sfatul nu s-a sfârșit, slobozește-mă să vă părăsesc, să poruncesc toate cele pentru mâine și să pun un popă de la biserica Bunei Vestiri să-i citească stâlpii. Mitropolitul se ridică în picioare și se îndreptă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înaintează într-o mlaștină în care se scufundă și se trezea strigând-o pe doamna Marica în ajutor. Totuși, scopul aducerii sale la Adrianopol nu s-a lămurit decât în timpul vizitei la marele vizir Rami Efendi. Acesta fusese considerat de dregătorii români ca o rază de speranță pentru țările lor, pentru că urmase lui Mustafa Pașa Taltaban, fost seraschier la Dunăre, adică ministrul de război pentru Peninsula Balcanică, cunoscut pentru cruzimea, lipsa de scrupule și arghirofilia lui. Marele vizir Rami Efendi îl
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Pașa Taltaban, fost seraschier la Dunăre, adică ministrul de război pentru Peninsula Balcanică, cunoscut pentru cruzimea, lipsa de scrupule și arghirofilia lui. Marele vizir Rami Efendi îl primi pe voievod însoțit de suita lui formată din douăzeci de boieri cu dregătorii înalte în divanul valah. După ceremonia primirii, Rami Efendi, foarte politicos, aprecie și chiar îl lăudă pe beiul valahilor pentru înțelepciunea de care a dat dovadă în conducerea țării, care țară, remarcă marele vizir, „s-a înmulțit și s-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
barbă neagră. Dar neica Matei, în floarea vârtutei și a bărbăției lui s-a dus dintre noi (unii spun că n-a murit de moarte bună). Era de Crăciun, eram mare logofăt și eram tare mulțumit de averea mea, de dregătorie, de neamul meu; aveam trei fete și doi coconi, că domnia ta veniseși pe lume în vara aceea. Și Șerban Vodă era mulțumit de cele câte le făcuse, dar durerea să-l vadă pe neica Matei mort a fost mare. Cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
banii de la Zecca Veneției și cu proprietățile din Ardeal, să nu rămână fină-mea Marica pe drumuri. Și la toate cărțile astea de danii și împărțeli, martor este luat fratele mezin al Maricăi, pe care-l saltă doamna în toate dregătoriile cu toate că are alt tată și alt nume. — Văcărescu, Iane Văcărescu? — A învățat finul meu, Constantin Voievod, a învățat de la pățania noastră cu testamentul mamii și dă tot ce are de dat în viață fiind, dă cu mâna lui. — Știu eu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în loc să-și cumpere drepturile cu bani de aur de la turci se lasă ocupată de muscali? Și apoi ce însemna să fii domn după învoiala dintre țarul Petru și vodă Cantemir? Domnul după acel înscris nu poate să se atingă de dregătoriile boierilor, orice greșală s ar face. Dregătoriile boierești să se împartă tot la Moscova de către țar... — Bine, dar asta nu ar fi putut dura decât un an sau doi, până când ar fi scăpat țara de boierii vânduți turcilor. Aici cred
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aur de la turci se lasă ocupată de muscali? Și apoi ce însemna să fii domn după învoiala dintre țarul Petru și vodă Cantemir? Domnul după acel înscris nu poate să se atingă de dregătoriile boierilor, orice greșală s ar face. Dregătoriile boierești să se împartă tot la Moscova de către țar... — Bine, dar asta nu ar fi putut dura decât un an sau doi, până când ar fi scăpat țara de boierii vânduți turcilor. Aici cred că ai dreptate, nu ar fi durat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mihai l am depărtat, așa cum faci cu brațul drept când te smintește și port și acum ca o rană dorul de sfatul său; de nașul Dinu, ce să mai zic. Domniile lor se cred nedreptățiți că i-am scos din dregătorii, i am scos ca să nu-i văz și să-i pot ierta, rogute pleacă și sfinția ta.” Mitropolitul tăcu. Mihai Cantacuzino observă că sfinția sa nu mai broda pentru că lumina care intra pe fereastră se împuținase; se ridică din jilț și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
alți armăsari arăbești, că Brâncoveanul e putred de bogat. Când i-am trimis pe la moșii să cugete la ce au făptuit, au umplut lumea la patriarhii și la exaporit că i-am dat la o parte ca să-mi pun în dregătorii doar neamul meu. Auzi mă, Doamne, dar neamul meu nu-i și al lor? Vărul Toma nu era mare spătar când ne-a vândut lui Petru? Și Toma Cantacuzinul e mai neam cu mine decât cu dânșii? Poate și fiu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
privirile triste ale celorlalți boieri și reproșul din ele - „Doamne, ce bine era pe vremea lui vodă Constandin” - să nu treacă dincolo de el ca să ajungă la domn. Dar nu reușea. Orice ar fi făcut noul voievod era judecat mereu de dregătorii crescuți în cealaltă domnie și care reacționau cu o rezervă surdă, ceea ce îl irita pe Ștefan Vodă, dar în special pe tatăl său, marele stolnic Cantacuzino. Și pe deasupra, spaima că Brâncovenii s-ar putea întoarce... Veneau mereu călărași de la Istanbul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]