14,427 matches
-
Dar rezultatul fu pe măsură. La gurile Nevei, cu fața spre golful Finlandei, există și azi orașul Petrograd, simbol al îndreptării atenției țarului spre Vestul Europei. Iar înapoierea Rusiei, cu boieri cu lungi bărbi îngrijite, a căpătat în țar un dușman înverșunat. Voia occidentalizarea Rusiei și acest țel, pornit pe vremea lui Petru, se realiză mult departe în timp. Izbuti, brusc, să cucerească, printr-o bătălie memorabilă, Azovul de la Marea Neagră, pentru a-i înfrunta pe atotputernicii turci. După o primă înfrîngere
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
a lui Petru, era sihăstrită într-o mînăstire. Țarul i-a trimis fiului o scrisoare adînc mustrătoare, din care nu lipsea nici acuzația că nu se pricepea la nimic. Această scrisoare vestea înfruntarea finală de mai tîrziu. Țareviciul era, practic, dușmanul feroce al tatălui său. Tatăl voia, totuși, să-l recupereze, chemîndu-l în tabăra de la Copenhaga. Țareviciul se porni. Dar se opri indignat în ura lui împotriva țarului. Nu ajunsese dincolo de Viena. Țarul, aflînd, îi trimite o nouă scrisoare mustrătoare. A
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
așa-zis ironice, etalarea ciocoiască a unor toalete sfidătoare atât prin preț, cât și pentru felul țipător în care stau pe acești inși cu totul depășiți de rolurile jucate alcătuiesc o alchimie respingătoare. Oameni pentru care gramatica română e un dușman de moarte își rup limba, incapabili să articuleze fie și cea mai plăpândă idee. Și totuși, lumea urmărește cu entuziasm aceste emisiuni. Nu pentru adevărurile fundamentale rostite acolo, ci pentru că regăsește în ele un ideal secret: cel al țopimii parvenite
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
suntem câtuși de puțin Europa și totul la noi este atât de deosebit în comparație cu Europa" și "rusul nu este numai european, ci și ariat. Mai mult chiar: poate că în Asia avem noi multe speranțe decât în Europa"...(p. 408). "Dușmanii" Rusiei sunt turcii care îi persecută pe slavii din S-V Balcanilor, francezii socialiști și catolici, englezii neinteresați de inițiativele politico-diplomatice rusești, cârtitorii polonezi și "jidanii" subminatori ai economiei și moralei rusești. Dostoievski este vehement, deseori sarcastic în polemică și
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
o vilă la Băneasa. Face o primă tentativă de sinucidere. De abia la sfîrșitul lui august 1948 e dus, împreună cu soția, și ea arestată, în casa lui de la Snagov. Rezoluția CC al PMR din iunie 1948 îl înfierase efectiv ca dușman. Începe ancheta care, deocamdată, e făcută, de conducerea de partid și pînă în 1950 Pătrășcanu trăiește cele mai grele momente ale vieții sale. De la sfîrșitul lui martie 1950 ia sfîrșit prima fază a anchetei sale, cea dirijată de CC al
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
dus activitate complotistă și antistatală, și-a trădat patria (tentativa sa de a fugi în străinătate cînd a participat ca delegat la Conferința internațională a juriștilor de la Bruxelles din 1948), a dus o activitate dușmănoasă și a avut legături cu dușmanii. De atunci încolo întreaga anchetă urmărea să dea substanță acestor acuzații. Șoltuțiu s-a slujit, aici, de scenariul rocambolesc alcătuit de Belu Silber, care n-a mai putut suporta condițiile anchetei. Dar el, a mărturisit în memorii, era încredințat că
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
le era limpede deloc anchetatorilor ce acuzații i se vor aduce. Procesul (de fapt ancheta procesului) a durat pînă în 1954 și a parcurs diferite etape, mereu echivoce. Era însă suficient că Gheorghiu-Dej îl detesta acut pe Pătrășcanu, socotindu-l dușman al clasei muncitoare și spion. Realitatea era și că Pătrășcanu și anturajul său (mai ales Belu Silber) îl tot ironizau public pe Gheorghiu-Dej, Silber neîncetînd să spună că PCR n-are timp să aștepte pînă ce secretarul general al partidului
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
de optimist ai fi (iar uneori optimismul e o formă a nesimțirii), nu poți să nu tresari în fața minciunilor penibile livrate cotidian de către putere. Prețurile energiei au explodat, așa-zișii "edili" din orașele mai răsărite anunță că agentul termic rămâne dușmanul de moarte al românului și că populația famelică de la blocuri ar face bine să-și întărească provozia de șube, blănuri de lup și alte îmbrăcăminți tradiționale ale românului și ale afganului. Firește, nu frigul ne înspăimântă, ci incapacitatea tuturor guvernelor
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
ce nu au ieșit, încă, cu totul dintr-o lume patriarhală dar care sunt deja, urâțite, schilodite, poluate de o industrie neperformantă, de ritmuri și moduri de viață improprii în care omul și câinele - odinioară suflete gemene, au devenit, acum, dușmani. Acest film belgo-mongol e rod și al colaborării a unor studiouri din cinci țări europene: el trimite, însă, la realitățile unei anume Europe (inclusiv cele ale României) și afirmă avantajele, la nivel de concepție cinematografică ale multiculturalismului. Un univers multicultural
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
spectacolul propriu-zis, altul avea loc în sală. Atît de aproape de mine, încît îl simțeam epidermic. Boala umilește și uniformizează, prezența morții este palpabilă, concretă, iar bolnavii par înregimentați într-un batalion unitar pentru că și lupta lor este comună. Ca și dușmanul pe care vor să-l răpună. Ceva din comportamentul acestor spectatori, din tipul de disciplină impusă ad-hoc, mă ducea cu gîndul la atmosfera sălilor cu elevi. Același tip de rumoare, de așteptare, de inocență. Și ceva esențial îi despărțea: hazardul
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
Am impresia că dl. Năstase a dorit mai degrabă să palpeze mușchiul mereu imprevizibil al oamenilor din propriul partid, decât să înfățișeze populațiunii ocupate cu ochirea șteviei și ocrotirea urzicii marile sale isprăvi. Isprăvi pe care nu le dorim nici dușmanilor cei mai înfocați ai țării! Indiferent de ce-a vrut să demonstreze dl. Năstase, important e ce s-a văzut. La capitolul pozitiv, s-au văzut mult mai puține "bâlbe" guvernamentale decât pe vremea jalnicilor "algoritmici". Ne place sau nu
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
minunea Domnului nostru Iisus Hristos, care se face și azi în Ierusalim. Ce este? Este Sfânta Lumină, care apare pe Sfântul Mormânt, în Sâmbăta cea Mare a Paștelor la Ierusalim. Este Lumina Sfântă, care mărturisește locul Învierii lui Iisus, cu toate ca dușmanii Lui au căutat ca să o acopere. Sâmbătă dimineața, toate luminile și toate candelele din Sfântul Mormânt și din toată Biserica se sting. Se așează vată curată pe piatra de deasupra Sfântului Mormânt. Apoi se pecetluiește ușa în fața clerului și a
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
au comis una din marile crime împotriva propriului popor. De la un capăt la altul, din 1949 până în 1989, Securitatea a fost o poliție politică, pusă în slujba unui regim criminal și uzând de mijloace criminale. Mă întreb: câți spioni, câți "dușmani ai țării" a anihilat Securitatea? E comparabil acest număr cu cel al românilor nevinovați pe care i-a nenorocit? S-au aflat sutele de mii de țărani (marea majoritatea analfabeți) în slujba "agenturilor" străine? Să fi fost deportații din Bărăgan
Poliție politică, poliție politicoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16246_a_17571]
-
Gulliver, cum se numise la insistențele lui Günther Grass, despre care am avut prilejul să vorbesc deseori, și de ajutorul căreia am beneficiat din plin în primii ani ai Fundației Culturale Române. Ne facem singuri mai mult rău decât orice dușman Prin urmare, într-un moment cînd se distrugea în devălmășie, mi s-a părut normal să încerc să construiesc o instituție atunci cînd se putea, cînd nimeni nu-mi interzicea acest lucru. Aveau și au acest drept și cei ce
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
în care au ajuns demnitari, diverse personaje postrevoluționare au lăsat să se înțeleagă că problemele țării și ale locului ei în lume s-au rezolvat de la sine. Oricum, se vede clar că ne facem singuri mai mult rău decît orice dușman. Am mai spus-o de atîtea ori, cultura costă, dar prostia costă infinit mai mult! Acolo unde nu a călcat picior de soldat rus niciodată, au ajuns Tolstoi și Dostoievski, de exemplu. Și victoria lor este definitivă. Asta este la
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
statului în sprijinirea culturii, în afirmarea spiritului, deocamdată, lipsește. De la 3% din PIB în vremea lui Ceaușescu, la 0,15 astăzi, este o diferență care spune foarte mult. Un marș împotriva spiritului, a identității naționale. Semn cert că merităm invidia dușmanilor: nici ei nu ne-ar fi putut face mai mult rău. Tinerii dornici de performanță nu se pot afirma și, desigur, pleacă, cei dornici de un trai decent pleacă, de asemenea. Se pare că singurul lucru care contează este ce
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
ne-a fost rușine. Instituțiile pe care le construim acum, în alte țări există de foarte, foarte mult timp, li se cunosc perfect avantajele și absolut toți te ajută dacă se conving că ești sincer interesat. Ziariștii străini sau chiar dușmanii, cei ce ne denigrează exagerează, dar nu inventează. Ei pleacă de la niște realități concrete: copiii străzii, cîinii, copiii bolnavi de SIDA, împușcarea lui Ceaușescu așa cum s-a făcut nu sînt invenții. Și dacă nu punem alături alte fapte în măsură
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
cîinii, copiii bolnavi de SIDA, împușcarea lui Ceaușescu așa cum s-a făcut nu sînt invenții. Și dacă nu punem alături alte fapte în măsură să atragă atenția în alt mod asupra noastră, să echilibreze balanța, vina nu va fi a dușmanilor, ci numai a noastră. Cît despre noi, cei de la Fundație, o spun cu imensă tristețe, cu cît am făcut servicii mai mari, cu atît ne-au scăzut fondurile. Știm unde și ce se scrie despre noi, prietenii de pretutindeni ne
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
merite. Așa cum mărturisește într-un interviu publicat, în volum, nu se recunoaște drept un "dur", se delimitează însă de critica numită de Paul Zarifopol "blajină". Sigur, cultivând franchețea și ironia, chiar micile răutăți, n-a avut cum să rămână fără dușmani. Fără maliție, însă, Cornel Regman e de neînchipuit. Când comentează "blajin" "Psalmii" lui Doinaș (a doua cronică din volum) îl găsim, parcă, fără farmec, fără notele sale distinctive. Iată cum critica admirativă ne apare ca "neconstructivă". Sau așa arată ea
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
cînd anticarul îi spusese: Lasă că știu eu, toată viața ai fost o alumeuză, iar recent în filozofie!" Mare ordinărie! Dar așa erau ei. Își aruncau uneori unul altuia vorbe despre care ai fi crezut că i-ar fi făcut dușmani pe viață. Nichitici care nu cunoștea argoul, o întrebase "ce-i aia"; iar buna lui soție de-o viață îi răspunsese "o sticlă de lampă cu gaz". Între Praxiteea și Brummer existau relații ce depășeau o prietenie obișnuită. Un medic
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
în acest fel, producîndu-se despărțirea de tatăl și procesul de maturizare al fiului). Între cei doi se cască despărțenia. Într-un paragraf edificator intitulat "O psihanaliză ratată" dl Malița observă: "Apărîndu-și cu gelozie fiul, tatăl se dovedește în aceeași măsură dușmanul său. Intervenind inoportun în traseul expiator prescris, ocrotindu-l și răsfățîndu-l ca pe un fiu infantil ce se află, el amînă și îngreunează procesul de autoclarificare a acestuia. Astfel, chiar de la începutul curei, cînd Puiu trăiește într-o insecuritate profundă
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
știți, tatăl meu e cineva, o mare figură. (...) Da, e producător și distribuitor de fructe și, o dată a călcat-o cu dubița pe o vecină de-a noastră șchioapă - una Dymackova, și pe chestia asta a fost dat în judecată. Dușmanii săi nu mai puteau de bucurie. Slavă Domnului, ziceau ei, acum o să-l bage la zdup pe ticălosul de Krista, ori o să plătească pînă ce i-or ieși ochii din cap. Dar iată că la proces s-au trezit cu
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
poate lupta de pe poziții egale cu acest blestem al sensului este cinematografia. Filmul este, în opinia autoarei, singurul capabil să distrugă interpretarea, singura formă anti-simbolică a momentului. Afirmațiile au, nu de puține ori, tentă aforistică, autoarea vede în argumentare principalul dușman al propriului discurs. Tehnica persuasiunii este aceea care domină și care îi și reușește din plin. Cum să nu aprobi necondiționat o afirmație precum: "Opera lui Kafka, de exemplu, a fost supusă unui adevărat viol în masă de către nu mai
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
să întreb, sub influența literaturii cu care mă hrăneam, îmi devenise, pe la 13-14 ani limpede: pe tata, numit după înființarea colectivului din satul ăla de nu mai mult de o sută de familii, contabil șef, încercase să-l omoare un "dușman al poporului". Dar mai încolo, "dușmanul poporului" se sinucisese din cauza tatălui meu care cum putea fi altfel decît bun și nu atît bun cît "în adevăr", ca să zic așa. Uite, poate de-aici vinovăția. Și ce a fost, atunci? Am
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
care mă hrăneam, îmi devenise, pe la 13-14 ani limpede: pe tata, numit după înființarea colectivului din satul ăla de nu mai mult de o sută de familii, contabil șef, încercase să-l omoare un "dușman al poporului". Dar mai încolo, "dușmanul poporului" se sinucisese din cauza tatălui meu care cum putea fi altfel decît bun și nu atît bun cît "în adevăr", ca să zic așa. Uite, poate de-aici vinovăția. Și ce a fost, atunci? Am reușit să-l întreb pe tata
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]