1,048 matches
-
să-ți faci puțină pomană cu ei. Te ajută să te simți bine. — Curat pomană! Ca la Bucuria Nopți’, cu orfani care plătesc gras ce le trimiți. Nu mai purta tu atâta grijă orfanilor și vezi-ți mai bine de dușumeaua mea. Am și așa destule probleme. Darlene vrea să danseze. Tu vrei să-ți măresc salariul. Ba am și alte probleme mai rele pe deasupra. Lana se gândea la oamenii îmbrăcați în civil care începuseră dintr-o dată să-și facă apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Como au devenit roșii. Susan și Sandra nu au văzut niciodată în tine imaginea a ceea ce ar trebui să fie un tată. — Ultima dată când a fost Sandra acasă, deschizându-și poșeta ca să-și scoată țigările, i-a căzut pe dușumea, chiar la picioarele mele, un pachet cu prezervative. — Exact asta încerc să-ți spun. N-ai fost niciodată un model pentru fiicele tale. Din cauza aceasta habar n-au ce vor. Eu m-am străduit cât am putut. — Ascultă, hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
excelent în felul lui. Dar acum avea la îndemână un proiect nou, extrem de comercial. Ignatius își eliberă masa de scris măturând cu o singură mișcare a mâinii articolele pentru reviste și foile de însemnări Big Chief, care căzură jos pe dușumea. Își luă o nouă mapă pentru foi volante și scrise încet pe suprafața aspră, cu un creion roșu și litere de tipar: JURNALUL UNUI TÂNĂR MUNCITOR sau GATA CU TRÂNDĂVEALA. Când termină de scris, desfăcu un pachet nou de coli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în linoleum și râdea timid, privind la ceea ce se petrecea în centrul camerei. O femeie scundă și grasă, cu părul creț, cărunt, dansa singură pe linoleum, legănându-și sânii grei care atârnau sub o bluză albă. Pantofii ei sport băteau dușumeaua cu convingere, purtând sânii care se bălăbăneau și șoldurile care se roteau când înainte, când îndărăt, în spațiul dintre masă și sobă. Deci aceasta era mătușa agentului de stradă Mancuso. Numai el putea să aibă o asemenea mătușă, mormăi disprețuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de lupte libere și începu să se scuture, lăsându-se din ce în ce mai jos, până când fu gata să atingă podeaua. — O, Doamne! exclamă Ignatius adresându-se vântului. — Ai să-ți rupi târtița, fato, râse doamna Reilly. Ai să-mi găurești bunătate de dușumea. Poate ar fi mai bine să te liniștești, mătușă Santa, spuse agentul Mancuso mohorât. — Drace! Doar n-am să mă opresc acu’, când am ajuns aici, răspunse femeia, ridicându-se ritmic. Cine zice c-o bunică nu mai poate dansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
duc oamenii, spuse Darlene. Trebe să ții pasu’ cu noutățile-n afaceri. — Foarte mulțumesc. Și pentru c-ai venit cu ideea, ai vreo propunere? — Eu propun un vot unanim ca să nu schimbăm baru-n grădină zoologică, făcu Jones. — Ocupă-te de dușumea, îl puse la punct Lana. Am putea folosi papagalu’ meu cacadu, spuse Darlene. Am pregătit un dans grozav cu el. E o pasăre foarte deșteaptă. Ar trebui s-o auzi cum vorbește. — La barurile pentru negri, oamenii-ncearcă să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și schițe care evaluează și oferă o perspectivă asupra scenei contemporane. Trebuie să ne reîntoarcem degrabă, pe aripile prozei, la fabrică și la oamenii ei, care mi-au sugerat această destul de lungă digresiune. Așa cum vă spuneam, tocmai mă ridicaseră de pe dușumea, spectacolul dat de mine și căderea mea în fund devenind sursa unui mare sentiment de camaraderie. Le-am mulțumit cordial, în timp ce ei, cu multă solicitudine, mă întrebau, cu accentul lor englezesc de secolul al XVII-lea, cum mă simt. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
gândul de a se certa cu el. Simțea că îi amorțesc picioarele când se gândea că una dintre labele acelea de urs ar putea să i se înfigă în păr și să-l târască poate, ca pe o carpetă, peste dușumeaua neregulată a biroului. Patru dintre muncitorii din fabrică îmbrățișaseră strâns cele două șunci de Smithfield care erau coapsele lui Ignatius și, cu mare efort, îl ridicau pe una dintre mesele de croitorie. De pe umerii cărăușilor săi, Ignatius lătra instrucțiuni, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cei care îl ridicau. Masa-i chiar la spatele nostru acu’. Voi fi aruncat într-unu dintre cuptoarele aprinse, înainte ca aventura asta nenorocită să ia sfârșit. Ar fi fost mult mai înțelept să mă adresez grupului, vorbind de la nivelul dușumelei. — Pune picioarele jos, domnu’ R. Masa-i chiar sub tine. — Încet, spuse Ignatius întinzând cu multă prudență în jos degetul mare de la picior. Da, așa. Foarte bine. Când mă voi propti bine în picioare, puteți să-mi dați drumul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se strădui să-și manevreze extremitățile, reuși să se așeze pe marginea mesei. Observând că picioarele i se legănau doar la vreo zece centimetri de podea, se hotărî să riște un salt. Pe când se desprindea de masă și ateriza pe dușumea, aparatul de filmat îi lunecă de pe umăr și se lovi de ciment cu un zgomot surd, de obiect care se sparge, iar din măruntaiele lui ieși filmul, întinzându-se pe podea ca niște intestine. Ignatius ridică aparatul și apăsă butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
făcut în birou. A atârnat de tavan ghirlande de hârtie, a pus o cruce mare drept în mijlocul încăperii și astăzi, de îndată ce am ajuns acolo, a venit la mine să mi se plângă că cineva din fabrică i-a răsturnat pe dușumea niște ghivece cu fasole. — Ghivece cu fasole? Dar ce-și închipuia, că Levy Pants e grădină de legume? Cine știe ce-o fi în capul lui! Vrea să-l dau afară pe cel care i-a răsturnat plantele și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Se vedeau dâre de podea măturată și brazde de praf. Deși Lana nu știa, Jones făcea astfel o încercare subtilă de sabotaj. Iar pentru viitor avea niște planuri și mai mărețe. — Hei, tu de colo! Ia privește nenorocita asta de dușumea. Jones privi fără chef prin ochelarii de soare și nu văzu nimic. — Mda! Ai o dușumea faină. Toate aici la Bucuria Nopții e de clasa-ntâi. — Vezi mizeria aia? — La două’j’ de dolari pe săptămână tre’ să te-aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
astfel o încercare subtilă de sabotaj. Iar pentru viitor avea niște planuri și mai mărețe. — Hei, tu de colo! Ia privește nenorocita asta de dușumea. Jones privi fără chef prin ochelarii de soare și nu văzu nimic. — Mda! Ai o dușumea faină. Toate aici la Bucuria Nopții e de clasa-ntâi. — Vezi mizeria aia? — La două’j’ de dolari pe săptămână tre’ să te-aștepți la un dram de mizerie. Începe a dispărea abia cân’ salaru’ crește ș-ajunge pe la cinzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a mai venit în cap nici o slujbă unde să porți uniforma aia albă. La urmă mi-a spus: „N-ai nimerit deloc. M-am angajat ca vânzător de crenvurști.“ Mi-a venit să leșin, Santa, să cad jos, acolo, pe dușumeaua bucătăriei. Asta mai trebuia, să zac cu capu’ spart acolo jos, pe linoleum. — Nici nu i-ar păsa, ăstuia nu-i pasă. — Nici un pic! — Nici într-un milion de ani! Nu-i pasă de biata lui mamă, spuse doamna Reilly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de la un filipinez care vindea astfel de jucării prin vecinătate. Pe o parte a yo-yo-ului era un palmier pe care filipinezul îl scrijelise la cererea lui. Ignatius îl lansă în jos, dar sfoara se rupse și mosorelul se rostogoli pe dușumea, intrând sub pat unde ateriză pe un teanc de însemnări pe foițe Big Chief și reviste vechi. Scoțând firul care îi atârna de deget, scotoci din nou mai în fundul sertarului și găsi o coală de scris cu antetul Levy Pants
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să se umple de glorie în poliție, dar ce glorie era să mori de pneumonie în toaleta unei autogări? Până și rudele lui ar râde! Și ce vor povesti copiii lui prietenilor de la școală? Agentul Mancuso privi la dalele de pe dușumea. Le vedea ca prin ceață. Intră în panică. Se uită apoi mai de aproape și constată că ceața nu era decât umezeala care forma o pojghiță transparentă pe toată suprafața toaletei. Privi din nou spre Consolația filozofiei care era deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
groaznic? Și tocma-n fața unui cărucior cu cârnați. Ignatius, cred că ai nevoie de ajutor. Mă duc să mă uit la televizor, spuse furios Ignatius. Urmează programul cu ursul Yogi. Stai o clipă, băiete. Doamna Reilly se ridică de pe dușumea și scoase un mic plic cafeniu din buzunarul sveterului. Uite! A sosit astăzi pentru tine. — A, da? întrebă Ignatius cu interes, luând în mână plicul. Îmi imaginez că până acum ai învățat pe de rost conținutul. — Mai bine ține-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lăsă în genunchi și-și scoase ochelarii pentru prima dată de când era la Bucuria Nopții. La început ochii lui trebuiră să se obișnuiască cu lumina ceva mai puternică, dar tot slabă care dădea la iveală o crustă de murdărie pe dușumeaua din spatele barului. Privi în interiorul casetei si văzu, puse unul peste altul, vreo zece pachete învelite în hârtie simplă. Îngrămădite într-un colț erau un glob, o cutie cu cretă și o carte mare, care părea să fie scumpă. Nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
piele neagră, făcea demonstrații de judo, spre enorma desfătare a discipolilor săi hermafrodiți. — O, învață-mă și pe mine mișcarea aceasta, țipă cineva de lângă sportiv, după ce un musafir elegant fusese răsucit într-o poziție obscenă și apoi aruncat jos pe dușumea, unde căzuse în zornăitul butoanelor de manșetă și al altor bijuterii asortate. — N-am invitat decât persoanele mai bine, îi spuse Dorian lui Ignatius. — Mamă Doamne! exclamă Ignatius. Îmi dau seama că vom avea multă bătaie de cap ca să obținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Dorian, începu să fandeze spre un adversar imaginar cu hangerul, ca să-și ascundă stânjeneala. Mulți dintre cei prezenți își uniră vocile cu discul. Doi începură să danseze alături de patefon. Dansul se răspândi ca un foc în pădure și peste puțin, dușumeaua era înțesată de perechi care se legănau și se aplecau împrejurul acelui Gibraltar rămas lângă perete: Ignatius. Când Dorian trecu pe lângă el, în brațele cowboy-ului, Ignatius încercă, fără succes, să-i atragă atenția. Se strădui să-l înțepe pe cowboy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în pasăre cu mâinile lui iritate care îl mâncau. Ce amenințare avicolă făcuse oare să derapeze roata Fortunei în așa hal? Când se ridică dintr-un salt și porni clătinându-se spre ușă, sticlele de șampanie și paharele căzură pe dușumea și se sparseră. Vino înapoi cu papagalu’! strigă Darlene. Lana Lee era acum pe scenă și țipa. Orchestra se oprise. Cei câțiva clienți bătrâni se feriră din calea lui Ignatius, care înainta anevoie printre măsuțe urlând ca un bivol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că senilitatea ei nu era decât o poză, se îndoia că bătrâna ar fi fost în stare să scrie o asemenea scrisoare. Dar deocamdată trebuia să iasă din dormitorul acesta claustrofobic, înainte de a voma peste foile scrise care acopereau toată dușumeaua. Când domnul Reilly stătuse aproape de el ca să-i indice pasajele, mirosul devenise insuportabil. Căută cu mâna clanța, dar nebunul de Reilly se aruncă cu spatele la ușă. — Trebuie să mă crezi, suspină el. Șleampăta aia de Trixie avea o idee fixă despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cutii de carton. Undeva, dedesubtul acestora, se afla mobila. Dar suprafața, terenul vizibil, era un peisaj format din haine vechi, lăzi și ziare. Muntele de vechituri era străbătut la mijloc de o trecătoare, o porțiune defrișată, un culoar îngust de dușumea goală care ducea la fereastra unde domnișoara Trixie stătea pe un scaun, degustând prăjiturile olandeze. Domnul Levy înaintă pe culoar, trecu de peruca neagră care atârna în vârful unei lăzi și de escarpenii cu tocuri înalte puși pe un teanc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
da în Strada Sredania Mașcianskaia, iar Porfiri văzu că afară se întuneca și că vicolul părea să se întețească. Încăperea era era încălzită, fiindcă toată căldura casei se ridica aici. Spre deosebire de parchetul super lustruit lăcuit din apartamentele de jos, aici dușumeaua era din scânduri goale. Cu toate acestea, camera era curată. Porfiri se uită în jur după vreo icoană pe pereții albi însă nu văzu niciuna. Pe birou, se afla un teanc de hârtii și o carte deschisă. Porfiri ridică volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
chipuri care semănau cu „noi doi”. Am înaintat în lumina rece și feerică până la masa de răchită acoperită cu o pânză galbenă. Bătrânul nu mi-a întins mâna. Mi-a făcut semn să mă așed pe celălalt fotoliu, fixat în dușumea, încât nu putea fi nici apropiat, nici depărtat. — Ei, zise el, așteptând în mod vădit ca eu să încep conversația. Dar mie mi se încleștase gura. Nu știam ce să spun. Tăceam și mă uitam la omul din fața mea. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]