3,527 matches
-
vizirului împotriva lui Antonie Ruset. În urma acestor plângeri, Antonie Ruset a fost mazilit la Chișinău și dus legat la Istanbul. Complotul pus la cale cu știrea lui Gheorghe Duca domnul Țării Românești, se încheie cu strămutarea acestuia în Moldova. Gheorghe Duca îl va face Mare Spătar, dregătorie în care rămâne doi ani, până în primăvara anului 1679, când atitudinea lui Duca se schimbă, față de întreaga societate moldovenească. Pentru a-și recupera sumele mari de bani plătite pentru a fi numit de turci
Tudosie Dubău () [Corola-website/Science/332634_a_333963]
-
Istanbul. Complotul pus la cale cu știrea lui Gheorghe Duca domnul Țării Românești, se încheie cu strămutarea acestuia în Moldova. Gheorghe Duca îl va face Mare Spătar, dregătorie în care rămâne doi ani, până în primăvara anului 1679, când atitudinea lui Duca se schimbă, față de întreaga societate moldovenească. Pentru a-și recupera sumele mari de bani plătite pentru a fi numit de turci Hatman al Ucrainei, cucerită de curând de turci, a pus biruri grele pe toate categoriile sociale. Simultan a trecut
Tudosie Dubău () [Corola-website/Science/332634_a_333963]
-
După înlăturarea de turci a lui Petriceicu, noul domn Dumitrașcu Cantacuzino l-a numit mare logofăt dregătorie pe care o va îndeplini și pe timpul domniei lui Constantin Cantemir. După moartea lui Constantin Cantemir, Dubău joacă un rol important sub Constantin Duca, care îl va numi mare logofăt. După mazilirea acestuia, în luna decembrie 1695, Tudosie Dubău a făcut parte din Căimăcămia care a asigurat interimatul domniei până la sosirea lui Antioh Cantemir: "„După ce porniră pe Costantin Duca-vodă la Poartă, rămasără cămăicani în
Tudosie Dubău () [Corola-website/Science/332634_a_333963]
-
alegerea domnilor de-a lungul mai multor secole, chiar din secolul al XV-lea, iar nobilii greci sau levantini au concurat cu boierii români locali încă de la începutul secolului al XVI-lea. Domnitori precum Dumitrașcu Cantacuzino în Moldova și Gheorghe Duca în Muntenia, ambii aleși în 1673, și-au predat familiile întregi, nu doar pe unii dintre membri anume aleși, ca zălog la Constantinopol. În același timp, monarhia electivă tradițională din Principate s-a caracterizat printr-o lungă perioadă de dezordine
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
uniunii economice Benelux și este de asemenea unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene. este puternic legată de cea a celorlalte state Benelux. Teritoriile situate între viitoarele state Franța și Germania au fost treptat grupate într-un singur stat de către Ducii de Burgundia între 1384 și 1443. Aceste teritorii sunt deseori numite Țările de Jos sau Belgica în latină, după numele vechii provincii romane. În secolul al XVI-lea, în urma Reformei Protestante, provinciile din nord devin independente. Din acest moment se
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
epidemii de ciumă, în majoritatea orașelor numărul locuitorilor scăzând. Majoritatea orașelor au regăsit nivelul populației din 1300 abia în secolul al XIX-lea. La sfârșitul războiului de o sută de ani teritoriile actualei Belgii, cu excepția Principatului Liège, intră sub dominația Ducilor de Burgundia. La moartea lui Carol cel Curajos în 1477, teritoriile burgunde sunt partajate între Regatul Franței și Sfântul Imperiu Romano-German, Țările de Jos intrând astfel în posesia dinastiei de Habsburg. Carol Quintul se naște în 1500 la Ghent și
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
Louise de Lorraine-Vaudémont (n. 30 aprilie 1553 la Castelul Nomeny — d. 29 ianuarie 1601, Moulins) se trage din casa de Vaudémont, ramură mai tânără a casei de Lorraine și este verișoară cu familia ducilor de Guise. A fost regină a Franței din 1575 până în 1589, în urma căsătoriei sale cu Henric al III-lea al Franței, fiul Caterinei de Medici și al lui Henric al II-lea al Franței.Verișoară a ducelui Carol al III
Louise de Lorena () [Corola-website/Science/315487_a_316816]
-
(sau Reginarizii; ulterior cunoscuți drept Casa de Brabant) a fost o familie proeminentă din Lotharingia în secolele dominate de dinastiile Carolingiană și Ottoniană. Familia a reprezentat prima dinastie care a domnit în Comitatul Hainaut și totodată un furnizat doi duci de Lorena. Ca urmare a morții împăratului Carol cel Gras, Reginarizii au început o luptă continuă cu Conradinii pentru supremația în Lotharingia. Triumful lor din 910 s-a concretizat prin alegerea lui Carol cel Simplu ca rege. A fost nevoie
Casa lui Reginar () [Corola-website/Science/328495_a_329824]
-
Jonsson Grip, au ajuns în instanța de judecată de la Mecklenburg. Ei au fost alungați din țară după o revoltă împotriva regelui Magnus. La cererea nobililor, Alber de Mecklenburg a lansat o invazie în Suedia, aceasta fiind susținută de mai mulți duci și conți germani. Stockholm și Kalmar, cu populațiile hanseatice mari, au susținut invazia. Albert a fost proclamat rege al Suediei și încoronat pe 18 februarie 1364. Magnus s-a refugiat împreună cu fiul său mai mic în Norvegia, unde s-a
Magnus al IV-lea al Suediei () [Corola-website/Science/331296_a_332625]
-
dinastie imperială a Rusiei care a domnit din 1613 până în 1917. Din 1762 până la Revoluția din februarie din 1917, Imperiul Rus a fost condus de cinci generații din linia Casei de Oldenburg descendenți ai căsătoriilor dintre Marile Ducese Romanov și Duci de Holstein-Gottorp. Oficial această linie este numită Romanov, deși unii genealogi uneori o numesc Holstein-Gottorp-Romanov. Din punct de vedere legal, nu este clar când sau dacă un ukaz a abolit numele lui Michael Romanov în momentul aderării sale la tronul
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
fotbal feminin în momentul în care eu m-am apucat de sport, nu aș mai fi ajuns niciodată la handbal. Îi furam mingile lui tata din vestiar să mă duc să joc fotbal.”" Fiind elevă a Școlii Generale „I. G. Duca” din Petroșani, Patricia Vizitiu a fost îndrumată spre handbal de profesoara Elena Grecu, care i-a sugerat să se înscrie la Clubul Sportiv Școlar din oraș. Urmându-i sfatul, tânăra jucătoare s-a antrenat cu profesoara Edith Mileti, care a
Patricia Vizitiu () [Corola-website/Science/316159_a_317488]
-
oponente: pe de o parte, unchiul lui Henric, Mieszko al IV-lea Picioare Zgomotoase, cu fiul său și succesorul lui Mieszko al III-lea, Ducele Vladislav al III-lea Picioare Groase al Poloniei Mari, iar in cealaltă parte erau ceilalți duci juniori: Leszek I cel Alb de Sandomierz și Conrad I de Masovia, fiul lui Cazimir al II-lea cel Drept, care voia să mențină autoritatea ducatelor sale, la fel ca și nepotul lui Vladislav al III-lea, Vladislav Odonic, luptând
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
ducatelor sale, la fel ca și nepotul lui Vladislav al III-lea, Vladislav Odonic, luptând pentru moștenirea Poloniei Mari împotriva unchiului său. În acest conflict, Henric a dorint încă odata să rămână neutru, deși cel mai probabil îi simpatiza pe ducii juniori. La scurt timp, circumstanțele l-au forțat să se implice mai mult. Vladislav al III-lea Picioare Groase și-a asumat tronul la Cracovia dar a fost detronat în 1206. Leszek I cel Alb a devenit Mare Duce și
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
Arhiepiscopul Henric Ketlicz (care se întorsese din exil cu ceva timp înainte), a decis să cheme un sinod în Borzykowa, unde încerca să găsească o soluție la această problemă delicată. La convenție, în plus față de ierarhia bisericii, Henric și celilalți duci juniori, au mai fost prezenți și Leszek I cel Alb, care dorea să recâștige sprijinul bisericii, împreună cu alți prinți Piast, acordând un mare privilegiu clerului, care asigura integritatea posesiunilor teritoriale a episcopilor. Mieszko al IV-lea nu a fost prezent
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
a lui Mieszko, care a murit o lună mai târziu în anul următor. Abia atunci a reușit Arhiepiscopul Kietlic să facă un apel la Roma, în scopul de a obține inversarea Bulei. Deși acum Henric era cel mai mare dintre ducii juniori, și-a îndreptat atenția în altă parte. Leszek I cel Alb s-a reîntors în Cracovia fără dificultăți majore. După afacerea Bulii Papale, Henric a optat pentru o cooperare de anvergură cu Marele Duce Lieszek I și cu Ducele
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
mai mic a lui Lieszek, Conrad de Masonia) a adus unele beneficii pentru alianță. Includerea lui Vladislav a adus o restituire imediată a regiuni Lubusz și suveranitatea formală lui Lieszek asupra restului țării. De-a lungul următorilor ani, cei trei duci au cooperat foarte stâns. Motivul principal pentru tratatul celor trei au fost, expedițiile cruciadelor împotriva prusacilor păgâni. Aceste cruciade au fost organizate în 1222 și 1223, iar în ciuda unui efort financiar mare, expediția a eșuat. Motivul pentru care Henric a
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
scris de Mihail Sadoveanu și publicat pentru prima oară în volum în anul 1929 de către Editura „Naționala” S. Ciornei din București. Acțiunea romanului se petrece în Principatul Moldovei în anii 1679-1680, în timpul celei de-a treia domnii a lui Gheorghe Duca. Romanul prezintă o călătorie prin țară a abatelui francez Paul de Marenne, sol tainic al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței către sultanul Imperiului Otoman, înfățișând „Moldova prăbușită din vechea ei mărire, sleită de biruri, de războaie și de
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Sursa principală de inspirație a romancierului a fost "Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija-Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat (1662-1743)" al cronicarului Ion Neculce (1672-c.1745) în care sunt relatate principalele evenimente istorice petrecute în timpul domniei lui Gheorghe Duca. Potrivit criticului Alexandru Piru, romancierul preia din cronică amănunte pline de culoare, creând „o realitate proprie care se impune cu aceeași putere, făcând concurență naturii și istoriei ca orice operă de geniu”. În ceea ce privește stilul lingvistic, același critic constată că în timp ce
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Liov de căpitanul mercenar Ilie Turculeț. În ținutul Romanului, ei se întâlnesc cu beizade Alecu Ruset, fiu de domnitor, căruia i se încredințase protejarea înaltului oaspete, iar suita mărită se îndreaptă către Iași pentru ca abatele să fie prezentat domnului Gheorghe Duca. Pe parcursul călătoriei, oaspetele francez are prilejul să se familiarizeze cu diferite locuri și obiceiuri din Țara Moldovei. Alecu Ruset îi mărturisește abatelui dragostea sa pentru domnița Catrina, fiica voievodului tiran; aceasta fusese logodită din copilărie cu beizade Ștefan, un fiu
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
plăsmuiește niște scrisori mincinoase prin care Alecu Ruset recunoaște că el ar fi scris acele scrisori compromițătoare aflate în mâinile polonezilor. Sfătuit de domnița Catrina, tânărul fiu de domn pleacă la Stambul pentru a cere protecția abatelui de Marenne. Gheorghe Duca merge și el acolo, împreună cu domnița Catrina, pentru a cere hătmănia Ucrainei turcești. Salvat prin intervenția diplomatică a abatelui la sultanul Mehmed al IV-lea, în urma unui joc de șah pierdut intenționat, Alecu Ruset încearcă fără succes să o răpească
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
pe beizade Ștefan înainte de nunta domnească. Mirele este răpit, dar oștenii conduși de serdarul Constantin Cantemir îi ajung din urmă pe răpitori și-l capturează pe Alecu Ruset. Adus legat la Iași, tânărul fiu de domn este ucis de Gheorghe Duca cu o lovitură de buzdugan, iar nunta domnească își urmează cursul. Titlul romanului are o semnificație dublă. O primă semnificație provine din faptul că Zodia Cancerului este denumirea populară a Zodiei Racului (latinescul „cancer” însemnând „rac” în limba română); mersul
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Grigore Ursache (mare vistier în perioada 30 aprilie 1674 - noiembrie 1677) era unul dintre cei mai bogați boieri ai Moldovei, plătind de multe ori tributul către turci din averea proprie și recuperându-și ulterior banii. Invidios pe averea acestuia, domnul Duca Vodă a început să-l prigonească, iar boierul s-a plâns la Înalta Poartă. Boierul Ursache și negustorul Alexandru Balaban erau asociați într-o afacere de producere de potasă, care a prosperat o vreme, dar nu s-au mai înțeles
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
urmărea să le introducă în roman să fie cât mai veridice. „Pe mine mă interesau îndeosebi unele priveliști și locuri în legătură cu istoria Moldovei. Aveam nevoie de ele pentru un roman istoric pe care tocmai îl isprăveam: "Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi Vodă"”, mărturisea autorul. "Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă" a fost publicat pentru prima oară în anul 1929 de către Editura „Naționala” S. Ciornei din București, în două volume (vol. I - 242 pagini, vol. II - 244 pagini), fiind receptat de critică cu
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă" a fost tradus în mai multe limbi străine: slovacă ("V znameni Raka", Slovenský spisovatel, Bratislava, 1960; traducere de Jindra Hušková; reeditat în 1983 și 1985), spaniolă ("El Zodiaco del Cancer o en tiempos del Principe reinante Duca", Editura Meridiane, București, 1963; traducere de Alexandru Popescu-Telega), franceză ("Le signe du Cancer", Editions Meridiane, București, 1963; traducere de Aurel George Boeșteanu; reeditată în 1981), engleză ("Under the sign of the crab", Editura Meridiane, București, 1963), germană ("Im Zeichen des
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
țară. Otto s-a refugiat în Germania și Bezprym în Rusia Kieveană. În 1026 regele german Conrad al II-lea, a mers în Italia pentru încoronarea sa ca Împărat. Absența acestuia a dus la creșterea activităților opoziției sale condusă de ducii Ernest al II-lea de Suabia și Frederick al II-lea de Lorena. Adversarii lui Conrad al II-lea au conspirat pentru a obține sprijin din partea regelui Poloniei. Dovezi istorice ale acestor eforturi sunt în Cartea de rugăciuni trimisă lui
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]