2,119 matches
-
(; 10 august 18973 aprilie 1970) a fost fiul cel mare al Marelui Duce Frederic Augustus al II-lea de Oldenburg și a celei de-a doua soții, Ducesa Elisabeth Alexandrine de Mecklenburg-Schwerin. A fost pretendentul la titlu din 1931 până la moartea sa. Nikolaus s-a născut la Oldenburg că al treilea copil și primul fiu al al Marelui Duce Frederic Augustus al II-lea de Oldenburg. Mama lui
Nikolaus, Mare Duce Ereditar de Oldenburg () [Corola-website/Science/333124_a_334453]
-
Elisabeth Alexandrine de Mecklenburg-Schwerin. A fost pretendentul la titlu din 1931 până la moartea sa. Nikolaus s-a născut la Oldenburg că al treilea copil și primul fiu al al Marelui Duce Frederic Augustus al II-lea de Oldenburg. Mama lui, Ducesa Elisabeta Alexandrine de Mecklenburg-Schwerin, a fost a doua soție a Marelui Duce. Bunicii paterni au fost Petru al II-lea, Mare Duce de Oldenburg și Elisabeta de Saxa-Altenburg. Bunicii materni au fost Frederic Francisc al II-lea, Mare Duce de
Nikolaus, Mare Duce Ereditar de Oldenburg () [Corola-website/Science/333124_a_334453]
-
Georg a urmat în principal cursuri de istorie și istoria artei. În 1909, prințul a primit un doctorat onorific de la Universitatea din Leipzig. La 5 aprilie 1894, la Stuttgart, regatul de Württemberg, Johann Georg s-a căsătorit prima dată cu Ducesa Maria Isabella de Württemberg, al treilea copil și a doua fiică a Ducelui Filip de Württemberg și a Arhiducesa Maria Theresa a Austriei. Maria Isabella a murit la 24 mai 1904 la vârsta de 32 de ani, la Dresda. S-
Prințul Johann Georg al Saxoniei () [Corola-website/Science/333051_a_334380]
-
Anna de Saxonia (16 noiembrie 1567 - 27 ianuarie 1613), a fost o nobilă germană, membră a Casei de Wettin (ramura Albertină) și prin căsătorie Ducesă de Saxa-Coburg-Eisenach. Născută la Dresda, ea a fost al 12-lea copil din cei 15 ai Electorului Augustus de Saxonia și ai Prințesei Anna a Danemarcei. Dintre frații ei doar ea și alți trei au atins vârsta adultă. La 4
Anna de Saxonia (1567–1613) () [Corola-website/Science/337393_a_338722]
-
fără consimțământul tatălui ei, Anna s-a logodit cu Johann Casimir, Duce de Saxa-Coburg. Nunta a avut loc la Dresda la 16 ianuarie 1586, iar ea a primit ca zestre 30.000 de taleri și orașul Römhild. Vesela și impetuoasa ducesă a organizat curând festivități magnifice la noua ei curte. Mariajul ei a eșuat: soțul ei prefera vânătoarea și deci petrecea câteva săptămâni departe de ea. La sfârșitul lunii septembrie 1593 ducesa a fost prinsă de soțul ei în adulter. Imediat
Anna de Saxonia (1567–1613) () [Corola-website/Science/337393_a_338722]
-
000 de taleri și orașul Römhild. Vesela și impetuoasa ducesă a organizat curând festivități magnifice la noua ei curte. Mariajul ei a eșuat: soțul ei prefera vânătoarea și deci petrecea câteva săptămâni departe de ea. La sfârșitul lunii septembrie 1593 ducesa a fost prinsă de soțul ei în adulter. Imediat Johann Casimir a ordonat arestarea ei și a iubitului ei, Ulrich de Lichtenstein. În ciuda scrisorilor pe care Anna le-a trimis soțului ei și a rudelor care l-au rugat s-
Anna de Saxonia (1567–1613) () [Corola-website/Science/337393_a_338722]
-
(26 februarie 1746 - 18 iunie 1804) a fost Ducesă de Parma, Piacenza și Guastalla prin căsătorie. Maria Amalia a fost fiica împărătesei Maria Terezia și a împăratului Francisc I. A fost sora mai mică a lui Iosif al II-lea, Împărat Roman și sora mai mare a lui Leopold
Arhiducesa Maria Amalia a Austriei () [Corola-website/Science/317789_a_319118]
-
să-l înlocuiască", a declarat regele francez. Amalia va rămâne în mare măsură înstrăinată de mama ei, cu excepția unei scurte reconcilieri în 1773, când s-a născut fiul ei; Maria Tereza a avut numeroase încercări de reconciliere cu fiica sa. Ducesa a rezistat în fața eforturilor mamei ei de a o controla de departe. Când sora ei mai mare, Arhiducesa Maria Cristina, a vizitat Parma în 1775, ea a spus mamei lor că Amalia și-a pierdut frumusețea și strălucirea. Maria Tereza
Arhiducesa Maria Amalia a Austriei () [Corola-website/Science/317789_a_319118]
-
Maria Josepha de Saxonia, Delfină a Franței (4 noiembrie 1731 - 13 martie 1767) a fost Ducesă de Saxonia prin naștere și prințesă a Franței prin căsătoria cu Ludovic, Delfin al Franței la vârsta de 15 ani. Ludovic era Delfin al Franței, fiul și moștenitorul regelui Ludovic al XV-lea al Franței. A fost mama a trei
Marie-Josèphe de Saxonia () [Corola-website/Science/315930_a_317259]
-
născut la 4 noiembrie 1731 la Castelul Dresden, ca fiică a Prințului Elector de Saxonia Frederick Augustus II și a soției lui, Maria Josepha de Austria, fiica lui Iosif I, Împărat Roman. Ca fiică a Prințului Elector, ea a fost ducesă de Saxonia. Mama ei a fost verișoară primară cu Maria Theresa a Austriei, care a fost mama Mariei Antoaneta, viitoarea cumnată a Mariei Josepha. Maria Josepha a fost al optulea copil din cei cincisprezece și a patra fiică. Sora ei
Marie-Josèphe de Saxonia () [Corola-website/Science/315930_a_317259]
-
Prințesa Anastasia Petrović-Njegoš de Muntenegru (4 iunie 1868-25 noiembrie 1935) a fost fiica regelui Nicolae I al Muntenegru și a soției lui, Milena Vukotić. Prin al doilea mariaj a devenit Mare Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei. Anastasia și sora ei mai mare, Milica au fost invitate de țarul Alexandru al III-lea al Rusiei să fie educate la Institutul Smolny, care era o școală pentru nobile. Ambele surori au fost influente la
Anastasia de Muntenegru () [Corola-website/Science/319674_a_321003]
-
îndeaproape de cea a vecinilor săi: ducatele de Cleves și de Berg, precum și Ducatul Geldern și Comitatul de Mark: ducele Wilhelm al II-lea se căsătorise cu Maria, fiica ducelui Reginald al II-lea de Geldern și ea însăși devenită ducesă de Geldern după moartea fratelui ei vitreg, ducele Reginald al III-lea în 1371. Wilhelm al II-lea a încheiat conflictul cu Casa imperială de Luxemburg, iar fiul său, Wilhelm al III-lea a moștenit ambele ducate. Oricum, în 1423
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
(supranumit și „Împușcătura care s-a auzit în toată lumea”) a avut loc în data de 28 iunie 1914 pe podul latin din Sarajevo. În atentat au fost uciși arhiducele Franz Ferdinand și soția sa, ducesa Sophie Albina Chotek, de către extremistul sârb Gavrilo Princip. Acesta a fost unul dintre cei șase membri ai rețelei teroriste coordonate de Danilo Ilić, care avea în spate organizația panslavista Mâna Neagră. Obiectivul politic al atentatului a fost desprinderea provinciilor slave
Atentatul de la Sarajevo () [Corola-website/Science/311645_a_312974]
-
pistoale, apoi i-a antrenat. Asasinii aveau acces la aceeasi rețea clandestina de case-refugiu și de agenți pe care a folosit-o Râde Malobabić pentru înfiltrarea armelor și agenților în Austro-Ungaria. O prima încercare de asasinare a arhiducelui și a ducesei a avut loc în drum spre primăria orașului, cănd sârbul Nedeljko Cabrinovic a aruncat o bombă spre mașină în care se aflau înalții oaspeți. Cei vizați au scăpat nevătămați, dar au fost răniți doi însoțitori ai acestora și șase persoane
Atentatul de la Sarajevo () [Corola-website/Science/311645_a_312974]
-
a două supernave, "Lusitania" și "Mauretania", care să aibă o viteză nu mai mică de 24 de noduri. Pentru construcția acestor nave au fost alocate 2.600.000 de lire sterline (banii vremii). În 1906, "Mauretania" a fost lansată de către ducesa de Roxburghe. A plecat din Liverpool în călătoria inaugurală la 16 noiembrie, 1907 sub comanda lui John Pritchard iar mai tarziu în acea lună a stabilit recordul pentru cea mai rapidă traversare estică a Atlanticului, cu o viteză medie de
RMS Mauretania () [Corola-website/Science/312541_a_313870]
-
iunie 1896 și a fost organizată de Andre Carr, un reprezentant al fraților Lumière. Primul film din Belgrad a fost lansat în anul următor, deși nu a fost păstrat. Asasinarea Arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei și a soției sale Sofia, ducesa de Hohenberg, de către Gavrilo Princip, la 28 iunie 1914 în Sarajevo, a declanșat izbucnirea primului război mondial. Ofensiva balcanică a fost concentrată în jurul Belgradului. Monitoarele austro-ungare au bombardat orașul Belgrad pe 29 iulie 1914, acesta fiind cucerit de armată austro-ungară
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
în 1918 prin care s-a modificat statutul pentru a permite adoptarea unui moștenitor, cu drepturi de succesiune. Charlotte a fost adoptată în mod oficial de către Louis în 1919 și a devenit Charlotte Louise Juliette Grimaldi, Prințesă de Monaco și ducesă de Valentinois. Wilhelm, Duce de Urach, plasat astfel mai în spate în linia de succesiune la tronul din Monaco, a fost ales ca rege al Lituaniei pentru câteva luni în 1918, fiind cunoscut sub numele de Mindaugas al II-lea
Louis al II-lea, Prinț de Monaco () [Corola-website/Science/319064_a_320393]
-
Mindaugas al II-lea. El a renunțat la pretenția sa asupra principatului în 1924, trecând drepturile asupra altor veri francezi care coborau, de asemenea, din familia Grimaldi, conții de Chabrillan. La sfârșitul Primului Război Mondial, guvernul francez a forțat abdicarea Mariei-Adelaide, Mare Ducesă de Luxemburg, o altă țară mică vecină cu Franța, pe motiv de legături personale cu Germania, legături considerate inadmisibile imediat după război. La 27 iunie 1922, Prințul Albert I a murit la Paris. Louis Grimaldi i-a succedat la tron
Louis al II-lea, Prinț de Monaco () [Corola-website/Science/319064_a_320393]
-
(12 ianuarie/24 ianuarie 1897 - 8 mai 1981) a fost membru al familiei imperiale a Rusiei. Fiu al Marele Duce Alexandru Mihailovici al Rusiei și al Marii Ducese Xenia Alexandrovna a Rusiei el a fost, de asemenea, cel mai mare nepot al împăratului Nicolae al II-lea al Rusiei. După Revoluția Rusă din 1917 și-a petrecut mare parte a vieții sale în exil în Marea Britanie. Prințul Andrei
Prințul Andrei Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/321403_a_322732]
-
petrecut mare parte a vieții sale în exil în Marea Britanie. Prințul Andrei Alexandrovici s-a născut la Palatul de iarnă din Sankt Petersburg ca al doilea copil însă primul fiu al Marelui Duce Alexandru Mihailovici al Rusiei și a Marii Ducese Xenia Alexandrovna a Rusiei. Deși dinast al familiei imperiale Romanov și nepot al împăratului Alexandru al III-lea prin mama sa, el nu a primit titlul de "Mare Duce al Rusiei" din cauza noii legi a familiei promulgată de împăratul Alexandru
Prințul Andrei Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/321403_a_322732]
-
de "Mare Duce al Rusiei" din cauza noii legi a familiei promulgată de împăratul Alexandru al III-lea. Prin această lege se stabilea ca numai copiii și nepoții pe linie masculină ai Țarului vor purta titlurile de Mare Duce sau Mare Ducesă; ceilalți descendenți vor purta titlurile de "Prinț al Rusiei" sau "Prințesă a Rusiei". În ciuda faptului că a fost doar prinț al Rusiei, la naștere a primit 21 de salve de tun (lucru rezervat doar Marilor Duci în timp ce pentru prinți ai
Prințul Andrei Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/321403_a_322732]
-
au căsătorit la 12 iunie 1918 în capela familiei la Ai-Todor în prezența familiei lui, inclusiv a bunicii, împărăteasa mamă. Prințul Andrei avea 21 de ani și bunica lui l-a crezut prea tânăr pentru căsătorie, dar părinții lui, Marea Ducesă Xenia și Marele Duce Alexandru, și-au dat permisiunea. Nu a fost posibil în acele vremuri să-l contacteze pe unchiul Prințului Andrei, ultimul monarh domnitor, împăratul Nicolae al II-lea, care era ținut în captivitate. O lună mai târziu
Prințul Andrei Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/321403_a_322732]
-
Conferința de Pace de la Paris, căutând sprijinul Europei de Vest pentru Armata Albă. Prințul Andrei și-a petrecut primii ani de exil în Franța. Pentru un timp a locuit pe Riviera franceză într-o proprietate care aparținea mătușii sale, Marea Ducesă Anastasia Mihailovna a Rusiei. Primii doi copii ai lui și ai primei soții s-au născut în Franța iar cel mai mic la Londra: Fără bani și fără o ocupație constantă, Prințul Andrei s-a stabilit definitiv în Anglia, la
Prințul Andrei Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/321403_a_322732]
-
doi copii ai lui și ai primei soții s-au născut în Franța iar cel mai mic la Londra: Fără bani și fără o ocupație constantă, Prințul Andrei s-a stabilit definitiv în Anglia, la Frogmore, unde mama sa Marea Ducesă Xenia deținea reședința Wilderness House. Mai târziu ei s-au mutat la Hampton Court. Au trăit acolo în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial când soția Prințului Andrei, Elisabetta, bolnavă de cancer, a murit în timpul unei raid aerian în octombrie
Prințul Andrei Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/321403_a_322732]
-
viitorului rege George al IV-lea al Regatului Unit. Din căsătoria Ducelui Frederic și a Prințesei Regale a rezultat un copil, o fiică care a murit la naștere în 1798. În 1800, armata franceză a ocupat Württemberg și Ducele și Ducesa au plecat la Viena. Anul următor, Ducele Frederic a încheiat un tratat privat prin care a cedat Montbeliard Franței și a primit în schimb Ellwanger doi ani mai târziu. Și-a asumat titlul de Elector de Württemberg la 25 februarie
Charlotte a Marii Britanii () [Corola-website/Science/313104_a_314433]