1,205 matches
-
venit hoațele ? Coco: Hoațele !Hoațele ! (zboară către balcon strigând : Hoațele !; apoi nu mai auzim) Miki: La revedere moțatule ! La revedere, coloratule ! Piki (care asculta muzică, își dă căștile jos ; auzim o muzică simfonică violentă « acompaniată » de lătrături singure și în duet, care dă o patifonie muzicală aparte ; Miki își astupă urechile) Ce, Miki, nu-ți place ? Vouă, copii, vă place ? Da !Miki, l-am văzut pe Coco intrând în balcon. Unde-i ? Miki: Eu nu sunt paznicul lui Coco... Piki (se
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
curioase. Dacă i-ai transcrie vorbele, ar trebui să pui mereu câteva puncte de suspensie la sfârșitul frazelor. Când se emoționează, și se emoționează adesea fără cauză vădită, are sufocări grațioase, de pasăre care bea. Și rar participă normal la duetul nostru. De obicei distrată ori animată. Uneori își întrerupe momentele de distracție printr-o întoarcere bruscă și cordială spre mine, însoțită de un "da" rostit încet și repede, confirmând fără necesitate cuvintele mele. Femeia asta tânără și curioasă de viață
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
necunoscut în această fază a relației lor. — Da. Doar până am făcut doisprezece ani. După asta au renunțat. Eram complet, complet lipsită de talent... — O, nu, a protestat Sue. Nu există așa ceva. Tu și cu mine trebuie să încercăm niște duete împreună. Ne-am distra pe cinste! Sheba a râs. — Nu înțelegi, Sue. Chiar profesorul de pian a sugerat să mă opresc. Nu aveam deloc simț muzical. Trăiesc cu spaima de a nu fi vreodată nevoită să bat ritmul cu palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
taxi, și iar în marele flux. Întârziaserăm. Îmbrăcată cu o rochie neagră, simplă, purtând pe coloana subțire a gâtului un singur șirag de perle, Martina îmi evita ochii, explicându-mi cu o voce ascuțită și neconvingătoare pericolul de a pierde duetele de dragoste din primul act. Nici nu mi-a băgat în seamă costumul de seară - haina la două rânduri, paionul cu aripi înfoiate, brâul roz care îmi luase ochii, ghetrele lăcuite - ața încât am dedus că mă potriveam decorului. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu recunoscute virtuți creștinești. Părintele Fernando ne studie fără să clipească. Aș fi preferat să mă Înghită pămîntul. Plăcerea e de partea mea, domnule Romero de Torres, răspunse el cordial. Pot să vă Întreb ce aduce un atît de formidabil duet În umila noastră instituție? M-am hotărît să intervin Înainte ca Fermín să-i trîntească preotului o altă enormitate și să fim nevoiți să ieșim În șuturi. — Părinte Fernando, Încercăm să-i localizăm pe doi foști elevi ai colegiului San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cărți. Fumero ura cărțile la fel mult pe cît adora insectele, Însă acelea nu erau niște volume oarecare: erau romanele lui Julián Carax publicate de editura Cabestany. Fumero le-a plătit pe femeile ușoare care ocupau apartamentul de vizavi - un duet mamă și fiică, ce se lăsau pișcate și arse cu trabucul atunci cînd clientela lîncezea, mai ales la sfîrșit de lună - ca să aibă grijă de Aldaya cît timp el era plecat la lucru. Nu avea nici un interes să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
în care până la urmă Claire se impuse cu opinia ei despre Stevenson și Taft, doi pigmei fasciști de culori diferite. Urmă ceva despre un regizor de film pe nume Paul Doinelle, cu operele lui clasice, „à la Cocteau”, și un duet aproape perfect: o voce masculină și moale care chicotea și spunea ceva despre niște „vechi iubiri” și un bărbat cu voce de stentor și accent sudist, care oferi poanta finală: „Dar eu o am pe Claire”. Danny își aminti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
resort, ridică obloanele camerei tainice. Apăru o sală de formă prelungă, neplafonată, comunicând cu tavanul hall-ului, pentru acustică. Era camera de muzică. Elena, deși nu era decât o diletantă, practica snobismul onorabil al muzicei. Era felul în care se transformase duetele liniștite ale bunicului ei, Eriste, acompaniat conștiincios de doamna Calliope. Instalate acum cu vinuri dulci și prăjituri variate, Elena deveni mai prietenoasă, mai confidențială. Așteptă să se retragă feciorul și anunță lui Nory că sunt lucruri noi și mari petrecute
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
una din vechile hrube mizere din vremurile "preistorice" ale ruletei. Pereții erau plini de mâzgăleli obscene și inscripții zgâriate sau trasate grosolan cu cărbune, dar un ochi cât de cât format nu putea să nu observe de la început rafinamentul estetic, duetul grafic coerent și emoționant al unui mare artist, al cărui nume, din motive evidente, prefer să nu îl amintesc. Măsuțele imitau, din esențe prețioase de lemn și stucaturi aurite, butoiașele de sardele în jurul cărora stăteau acționarii de altădată. Halbe de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ignorăm. Pur și simplu se face liniște, chiar dacă nu gustăm genul. Portocală e cel mai mare fan al lui, Îi dă tîrcoale, se așază, se ridică, se așază și mai aproape, ai zice că e gata să-i propună un duet. — Tu știi, mă, caporale Privighetoare de ce nu poți să cînți? Că nu ești bărbat. Bărbații are inimă și coaie. Tu ai trese În loc de coaie. Gărăgău Îi arată dinții, Într-un rînjet alb, sincer. Portocală amuțește, lovit. Primim uniforme noi, de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vizitez din când în când. Restul e ficțiune. — Muncești prea mult, citești prea mult. Ar trebui să cânți. Când cânți ești fericit. — Urăsc fericirea și, în felul ăsta, mă lepăd de ea. — Iubitule, mă necăjești tare... — Regret. — Vrei să cântăm duetul de Mozart? — Te acompaniez la pian. Emma ridică de pe pian șalul brodat, și o lampă, și fotografia adolescenței lui neprihănite, și deschise capacul. Telefonase de la aeroportul Heathrow la Papuc, mai telefonase o dată de la aeroportul din Bruxelles și de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ochii închiși. Chiriac și In-AGadda-Da-Vida, sau povestindu-ne Zabriskie Point-ul pe muzica lui Pink Floyd. Chiriac, Olimpic ’64, Cromatic, plus teribilul (pe atunci) Racul, broasca și o știucă. Chiriac încântat deopotrivă de moog synthesiser-ul din Emerson, Lake and Palmer, de duetul Dylan-Cash, la Sing Sing, cu I Walk the Line și Girl from the North Country, ca și de proletcultismul lui John Lennon din Power to the People și A Working Class Hero Is Something To Be... Mircea Udrescu îl știe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în aștrii fără număr care trec spre locul lor să le salte-nemurire și în vraja zeilor. Îmbătați de epitete și metafore sublime sari batardele străine și catalecticele rime cu idei unduitoare, iar dactilele moderne cu a lor nemărginire cântă în duete blânde liminare portamente potențate în tărie sintagme și interjecții într-o topică sinistră și obții din nemurire mercantilice versete.
Tremur final by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83706_a_85031]
-
ploaie sau furtună, în arșița verii sau pescuind la copcă în zilele geroase, întotdeauna am fost copleșit de tainica frumusețe mirifică. O varietate uimitoare de păsări și animale, plante și flori dădeau imaginea unui loc miraculos. Corul matinal al păsărilor, duetul lor fantastic și zborul spre locuri tainice și de ele știute fascina și încânta. Chemările naturii, perfecțiunea și liniștea stranie m-au atras prin mrejele odihnitoare. Peregrinările mele prin peisajul mioritic, drumețiile făcute prin exoticele locuri natale și nu numai
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
1678-1741), împărțită în 12 numere. Însă exemplul cel mai superb al acestui gen este Misa în Si minor pentru soliști, cor și orchestră (BWV 232) de J.S. Bach (1685-1750). Este împărțită în 26 de numere (17 corul, 6 arii, 3 duete). Practic, în această misă se găsește tot universul muzical: procedee renascentiste și arhaice, evocări luterane, pagini de adevărată provocare barocă romano-catolică. Datorită dimensiunii sale ieșite din comun, nu poate fi deloc utilizată într-o liturgie euharistică; rămâne, totuși, un monument
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
misă solemnă in canto. Când am intrat în biserică, mai întâi am crezut că mă aflu la operă. Într-un cuvânt, aici se găsea reunit tot ceea ce face parte din teatru: entrée, simfonii, minuete, rigaudons, arii pentru o singură voce, duete, coruri, acompaniamente de tamburi, trompete, corni, oboaie, viori, flaute. O adevărată capodoperă a mondenității. Și astfel de mărturii sunt foarte multe. 5.4 Enciclica „Annus qui”, de Benedict al XIV-lea Pe parcursul secolului al XVIII-lea, abuzurile s-au înmulțit
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
patetism stăpânului Infernului să se lase înduioșat de vaietele sale. Unele gesturi sincopate care îi scăpaseră, celor mai pricepuți li s-au părut un efect de stilizare care se adăuga și el la interpretarea cântărețului. A fost nevoie de marele duet al lui Orfeu și Euridice din actul al treilea (era momentul în care Euridice fugea de iubitul ei) pentru ca o anume surpriză să străbată sala. Și, ca și când cântărețul n-ar fi așteptat decât această mișcare a publicului sau, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
celălalt o ținea În aer. Imposibilitatea misiunii trebuie să le fi dat energie, fiindcă curând au suplimentat bubuiturile și bufniturile cu un imn. Câțiva trecători de pe trotoare s-au oprit uluiți, Însă mulți alții au aplaudat și s-au alăturat duetului, declamând versurile cu o Înflăcărare crescândă: Pământul, cerul, apa să ne asculte glasul Întreaga lume să se cutremure sub pașii noștri. — Ce spun? a Întrebat Armanoush Împungând-o pe Asya cu cotul, Însă aceasta nu s-a grăbit să traducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu splinuțele și cu pancreasișoarele lui...“ „Doamne sfinte, câte spline are? Ce, e Rosemary’s Baby?“ „Așa vine vorba. Dar trebuie să fim pregătiți să-l primim chiar și cu două capete. „Cum să nu? L-aș Învăța să cânte duete pentru trompetă și clarinet... Nu, că ar trebui să aibă patru mâini și ar fi prea mult, deși gândește-te ce mai solist de pian ar ieși din el, altă viață decât vreun concert pentru mâna stângă. Brr... Însă atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
zise băiatul cel blond al lui Hugo, țuguindu-și boticul a îmbufnare. Știm. Roșcata și Helen se uitară una la cealaltă, cu subînțeles. Ranjit și blondul le urmară exemplul. M-am îndepărtat înainte să mă înconjoare și să facă din duetul privirilor cu subînțeles un cvartet. În acel moment, nu prea mai aduceau a zâne, ci, mai degrabă, semănau cu vrăjitoarele din Macbeth, deși nu se potriveau la număr, sau cu personajul colectiv din The Wicker Man1. Arătau de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tonalități romantice, căreia îi răspunse o altă bășină, de data asta pe un ton ascuțit, izbucnită din desișul adânc al mangrovelor. Silueta cenușie cu corp lătăreț și cap minuscul a „trompetistului“ se îndepărtă domol în direcția aceea și deodată un duet de pârțuri căpătă caracterul unei autentice conversații de amor. Bărbatul zâmbi în caiacul său, vru să intervină și lăsă, la rândul lui, să-i scape un bubuit ce căpătă putere lovindu-se de lemnul curbat al ambarcațiunii, dar, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tot ce-i picase în mînă: arii populare, romanțe italiene, fragmente de operă pentru partea cântărețului solist, cântece populare nemțești. - Când ai ceva frumos, zise Titi lui Felix, te rog să-mi dai să copiez. - Am putea să facem împreună duete, când îmi voi aducevioara de la Iași și notele, am caietele lui Mazas, propuse Felix. - Nu acum, refuză hotărât Titi, acum mă exercitez cântând lucruri ușoare și după ureche. Mai târziu, peste câțiva ani! (Avea douăzeci și doi de ani.) Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui O. Goga, în câte ape n-am scăldat eu Hanul lui Mânjoală? Ce să mai vorbesc de melodia frazei, de ferecătură, de ritmul vorbelor...’’), câștigă anvergură artistică prin prezența scriitorului ca personaj care interpretează cu brio rolul complementar al duetului epic, generator. O altă operă înrudită, în care Caragiale abordează întrun fel aceeași temă dând un ușor tâlc simbolic ispitei este: Între două povețe; tânăra Nina, care îl obsedează pe erou cu prezența ei fascinantă, la un bal mascat, este
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
-i drept, de mare succes, adaptarea pentru micul ecran câștigând mai multe trofee de mare prestigiu internațional. Nordicii au răspuns din nou cu argumente științifice, dar cine să le mai ia în seamă când pe toate meridianele se auzea doar duetul dintre Marele Mincinos și Contesa Matilda, duet ce a devenit șlagărul deceniului, menținându-se pe primul loc în toate clasamentele de audiență. De când lumea, când arta a devenit politică lucrurile au luat-o razna. De când lumea! Nici în cazul textelor
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
micul ecran câștigând mai multe trofee de mare prestigiu internațional. Nordicii au răspuns din nou cu argumente științifice, dar cine să le mai ia în seamă când pe toate meridianele se auzea doar duetul dintre Marele Mincinos și Contesa Matilda, duet ce a devenit șlagărul deceniului, menținându-se pe primul loc în toate clasamentele de audiență. De când lumea, când arta a devenit politică lucrurile au luat-o razna. De când lumea! Nici în cazul textelor descoperite în situl cu cei mai vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]