741 matches
-
c-o crimă pentru că niciodată n-a fost nevoie să stea În linia Întâi. Aceleași reguli se aplică sau În orce caz ar trebui În pizda măsii. Îmi miros cusătura dintre picioare și cracii pantalonilor negri de flanel. Simt o duhoare intensă și nedefinită de transpirație clocită Întreruptă ocazional de un damf străpungător de pișat. Of, o spălătorie cu servicii decente. Acum am mai multă nevoie de o puicuță care să știe să gătească și să facă curat decât de una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
TRĂIEȘTE TRĂIEȘTE — Trebuie să trăiești, Îi spun eu cu blândețe. I s-au dat ochii peste cap. Femeia Îmi urlă În ureche, — COLIN... COLIN... OF NU DUMNEZEULE NU... Nu știu cât timp trece pe când stau alături de lucrul ăsta diform care zace În duhoarea propriilor lui secreții, ținând-o de mână pe femeie. Pot să aud sirenele și simt mâna pe umărul meu. — E-n regulă frățâne. Ai făcut mai mult decât ar fi putut oricine. A murit. Privesc În sus și văd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
e să ajung ca Busby... iar chestia aia din weekend a fost ultima picătură, aproape Îl implor eu. Detest vopseaua aia albastru deschis de pe pereții camerei lui Toal. O face să pară mereu rece. În plus mai e și mirosul, duhoarea aia hidoasă de tutun stătut, care pare să se fi impregnat În celulele pielii lui Toal. Adică, și mie Îmi place câte o țigară, dar puțoiu ăla... — Bine Bruce, bine. Pot să autorizez un concediu special. Sunt gata să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de Crăciun. Cu Bladesey. Cât de patetic și fără prieteni poți să ajungi? Declin și deprimare peste tot. Casa e ca un veceu, peste tot numa mormane de gunoaie și țoale vechi și puturoase. Până și io Încep să simt duhoarea când intru În casă. Sinucigașii ăia slabi și iresponsabili, copiii ăia drogați și vagabonzii ăia Împuțiți o duc mai bine ca mine În perioada asta a anului. Carole ar trebui să rezolve lucrurile. Dacă și-ar putea măcar da seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
prăjiți, cutii de bere (mov? da, până la urmă au ajuns și la noi!), farfurii cu resturi putrezite de mâncare, chiar și o grămadă de vomă uscată Într-un colț. — Ascultă Bruce, chipul lui Toal se lungește În timp ce nările-i recunosc duhoarea care pe noi demult ne lasă indiferenți, nu poți trăi așa. Nu poți lua legătura cu nimeni care să aibă grijă de tine? — Nu... BUNTY SHIRLEY CHRISSIE CAROLE Carole. Singura care era În stare să ne dea ceva. Restul doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și asistenții sociali, mai mult decât atât nu se poate. Medicul nostru, În general plin de viață, ne umple cu putoarea deprimantă a eșecului lui, putoarea unui om pe care l-au ajuns din urmă propriile-i limite. E o duhoare cu care ne-am obișnuit În ultima vreme. Emană din fiece por bolnav al trupului meu, la fel de veritabilă ca și sudoarea stătută de whisky ce o Însoțește. După ce noi, eu, noi plecăm din cabinet și mergem prin sat, mototolim rețeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să cauzeze starea diferită În care se afla capul comparativ cu restul corpului. — Dumnezeule mare, bombăni doctorul, Bernhard Gunther. Mai trăiești? M-am apropiat de masă și am strâmbat din nas: — Isuse, ultima dată când am Întâlnit o astfel de duhoare, pe fața mea stătea un cal. — Tipul e o adevărată priveliște, nu-i așa? — Mie-mi spui? Da’ ce-a făcut, s-a sărutat franțuzește cu un urs polar? Sau poate l-o fi pupat Hitler. — E ieșit din comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
chiar mi-ai face un favor. Cred că mi se trage de la mâncare, dar mă simt de parcă măruntaile mele ar fi mașina de făcut valuri de la Luna Park, i-am spus și drept confirmare am tras un vânt sonor cu duhoare de carne. O, Doamne, am exclamat, agitându-mi mâna prin fața nasului, Înțelegi ce vreau să zic? — Taci din gură, animalule, zise tânărul, dar am văzut că ridică țeava armei la nivelul capului meu. Mi-am adus aminte de Parabellum-ul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o bucătărie spațioasă și care mirosea groaznic. Grămezi de vase murdare zăceau În neorânduială. Pe masă, brânza și carnea se umpluseră de ouă și larve de muște. O insectă umflată Îmi zumzăi pe lângă ureche. Când am făcut un pas Înăuntru, duhoarea fu atât de puternică, Încât era de nesuportat. În spatele meu, am auzit-o pe Inge tușind de parcă era cât pe ce să vomite. M-am dus repede la fereastră și am deschis-o. Am stat o sclipă În fața ei, bucurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am mers spre est pe Bülowstrasse. Am oprit În față la Viktoria Park. — Haide, i-am zis lui Inge. Hai să ne plimbăm puțin. Mi-ar prinde bine o gură de aer curat. Inge adulmecă aerul bănuitoare. Era plin de duhoarea care venea de la fabrica de bere Schultheis, aflată În apropiere. — Să-mi amintești să nu te las vreodată să-mi cumperi tu parfum, zise ea. Ne-am plimbat În sus pe deal, spre piața de pictură unde cei care treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
urmărea neînduplecat. Marea ușă era dată de perete. Lemnul ei părea să fi stat mii de ani sub o ploaie țârâitoare. Am pășit din nou sub enorma cupolă, pe podeaua 146 putredă, pierdut în ceața pânzei de păianjen și-n duhoarea de urină cristalizată. Am intrat în tunel, călcând pe pâsla moale, care făcea imposibil orice sunet. Doar inima îmi bătea dureros în piept, în ochi, în degete, în tot corpul. M-am pierdut în întortocherea tunelului de sub bolta de cupru
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fierbinte. îmi priveam mîinile: deveniseră roșii-transparente, ca și când căușul palmelor ar fi adăpostit o luminare. Doar oasele mi se străvedeau întunece te, ca prin mânuțele fragile ale-proteului. înaintam disperat, fiindcă globul îmi părea tot mai departe și mai inaccesibil. Țipetele himerelor, duhoarea 160 plantelor cadaverice îmi întunecau tot mai mult conștiința. Mă aflam încă la o distanță uriașă de soare, când acesta, pe neașteptate, emise către mine un filament orbitor, un tentacul de flacără, care m-a înglobat și m-a absorbit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
patinoarul. Apoi mi-a picat fisa: ia să verific toaleta bărbaților. O săgeată m-a ghidat către subsol. Coborâsem jumătate din trepte când Maynard începu să le urce, cu un iepuraș de pluș în mână. Mi-a revenit în nări duhoarea din camera 803. Chiar când era gata să mă depășească, i-am spus pe un ton imperativ: — Poliția! Ești arestat. Și am scos revolverul. Violatorul ridică mâinile, iar iepurașul zbură prin aer. L-am împins la perete, l-am percheziționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
două scaune de mașină ocupa cea mai mare parte a podelei. Era acoperit cu câlți de tapițerie și prezervative folosite. În colțurile camerei erau îngrămădite sticle goale de vin, iar unica fereastră era murdară și acoperită cu pânze de păianjen. Duhoarea mi-a întors stomacul pe dos, așa că m-am dus și am deschis fereastra. Când m-am uitat afară, am văzut un grup de polițiști în uniformă și bărbați în civil adunați pe trotuarul străzii Norton, spre intersecția cu 39th
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spus: — Aici. E curat. Am parcat lângă niște rable de dinainte de război. Madeleine se duse la recepție și se întoarse cu cheia de la camera 11. Descuie ușa. Eu am aprins lumina. Hogeacul era vopsit sinistru, în nuanțe maronii, și păstra duhoarea foștilor locatari. De la numărul 12 se auzea o discuție legată de o tranzacție cu droguri. Madeleine începea să semene cu caricatura făcută de soră-sa. Am întins mâna după întrerupător, ca să estompez totul, dar ea mă opri: Nu, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de ani! Chiar atunci în aparatul de emise-recepție se auzi o voce. M-am prefăcut că mă trezesc cu un căscat. Johnny se întoarse spre mine și-mi zâmbi. Îți faci somnul de frumusețe? mă întrebă, împroșcând spre mine legendara duhoare a respirației sale. Primul impuls a fost să-l iau la întrebări despre ce-a vrut să zică cu faptul că poate să mă bată, dar am preferat să aplic politica de bună înțelegere din secție. — Mda, am stat târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
știe cel mai bine să-mi ia banana-n vamă! Hei! Hei!... Vacarmul stârnit de clienții așezați la mese acoperea „muzica“. — Măgarul! Măgarul! Am rămas locului, înghesuit din toate părțile de cheflii, când deodată m-a izbit în nări o duhoare grea de usturoi. — Vrrrei să bem ceva la bar, frumosule? Micul dejun al campionilor face un dolar. Mă vrrrei? Mi-am luat inima-n dinți și m-am uitat la ea. Era o balabustă bătrână, cu buzele uscate și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de ea fie ca să obțin iertarea pentru dependența mea de Dalia, fie ca să scot cumva căsnicia noastră din impas. Am mâzgălit vreo cinci pagini în biroul meu, dar m-am oprit când am simțit parfumul lui Madeleine amestecându-se cu duhoarea de dezinfectant de la motelul Red Arrow. Iar când am mototolit paginile și le-am azvârlit la coșul de gunoi, n-am făcut decât să arunc paie pe foc. Am supravegheat vila din Muirfield Road patru nopți la rând. Stând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
înghesuite una într-alta la o distanță de mai puțin de treizeci de centimetri una de alta. Fiecare cvartal avea cel puțin două cârciumi. Când am văzut Swasey Boulevard -, strada pe care era cinematograful - am coborât geamul, să văd dacă duhoarea de turnătorie se mai risipise. Nici gând. Iar parbrizul era deja acoperit cu o peliculă de funingine unsuroasă. Am găsit Majesticul câteva străzi mai încolo. Era o clădire din cărămidă roșie à la Medford. Afișul de pe cinematograf făcea reclamă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
era prevăzută cu sertare frigorifice pentru cadavre de-a lungul unui perete. Bucățile de gresie ale podelei scârțâiră sub pașii lui Logan, când acesta pătrunse prin ușa dublă. Un miros puternic de antiseptic umplea Încăperea răcoroasă, acoperind aproape În totalitate duhoarea morții. Logan ajunsese să asocieze acest miros cu femeia care stătea singură la masa de disecție. Doctorul Isobel MacAlister purta costumul de lucru: un halat verde pastelat și un șorț roșu din cauciuc pe deasupra, cu părul ei scurt ascuns sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ciudat de luminată și de aerisită pentru acea oră din noapte, luminile de pe tavan strălucind deasupra meselor de disecție și a sertarelor frigorifice. Era aproape la fel de rece Înăuntru ca și afară. O cantitate mare de dezinfectant aproape reușise să ascundă duhoarea putreziciunii de la autopsia din acea dimineață. Mirosul lui David Reid. Ajunse exact la timp să vadă cum fetița era scoasă din sacul mult, prea mare pentru ea. Era În continuare Înfășurată În bandă adezivă, doar că acum fâșiile maro lucioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se afla. — Vezi? zise Tipul nervos de la consiliu. Ți-am spus eu că e groaznic? Ți-am spus? Logan dădu din cap și răspunse afirmativ, chiar dacă nu ascultase o vorbă din ce Îi spusese pe drum. Vecinii se plâng de duhoare de la Crăciunul trecut. Am trimis scrisoare după scrisoare, dar nu am primit niciodată vreun răspuns, spuse bărbatul, strângând la piept mapa de piele. Poștașul refuză să livreze scrisorile aici și, În rest, naiba știe. Într-adevăr, spuse și Logan. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era Încă la bar când el ajunse acolo, dar tot mai făcea pe deșteapta după mustrarea lui. Sau poate că-l Înconjura Încă un miros de Hoitar, chiar dacă mersese cu geamurile mașinii deschise tot drumul de Întoarcere? „Oh, cum persistă duhoarea ta...“. Indiferent despre ce era vorba, Își petrecu cea mai mare parte a timpului vorbind cu ticălosul de Simon Rennie și o altă agentă pe care Logan nu o recunoscu. Nimeni nu fu nepoliticos cu el, dar nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
suporta așa ceva. — Hai, doctore. Declară decesul și lasă asta pe seama medicului patolog. Doctorul clătină din cap cu tristețe. — Mda. Poate ai dreptate. Biata micuță... Logan stătu afară În zăpadă, cu fața Întoarsă În vânt, lăsând frigul și umezeala să spele duhoarea de putreziciune. Doar că nu Îi lua și senzația de greață. Tremurând, Îl privi pe doctorul Wilson chinuindu-se să ajungă la mașina sa prin zăpadă. Imediat ce ușa fu Închisă, ieșiră la iveală țigările, iar doctorul se Înfășură În fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a se Îmbrăca În costume complete pentru pericol radioactiv, cu măști de gaze. Apoi Logan Începu turul. Adăpostul numărul unu: gol, cu excepția reziduurilor de scursori și lichide. Adăpostul numărul doi era cel În care Miller avusese prima dată parte de duhoare. Deveni surprinzător de tăcut când pășiră printre cadavrele descompuse, Îmblănite. Mărimea mormanului era Într-adevăr uimitoare. Chiar dacă jumătate dintre animalele moarte fuseseră mutate În containerele pentru deșeuri de afară, mai rămăseseră cu sutele Înăuntru. Bursuci, câini, pisici, iepuri, pescăruși, ciori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]