1,471 matches
-
niște oameni în lumina slabă a unei lămpi. Una era o femeie în vârstă, dormind întinsă pe o rogojină de paie. Celălalt părea să fie fiul ei, care-i masa spatele. Un moment, Hideyoshi uită unde se afla, privind cu duioșie scena. Părul bătrânei albise deja. Fiul ei era foarte musculos, deși nu părea să aibă mai mult de șaisprezece, șaptesprezece ani. Hideyoshi nu se putea gândi la acea mamă și copilul ei ca la niște stărini. Dintr-o dată, avu senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
iubește pe Radu, fiul conului Zamfir Cociaș. Toate încercările lui Grigore de a împiedica iubirea celor doi tineri sunt zadarnice și, în cele din urmă, Radu o răpește pe Olguța. Piesa este străbătută de o undă de dramatism molcom, de duioșie și simpatie pentru eroină, dezaprobând cu discreție rigiditatea celor vârstnici. Cea mai cunoscută piesă a lui P., Take, Ianke și Cadâr (pusă în scenă în 1932, editată în 1938), este axată pe ideea de toleranță, de respectare a sentimentelor, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
dinainte ce însemna acest lucru, că "Mama răniților" era un local de petrecere. Era lume multă, încăperea mare, pereții înnegriți de fumul țigărilor și la tejghea, într-adevăr o "mamă", o doamnă între două vârste, grasă, cu privirea de o duioșie intensă care se opri insistent asupra mea; parcă mă întrebă: ești într-adevăr rănit? Sper că nu ești un destrăbălat, aici vin numai cei care au ceva pe suflet, o durere, o singurătate care îi chinuie, un vis care a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acasă, am plecat și n-am mai revenit. După un an Petrică s-a întors de pe front, detașat în interior, la un batalion de instrucție. Nu pățise nimic. Era însă mai tăcut și mai dur, dormea puțin și momentele de duioșie erau rare și scurte, dar și cele de revoltă erau la fel de rare. Nu știu cum, dar parcă aveam sentimentul că regreta frontul, sau parcă nu mai găsea că viața era ca înainte, i se părea searbădă și cu sensul micșorat. Luna de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aceea acceptase o clipă de umilință, numai să nu mai trăiască încă o dată ceea ce trăiam și eu acum... Zguduirea, șocul mâhnirii încetă apoi după asalturi repetate, în care suferința atingea creasta înaltă a eliberării, eliminând, ca pe-un microb periculos, duioșia abjectă a stârpiturii umane, gardianul care crezusem o clipă că venise să-mi dea drumul să mă duc în dormitor și să dorm cu ceilalți. Printre crăpăturile scândurii zării lumina răsăritului și curând auzii goarna care suna deșteptarea. Un gardian
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am desfăcut și eu la curea și trage-i pe buci... Ce vorbiți, dom' profesor!? Păi loviturile astea de curea îi plăceau, scotea niște țipete nu de durere, ci de veselie, chiuia, dom'profesor, ca la nuntă, adăugă el cu duioșie și regret... Arunc eu cureaua și îi trag un svung de dreapta, nimic! pe urmă altul de stânga, aiurea! pe urmă un upercut! E, aici a căzut jos leșinată. Făcea pe moarta, nu mai mișca! Da? Stai că te trezesc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nici un caz nefericire. Clipe grele, fiindcă descopeream mereu cum de fiecare dată mi se furișa în inimă, nedorită, speranța unei apropieri. Cu atât mai violentă și mai urâtă era ciocnirea care urma. Luam fetița în brațe și o copleșea cu duioșii insistente și ostentative, o ținea tot timpul pe lângă ea, o chema în bucătărie... Eu nu mai existam, încerca, adică, s-o facă să uite cu cine a fost la plimbare, să-i arate deci că numai ea, mama ei, o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și de sub greutatea căruia ea credea că n-o să mă mai eliberez niciodată mă părăsise, se dădea la o parte și inima îmi bătea iarăși cu puterea de altădată. În același timp murmuram ca într-un vis cu o stranie duioșie: "Cum ai îndrăsnit, Matilda?... Cum ai putut îndrăsni?" Așteptam să-mi răspundă: Am îndrăsnit fiindcă pe atunci nu era nimic între mine și Mircea. Dar știam că n-o să răspundă, fiindcă așa cum îi cunoștea ea pe oameni știa că eu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
patul curvei în care te-ai bălăcit o viață întreagă. Nici măcar atâta simț n-ai avut în tine să nu mi le dai tot mie să ți le spăl". "De ce le-ai spălat dacă știai ?" își retrase tata deodată toată duioșia de mai înainte. "De ce le-am spălat? zise mama. Ca să te las să înțelegi cât ești de nemernic! Ești, ai fost și o să rămâi. Un nemernic, fără scăpare. Un animal de cocină! Și încă animalul ăla îl tai și îl
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce s-o cumperi trebuia să rabzi, că nu-ți dădea nimeni." "Absolutamente exact, zisei, s-ar putea spune că moștenindu-l pe tatăl dumneavoastră ați fi știut să conduceți fabrica în cunoștință de cauză." " Da, confirmă, eram perfectamente moștenitoarea duioșiei lui pentru micii clienți." Izbucnii în râs. "De ce rîdeți? zise și surâse iarăși fermecător, știind de ce râd. Imaginea patronului care își exploatează crâncen clienții este infirmată, cum bine ați spus, în producția modernă. Grija lui e să producă cât mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
avem icre proaspete de crap, le făceam dacă ași fi știut..." " Nu e nimic, mamă, zise Suzy din ușă, le prepar eu." Doamna Culala se uită la mine cu o expresie de complicitate, invitîndu-mă parcă să simt și eu aceeași duioșie față de ceea ce spusese fiica ei. Le prepară ea! exclamă surâzând. Da, întări, strașnic!" și se ridică, chipurile, cu gândul să se ducă după ea, să vadă minunea și s-o admire. "Ați văzut filmul?" îl întrebai pe domnul Culala. Da
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și anecdota asta îl silea acum să scoată doar țipete... ...La plecare Suzy îmi făcu o surpriză: nu se mai ținea drept pe picioare și nici cuvintele nu-i mai erau întregi, deși erau coerente... Erau însă înmuiate de o duioșie, de o delicateță și de un abandon atât de adormit și total, încît o luai în brațe și urcai astfel cu ea scările, dar fără să mă grăbesc... Era pentru mine o ocazie unică s-o aud spunîndu-mi ceea ce trează
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
D., cea de scriitor și cea de actor. Micul volum, în format de buzunar, este „un amestec de jurnal intim, literatură satirică, opinii despre teatru și mai ales despre cinematografia română” (Valentin Silvestru). Umorul stă alături de amintire, fanfaronada inteligentă de duioșia sfioasă, totul în forma unor mici bijuterii de vervă și stil. SCRIERI: Șugubina, București, 1977; La noi, când vine iarna, București, 1979; Scaunul de pânză al actorului, București, 1985; În Bucureștii de odinioară cu Mircea Diaconu, București, 1998. Repere bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286752_a_288081]
-
o fojgăială de figuri imorale, respirînd un aer de lupanar și emanînd un miros de oficină. Femeile au în genere petulența curvelor, iar bărbații sînt hoți, lași și alcoolici. Aproape nimeni nu iese neșifonat din bestiarul lui Pandrea, autorul neavînd duioșii, sfieli sau complicități ascunse. Rezultatul e un dampf de ospiciu înțesat cu suflete schimonosite, din care virtuțile s-au scurs prin gaura conștiinței. Jurnalul nu menajează și nu elogiază, fiind însuflețit de o poftă de a macula care îți sugerează
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
debordant, pentru că restul îți scapă printre degete. Problemele de cuplu între colericul Hellboy și inflamabila Liz Sherman pot fi "drăguțe", dar doar atît. Acest aer șugubăț, cool, interacțional, felul în care se cochetează cu publicul, de exemplu în scena de duioșie etilică a celor doi amorezi, Hellboy și Abe la o partidă de karaoke, fac filmul să alunece într-un delectabil derizoriu. Nu partea de comic book movie constituie piesa de rezistență a lui Del Toro, ci feeria pe care o
Tauromahiile lui del Toro by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7962_a_9287]
-
de ani, punându-mi / dintr-o toană primii ochelari ai mamei, / ochii mei râzători de adolescent / n-au întârziat a plânge, investiți / de scurtul și opacul viitor al zării. // Departe în vârstă și pe continent, / mă pierd azi în limpedea duioșie / ce, din altă lume, mă sprijină în lume. / Și uneori îi vorbesc mamei într-o limbă / pe care n-am învățat-o de la ea. Creația mea poetică se va încheia oare... în coadă de pește? Trezirea la conștiința critică, spre
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
ideologice ale momentului. Evoci niște detalii încărcîndu-le cu o tensiune în lipsa căreia istoria ți-ar da impresia de sarcofag ticsit cu relicve uzate moral. Numai că dramatizarea nu înseamnă romanțarea trecutului după tiparul acelor biografii pe care le împodobim cu duioșii pentru a trece gustul plebei, cum nu înseamnă nici act de popularizare făcut cu scopul de flata curiozitatea proștilor, ci dramatizare înseamnă captarea tensiunii vitale din care a ieșit istoria, tensiune la care nu vei ajunge nicicînd în lipsa flerului. Ceea ce
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
l Tot în revista de la Focșani, dl Theodor Codreanu publică prima parte dintr-un comentariu despre Soarta cărților trăsnite. Dl Codreanu, publicist și autor el însuși de trăsnăi pe seama lui Eminescu, are pentru adjectivul din titlu o înțelegere plină de duioșie. Cartea trăsnită la care se referă este Noi nu sîntem urmașii Romei a unui medic român stabilit la New York, dl Napoleon Săvescu, și care finanțează de ani buni simpozioane consacrate tezei că daco-tracii sînt strămoșii romanilor, așadar nu noi, românii
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
cu Fred, și cu mine! Cu frați! Era perversă! Dumnezeule, poate chiar cu amândoi deodată! M-am întrebat dacă avea și o soră. Cred că da. Mă simțeam straniu și comic și bine și rău. Am privit-o cu nespusă duioșie. - Sărută-mă, a zis. Și ce puteam să fac? 28/29 septembrie 2004 IN HEAVEN (EVERYTHING IS FINE) BUM! făcuse avionul rupându-se în două bucăți: cea din față și cea din spate. Eu eram în a doua. „Mama lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
va spune că orice-o fi fost, oricît de tragic sau de smintit, a fost urmat imediat de un război. — Dar așa și este, Susan. Asta sînt poveștile familiei tale. — Și sînt niște povești pe cinste, mami, spune Susan cu duioșie. Profesorul Telescu se dădea În vînt după poveștile tale, chiar a și notat unele dintre ele. — Poate că nu a făcut bine că mi-a pus poveștile pe hîrtie. Săracul profesor! spune doamna Petrovici, Întorcîndu-se spre Wakefield. Cineva a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că dansează, fie că se roagă. Puștiul Îi privește Îndelung, sperînd să Îi prindă asupra faptului, dar pădurea de cactuși nu face nimic, doar se holbează la el. Pentru prima oară după mult timp, Wakefield simte compasiune pentru toți, o duioșie total lipsită de adresă. Chestia aia cu umanismul, ce ciudată. Proaspăta mireasă Îl Întreabă pe Wakefield ce caută acolo: — SÎnt aici pentru lumină, Îi spune el, parafrazîndu-l pe Sfîntul Patroclus, unul dintre fanii timpurii ai deșertului. Ceea ce era adevărat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
rog, Doamne, te rog ascultă, căci toți suntem fii Tăi”. Nu trecu mult timp și iată, cei doi se privesc tăcuți, Parcă ar vrea să spună ceva deodată, dar se simt pierduți, Băiatul urcă la geam și o privește cu duioșie: “Draga mea, ești chiar tu, femeia ce am așteptat-o de-o vecie” Fata, timidă, îi răspunde cu un glas tremurător: “Ești chiar tu, băiatul pe care l-am așteptat cu atâta dor” Fericiți, ei își zâmbesc și se sărută
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
nu scoase nici un cuvânt. Niciodată mama ei nu-i vorbise căutându-și cu atâta grijă cuvintele. Ce te frământă, măicuță dragă, de ce ți-e sufletul așa de îngreuiat? Spune, hai spune! Mama ei tăcu iar un timp, își privi cu duioșie fata și apoi continuă: În anii tinereții mele, eu trebuia să mă mărit cu un alt bărbat, tot un ceferist, pe care și părinții mei îl cunoșteau și l-ar fi dorit de ginere. Era un flăcău chipeș, un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Simona în gând ,,dacă iezii aveau un tătic, lupul n-ar fi îndrăznit să intre în casa caprei să-i ucidă copiii." Băiatul adormi înainte ca mama să termine de citit povestea atât de dragă lui. Simona îl privi cu duioșie, îl sărută și adormi și ea lângă el. * În altă zi, Răducu veni cu o altă poveste trăsnită. Auzise la grădiniță ceva ce îl răscolise și nu putea să nu afle amănunte de la mămica lui care, după socotința sa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Nu-și dădea seama ce se întâmplase cu ea. Fusese nebună. Avea certitudinea că nu își va ierta niciodată această ieșire. După câteva momente, când receptă cu adevărat spusele copilului, îi veni să râdă, dar se abținu. Îl privi cu duioșie și din nou își reproșă maniera în care acționase. Poate îl dureau loviturile căpătate, poate și mai mult îl durea faptul că acestea veneau din partea mamei lui care știa cât de mult îl iubește. Îi spuse totuși: Și de ce, pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]