1,466 matches
-
mi-am petrecut, demult, verile (uneori și toamnele, și iernile). Solar, nemărginit, argintiu, până departe, spre munți, peste pietrișuri. În vecinătatea lui, mă cuprindea un simțământ inexprimabil: eroism, jale, forță, singurătate, o virilitate fără limite și, în același timp, o duioșie strivitoare. Umblam noaptea, prin mijlocul albiei, care nu era prea adâncă, cercetam lesele, puse, de cu seara, pentru peștele mărunt, ce cobora pe firul râului. Țin minte, ca ieri, eram singur, călcam pe stele, pe lună, și leasa era plină
EUGEN DORCESCU, RÂUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353692_a_355021]
-
volumele: Bucuria lucrurilor simple, Recreația grădinii și Anotimpul jocului. Volume dedicate, în principal, micilor cititori, dar nu numai. Binecunoscutul critic literar Al. Ștefănescu, referindu-se la creația poetei, spune printre altele: „Ea nu imită... pe nimeni. Modestă, cuviincioasa, plină de duioșie, ne câștiga simpatia, tocmai prin această cumințenie a pământului”. Profesoară Antonia Bodea completează astfel, portretul poetic și de scriitor al Titinei: „Fire imaginativa, autoarea identifica sau ingenios creează disponibilități ale jocului că stare de grație, ca moment al prezenței datului
TITINA NICA ŢENE- MĂRTURISIRI DE VIAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353676_a_355005]
-
Învățături... Fapte... Jertfă supremă a lui Iisus Dragoste Iubire și iarăși iubire De unde? Din tainic Izvorul! Pentru cine? Pentru Aproapele!? Măsluitorul Trădătorul, Regele minciunilor, Vicleanul El plămăditorul războaielor rebelul inițiator al perversiunilor! Doamne! Dă-mi tot aerul munților Dă-mi duioșia luminii Dă-mi puterea iubirii Să mă încarc, să pot birui Să înving în mine asalturile Împotrivitorului... Lumii acesteia Să-i pot dărui Dragostea mea Ei (el,ea) să o poată primi Să simtă Iubirea Ta Să pot ierta Să
RUGĂ ŞOPTITĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347050_a_348379]
-
colț al lumii, nu-și uită rădăcinile și nici tradițiile neamului căruia îi aparține!” Rândurile din care se desprind ca rupte din inimă amintirile celor dragi de-acasă, dorul de țară, prețuirea culturii și limbii române îți înmoaie inima de duioșie și te trezești că ți se umezesc ochii. Satul, pentru nea Mitică, este "o comunitate de oameni cinstiți și harnici și care au învățat de la străbunii lor că omenia, munca, respectul față de sine și față de ceilalți sunt caracteristicile ce stau
ODISEEA EXILULUI ROMÂNESC ŞI ARGONAUŢII EI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357003_a_358332]
-
în sala întreagă clipe lungi de tăcere mută. Nu știu dacă a avut emoții. Domnia sa știe atât de bine să-și ascundă asemenea stare! Dar se observa că a fost pătrunsă de fiorul iubirii pe care o declamase cu adâncă duioșie și căldură sufletească. Mi-a plăcut atât de mult încât am uitat să o fotografiez! (am luat foto cu „împrumut” din albumul Loretei). O priveam cu admirație și nu mă puteam supăra că nu am avut curaj să cer permisiunea
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
Poate le va simți mirosul de acolo, din lumea veșnică, în care, sigur, a primit-o Dumnezeu... Și bunicul se va bucura. Va înțelege că nu l-am uitat și-i port o vie amintire”, medita Tudor privind florile cu duioșie. „Mă voi întoarce de la cimitir să îngrijesc rondurile. N-au ce căuta florile sălbatice aici! Nici Bătrâna nu se uita la ele. Le ocolea...” Oftă lung, aruncă o ultimă privire în care să cuprindă curtea cu tot ce era în
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
toate nuanțele lui. Poeme ca: „Amurg într-o poveste, „Amurgul”; „Amurg”; „Vis în amurg” - sugerează stările poetei care e predispusă la meditație, la contemplare, la visare, la nostalgie și la tristețe. Sunt mici elegii, cu toate ingredientele bacoviene: șoapta, chemarea, duioșia, umbra serii, vântul stingher, revărsarea de lumină pe cale de dispariție, visul, umbra tristeții, adierea de vânt, vraja ascunsă în acest ceas magic al zilei, blândul fior al serii ce se apropie, credința că „totu-i trecător” ș.a. Poezia Verei Crăciun
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
după ce gustau din gemurile cele bune, pregătite cu rețete secrete și păinea coaptă în casă, a mătușelor. Este o tradiție seculară impregnarea femeii în familie prin creații culinare, o șansă sigură de a ajunge în istoria neamului pe lângă alte calități: duioșie, dragoste, simț al datoriei. Masa gustoasă se termina cu servirea socatei, cu bule de șampanie, apoi se cățărau într-un pat uriaș din camera de zi pentru lectura colectivă. Ana a deschis cartea să continue de unde a rămas cu o
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
un semn în cruce Te umpluseși de lumină. Scut ți-era al tau penel Ce-așternut-a cu voință. Tot ce-n sufletu-ți rebel Adunat-ai cu credința. Frământări ce-aveau să vie Te-au muncit și ostenit... Dar apoi, cu duioșie, În poem le-ai plămădit. Așternut-ai pe hârtie, Tot ce inima-ți șoptea. Fraze dulci, o simfonie Dintr-un fir de catifea. Peste umbra-ți cu tristețe, Creatorul îți dă viață Și iubire și tandrețe Și o dragoste măreață
PASĂREA MĂIASTRĂ (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357513_a_358842]
-
întruchipate în ideea de mamă, soră, iubită, pusă să se bată cu altă femeie și să-și care la pumni una alteia pentru desfătarea plătitorilor de bilete. Femeia nu are forța bărbatului. A înzestrat-o Dumnezeu cu delicatețe, gingășie, feminitate, duioșie, sensibilitate. Ea are nevoie de mângâiere, de iubire și de protecția noastră. Ea este matca perpetuării speciei. Și când mă gândesc la încurajările primitive ale galeriei ahtiate din jurul ringului, doritoare de senzații tari, doritoare să vadă arcade sparte și sângele
ZÂNA MEA CEA BUNĂ, 8 de ION UNTARU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357863_a_359192]
-
o veche familie de preoți, pe lângă cele dintâi cunoștințe religioase, a primit și a păstrat în suflet deprinderea de a trăi cu evlavie și îndemnul de a nu se abate niciodată de la omenie și dreptate. Vorbind cu delicatețe și cu duioșie despre mama sa, nu uita să facă legătura între dânsa și slujirea lui preoțească. "Preoția mea - mărturisea el - a fost visul sfânt al mamei mele și primii pași pe drumul înțelegerii slujirii lui Dumnezeu printre oameni i-am făcut sub
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > EU SUNT... Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 503 din 17 mai 2012 Toate Articolele Autorului Sunt crizantema iubitoare Cu duioșie încărcată Sunt floarea toamnei zâmbitoare Ce nu se uită niciodată Sunt o camelie crescută Cu dor adânc să te pot prinde Sunt floarea-n lume cunoscută Ce inimă nu poate vinde Sunt frezia misterioasă Cu mângâiere de amantă Sunt floarea
EU SUNT... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358415_a_359744]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ORIZONTURI Autor: Alexandru și Maricuța Manciuc Toma Publicat în: Ediția nr. 169 din 18 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Eternitatea ”nimicurilor”, ... Frumusețea ta, îmi încântă privirea. Duioșia ta îmi încălzește sufletul ...rece, până mai ieri. Înțelepciunea ta îmi pătrunde gândirea, iar trupul tău îmi dă împlinirea! Cum pot astea toate să existe-n tine?... Într-un suflet care l-am găsit pierdut? Cine ne-a făcut nouă
ORIZONTURI de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358446_a_359775]
-
zîmbea pierdută, ea de dragoste avea nevoie, o invidia pe prietena ei, dar nu cu răutate, ci cu acea pasiune a femeii care, iubind plantele, ține și ea un ghiveci cu o mușcată pe pervazul ferestrei și o udă cu duioșie ... Sigur că natura nu poate fi conservată în oale, borcane de circumstanță și vaze sofisticate, să tai o floare este o impietate, dar s-o dăruiește este sublim și nici floarea nu se mai întristează cînd este strivită cu pasiune
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
cu lapte și platoul cu cornulețe cu gem de prune, și se uitau amîndouă la cîte un film sfîșietor de trist, iar cînd pe Adelina o lua somnul, o ajuta să se culce pe canapeaua de sub geam, o învelea cu duioșie cu pledul și uneori se culca lîngă ea, o strîngea în brațe și îi susura încetișor la ureche nani-nani, puiul mamei, dar Adelina dormea deja de mult timp și numai blîndețea îmbrățișării îi rămînea în amintirea inviolabilă a subconștientului, iar
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
televizorului și i-a zis bucuroasă: Tu ai aflat prima, fata mea ... nici măcar pitpalacul meu nu știe ... dar Adelina voia să afle care este legătura dintre prepelița cu penajul pestriț și pitpalacul cel gălăgios și Afrodita i-a zîmbit cu duioșie maternă: Cum, tu nu știi, fata mamei, că pitpalacul este masculul prepeliței?! Și cîntă de iubire, dragul de el, de se înroșesc de emoție macii din lanul de grîu ... Referință Bibliografică: PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 / Ioan Lilă : Confluențe Literare
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
judecă și apreciază, prin prisma intuiției, interpretând, de cele mai multe ori, corect ascunzișurile realității, unele detalii ori măști ale acesteia. Iată un astfel de moment, reținut cu subtilă pricepere în marcarea amănuntului semnificativ: Învățătorul Domide, readus în memorie, de altfel, cu duioșie de povestitor, este surprins la prima sa intrare în clasa școlarilor începători, ce așteptau emoționați cu tăblița și condeiul pe bancă: ”...îmbrăcat domnește, purta un costum gri, cămașă albă și cravată roșie, se ori în fața primei bănci, ridică brațul drept
OLIMPIA BERCA, UN ROMAN AMBIŢIOS de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358221_a_359550]
-
Acasa > Strofe > Timp > MÂNGÂIETORUL Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 518 din 01 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Mângâietorul Cerescule Tată! Sufletul meu căuta În duioșie, cea de-a treia ipostază a Ta Mai fervent de când Fiul a vorbit Despre Mângâietor!acum iată! s-a ivit! El, îmi apare aici, fantast, pe mare Dar nu ca o magnifică arătare Și nici ca un Poseidon al grecilor
MÂNGÂIETORUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357567_a_358896]
-
un târziu Tainice cărări se deschid Fulgerănd infinitul Stârnind nesomnul focului viu Chematul, ursitul. În această magică Noapte Să crezi în dragoste! Tremurătoare astre Neștiuți, nenumiți sori De dragul contopirii Se aruncă În văile cosmice În hăuri, în mări. Sub învăluitoare duioșie În noaptea asta fermecată Din locul acesta nepăzit În Pomul Vieții poți urca Trezit! Pe sub pământ Apele cheamă extatic la rostogolire Spre hățișurile libertății Dăltuind sacră amintire Perpetuare suflului vieții. Respirul egal, ochiul pierdut În imensitatea înstelată, albastră Timpul abandonat
NOAPTEA DE SÂNZAIENE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357653_a_358982]
-
de undeva din zări înalte și senine”. Panait Cerna impresionează prin cultivarea „marilor probleme ale existenței omului, ale atitudinii lui în viața”, iar Emil Gârleanu are un loc privilegiat în sufletul copiilor (și al vârstnicilor cu suflet de copil) prin „duioșia și blândețea, delicatețea sufletească și umanitatea” cu care și-a creat povestirile („adevărate metafore ale candorii și fragilității”), inspirate de „universul gâzelor, plantelor și animalelor”. Deși „sever sancționat de societate” pentru nefericita epigramă denigratoare la adresa lui Mihai Eminescu, Alexandru Macedonski rămâne
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE ARGINT A MEMORIEI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/357712_a_359041]
-
Sf. Maria Magdalena”, mi-a trimis răspunsurile la interviu. Mulțumesc, citesc, plâng și mă bucur. De ce? Pentru că fiecare răspuns al părintelui îmi arată cât de dulce este cuvântul îndumnezeit, și îmi înfățișează un suflet în care strălucește Iisus Hristos, cu duioșie și dor de Cer. Vă invit să citiți acest interviu, apoi să continuați lectura pentru suflet cu cele două cărți ale părintelui ” Puține lacrimi, multă bucurie” și ” Puține cuvinte, multă iubire”. - Preacuvioase Părinte, ce reprezintă data de 11 august 2007
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHITULUI ŢIBUCANI – NEAMŢ [Corola-blog/BlogPost/357698_a_359027]
-
dragoste nebună. Mi-ai scris pe frunze și mi-ai scris pe nori poeme despre cum pot fi-mpreună focul și apa, arșiți și ninsori. Și tot mă strigi la geamul dimineții “minunea mea”,de-un timp îndelungat. Cu glasul duioșiei și-al tandreții întregul suflet mi l-ai subjugat și nu-mi mai aparțin de când cu tine, și nu mă recunosc când mă zăresc așa-nflorită, cu priviri senine și-așa nerăbdătoare să-ți zâmbesc... Referință Bibliografică: De când cu tine
DE CÂND CU TINE de AURA POPA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357773_a_359102]
-
capră, parcă imitându-l, calul cel negru își plecase și el capul adânc spre sol. Omul acceptase fără obiecții să mă aștepte, imediat ce opriserăm în dreptul Casei de cultură îmi spusesem că puteam renunța la serviciile lui, dar mă gândisem cu duioșie la porția de hrană a bietului Corvin, îmi rămăseseră în minte cuvintele cu care stăpânul său îl îmboldise la plecarea din fața gării: Dii, moșnege, astăzi se pare că vei avea și tu ce să mănânci!... Apoi mai era și pâcla
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
4, 1). Un om decent este un om curat sufletește și trupește; el nu se murdărește, nu se încredințează vulgarității pentru a șoca, a se refula, a păcătui. Părerea mea este că ne lipsește evlavia, acea atitudine de respect și duioșie față de cineva sau de ceva, despre care pomenește Thomas Mann în cartea sa „Doctor Faustus”:„Libertatea pe care o avem înseamnă și libertatea de a păcătui, iar evlavia înseamnă a nu face uz de această libertate, din dragoste pentru Dumnezeu
DECENŢĂ SAU VULGARITATE? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344574_a_345903]
-
nu L-au vrut, dar L-au urât în egală măsură pe Iisus și învățătura Sa, tăgăduindu-i minunile, faptele și slăvita Înviere. De aceea toate paginile pline de sfâșiere și durere umplu cu nesaț destinul plin de amărăciune și duioșie al istoriei triste și dramatice a acestui popor atât de bulversat și zbuciumat. Mesia așteptat de ei, nu avea nici un interes să-i elibereze, ci continua profetic amenințările lui Iezechil, plângerile lui Ieremia, nesocotind Sabatul, făcând chiar vindecări în acea
PAŞTELE DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344587_a_345916]