2,465 matches
-
Urcă ne-nvins misterul din pământ Cum urcă-n mine iarăși viața, Din rădăcini spre ramurile-n vânt Și cum El s-anălțat din noapte, Dimineața. Nu vezi cum înviază iar Cristos În fiecare frunză, floare, Și cum Îi cântă numele duios Murmuitoarele și dulcile Izvoare? Din suferința sângelui vărsat S-a zămislit seva vieții Și cuiele din pieptu-nsângerat Sunt firele de iarbă cântând imn Blândeții. Referință Bibliografică: MIRESME SFINTE / Gheorghița Durlan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1562, Anul V, 11
MIRESME SFINTE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362386_a_363715]
-
Gigi,tu glumești?Vrei să mă supăr?Ce-mi pasă mie de șourile lor.Sau...ce să cred? Ca s-o îmbuneze,Gigi o ia în brațe,dar tot cu ochii la televizor.O sărută,o mângâie și-i șoptește duios: -Știi că și eu vreau!..Sunt în stare să...dar ai răbdare! -De ce să am răbdare?șopti Silvica,respirând greu. -Până termină ăștia.Să vedem cum rezolvă problemele.Pe urmă... Gigi o masează,o sărută,o mângâie,o strânge
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
îi ferecară ochii.Rămas de unul singur,Gigi a încălecat pe telecomandă și a-nceput să haiducească pe toate canalele.Peste tot moderatorii și invitații lor se bălăcăreau,se agitau,amenințau...Gigi tremura...scrâșnea...Iar Silvica sforăia ușor cu fluierături duioase.Încet,încet,sforăiturile s-au amplificat cu zgomote tremurătoare,determinându-l pe Gigi să mărească și el semnalul sonor al televizoruluiDin țevile de calorifer au început să se scurgă ciocănituri nervoase.Nu se mai înțelegea nimic.Nervos,Gigi a zgâlțâit
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
începea să-și scuture lanțurile opresiunilor multiseculare și căuta o nouă semnificație a vieții. Mesajul indian al adevărului, transpus în creația poetului său național, Mihai Eminescu, i se părea, poate, prielnic dezvoltării sale spirituale în continuare. Cultura bogată și sufletul duios al acestui popor, poporul român, s-au exprimat tot prin Eminescu, a cărui minte a fost atât de atotcuprinzătoare ca aceea a lui Tagore. Crescut într-un climat cultural asemănător, accesul poporului român la operele lui Tagore a fost mai
SOARELE DIN PRIMA ZI ŞI DAN PURIC de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362425_a_363754]
-
frumoși sunt, ah, bată-i norocul! Cu căștile lor, cu costume, cu schiuri; Cum freamătă brazii și viu este locul Chiar frunze de brad pentru ei fac pariuri... Iar un băiețel cu un fes cu trei ciucuri Din sania mică duios îți zâmbește, Trăiește clipita, că poți să te bucuri, Și tu, schior vajnic vei fi, când vei crește! Schiorii-n elan pe zăpadă se-avântă, Evită în fugă pe pantă obstacol, Splendoarea alpină pe toți îi încântă; E Iarna pe
PE SCHIURI, IARNA-I UN MIRACOL de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 () [Corola-blog/BlogPost/362444_a_363773]
-
Căci printre vorbe-n șoaptă ea începu a cere Dorință negândită... ce stranie tăcere. Dar când păși să iasă, o ușă se deschise Un înger plin de taine pe loc o și atinse Și-i spuse-ncetișor prin murmurul divin Privind duios, tăcut, l-acel suflet de crin. - În rugă-ai pomenit că-ți dorești ... Citește mai mult GREȘEALA UNEI MAMEE ziua spre sfârșite, curând se face searăAmurgul o găsește tot pe o piatră-afarăCu inima zdrobită și tare-nsângeratăCu lacrimi de căință, femeia
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
roagă dar cade-n rătăcireCăci printre vorbe-n șoaptă ea începu a cereDorință negândită... ce stranie tăcere.Dar când păși să iasă, o ușă se deschiseUn înger plin de taine pe loc o și atinseși-i spuse-ncetișor prin murmurul divinPrivind duios, tăcut, l-acel suflet de crin.- În rugă-ai pomenit că-ți dorești ... X. SUFLET DE COLINDĂTOR, de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015. SUFLET DE COLINDĂTOR A mai trecut un an și mă
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
nostalgie în râset de copii.... XIII. PE PAGINA INIMII, de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 1780 din 15 noiembrie 2015. PE PAGINA INIMII Pe pagina inimii am dăltuit frumos Numele sfânt, ,, mama”, atât de prețios Cu chipul ei duios ce n-are asemănare Pe drumul vieții este o dulce alinare. În sufletu-mi ca crinul ce mereu înflorește Imaginea-i divină de-a pururi dăinuiește Înfășurată-n roșu sau alb de lăcrimioară E surfilată-n aur - mirifica-i comoară
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
dătător Și cu iubirea-i toată m-adapă ne-ncetat Astâmpărându-mi setea cu suflet cald, curat. Pe pagina inimii trăiește-o veșnicie ... Citește mai mult PE PAGINA INIMIIPe pagina inimii am dăltuit frumosNumele sfânt, ,, mama”, atât de prețiosCu chipul ei duios ce n-are asemănarePe drumul vieții este o dulce alinare.În sufletu-mi ca crinul ce mereu înfloreșteImaginea-i divină de-a pururi dăinuieșteînfășurată-n roșu sau alb de lăcrimioarăE surfilată-n aur - mirifica-i comoară. Când îl rostesc și-n
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
mă cheamă în pridvor Izvorul bucuriei din roua ochilor. Imagini de mătase cu tot ce-a fost odată Cu dragoste le porți pe tâmpla-ți azi brumată. Sfioasă-ți lași amprenta ce-ai presărat prin vremuri, Aceeași ți-e iubirea, duioasă, în refrenuri. Pe-o filă de poveste - cu dor în orice ceas - ... Citește mai mult Un zâmbet s-a topit, o lacrim-a rămasCând am plecat, bunico, chiar după primul pasUn zâmbet s-a topit, o lacrim-a rămas...Dar știu, măicuță
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
ta șoptită mă cheamă în pridvorIzvorul bucuriei din roua ochilor.Imagini de mătase cu tot ce-a fost odatăCu dragoste le porți pe tâmpla-ți azi brumată.Sfioasă-ți lași amprenta ce-ai presărat prin vremuri,Aceeași ți-e iubirea, duioasă, în refrenuri.Pe-o filă de poveste - cu dor în orice ceas -... XVI. DIAMANTUL CE INIMA NU-L VINDE, de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 1677 din 04 august 2015. DIAMANTUL CE INIMA NU-L VINDE Mă plec
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
de ... XXIV. PAULA-DIANA HANDRA - OMAGIU MAMEI (POEME), de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 791 din 01 martie 2013. CA PIATRA PREȚIOASĂ Povața ta de aur, ca piatra prețioasă Îmi luminează drumul urmat odinioară Cu vorbele pornite din inima duioasă Eu din povața-ți sfântă făcut-am o comoară. Din sfatul tău, cuvântul azi prinde rădăcină E curcubeu și punte-ntre ceață și senin Din slove îmi cresc aripi zburând către lumină Povața-n flori de suflet pecete-i pe
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
de tine, împărat al întunericului!... Deodată o lumină strălucitoare inundă pădurea. Urletele lugubre se sting treptat în ecouri, iar balaurul se transformă într-un vârtej și dispare în adâncuri. Se așternu liniștea și pădurea își reluă freamătul cu șoaptele sale duioase. Din nou, în fața ochilor li se desfășoară lacul cu apa de cristal ca în povești. - Măria Ta, în acest loc plin de mistere și-au dat sfârșitul tatăl și fratele tău. Principele Radu nu mi-a ascultat povața și l-
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
în fața nopții, și pe cer începuseră să licăre câteva stele. O bucățică de lună se războia cu un nor care-i tot punea piedică și n-o lăsa să iasă la iveală. După un timp începură să se audă colinde duioase de Crăciun și apărură niște luminițe, care pâlpâiau în zare. Pe măsură ce se apropiau de acel loc minunat, de unde se auzea acea muzică, Mitru credea că se află în mijlocul unui vis de iarnă. Sania și câinii intrară pe o pârtie dreaptă
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
le înscrie cu majuscule... Este concertul vieții pline de credință și iubire, atât față de Creatorul suprem, cât și față de părinți, de copilul născut în durerea ce încă persistă în lacrimile Georgetei Resteman, copil hrănit din sânul ei plin de dragoste duioasă: „În ochii-ți dragi am presărat iubire/ Sclipiri de frumusețe sufletească/ Cu bunătate, liniște-n privire/ Te-am dăruit, minunea mea cerească!/” (De ziua ta, fetița mea!). Este concertul izvorât din iubirea de oameni și flori, de ape și munți
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
suavă/ Și ochii ni-i încântă cu straiul alb și pur/ Ridică gingaș capul și parcă zice-n slavă:/ Nu-i vreme de tristețe, e bucurie-n jur!// Privesc spre ghiocelul ce mi-e atât de drag/ Și-i sorb duios lumina ce-mprăștie în cale/ Nectar din suflet, tandru aștern tăcut în prag/ Și-aștept din depărtare... chemarea vocii tale.// De-ai știi câtă iubire am adunat în suflet/ Și câtă primăvară am strâns la pieptul meu/ Câți ghiocei sădit
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
-acolo Sus... S-a dezlegat atunci misterul, Că stai cu-apostolii cu Mielul Și-n deget ți s-a pus inelul Și o coroană ți s-a pus. Iar eu cu ochii-nrourați spre zare, Te-aud cum îmi cîntai duios. Și dragostea ta foarte mare Și bună fără-asemănare, Aievea parcă îmi apare , Cu chipul tău cel mai frumos. Eu știu că îngeri te chemară, Deaceea ultim ai zîmbit. Și dragostea ți-o transformară, În scumpă piatră foarte rară, Și bunătatea
MAMEI MELE de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362548_a_363877]
-
privesc liniștiți în ochi mirându-se fiecare de verdeața celuilalt, contemplând vara în inima iubitei. Și pare că, în vara asta s-au văzut pentru prima dată! Și, niciodată verdele n-a fost mai verde, mângîierile mai tandre, legănarea, mai duioasă și soarele mai arzător! Soarele răsărea pe chipul tău De pe pod, privirile noastre urcau pe firul apei. Acolo, soarele strălucea ca o monedă în apa limpede. Priveam amândoi, în tăcere, asfințitul. Și tu zâmbeai atât de frumos încât, am surprins
IUBIREA LUI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361113_a_362442]
-
Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Lerui Ler Luminos răsună iară LERUI LER, Cântece-ndrăgite, cântece-alungate, Nu se simte nimeni părăsit, stingher; Zborul larg de vise, fețe luminate. Ne-mpresoară magic viersul lor duios, Ne aduc speranțe, dragoste, căldură După anotimpul aspru secetos, Ca o ploaie sfântă peste arătură. Lerui Ler răsună - limpede ecou, Îl învață astăzi cine nu îl știe, Plin de prospețime, taină și de nou, Tumultuos precum o amplă simfonie. Să
LERUI LER de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361110_a_362439]
-
cu apa cea mai lină, răcoare-i e iubirii cu arsiță în umblet. Un cântec de lumină ninge cu maci în pleoape când somnul nopții vine să-ți dăruiască vise. Acolo te simt eu, de mine, mai aproape, în apele duioase povești încă nescrise. Sunt cântecele toate, de fulgi-petale, ninse, acolo între ape, acolo între vise... Gând de seară Îți trimit un gând de seară, în speranța că-l vei prinde, să-l aducă trenul care o iluzie ne vinde. Ți-
UN CÂNTEC DE LUMINĂ de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360847_a_362176]
-
Pe deal,/ Pe vale,/ Pe fiecare cale,/ Zări neclintite,/ Inimi împietrite./ Niciun strop de îndurare/ Pentru atâta zbucium și jale.// Și lacrimile au curs mereu,/ Spre infinit, către Dumnezeu. (Dumitru Oniga, „Mamei”, pp. 444-445); Mamă, scuipată și pălmuită,/ Mama mea, duioasă și iubită,/ Ochii tăi stinși, de Sfântă Vinere,/ După care fiică, după care ginere/ Însângerează,/ Mamă vitează?// Sub candelă buzele tale arse pentru cine cuvântă,/ Măicuță suavă și sfântă?/ După tata, după feciori, după nepoți,/ După care din toți? (Ion
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
cele două Eu-ri și decodifică în cheie tironiană rețeaua de semnificații a elementelor de continuitate în facultatea textelor. Dihotomia evocativă din poemul „Poate...“ este depășită de cutezanța figurației poetice, care gravitează între formula oraculară a idealității pure, la altitudinea „cântecului duios“ (nu sunt sunetele chei ale energiilor universale?) și „vaietul“ aprinderii sinelui singurătății: „A fost o naștere! / A fost o moarte! / și a mai fost.../poate/ ceva-ntre ele... / un cântec duios / sau un vaiet! Spuneți-mi! / Ce a fost!?..“. Chiar dacă
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
între formula oraculară a idealității pure, la altitudinea „cântecului duios“ (nu sunt sunetele chei ale energiilor universale?) și „vaietul“ aprinderii sinelui singurătății: „A fost o naștere! / A fost o moarte! / și a mai fost.../poate/ ceva-ntre ele... / un cântec duios / sau un vaiet! Spuneți-mi! / Ce a fost!?..“. Chiar dacă încercăm să surprindem, în nucleul acestui exemplu, țesătura firelor de aur urzită între „dianoia” (gândirea discursivă), „nous“ (intelect), „alogos“ și „eidos“ (idee), vom înțelege că este de necuprins vibrația subtilă a
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
limpede apă și-i aspru pârjol. Făcută-i din inimi ce-și duc fericirea, Pământului, dându-i ocol. Dragoste de mai Zâmbește soarele în bob de rouă și-un curcubeu se leagănă voios. Pe florile înmiresmate se odihnește zborul cel duios. Zâmbești și tu și-n ochii-ți verzi ce oglindesc natura zgomotoasă poți chiar și liniștea să-ți pierzi, scăldându-te, în viața lor voioasă. E-o primăvară plină de mister pe câmpuri, în livezi și prin păduri. Mă-mpodobesc
IN LUMEA IUBIRII de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360931_a_362260]
-
în: Ediția nr. 1140 din 13 februarie 2014 Toate Articolele Autorului In liniștea de seară mi-aud gândul ce șoptește... Iau stiloul... și penița, lin pe foaie plutește. Purtat de-o mână nevăzută, scrie litere frumoase, Gându-mi dăruiește amintirile... duioase. Cu albastru-i minunat, cerneala îmi zâmbește. Pe foaie imaculată aștern a mea poveste... Fantezia mă învăluie și încep să scriu. Amintirea mă poartă spre cer albăstriu Ca o Vrăjitoare... m-atrage în capcană, Simt cum mă îmbată, ca pe-
PE PAGINA-NCĂRCATĂ CU AMINTIRI IUBITE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364106_a_365435]