2,466 matches
-
Acasă > Poezie > Familie > MAMA Autor: Maria Teodorescu Băhnăreanu Publicat în: Ediția nr. 1260 din 13 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Mama Primul chip, O unduire De rafinament și de iubire Primul sentiment duios Statuia noțiunii de frumos Singurul refugiu sufletesc În care instant mă regăsesc Exemplul vieții minunate Și al valorilor trăite! Cea mai mare fericire Către univers Poartă de descoperire, Către oameni Ea este lecția de mântuire! Mama, unguent de lecuire Împărtășanie
MAMA de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 by http://confluente.ro/Maria_teodorescu_bahnareanu_1402652658.html [Corola-blog/BlogPost/360524_a_361853]
-
pragul sfânt Lumina-apare, Neprihănirea înviind, E Taina cea de mult vestită Viață lumii dăruind. Porțile cele de aramă Ale Tartarului nespus S-au sfărâmat, fără zăbavă, Arse de Soarele Iisus. În cer e mare bucurie, Iar pe pământ un cânt duios - Cu dragoste și împăcare - Vestește: „A-NVIAT HRISTOS !” CUVÂNTUL CE CUVÂNTĂ Altar preasfânt, Lumină lină Ce-n calea lumii-ai apărut, Aminte adusu-ne-am de Tine Și de Iubirea-Ți care Te-a durut. La crucea Ta prinsă-n
LIRICA PASCALA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 by http://confluente.ro/Stroia_a_gheorghe_lumina_din_gheorghe_stroia_1367628280.html [Corola-blog/BlogPost/344689_a_346018]
-
diafane; pe islaz se zbenguiesc jucăuși mieii și alături în crâng s-au angajat într-un concert spontan mierle, prigorii, pițigoii și vrăbii și lucrează febril la construit cuiburi poporul înaripat al pădurii; ciutele cu ochi umezuri și își alintă duios iezi pășesc catifelat prin luminișii zglobii primii miei zburdă pe dealuri Dochia își aruncă din cojoace unul câte unul pe toate salutând astfel prea plecată supusă schimbarea domniei s-au pus pe treabă albinele și se trezesc din somn urșii
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1488411212.html [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
voci de bărbați... murmur de mulțime... Unde sunt?... Ce vor? O, Doamne! Iar întuneric... Globul acela... Lumina aceea... Globul!” Ar fi dorit să întindă brațele, să-l cuprindă în palmele sale și să-l sărute. Simțea în suflet o dragoste duioasă pentru această apariție luminoasă și suferea că nu o poate atinge... „Și totuși... hai... încet... să pun cap la cap... vocile... motorul... oamenii aceia... polițiști... Da! Au fost polițiști... ambulanță... Sigur..., cred că înțeleg... Dar Iuliana..., cum ...cum ai venit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1427323874.html [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
egalitarismului. Ceea ce fusese, aș îndrăzni să spun, pentru Marcel Proust în aristocratica sa copilărie, madelaina aceea, a cărei aromă simțea cum i se topește în gură, chiar și după trecerea unui timp atât de îndelungat, determinându-l, de câte ori cădea în duioasa reverie a introspecțiunii, să saliveze, tot așa fusese și pentru mine strugurele acela: o madelaină amară, transformată-n brioșă, pulverizată pe deasupra cu un praf de chinină cu care copilăria mea fusese otrăvită. ION IFRIM Referință Bibliografică: CARTEA CU PRIETENI XXXVIII-
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxxviii_ion_ifrim_ioana_voicila_dobre_1340654359.html [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
colegi. Au stabilit să se vadă până la anul nou, dar și după aceea. S-au ținut de cuvânt amândoi. Niciodată nu întârzia vreunul și se luminau la față când se vedeau. După ce ajungeau acasă, fiecare se gândea la celălalt cu duioasă grijă, întrebându-se cum a ajuns, dacă a avut probleme, dacă se simte bine, dacă s-a odihnit. Apoi, fiecare își vedea de ale lui. Era prea mare tensiune în viața fiecăruia și a celor din jur ca să mai aibă
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1419032952.html [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
aceleași măști avute la îndemână, de rezervă pentru fiecare interpretare pe scena vieții, în rolurile personale atribuite în parte...... XIV. SUFLET ÎNCĂTUȘAT ÎN ȘOAPTE, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017. Ieri parcă timpul duios îmi șoptea, Vegheat sub străluciri blânde de stea, Reflectate pe cer, printre ramuri, Pe sticla subțire de la geamuri, Pe care stau, așezate-n colțuri, Flori de gheață pitite sub aburi... Șoptea povești desprinse din clipe Ce-au curs înspre infinit
CRISTINA P. KORYS by http://confluente.ro/articole/cristina_p._korys/canal [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
sunt trecătoare Și se sting pe rând, în al lor scurt drum Spre nicăieri, transformându-se-n scrum! Picături de ploaie se preling greu La fereastra trupului cald al meu, Poposind imagini rupte-n ... Citește mai mult Ieri parcă timpul duios îmi șoptea,Vegheat sub străluciri blânde de stea,Reflectate pe cer, printre ramuri,Pe sticla subțire de la geamuri,Pe care stau, așezate-n colțuri,Flori de gheață pitite sub aburi...Șoptea povești desprinse din clipeCe-au curs înspre infinit, în
CRISTINA P. KORYS by http://confluente.ro/articole/cristina_p._korys/canal [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
în dureri grele se frâng...... XXVI. DIALOG CU TIMPUL, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2166 din 05 decembrie 2016. Am întrebat timpul de ce trece mereu lăsând în urma-i chipuri acoperite de vălu-i misterios... Mi-a răspuns șoptind duios, printre frunze ruginii căzute și adieri târzii de toamnă, împletite cu primii fulgi din iarna ce străbate în zări, dansând lin, că nu există drum al vieții dus-întors... Apoi am întrebat timpul de ce tristețile din inimi nu sunt trecătoare asemeni
CRISTINA P. KORYS by http://confluente.ro/articole/cristina_p._korys/canal [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
zi rămasă în urmă se lasă noaptea, dând loc reflectării sub privirile tăcute ale lunii și mângâierile miliardelor de ... Citește mai mult Am întrebat timpul de ce trece mereu lăsând în urma-i chipuri acoperite de vălu-i misterios... Mi-a răspuns șoptind duios, printre frunze ruginii căzute și adieri târzii de toamnă, împletite cu primii fulgi din iarna ce străbate în zări, dansând lin, că nu există drum al vieții dus-întors...Apoi am întrebat timpul de ce tristețile din inimi nu sunt trecătoare asemeni
CRISTINA P. KORYS by http://confluente.ro/articole/cristina_p._korys/canal [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
în Ediția nr. 294 din 21 octombrie 2011. Am născocit o Lună peste toate Bifând stele aprinse între timp, Cu dragoste am împletit în noapte Drum nesecat, vărsat în anotimp. E liniște acum peste poiene, Firave seri se scurg visând duios, Gându-mi sărută somnul de pe gene, Hrănindu-mă cu tot ce-i mai frumos. Iubirea mi-a dospit în palma stângă Jocul de-a viața, fără de coșmar, Karmei, încearcă lacrima să-i frângă Luminând zilele din calendar. Mă pierd între
DANIELA PĂTRAŞCU by http://confluente.ro/articole/daniela_p%C4%83tra%C5%9Fcu/canal [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
cuvine, Trăind doar din dorința de-a ... Citește mai mult Am născocit o Lună peste toateBifând stele aprinse între timp,Cu dragoste am împletit în noapteDrum nesecat, vărsat în anotimp.E liniște acum peste poiene,Firave seri se scurg visând duios,Gându-mi sărută somnul de pe gene,Hrănindu-mă cu tot ce-i mai frumos.Iubirea mi-a dospit în palma stângăJocul de-a viața, fără de coșmar,Karmei, încearcă lacrima să-i frângăLuminând zilele din calendar.Mă pierd între iubire și
DANIELA PĂTRAŞCU by http://confluente.ro/articole/daniela_p%C4%83tra%C5%9Fcu/canal [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
reușit să mă îmbraci în alb, să pot strânge lumina la piept până nu mai are aer... Vroiam peste strigătul arborilor, să mut zile, să cer iertare anotimpurilor... Ceața orbirii-mi era tovaraș... Acum ești aici, cu zâmbetul celei mai duioase povești-ofrandă... Pâinea acestei zile este a mea, atât de pură, încât pot crede în ea, și să o împart cu tine până la ultima înghițitură, Ne înălțăm aproape de porțile raiului cu numele iubirii pus cruce în palmă... Referință Bibliografică: Din temeri
DIN TEMERI, de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Din_temeri_maria_ileana_belean_1333715413.html [Corola-blog/BlogPost/359132_a_360461]
-
RARĂ, Nimic din ce-am agonisit, nu face cât așa, COMOARĂ ! De-aceia Doamne, te implor, veghează-i pașii pe pământ, Că drumul veții nu-i ușor, fă-l luuung, cu dragoste și cânt! Dă-i harul de-a cânta duios, de-a spune glume ca bunica, (străbunica) De-a îndrăgii tot ce-i frumos și . . .fără frică, de nimica! Că lumea-i rea și nu răzbești fără puteri din duhul Tău, Cu cât TU mai aproape ești, o vei feri
MĂRITE STĂPÂNE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 by http://confluente.ro/Marite_stapane_ionel_davidiuc_1339526757.html [Corola-blog/BlogPost/358296_a_359625]
-
Acasa > Poezie > Cantec > SATUL MEU Autor: Iacob Cazacu Istrati Publicat în: Ediția nr. 2303 din 21 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Satul meu, grădină-n floare, Nu-ai în lume - asemănare, Grădinar din viță crasă-i Satul meu, vatră duioasă. În Ponoare pe coline Auzi cântece străbune, În satul cu nemurele Unde-s dorurile mele. Satule, tu astăzi ești Făt-Frumosul din povești, Ai alături o mireasă Pădurea verde, aleasă. La Colun și în Hârtop Săltăm horele cu foc, Cosânzene, Feți-Frumoși
SATUL MEU de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 by http://confluente.ro/iacob_cazacu_istrati_1492781973.html [Corola-blog/BlogPost/376253_a_377582]
-
altfel acest volum de poezie, primul editat de domnul Ioan Berghian este dedicat mamei și nepotului, Mihăiță, pe care poetul îl numește, „sufletul său.” “ Când râzi, tu plângi și-ascunzi a ta privire, În suflet, când ne strângi la piept, duioasă. Și te prefaci că-i nouă, haina-ți roasă. Țeși timpul peste noi, cu-a ta menire.” A ei chemare “semăn tot mai mult cu mine însumi simt cum se deschid palmele mamei scutură țărână” De sine “Un dor pribeag
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1429074255.html [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
CONTEMPORAN Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 584 din 06 august 2012 Toate Articolele Autorului Toată lumea scrie poezie Ca să intre-n nemurire, Doar gloria ca o trăire Ne-a cucerit, fără simbrie. Îți trebuie o etrnă iubire Ca să fii duioasa ciocîrlie; Toată lumea scrie poezie Ca să intre-n nemurire. Rareori, versuri ce îmbie, Altul se preface că scrie, Și de-atâta har și fudulie Pâlpâim ușor, în comedie, Când lumea scrie poezie. 28 oct.2008 Referință Bibliografică: Rondel contemporan / George Pena
RONDEL CONTEMPORAN de GEORGE PENA în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 by http://confluente.ro/Rondel_contemporan_george_pena_1344251348.html [Corola-blog/BlogPost/355002_a_356331]
-
că va căpăta: o pereche de patine adevărate. Totul într-o atmosferă feerică, cu o lumină strălucitoare care-l învăluie pe copil, pe fundalul unor cântări celeste. Se poate spune că acest copil trrăiește Crăciunul în vis. Că în brațele duioase ale mamei, visul devine realitate și copilul capătă darul cerut, aproape că nu mai are însemnătate. Visul avea să-i creeze cadrul în care, copilul vorbește cu Dumnezeu în noaptea cea sfântă a Ajunului Nașterii. Întâmplarea îl obligă pe copil
PE CURÂND, DRAGI PRIETENI! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/Pe_curand_marian_malciu_1369404500.html [Corola-blog/BlogPost/344663_a_345992]
-
l-a dăruit cu har, Înnobilându-i sufletul curat. El face din poezie un altar, În care se închină inspirat. Sufletul său nobil este destinat Să cânte sentimentele frumoase, Iar tu, de iubești sincer, nu e păcat, Dacă dăruiești clipe duioase. Lui Divinitatea, harul i l-a dat Să scrie-n versuri tot ce e frumos. El vede culoare-n ceru-norat Și adoră un cântec melodios. Natura a descris-o-n poezie, Dar n-a uitat nici codrii seculari, Nici blânda
SUFLET DE POET de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1494798428.html [Corola-blog/BlogPost/383671_a_385000]
-
bunătatea domniei tale, dacă eu voi trăi sau voi fi pedepsit cu moartea, de marele rege David. - Pleacă cât mai degrabă prințe Tolui, pleacă să nu te afle gărzile regelui pe care le văd apropiindu-se! Se ruga cu voce duioasă frumoasa Shokuktany. - Îți voi face pe plac preafrumoasă domniță dacă-mi promiți că te voi putea revedea! Te iubesc! Oh! Te iubesc nebunește! - Îți promit, că ne vom revedea, numai ascultă-mă! Salvează-te, înainte să te găsească gărzile de la
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1463254905.html [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
prag. - Să mă anunți când se întoarce! - ordonă ea scurt și-și afundă nasul în hârțoage. „Probabil de atâta muncă, mintea mi-a luat-o razna”! - își zise în sinea sa. A doua zi, pe la orele amiezii, auzi același glas duios ca o adiere de vânt prin părul său proaspăt coafat: - Dacă mă vei asculta, vei ajunge cea mai renumită doamnă de pe planetă, iar soțul tău cel mai de invidiat conducător din lume! - Aoleu! Am crezut c-am scăpat de halucinații
XXVII. NĂLUCA ŞI DICTATORUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1429893900.html [Corola-blog/BlogPost/357750_a_359079]
-
de îngeri s-au dus acasă la Floricica să-i cânte colinde. Dacă n-au găsit-o, au început și ei s-o caute prin cartier, bineînțeles, pe deasupra blocurilor. Când au zărit-o în brațele lui nenea doctoru’ au început duios, colinde după colinde, așa cum numai îngerii pot cânta. Oare Floricica l-o fi auzit? Sau mama sa? Nu! Vocile îngerilor și cea a bunicului nu au fost auzite de nimeni de aici, de jos. Doar Mântuitorul le-a auzit și
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1418678691.html [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
SĂ POT PRIVI CERUL, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016. Într-o cădere, aș vrea cât mai târzie, pe care-o aștept cu spaimă, momentul de singurătate care o să se întâmple, o alunecare moale, duioasă ca un cântec, când ultimele roade sunt putrede pe tâmple. Atât amar de ani, înțelepciune, zidit-ai înăuntru un templu prea umil și nu mi-ai dat puterea, chircită-n rugăciune, să pot privi cerul, cu suflet de copil !. Citește
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
ai dat puterea, chircită-n rugăciune, să pot privi cerul, cu suflet de copil !. Citește mai mult Într-o cădere,aș vrea cât mai târzie,pe care-o aștept cu spaimă,momentul de singurătatecare o să se întâmple,o alunecare moale,duioasă ca un cântec,când ultimele roadesunt putrede pe tâmple.Atât amar de ani, înțelepciune,zidit-ai înăuntruun templu prea umilși nu mi-ai dat puterea,chircită-n rugăciune,să pot privi cerul,cu suflet de copil !.... XVII. ÎN BELLU, de
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
lumi, o fâșie plină de furnici milostive, trec peste ea cu smerenia cerului răsfrânt pe ogive. Și parcă tot mai des aș zbura, dar ce-i o pasăre arsă-n os? Oricât de aproape sunt norii, pământul cântă cel mai duios. Între două lumi, o imensă catedrală de aer și duh, sufletul meu face escală, apoi se ridică în văzduh. Citește mai mult Între două lumi, o fâșieplină de furnici milostive,trec peste ea cu smereniacerului răsfrânt pe ogive.Și parcă
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]