2,935 matches
-
Puiu Maximilian a făcut ca sala să izbucnească în urale prelungite și aplauze... Premiul I a fost adjudecat d Doru Emannuil Pantazi din Constanța, e un tânăr carismatic, cu o voce puternică, dar care nu a reușit să dea melodiilor... dulceața romanței pătimașe: „Nu se poate” Muzica Henry Mălineanu, versurile Mircea Ionescu Quintus. La Premiul II am avut ocazia să ascult o mare doamnă, o interpretă cu har și mult suflet, distinsa Raisa Bârnaz (din Orhei - Republica Moldova) care a impresionat atât
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mâna mea dinspre umăr spre cer, fruntea ei subțiată în lumină, sânul rotund conturat în mister, rochia foșnind în cântece plină. Miros de femeie prelung și albastru, umărul meu sprijinind o idee, ochiul adânc cu dulceață de astru, foc răscolit în străfund de scânteie. Buzele aspre cu gustul de sare, părul șoptit în tăcerea de miere, prăpastia coapselor arcuind a mirare, brațele mele tânjind a cădere... 19 februarie 2016, București Referință Bibliografică: TÂNJIND A CĂDERE / Ion
TÂNJIND A CĂDERE de ION MIHAIU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383371_a_384700]
-
părinții, frații și surorile mele. Era pe la sfârșitul lui iulie, nucul din grădina vecină pârguise bine, abia așteptau puștii din cartier, băieți și fete, că fata vecinilor, o domnișoară de nouăsprezece ani, tare frumoasă, să-i cheme să le dea dulceața de nuci verzi...O minunăție! Ea locuia doar cu bunica, trebuia să-și termine studiile, în schimb părinții îi plecaseră în America pentru un trai mai bun. Așa plecau oamenii pe vremea aceea! Era studentă în București, la farmacie, eram
BRODERII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383489_a_384818]
-
de viață, sub coroana sa măreață,mereu se va naște o nouă dragoste, iar perechile ce se vor așeza pe acea băncuță plină de farmec, indiferent de vârsta celor ce se odihnesc pe ea, vor simți cum sunt cuprinși de dulceața sentimentului de iubire și de bucurie a vieții.În vis simțeam cum mă cuprinde dorința de a fi și eu sub teiul fermecat, în prezența unei femei care să-mi dăruiască acea căldură sufletească pe care numai iubirea ți-o
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
liniște. Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei. Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu florile de cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate creată de aceasta, deodată aud niște șoapte: - Hei , Don Juan de baltă, mai ușor cu sărutatul, că ne-ai sfâșiat rochițele; abia ne-am pus strai de sărbătoare și tu
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > CÂNTUL APUSULUI Autor: Ana Podaru Publicat în: Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mărul văratic Te-ai dus copilărie cu mărul tău văratic În sânul meu renaște mireasma și dulceața, Îmi bucur astăzi ochii și-mi luminează fața Un pom cu mii de fructe și-un prunc cu pumnul mic. Renasc din amintire un coș cu mere dulci Culese dimineața când roua-mpodobește Și-un măr cu ramuri pline golindu
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
poți să-l culci. Adulmec primăvara prin ramuri înflorite, Stau la fereastra goală umplută de imagini, Ca un pastel ce curge cu versuri printre pagini, O carte veche-mi ține clișee-mbătrânite. Mă simt copil și tremur simțind pe cerul gurii Dulceața mușcăturii din măru-acela roșu, Mă simt copil și parcă mi-e dor un pic de Moșu Ce-mi dăruia tot mere din tainele pădurii. Dar sunt bătrân și mărul a fost tăiat c-o drujbă, I-au smuls și rădăcina
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
și nu ! că trebuie să-i mai dea ceva, că tot el este dator ! -Bravo ! așa-mi place, să-i dați toți banii și să rămâneți și datori! * Helen coborî și ea la mine cu niște clătite calde, umplute cu dulceață de zmeură . - Helen , zic, fetița ta are telecomanda în mână , dar caută după ea, asta spune ceva ! - Da, zâmbi ea îngăduitor, este în vacanță, este fericită, știu eu? - Daaa! sunt foarte fericită, am adidași de două sute opt, mi i-a
TEZE ȘI TAIZE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382991_a_384320]
-
haină...Și-n cămăși de borangic deapănă trecutul sfânt... XVIII. CANTUL APUSULUI, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016. Mărul văratic Te-ai dus copilărie cu mărul tău văratic În sânul meu renaște mireasma și dulceața, Îmi bucur astăzi ochii și-mi luminează față Un pom cu mii de fructe și-un prunc cu pumnul mic. Renasc din amintire un coș cu mere dulci Culese dimineață când roua-mpodobește Și-un măr cu ramuri pline golindu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
poți să-l culci. Adulmec primăvară prin ramuri înflorite, Stau la fereastra goală umpluta de imagini, Ca un pastel ce curge cu versuri printre pagini, O carte veche-mi ține clișee-mbătrânite. Mă simt copil și tremur simțind pe cerul gurii Dulceața mușcăturii din măru-acela roșu, Mă simt copil și parcă mi-e dor un pic de Moșu Ce-mi dăruia tot mere din tainele pădurii. Dar sunt bătrân și mărul a ... Citește mai mult Mărul văraticTe-ai dus copilărie cu mărul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
și parcă mi-e dor un pic de Moșu Ce-mi dăruia tot mere din tainele pădurii. Dar sunt bătrân și mărul a ... Citește mai mult Mărul văraticTe-ai dus copilărie cu mărul tău văraticîn sânul meu renaște mireasma și dulceața,Îmi bucur astăzi ochii și-mi luminează fațaUn pom cu mii de fructe și-un prunc cu pumnul mic.Renasc din amintire un coș cu mere dulciCulese dimineață când roua-mpodobeșteși-un măr cu ramuri pline golindu-se regeșteîn brațele-mi flamande
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
29 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Nu mă întreba de ce în unele zile înnorate, băiatul cu pălărie verde așteaptă în zadar lîngă chioșcul de ziare, și apoi pleacă întristat. În acest oraș din ce în ce mai singur, în care zidurile caselor păstrează nealterată dulceața vechilor patimi boierești, eu nu cunosc decît spaima dinaintea zorilor de zi, ultimul drum, șăgalnic, al trăsurii cu domnișoara mută, mîna ei albă, purtătoare de evantai, sprijinită pe rama ferestrei și zîmbetul aducător de noroc al piticului cu dinții de
BĂIATUL CU PĂLĂRIE VERDE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383086_a_384415]
-
mine, Oricâte piedici s-ar ivi; Prin macii înfloriți în lanuri, Sau drum cu bolovani și spini. Vei face din dureri, lumină! Din disperări, mărgăritar! Cu lacrimi vei uda grădina Să crească trandafiri de jar. Din spinii aspri vei culege Dulceața mierii, în pocal. Mă vei purta pe brațe calde, Să nu beau fiere, ci nectar! Vom fi copaci legați de ceruri, De soare și de albi-nori! Mărgăritare într-o scoică, Lumini și aripi de condori! Citește mai mult În zori
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
ramura spre cer,Am fost doar salciePlecată peste ape.Am fost o trestieîn pala vântului,Umilă, dar nu ruptăDe viață.... XIX. MI-AI DAT, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017. Mi-ai dat dulceața Florii de bujor, Ofranda crinului Crescut în vale. Mi-ai pus în palme Roua din izvor, Pe gura-fragă, Foc de sărutare. M-ai adormit cântând Încet, divin acord, Să-mi fie somnul Cale printre stele; Prin lanul copt, Prin maci-arzând
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Și tot el: „Ce este cunoașterea? - Simțul vieții nemuritoare. Și ce este viața nemuritoare? - Să simți totul în Dumnezeu. Căci dragostea vine din întâlnire. Cunoașterea legată de Dumnezeu unifică toate dorințele. Iar pentru inima care o dobândește, ea este numai dulceață revărsându-se pe pământ. Căci nimic nu se poate asemui cu dulceața cunoașterii lui Dumnezeu”, Care a semănat ale Sale în toate cele ce sunt, încât prin ele, ca prin niște deschizături, să Se arate minții într-o lumină a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
viața nemuritoare? - Să simți totul în Dumnezeu. Căci dragostea vine din întâlnire. Cunoașterea legată de Dumnezeu unifică toate dorințele. Iar pentru inima care o dobândește, ea este numai dulceață revărsându-se pe pământ. Căci nimic nu se poate asemui cu dulceața cunoașterii lui Dumnezeu”, Care a semănat ale Sale în toate cele ce sunt, încât prin ele, ca prin niște deschizături, să Se arate minții într-o lumină a înțelegerii, cucerind-o, luminând-o și atrăgând-o spre Sine, după cum aflăm
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
cinci-șase ani de la zămislirea Romanței în Fa major, publicată în anul 1805. Ca atmosferă generală cele două romanțe degajă un sentiment pur, inocent, în care cursivitatea melodică, lirismul fremătător, seninătatea, meditația sunt puse în valoare cu o desăvârșită naturalețe expresivă. „Dulceața” specifică tonului viorii își găsește aici întreaga ei „configurare”, orchestra îndeplinind aici rol dublu: de acompaniator al solistului și de „comentator” discret al fluxului sonor (sunt de remarcat acordurile în ritm punctat, care conferă discursului muzical un dinamism pregnant). „Frumusețea
110 ani de la primul concert al Societății Filarmonice din Craiova [Corola-blog/BlogPost/93285_a_94577]
-
ale sale, în parte enumerate aici. De aceea, profilul samarinanului rămâne deschis cercetării... Era la culme darnic. Toți studenții lipsiți, nevoiași și orfani își găseau în el sprijinul și adăpostul lor. Avea un caracter nobil, o vorbă măsurată, plină de dulceață, o elocvență convingătoare, așa că îi captiva pe elevi, cari din respectul și dragostea ce-i purtau și cei mediocri să corectau”, sublinia academicianul Constantin Erbiceanu, la înmormântarea sa. Puține persoane îl vor putea ajunge în hărnicie, în pietate, în muncă
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
mai mare Și-acuma recunosc, și-ți dau crezare De câte ori începi să lăcrimezi Iubita mea, propun ca toată viața Să nu mai luam a noastre inimi înapoi Să mă privești pe când îmi mângâi fața Eu de pe trup îți voi sorbi dulceața Rămâne-vom de-a pururi amândoi. Citește mai mult SCHIMB DE INIMIautor, Bertoni D AlbertIubita mea, propun ca-n primăvarăSă facem schimb de inimi între noiSă știm pe celălalt ce o să-l doarăDurerile de-l seacă sau omoarăOri de se
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
dimineață curată de mai cu ochii de-azur și cu părul bălai, cu izvoare de dor și cu brațe de flori, cu penaj în alb-negru și cu vise-n culori! Vino, dimineață-nsorită de mai cu utrenii pe buze și dulceață în grai, cu voal de zefir, cu feeric decor, și cu poftă de viață, și lumină, și zbor, cu lacrimi de rouă, menuete de fluturi, cu strângeri de mână și bezele, săruturi, cu tăceri de luceafăr și cuvinte de-amor
INVOCAŢIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383239_a_384568]
-
nr. 2311 din 29 aprilie 2017. Nu mă întreba de ce în unele zile înnorate, băiatul cu pălărie verde așteaptă în zadar lîngă chioșcul de ziare, și apoi pleacă întristat. În acest oraș din ce în ce mai singur, în care zidurile caselor păstrează nealterată dulceața vechilor patimi boierești, eu nu cunosc decît spaima dinaintea zorilor de zi, ultimul drum, șăgalnic, al trăsurii cu domnișoara mută, mîna ei albă, purtătoare de evantai, sprijinită pe rama ferestrei și zîmbetul aducător de noroc al piticului cu dinții de
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
pentru o nuntă modestă, ... Citește mai mult Nu mă întreba de ce în unele zile înnorate,băiatul cu pălărie verde așteaptă în zadar lîngăchioșcul de ziare, și apoi pleacă întristat.În acest oraș din ce în ce mai singur,în care zidurile caselor păstrează nealterată dulceața vechilor patimi boierești,eu nu cunosc decît spaima dinaintea zorilor de zi,ultimul drum, șăgalnic, al trăsurii cu domnișoaramută, mîna ei albă, purtătoare de evantai,sprijinită pe rama ferestrei și zîmbetul aducătorde noroc al piticului cu dinții de aur.Am
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
liniște. Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei. Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu florile de cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate creată de aceasta, deodată aud niște șoapte: - Hei , Don Juan de baltă, mai ușor cu sărutatul, că ne-ai sfâșiat rochițele; abia ne-am pus strai de ... Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
liniște.Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei.Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu florile de cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate creată de aceasta, deodată aud niște șoapte:- Hei , Don Juan de baltă, mai ușor cu sărutatul, că ne-ai sfâșiat rochițele; abia ne-am pus strai de ... II. NOAPTEA SUFLETELOR
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
din bunuri în locuri ferite. Un barometru care arată timp frumos. Ura concetățenilor săi s-a transformat în venerație. (CRONICĂ INFAMĂ, fragmentă § Soneria! Nu-ți place să-ți pice cineva pe cap atunci când scrii. Și-n general. Nu ai cafea, dulceață, băutură, timp. Nu mai fumezi. Te uiți pe vizor. E o femeie, vine, uneori, câteva ceasuri. În câteva rânduri, a rămas până dimineața. Odată nu a plecat câteva zile. Prea mult. Vrei să fii singur; să privești la pereți, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]