703 matches
-
unele gesturi care dăunează aici, în casa dreptății. Destul că suportăm prostia aia cu juratul pe o carte neagră, acum mai vii și matale cu semne de-astea cabalistice. Vă rog, nu mă faceți să mă desfășor! Popa Băncilă se dumirise. Era chiar unul din ăia. Citise și în ziar săptămâna trecută, se dăduse și la televizor. Veștile erau că aceia începuseră o ofensivă nemaipomenită. Primiseră, se spunea, liber să invadeze lumea și dezlănțuiseră o campanie feroce de tulburare a oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
toate hainele aruncate pe pat și nu trebuie să se șifoneze... Îi face cu ochiul. Finn nu e nici pe jumătate atât de priceput pe cât e Daisy în astfel de situații. Se uită la ea o clipă, până să se dumirească, apoi îngaimă: — Da, da, cum să nu! Ne mai vedem, Vanessa! în timp ce Daisy îl târăște după ea. După câteva minute, urc și eu în grabă după ei - când sunt sigură că nu mă vede nimeni - și-i ajung din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
politice sau intemperii catastrofice. Și m-am văzut pe mine scriind și m-am dat la o parte întrebându-mă: Ce faci? Rescriu ceea ce s-a scris deja, așadar influența marelui R infestase totul. Prilej pentru turistul englez să se dumirească și să transmită prin e-mail conaționalilor săi: Trecutul muncește, prezentul stă cu musca la nas. Formularea în engleză suna mai literar, dar mai scurt: Aici se muncește, prezentul culege roadele. Și în Scoția: Munca trecutului a ridicat prezentul, iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Valea Seacă/ Cu hangerul scos din teacă? Oarecum liniștit, bănuind că bietul om a căzut din istorie în cap, paznicul îi răspunse tot în versuri: Foaie verde de cărare,/ Ești la mare depărtare. Cum pilotul se uită câș, paznicul îl dumiri. Haiducia s-a dus, nene, suntem în era atomică. Pilotul îi arătă o hartă care părea a Brăilei, dar fără Dunăre. Eu vin dintr-un timp invers, viitorul-trecut. Siiiiiigur! spuse paznicul pipăindu-și tocul pistolului. Adică vrei să spui matale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spetim muncind în fabrici și ăștia vin de la Iași și de la mama dracului, să picteze! Pe banii noștri! Cum să-l las? Ăștia ne mănâncă banii, de nu ai tu deajuns să mai bei o bere după muncă! Costică, parcă dumirit și el că Vasile avea dreptate, se întoarse din drum. - Așa-i bă? - mă atacă el indignat. - Măi oameni buni, dacă ați servit un pahar, foarte bine, vedeți-vă de drum și lăsați-mă și pe mine să-mi văd
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
apă minerală goale mai era și una în care mai era lichid așa cam de vreo trei degete, voind să le arunce, conductorul a deschis sticla, mirosind instinctiv. Apoi deschizând încă una din cele vreo zece care erau pline, ne dumiri: -Băi frate, da’ aici e palincă! Și noi care credeam că doamna numai ața, de dragul lui George, sembăta cu apă chioară ... îN SLUJBA CULTURII Cu toate că absolvisem o facultate de psihosociologie, la repartiție nefiind decât vreo câteva posturi de specialitate în
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
eu am trădat și am primit bani de la cineva? Pe cine? De la cine? Chiar mă crezi idiot și nu știi la ce te-ai expus! Ai trădat Statul Român și ai primit bani de la firma din Maroc! Ștefan s-a dumirit oarecum și privindu-l drept În ochi a spus calm dar aspru: Tovarășe secretar, eu sunt român și nu-mi trădez niciodată țara! Cât despre bani, eu nu pot fi cumpărat nicicând! Secretarul Își desfășură Întreaga sa Înălțime de om
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ți-l dau culorile, este o diferență flagrantă de culori, de cum intri acolo. Și nu mi-am dat seama de lucrul acesta decât după Întoarcerea mea aici, deși probabil, de Înregistrat, atunci l-am Înregistrat. Abia aici Însă m-am dumirit că impresia de altă lume, de altceva pe care o ai Înainte de a apuca să vezi cu adevărat ceva ți-o dau culorile. Și nu mă refer În primul rând la hainele celor de-acolo, la felul trist și caraghios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
toată lumea; au avut loc și căsătorii. Lisa se ridică în capul oaselor și se uită la Sophie. ― Doar nu te gândești s-o faci, nu? ― Sincer, nu știu, spune Sophie. Adică, nu cred c-aș fi în stare să mă dumiresc cum să-l folosesc, dar sună destul de interesant. Ai putea agăța un superb mascul american, după care să trăiești fericită până la adânci bătrâneți în vila lui din Dallas. ― Sună cam trist pentru mine, zice Lisa. ― Mă rog, continuă Sophie, întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
legat pe hangiu fedeleș și i-a pus un căluș în gură. ― Dormi în pace, că mă întorc îndată - i a șoptit, aruncând un țol peste el... Au ieșit cu repeziciune și au pornit către han. Fără a se fi dumirit ce s-a întâmplat cu adevărat, hangița îl urma în tăcere. Abia se ținea de lotrul care, cu pistoalele în chimir și durda în mână, călca apăsat, fără să scoată o vorbă. Abia când au ajuns în bucătăria hanului, a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
domnule locotenent - a răspuns Dumitru, așezându-se pe un colț de scaun. ― Așează-te gospodărește, omule! - a vorbit locotenentul cu ton moale. Glas de gazdă. Dumitru s-a așezat mai bine, rămânând cu ochii ațintiți asupra ofițerului, pentru a se dumiri cam în ce ape se scaldă. Acesta, lipsit de ținuta cazonă, părea un om cumsecade. ― Ei, cum a fost cu boii înjugați la tun? ― Domnule locotenent, permiteți... ― Te rog să vorbești ca în fața alor tăi. Lasă tonul cazon de o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nonsens. Doar dacă nu cumva au existat martori care au văzut până la un moment dat persoana în cauză, după care aceasta s-a topit, ori a dispărut dintr-o dată. Înțe legeți ce vreau să spun? Aha, asta te nedumerește? se dumiri Pop. Am priceput, uite despre ce este vorba! Cei de la Pinforest, pentru că despre ei este vorba, au semnalat dispariția țapinarilor. În cazul lor știm exact unde au fost văzuți ultima oară. Apoi, este cazul șoferilor a căror camioane au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
uneori la computer. Știți? Cartea este asemenea unui prieten bun. Are răbdare cu tine pentru că dacă ți se pare că ceva nu ai înțeles prea bine, te așteaptă în tăcere să te întorci, să iei totul de la capăt până te dumirești. Când am cartea în mână, o pipăi și o simt, o văd și o înțeleg, o mângâi și o învelesc să nu o murdăresc. Computerul mă obligă să stau doar pe scaun, cu lumina aceea obositoare și îmi înțepenește coloana
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
i se asigura perspectiva.) Uneori cobora în curtea strimtă și, intrând la Cecilia (așa o chema pe fiica proprietarului Chintescu), stătea acolo ore întregi. Altădată ieșeau amândouă în oraș cu automobilul și nu se întorceau decât seara târziu. Nu mă dumiream: cum s-a înfiripat așa deodată strânsa prietenie dintre ele? Dar asta e altă socoteală. În sfârșit, întîmplarea făcu s-o întîlnesc într-o după-amiază pe când urcam scările locuinței. Ea tocmai cobora. Scara era îngustă, trebuia să mă rezem de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
degrabă. — Doamne Dumnezeule! Atunci sigur a murit, săraca de ea. Vai, ce mame șirete sunt pe lumea asta. Mai e câte una care se apucă să moară, înainte să fi povestit ceva bun. Apoi copiii n-au decât să se dumirească singuri. Să aibă experiențe de capul lor. Nu-i bai. Așa cum te văd, comoara mea, sigur a avut șapte amanți. Și nici n-am exagerat cu asta. Poți să ai încredere în mine. Rujul îi însângera colțurile buzelor. Cum stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe rând analizând fiecare motiv și dezbătându-l cu pătrundere, până când, numaidecât, și tot ca de obicei, se deștepta din cugetare, dânduși seama repede că nu a ajuns la nicio concluzie, care să-l satisfacă întrucâtva și oarecum să-l dumirească. Ei bine, era pe la sfârșitul lui septembrie, atunci când acesta avea să ajungă curând într-un loc în care nu mai fusese, până atunci, niciodată. Într-o zi, un bun prieten al său - singurul, de altfel, pentru care sufletul său vibra
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Victor, deșteptat deja, dar amorțit încă în culcușul său, găsi prilej să mai analizeze în gând și în inimă tot ceea ce auzise în ajun, căci, se pare, odihna profundă, de care tocmai se bucurase, îi oferise atâta claritate în gânduri, dumirindu-l asupra vorbelor Mariei, precum oferă liniștea de taină a nopții scriitorului cele mai bune inspirații, pentru ficțiunile sale! El înțelesese pe deplin toate lucrurile și nuanțele, ce, numai cu o singură seară înainte, femeia i le povestise cu atâta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și putea închipui cât anume va mai trece până când va ieși, căci căutarea ei de răspunsuri era, totuși, încă la început abia. Deocamdată, dânsa nu făcea altceva, decât să tot clocotească în zeama-i proprie, muncindu-și mințile ca să se dumirească ce-i cu starea ei din ce în ce mai proastă, dar nu reuși mare lucru - ea încă mai păstra în ea foarte multe elemente extrem de contradictorii! Așa se întâmplă mereu la oamenii precum Adriana: li se luminează ochii greu, căci sufletele nehotărâte și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rămas în amintire ca un oraș inaccesibil. Și nu din pricina "misterelor" lui, din pricina întinderii. Nicăieri n-am încercat o impresie atât de acută de oraș aberant, monstruos, fără limite perceptibile și, de aceea, cu neputință de cuprins mental. După ce te dumirești cât ar trebui să mergi (cu mașina!) ca să-l străbați, nu mai vrei să-l cunoști deloc. Clădirile joase, cam cum sunt vilele din Cotroceni, numai că mai aerate, cu spații verzi între ele, ar trebui, în mod normal, să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
condiționat e ajutată de un ventilator uriaș, ca să combată zăduful. În timp ce Băcanu se spală pe mâini la baie, am ocazia să-mi demonstrez ignoranța tehnică. Încerc să opresc ventilatorul, ca să nu fie curent, și trec câteva secunde bune până ce mă dumiresc că "obiectul" are patru viteze; în consecință, trebuie să trag de patru ori de firul ce atârnă din tavan pentru ca elicea să nu se mai învîrtă. Răpuși de căldură, ne repezim să ne răcorim în piscina din apropierea barăcilor. Înot mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
film. Aici, o doamnă din fața mea se tot codea să-i spună ceva, cu voce joasă, vânzătorului, uitîndu-se mereu în spate, pentru a se asigura că nu era nici o ureche indiscretă. Fără să vreau, am auzit cuvântul "sex". M-am dumirit că onorabila doamnă dorea să obțină un film pornografic (astfel de filme nu erau puse "la vedere") și m-am îndepărtat ca să n-o incomodez. Greșesc, oare, spunând că sexul îi preocupă pe americani chiar mai mult decât moartea? Aici
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
seama, zise, că l-ai învins pe Discipol? Ea-i mângâie brațul cu degete agile și tremurătoare. - Vino! zise Gosseyn. Se îndreptă spre sala de pilotaj. Când intră, Yanar se apleca atent, deasupra receptorului radiometric. Dintr-o ochitură, Gosseyn se dumiri ce făcea: aștepta noi instrucțiuni. Fără să scoată o vorbă, se apropie și, peste umărul lui Yanar. Întrerupse contactul. Celălalt tresări, apoi se încordă și se întoarse, cu o figură rea. Gosseyn spuse: - Fă-ți bagajele, dacă ai. La prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
am apărut lor cum ne-au apărut ele nouă, adică ele ne-au văzut apărând în sala clădirii principale, iar noi le-am văzut apărând aici. De ce? a întrebat Portocala, care nu înțelesese prea bine, și de fapt, abia ne dumiream cu toții. Cred că s-a suprapus spațiul, și-a dat cu părerea Hamsterul Ciufulit. E o buclă în grota asta, care face posibilă proiecția de imagini, distorsionarea spațiului... nici poienița nu mai era acolo unde fusese. Da, dar atunci ar
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
provoacă dinadins pe Spunk să-l omoare, ca să o salveze pe Butch și Caduta să nu afle adevărul. E frumos, pentru că Spunk vrea să o salveze pe Butch și să o protejeze pe Caduta. A durat ceva până m-am dumirit, dar după aia am izbit cu pumnul în palma deschisă și am spus: — Martin. Ești un geniu. Puștiule, de-aia te-am și angajat. În fine, ai început să-ți meriți mălaiu’. — Trebuie să mai mânăresc eu în vreun fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai instruiți într-ale slovelor, nu au sesizat diferența. Cred că din cauza intervenției mele surprinzătoare nu au observat, așa că am reluat, accentuând și mai mult asupra virgulei cu pricina. Apoi, ei m-au pus să repet, fiindcă vroiau să se dumirească mai bine. Și s-au lămurit: îi înșelasem. Asta a fost concluzia tuturor. O pace „precum Lumea/,/ veșnică...” era contrară idealului lor de buni cetățeni și luptători totodată. Aveau nevoie de confruntări pentru a-și menține nealterate virtuțile, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]