700 matches
-
este una din cele mai temeinice. Să nu o ocolim! Să nu-mi spui că m-ai uitat, vere! Surprins, mă opresc și privesc cu luare aminte la omul din fața mea, care poartă pe chip un zâmbet larg. Când mă dumiresc cine-i, exclam cu bucurie: Uita-te-ar relele! Cum să te uit? Chiar așa: cum să mă uiți, când am colindat împreună toate ulițele Iașilor, vreme de un an și mai bine? Ai dreptate, dragule. De atunci pot să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
bine spus, cu ce s-o începi... Dar... dacă mi-i da oarecare răgaz să găsesc o cale, ar fi cea mai potrivită treabă. De la mine ești liber ca pasărea cerului. Atunci, pe curând, vere! Pe... curând! Până să mă dumiresc eu bine ce a vrut să spună când a cerut un răgaz de gândire, omul meu dădea deja cotul uliții Muzelor... (N. B lcescu) * Drept să spun, după o vreme am cam uitat de întâlnirea cu ieșeanul și de promisiunea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vin de soi... Asta-i altă treabă. Eu spuneam că nu știu de unde să încep povestea cu vița de vie și apoi cu viile din jurul Iașilor, care se înțelege, sunt mama vinurilor. Până acolo mai este oleacă de treabă, vere. Dumirește-mă și pe mine ce ar însemna „până acolo”? Adică până să vorbim despre vinuri trebuie să pășim cu grijă prin... istorie și apoi prin... podgorii. Și? -Trebuie să aflăm mai întâi când și cum a început omul să cultive
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
zări. Și cum să nu-i vină poetului a spune „Sara pe deal buciumul sună cu jale”? Că a scris-o stând în cerdacul Bojdeucii, e foarte posibil, dar inspirația profundă și trainică de aici i-a venit. Acum sunt dumirit cum devine treaba cu „oful” tău și drept să-ți spun cred că ai dreptate. Ieșeanul mă privește în tăcere, apoi își fixează ochii pe creasta dealului din fața noastră, făcându-mă atent: -Uite colo se profilează culmea Repedii. La stânga se
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
un hârb de strachină, că de vin nu se poate spune că duceau lipsă. Beciul adânc din fundul curții adăpostea butoaie pântecoase pline cu vin de soi. Și tot nu am priceput cum vine treaba cu pusul bețelor în roate. Dumirește-mă. Ei, n-o lua și tu chiar așa. Am șuguit și eu, vere. Dacă-i numai o șagă, atunci ia-o după mine, pe urmele unei conducte pentru apă, făcută din olane - când, nu se știe - care pleca din
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de “Mierlă Calodiiasă... a lui Calodi ce-au fostu zlătar”, care a “Vîndut,... o falce de vie din Valea Vlădicenilor...și cu pomăt... dumisale lui Savin ce-au fost spătar mare”. Am o mică nelămurire, vere. Rogu-te să mă dumirești. Întâi despre ce este vorba și mai pe urmă dacă pot? Ia să încerci și ai să vezi că poți. Să auzim pricina, dragule. La 3 octombrie 1700 (7209), Matei Sturza, unul din ctitorii mănăstirii Bărboi, dăruiește acesteia “cîte pogoane
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mai la deal de han. Era darnic. A dăruit cărămida din care s-a zidit biserica din Vișan. Apoi, de Paște și de Crăciun, obișnuia să bucure școlarii din Bucium cu îmbrăcăminte, încălțăminte și cu dulciuri... Cred că m-am dumirit unde mi-ai dat întâlnire mâine dimineață... Sigur că da, vere. Așa că mâine, când soarele, cu fața lui “dodoloață”, clătită de roua dimineții, se va iți deasupra Repedii, ne vedem la “Hanul Doi Castani”. Hopaaa! Ce mai e și asta
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
încăpătoare numai bună pentru planurile lui. În scurtă vreme a deschis o crâșmă, căreia i-a zis: “La Doi Castani”. Și i-a mers bine... Cei doi castani și casa se află încă și astăzi la locul lor... M-ai dumirit, dragă ieșene, și mâine dimineță te voi aștepta “La Doi Castani” negreșit. Numai să nu zăbovim prea multă vreme pe acolo, că nu de alta, dar ni se usucă beregata ca la găini când au cobe. Așa vom face, dar
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
toți își aminteau de numele ăsta. Era "pe-aici, pe undeva", dar pe unde? Abia când, la capătul multor drumuri, mi-a trecut prin cap să pomenesc de proprietăreasa casei unde mă născusem, faimoasa Ma'am Catana, bătrânii s-au dumirit, și o mamaie m-a dus, aproape de mână, în locul unde trăise, despotic, proprietăreasa și brusc m-am văzut în fața unei case care exista de mult în mintea mea, aureolată de suferință și nebunie. Casa în formă de "U", cu leandru
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
foc și mâncau. Când îl văzu, căpetenia lor întîi crezu că nu-l vede. Apoi făcu ochii mari. - N-ai murit? îl întrebă cu glas tremurat. Auta ridică din umeri. Căpetenia îl privi cu luare aminte, apoi păru că se dumirește: - Ori n-au fost nici un fel de zei și țăranilor li s-a năzărit cine știe ce?... Bine că te-ai odihnit măcar. Puteai să și fugi: aici nu te mai căuta nimeni. Ai fost un nătărău! Auta zîmbi: - Crezi că e
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
burtică ea fusese iubită, mângâiată, sănătos hrănită, fără emoții puternice și mai ales nu văzuse scene dure. După ce i-a născut pe toți stătea deasupra lor și-i privea, îi studia în așa fel parcă ar fi vrut să se dumirească. Apoi, s-a așezat în așa fel încât ei să se poată hrăni. În prima noapte i-a luat și i-a ascuns după fotoliu, între fotoliu și perete, ca să nu mai fie expuși privirilor, să și-i poată proteja
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
culinare. Câți chefs români sunt astăzi cunoscuți? Câți există? Pe vremuri, Păstorel îndrăznea să l laude pe singurul pe care-l dibuise, maestrul Andrei Cernea, căruia i-a închinat patru versuri memorabile: „Atunci când va păși-n local, / Clientul să se dumirească: Măcar că e Continental, / Bucătăria-i românească.“ Astăzi nu mai avem pe cine să lăudăm... Ne lipsește și interesul pentru templele adevăratei bucătării, restaurantele. Adică ne mulțumim cu prea puțin. Singurele în care nu întâlnim banalitatea deplină (asociată serviciului mizerabil și
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în relief... Era râsul!.. Un salt arcuit... și, prădătorul își începu vânătoarea nocturnă. Fără nici cel mai mic zgomot, se prelingea peste pământ... ca liniștea codrului. Uneori adulmecă scurt, ascultă un fâșâit venit din depărtări, și, răbdător așteaptă până se dumirește. Freamătul de noapte al pădurii nu începuse încă, în afară de chemarea unei bufnițe din vârful unui fag. Anton îi aruncă o privire și îi zâmbi sprâncenatei cu ochi roșietici. Râsul alunecă ușor pe marginea povârnișului adulmecând vânat; ajunge într-un luminiș
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se mai văd, nimic nu ne poate opri din această stare euforică dată de invazia de alb; deodată, scap Într-un gol (interval) și nu mă mai văd, nimeni nu-și dă seama pentru un timp, după aceea, s-au dumirit c-am fost Îngropat În colțul de la stradă unde zăpada, era mai afânată; mă dezgroapă ceilalți copii, suntem În pauza mare; cine a observat dispariția mea a fost Olga; după o oră de căutări, ea era cea care mă scutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nici un detaliu în stare să-ți ațină privirea. Și m-a cuprins un sentiment amestecat de curiozitate și teamă, așa cum stam acolo de câteva minute bune la fereastra viitoarei mele odăi, privind întinderea din fața mea și nu puteam să mă dumiresc dacă îmi doream cu adevărat să mă aflu aici, în satul S., unde a trebuit să se mute familia mea, în această zi de februarie, la începutul anilor ’50. Boala de ochi a tatei, de care suferea încă de tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care le Înșiră În Almanahu Bristol. Am dat dă veste la Lucrările Sanitare, unde mă aflu În treabă dimineața, cum că mă lovise boleșnița. La prima, am căzut pe spate, aflând că petrecăreala iera duminică și nu vineri, da buchernița dumirea că pentru o Încercare așa babană ziua Domnului venea mai bine la socoteală. Trebea să mă Înființez la quinta nainte dă mezu nopții. Vinerea și sâmbăta le-am trecut bine mersi, da duminică am căzut cu noaptea-n cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
îngerului vine odată cu ridicarea măștii de pe propriați nimicnicie: mizerie străvezie. Nimic nu te poate polei decît vibrația aripilor lui de fluture. Și nedezmeticit încă, te părăsește lăsîndu-te horcăind gol. Pelerin al cîmpurilor de gunoaie. Așa că, ieși din năuceală, poate te dumirești că singura strălucire care ți-a fost hărăzită rămîne recăutarea sa. Dar am certitudinea că mă va refuza. Și unde să caut? Vreau să mă sinucid. E atîta siguranță calmă în izbucnirea acesta, un calm paradoxal față de jalea din interior
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
uneori la computer. Știți? Cartea este asemenea unui prieten bun. Are răbdare cu tine pentru că dacă ți se pare că ceva nu ai înțeles prea bine, te așteaptă în tăcere să te întorci, să iei totul de la capăt până te dumirești. Când am cartea în mână, o pipăi și o simt, o văd și o înțeleg, o mângâi și o învelesc să nu o murdăresc. Computerul mă obligă să stau doar pe scaun, cu lumina aceea obositoare și îmi înțepenește coloana
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
să spun: că se dădea sincer și vulnerabil și picat în adorație, pentru ca femeile să creadă că e cel mai drăguț bărbat pe care l-au întâlnit vreodată, dar în realitate el era cu totul altfel. Și până să se dumirească, femeile se trezeau în patul lui Adam, cu chiloții aruncați într-unul din cele patru colțuri ale camerei. Apoi Adam se dădea jos și le anunța: — Am mințit când ți-am spus că dimineața o să continui să te respect. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
apoi îi zice că, în timp ce unii stau și muncesc, alții se plimbă, ce le pasă, nimic nu mai e după merit în lumea asta! Ca de obicei, întorsese capul spre el, să-l și vadă vorbind, și, până să se dumirească, sfârâitul brusc o anunță că din nou dăduse cafeaua în foc, nu mai știa unde să privească, la aragazul ce trebuia închis ori la tânărul care râdea în hohote, frecându-și palmele. Știa că o să se întâmple astfel, îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și cheamă credincioșii la război sfânt împotriva Statelor Unite. Se cutremură. Îți spun eu, consecințele acestei situații arată foarte rău din locul unde stau eu. — Vrei să spui că imediat ce va începe lupta, Israelul se va implica și, până să ne dumirim, situația din Orientul Mijlociu se va înrăutăți și mai mult. Și pe urmă dacă ONU cedează la presiuni, se va repeta Războiul Rece și ne vom confrunta cu posibilitatea unui război nuclear zonal? Privirea lui Patrick exprima compasiune față de naivitatea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că ți-am vorbit despre asta ultima dată când ne-am întâlnit... suspendarea? Am confirmat, nesigur pe mine. Ca să fiu sincer, pierdusem firul. — Ei bine, am încălcat-o. Asta-i tristețea și numai eu sunt de vină. Începeam să mă dumiresc. — Vă referiți la sentința suspendată? — Exact. Din nou m-am pomenit doborât de necesitățile unui libidou nechibzuit. Din nou, puterea trupului asupra spiritului... — Deci nu dumneata ai pătruns în casa lui McGanny ieri-noapte? Se uită repede în sus, îmi șuieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Îmi dau seama că de data asta e grav pentru că Paula s-a apucat de făcut curat În bucătărie. Nu-mi doresc decât să mă prăbușesc pe canapea cu un pahar de vin În mână și să Încerc să mă dumiresc dacă personajele din EastEnders pe care le recunosc mai sunt Încă În viață. Nu m-am mai uitat la serial din iunie, răstimp În care Întregi dinastii s-ar fi putut prăbuși În Albert Square, iar Phil Mitchell ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
atâââât de răăăăuuu pentru tine. L-am adus pe acupuncturistul nostru special pentru tine, când am auzit. Să ne îmbrățișăm toate! Dintr-odată, toată lumea începu să o întrebe pe Julie de ce mă compătimesc atâta fetele Vandy, și până să mă dumiresc, toate invitatele s-au apucat să mă îmbrățișeze în grup. Julie mă conduse la o pernă izolată. —Ține-te departe de acupuncturistul gemenelor, mă sfătui ea. Dumnezeule, de ce trebuie să fie ele atât de drăguțe? Mi se face pielea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
atât de mult cu o persoană imposibilă. Am dat din cap. Nu puteam vorbi pentru că aburii de la chimicale erau foarte puternici. Știi de ce-ai acceptat să stai atâta timp cu un ticălos? Am clătinat din cap. Încă nu mă dumirisem de ce m-am lăsat atrasă de cineva care, după cum mi-am dat seama ulterior, s-a purtat groaznic cu mine. —Relație disfuncțională clasică. Te bat la cap până simți că nu ești bună de nimic fără ei. Nimeni nu pricepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]