5,695 matches
-
Isus și-L reduc la umanitate. Alții, dimpotrivă, Îl amputează de partea umană, neadmițând decât divinitatea. Fariseii sunt protoeretici reprezentativi pentru prima categorie, ei Îl reduc pe Isus la uman, iar când trebuie să acorde un verdict asupra lucrărilor Lui dumnezeiești, le pun pe seama lui Beelzebul. Prin urmare, Îl coboară până la diavol, negând lucrările Duhului. „E ca și cum șfariseiiț ar îndrăzni să spună, văzând ordinea lumii și providența care orânduiește șlumeaț, că însăși Creația este lucrarea lui Beelzebul, că soarele răsare ascultând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
n-a avut nici un rost și munca mea a fost zadarnică. Dacă existența apocrifelor nu are nici un rost, atunci munca tuturor celor care le editează de sute de ani, cu un efort imens, cu o știință exemplară și o răbdare dumnezeiască este muncă irosită de pomană. Dacă existența apocrifelor nu contează, atunci nu contează nici iconografia despre nașterea, copilăria, intrarea în Templu sau Adormirea Maicii Domnului; așa cum nu contează icoana Anastasis, la care se închină zilnic credincioșii ortodocși. Firește, aceste afirmații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sens marcat eshatologic. În ceea ce mă privește, susțin punctul de vedere al lui Christopher Rowland, și anume: factorul comun al tuturor scrierilor apocaliptice este „credința că voia lui Dumnezeu poate fi cunoscută prin intermediul revelației care scoate direct la lumină tainele dumnezeiești. Prin urmare, a vorbi despre apocaliptică înseamnă a ne concentra asupra comunicării directe a tainelor cerești în toată diversitatea lor”91. „Comunicarea directă a tainelor cerești”, iată esența genului apocaliptic! Faptul că printre tainele respective se numără și sfârșitul lumii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
le-au dezvăluit-o” (X, 7). Dar „veghetorii” îl imploră pe Enoh să intercedeze în favoarea lor. În van! Dumnezeu este hotărât să nu ierte o asemenea faptă. Intercesiunea constituie pentru autor cel mai plauzibil pretext de a ne descrie sălașul dumnezeiesc. * Prima călătorie vizionară a lui Enoh este rezumatul celei de-a doua, descrisă în capitolele XXI-XXXVI. Printre altele, Enoh contemplă: piatra unghiulară a pământului, cele patru duhuri care susțin pământul și tăria ca niște stâlpi gigantici, îngerii care pun în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Baruh, smulgându-l din istorie prin cuvintele: „Nu-ți mai face atâtea griji pentru salvarea (soterias) Ierusalimului, fiindcă ș...ț Dumnezeu atotputernicul m-a trimis înaintea ta ca să-ți vestesc cele de sus și să-ți arăt toate cele dumnezeiești!”. Așadar viziunea (apokalypsis) constituie un leac pentru boala istoriei: cel întristat din pricina unui dezastru pământesc este consolat prin revelarea tainelor cerești. Taine „de nespus” (în preambul se folosește cuvântul arreton); contemplația este singura cale de acces direct la ele („Vino
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o comunitate eseniană: 1. ospitalitatea (philoxenia), virtutea cardinală a patriarhului; 2. intimitatea cu îngerii; 3. sălașul drepților (datele din Testament... coincid cu datele transmise de către Flavius Josephus despre esenieni în Războiul iudeilor, II, 155); 4. contemplarea tronului și a carului dumnezeiesc (merkabah). În ceea ce privește data compunerii textului, mă mulțumesc să-l citez pe Mathias Delcor: Testamentul lui Abraham pare să polemizeze cu Testamentul lui Iov; într-adevăr, această din urmă scriere îl împodobește pe omul sfânt cu toate virtuțile, până acolo încât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
coboară îndată din cer și-l pune la punct: un biet muritor nu poate pătrunde în tipul specific de „judecată” al divinității. Ezdra îl judecă pe Iahve după măsura minții omenești; Iahve, în schimb, va judeca lumea după nemăsura iubirii dumnezeiești (4Ezdra 5,40). Totul este pregătit dinainte, iar una dintre funcțiile esențiale îndeplinite de vizionari (pe urmele profeților) constă în „deconspirarea” măcar a unor fragmente din acest plan divin. Vizionarul intră în posesia unor cunoștințe aparte, pe care le face
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-o. Tot îngerii au dat naștere cuplului primordial (doi oameni din care descind Cain și Abel), sursă de neînțelegeri și de certuri continue. Dincolo de îngerii certăreți se află Mama (Meter), numită și Principiul feminin (Theleia), purtând în sânul ei sămânța dumnezeiască. După moartea lui Abel, ea îl zămislește, prin dorința ei (enthymetheisa), pe Seth, „depunând în el sămânța și scânteia de sus”. Dar îngerii, cuprinși de invidie, strică această nouă creație, amestecându-se printre oameni. Mama decide să termine odată cu lumea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
împotriva elinilor; Cuvânt despre întruparea Cuvântului; Trei cuvinte împotriva arienilor (1987); Epistole; Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie (1988); Chiril al Alexandriei, Tâlcuirea psalmilor (1989, 1990, 1991); Maxim Mărturisitorul, Scrieri și epistole hristologice și duhovnicești (1990); Simeon Noul Teolog, Imnele iubirii dumnezeiești (1990); Chiril al Alexandriei, Închinarea și slujirea în duh și adevăr (1991); Chiril al Alexandriei, Glafire (1992); Paladie, Istoria lausiacă (Lavsaicon)(1993); Grigore din Nazianz, Cinci cuvântări teologice (1993); Chiril al Alexandriei, Dialoguri despre Sfânta Treime (1994); Dionisie Areopagitul, Opere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Stăniloae participase la o polemică teologică privind locul Fecioarei față de ierarhiile îngerești. În opinia sa, „Maica Domnului e socotită în viziunea ortodoxă cel mai înalt arhiereu după Cristos. ș...ț În Maica Domnului omenirea și lumea îngerească captează toată lumina dumnezeiască de care este capabilă creațiunea”199; 2. un studiu „despre ierarhie și sinodalitate”200, care actualizează învățăturile Areopagitului asupra sfințeniei credinței și a ierarhiei preoțești; 3. paginile din Teologia dogmatică ortodoxă consacrate cunoașterii apofatice, creației lumii și energiilor necreate 201
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
așezată la sfârșitul, și nu la începutul existenței. Suita schemei ontologice a lui Maxim este așadar următoarea: genesis - kinesis - stasis (creație - mișcare - odihnă paradisiacă). Îndumnezeirea e posibilă datorită acelor logoi ai ființelor create, care participă la Cristos-Logosul prin mijlocirea voinței dumnezeiești (și nu în mod ontologic, ca la Origen sau Evagrie). „Spre deosebire de concepția origenistă, potrivit căreia omul ar fi fost prima dată zeu, apoi, maturizându-se, ar fi decăzut din această stare primitivă, concepția maximiană este că omul este prima dată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
omului se înfăptuiește prin Logos, Cel care le unește pe toate, „Poarta care se deschide spre lumea cunoștinței tuturor acelora care au parcurs calea spre virtute”220. 3. Prima etapă în acest urcuș este curățirea de patimi; urmează cunoașterea logoi-lor dumnezeiești în lume (ce amintește de „întâia cunoaștere” a lui Evagrie); și, în sfârșit, contemplarea directă a Logos-ului. 4. Contemplarea directă a lui Dumnezeu se înfăptuiește în afara capacităților naturale ale omului susținute prin har; ea se împlinește exclusiv prin energia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în lume (ce amintește de „întâia cunoaștere” a lui Evagrie); și, în sfârșit, contemplarea directă a Logos-ului. 4. Contemplarea directă a lui Dumnezeu se înfăptuiește în afara capacităților naturale ale omului susținute prin har; ea se împlinește exclusiv prin energia dumnezeiască. Îndumnezeirea omului presupune așadar „moartea mistică a puterilor sale naturale”; simbolic, sufletul intră în „Duminica” vieții, care vine după „Sabbat-ul” odihnei în contemplația naturală și după cele „șase zile” de nevoință ascetică. Grigore Palamas sau geniul ortodoxiei Teologul care l-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și disputa cu Nichifor Gregoras. Capitolul cel mai interesant și mai personal este consacrat „controversei cu Varlaam”. Stăniloae pune aici în discuție cele trei puncte esențiale ale controversei, și anume: importanța științei profane pentru mântuirea omului, rugăciunea inimii, vederea luminii dumnezeiești și deosebirea dintre ființa lui Dumnezeu și energiile Sale. În deplin acord cu Palamas, Stăniloae susține inferioritatea științei profane, inclusiv a filozofiei, față de învățătura Duhului Sfânt. În opinia sa, există, pe de o parte, o știință intelectuală, al cărei motor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
principal este rațiunea omenească, și, pe de altă parte, o știință spirituală, transmisă omului prin har. Prima este naturală, iar a doua supranaturală. știința spirituală se dobândește prin asceză și rugăciunea inimii. Înainte de a discuta teoria lui Palamas despre lumina dumnezeiască pe care călugării pretind că o văd în timpul rugăciunii, Stăniloae se apleacă asupra metodelor isihaste transmise prin câteva texte anterioare: este vorba despre Pseudo-Hrisostom (data acestei mărturii rămâne incertă, putând merge până către secolul al XI-lea), Pseudo-Simeon Noul Teolog
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de seamă... Mama Maranda, uitându-se la fecior, Îl pierdea din ochi, iar tata Toader a devenit mândru ca În zilele lui cele bune... ― Gruia, dragul meu, trebuie să știi că trăiești și muncești - ce spun eu muncești? Faci muncă dumnezeiască - cea de a reda speranța În a mai trăi o zi și celui mai disperat pacient - lângă un om care duce În spate o experiență de viață și profesională ample... Puțini oameni se pot mândri cu ceea ce profesorul chirurg Nicu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mare, mai luminos, mai clar ca până atunci, cuvântul : "Clemență". Justin întoarce fața spre Dora. Dar nu, nu mai este chipul Omului cu Umbrelă cel de azi, așa cum l-a văzut ultima oară, ci a unui tânăr cu o față dumnezeiască scăldată de frumusețe, de bunătate și iubire. Cu o voce de mezosoprană, ca cea a Alindorei Bosch, îi spune : "Pentru tine m-am rugat la Cel Atotputernic și ți-a acordat clemență. Iar protectorul tău pe calea grea a reîntoarcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a morții. Nu știați că i se spune iarba dragostei? E folosit la toate farmecele de dragoste, la toate legăturile și filtrele amorului. Îl putem pune în scăldătoarea copiilor, ca să le aducă noroc la iubit, pentru că nimic nu este mai dumnezeiesc în lume decât să iubești și să fii iubit... Ninetistele, care închinaseră steagul până atunci, au făcut ochi. Sorbeau vorbele lui Grătărel... Iarba fiarelor este, ca și "elixirul vieții", greu de găsit. Se zice că doar vrăjitorii cei mari o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
experiența istoriei. Avea viață de parcă maleficul era însuși în ea. Avea puterea mărturiilor și viteza vitezelor. Camera lumii, împărțită, tăiată. Clipa eternității, minunea furtunilor, spaima curajului și prietena puterii. O luase în mână și toată scârba ieșise din el. Euforia dumnezeiască îi umplu nările forța sa și-o simți veșnică. O aruncă apoi cu cea mai mare respingere. Știa ceea ce avea nevoie. Ți-am adus pastilele. Mulțumesc. M-aș fi dus eu, dar cred în superstițiile cu întoarcerea înapoi. Era enervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
până pe la achindii. Magnolia era o fată din cale afară de frumoasă, cum alta în Cristinești nu era. Părul pe care-l purta tot timpul în cosițe era aidoma spicelor de grâu coapte. În loc de ochi avea două migdale învelite-n albastrul Dumnezeiesc, luați de pe cer, motiv din cauza căruia deruta era la înălțime pentru orice persoană care încearcă a-și liniști curiozitatea. Gâtul asemănător al unei lebede stăpânea albul rupt din Univers, pregătit pentru a-l înveli cu cele mai scumpe salbe de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sfânt pentru al meu spirit și suflet a rămas într un îndepărtat trecut minunat care m-a alăptat și m-a crescut, m-a învățat să fac primii pași, m-a învățat să zâmbesc la cerul puternic luminat cu albastrul Dumnezeiesc și înțesat de nenumăratele stele și împodobit cu minunatul șirag de mărgele din Carul mare și Carul mic, dăruite de Dumnezeu pentru a încălzi viața nord moldoveanului din Țara de sus. Mereu îmi spuneam că ochii minții trebuie să călăuzească
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
terminat totul într-un neant, ci în realitatea cea mai reală. Învierea lui Isus, care foarte repede va cunoaște numeroase legende, nu este o continuare a acestei vieți spațio-temporale sau reîntoarcerea la ea, ci mai curând intrarea în viața veșnică dumnezeiască, confirmată de mărturisitorii neînfricați în fața morții, ce depășesc orice imaginație umană. Modelul de viață în carne și oase Astfel, crucifixul devine semn de speranță. Din perspectiva intrării lui Isus în viața veșnică a lui Dumnezeu, discipolii săi încep să vadă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
atribui lui Dumnezeu toate nimicurile de care ne interesăm noi oamenii și pe care le speculăm în toate chipurile. Scripturistic vorbind, după călcarea poruncii divine de către Adam și Eva și după izgonirea lor din rai PĂMÂNTUL devine NECURAT în urma blestemului dumnezeiesc, iar cei dintâi oameni, siliți de foame și urmăriți de blestem se-ntorc potrivit sentinței date la această tină necurată, pe care, până astăzi, trebuie s-o frământe cu mâinile lor și s-o lucreze, ca să înlăture de pe ea "spinii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
simbolic, cum că timpul se preda Domnului ca totul ca, prin focul spiritului Lui sfinților să-l curețe de toată tina păcatului și să facă organ bine plăcut Sieși. De aceia focul în Sf. Scriptură este icoana și purtătoarea spiritului dumnezeiesc (I Corintieni Cap. III 10-16) și Însuși Dumnezeu se numește foc mistuitor (Deuter. Cap. IV 24; Exod Cap IV 8 Cap XX 5; Cap XXIV 17; Isa. XXDII 14; 42 V. 8; Evr. XII 29; II Tesal. 1-8) Dumnezeu se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
omenești, aceia ce era mai presus de rațiunea noastră, și care corespundea vremilor de atunci și culturii respective a credincioșilor săi. Sfântul Ioan Damaschin meditând asupra acestei aparente încălcări dogmatice zice "Iară, fiindcă multe la Dumnezeu trupește aflăm, zise întru dumnezeiasca Scriptură cu închipuire, se cuvine a ști, că oameni fiind noi și cu acest trup gros îmbrăcați, cu neputință este a înțelege sau a grăi lucrările Dumnezeirii cele dumnezeiești și înalte și nemateriale, de nu vom unelti (născoci) semne și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]