KorAP: Find »[drukola/base=dună & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...78 >

1,931 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

pornit la drum fără frică, căci, așa cum v-am spus, eram tânăr și în putere, iar sufletul meu nu se temea de nimic. Să fi fost pe la amurgul zilei a doua, când în cale mi-a apărut o întindere cu dune foarte înalte, la jumătate de zi de drum de mormântul Sfântului Omar Ibrahim, așa că m-am cățărat pe una din ele, încercând sa zăresc vreo așezare omenească unde să cer găzduire; dar cum n-am văzut nici una, am hotărât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
am rupt-o la fugă de parcă mă urmărea însuși Saitan, demonul izgonit cu pietre. Și uite-așa, picioarele mele nu se mai opriră până nu se lumină de ziuă, iar în spatele meu nu se mai vedea nici urmă de marile dune. Am ajunsla casa fratelui meu, și vrerea lui Alah a fost ca el să se simtă mult mai bine, așa încât să poată asculta povestea nopții mele de groază, și pe când i-o istoriseam la lumina caldă a focului, așa cum v-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
de-atâtea ori, încât și-ar fi putut vopsi în roșu nu numai veșmintele, ci și toate animalele, până la moarte. Și cum ultimul care murise era un tânăr din familia Atman, aceștia erau dornici de răzbunare. întâmplarea face că printre dunele unde ai înnoptat tu, nu departe de mormântul Sfântului Omar Ibrahim, se afla o jaima a familiei Zayed, dar toți bărbații muriseră și acolo nu mai locuiau decât o mamă cu fiul ei, în bună pace, căci până și în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
socotit un lucru josnic. Dar iată că într-o noapte apărură dușmanii lor și, după ce o legară de mâini pe biata mamă, care gemea și plângea, îi luară copilul, cu gândul de a-l îngropa de viu în una din dune. Strânse erau legăturile, dar se știe că nimic nu e mai puternic decât iubirea de mamă, și biata femeie izbuti să le rupă, dar când ieși afară, plecaseră toți și nu văzu decât un șir nesfârșit de dune înalte, așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
una din dune. Strânse erau legăturile, dar se știe că nimic nu e mai puternic decât iubirea de mamă, și biata femeie izbuti să le rupă, dar când ieși afară, plecaseră toți și nu văzu decât un șir nesfârșit de dune înalte, așa că alergă de la una la alta, scormonind ici și colo, plângând și strigând, știind că fiul ei putea să se sufoce dintr-o clipă în alta și că ea era singura care-l putea salva. Și așa se făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
milostivirea Lui, Alah îi dăruise binecuvântarea nebuniei, ca astfel, nemaiînțelegând câtă răutate zace în oameni, să sufere mai puțin. Și nu s-a mai știut niciodată nimic de acea nefericită femeie, și se zice că noaptea sufletul ei rătăcește printre dune, nu departe de mormântul Sfântului Omar Ibrahim, și-și continuă căutările și plânsetele, și așa trebuie să fie, de vreme ce tu, care ai dormit acolo fără să știi, te-ai întâlnit cu ea. Lăudat fie Alah cel Milostiv, care ți-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
imperiu“ alcătuit din patru corturi din păr de cămilă, jumătate de duzină de sheribe din împletitură de trestie, un puț, nouă palmieri și o mână de capre și cămile. Apoi, tot ca în fiecare noapte, se urcă încet pe vârful dunei înalte și dure ce-i apăra așezarea de vânturile de est și, la lumina lunii, privi ceea ce rămăsese din acel imperiu: o nesfârșită întindere de deșert, zile și nopți de mers printre nisipuri, stânci, munți și piatră peste care el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Și se afla acolo, și familia lui cu el, și aducea mulțumiri lui Alah de o mie și una de ori, căci în toți acei ani - atât de mulți încât le pierduse socoteala - în nici o noapte, acolo sus, în vârful dunei, singur, nu se căise de hotărârea luată. Lumea trăise între timp evenimente ciudate despre care îi ajungeau zvonuri foarte confuze aduse de rarii călători, și se bucura că nu le văzuse de aproape, căci veștile de demult vorbeau de moarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
vorbea cu voce tare de parcă animalul l-ar fi înțeles, și îi spunea R’Orab, Corbul, în bătaie de joc pentru părul lui foarte alb, ce se confunda deseori cu nisipul, făcându-l invizibil când în spatele lui se afla vreo dună înaltă. Nu exista mehari mai iute și mai rezistent de partea aceasta a Tamanrasset-ului, și un bogat negustor, proprietarul unei caravane de peste trei sute de animale, se oferise să i-l schimbe pe cinci de-ai lui, la alegerea sa, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
capabil să înăbușe sub mantia lui orașe, fortărețe, oaze, oameni și cămile, și cu siguranță sosise violent și pe neașteptate, purtat în brațe de aliatul său, vântul, și se năpustise asupra călătorilor, învăluindu-i și transformându-i într-o altă dună între milioanele de dune din erg. Câți au murit după aceea urmărind visul miticei caravane pierdute, nimeni nu putea spune, și bătrânii nu încetau să-i roage pe tineri să renunțe la această smintită încercare: — Ceea ce deșertul vrea pentru el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
mantia lui orașe, fortărețe, oaze, oameni și cămile, și cu siguranță sosise violent și pe neașteptate, purtat în brațe de aliatul său, vântul, și se năpustise asupra călătorilor, învăluindu-i și transformându-i într-o altă dună între milioanele de dune din erg. Câți au murit după aceea urmărind visul miticei caravane pierdute, nimeni nu putea spune, și bătrânii nu încetau să-i roage pe tineri să renunțe la această smintită încercare: — Ceea ce deșertul vrea pentru el aparține deșertului, spuneau. Ferească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
apă, fără călăuze și fără să aparțină vreunei rase din deșert, părea un miracol al Cerului că reușiseră să supraviețuiască apăsătorului și pătrunzătorului siroco din ultimele zile. Din câte putuse înțelege, rătăciseră fără țintă mai mult de o săptămână printre dune și terenuri pietroase și nu știură să spună de unde vin, cine sunt, nici încotro se îndreaptă. Era ca și cum ar fi picat dintr-o dată pe una din acele stele căzătoare, și Gacel îi vizita în fiecare dimineață și după-amiază, intrigat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
se află și încotro se îndreaptă, de parcă o veche, foarte veche glandă, atrofiată la restul ființelor umane, s-ar fi menținut activă și eficace doar la acest popor. Nord, sud, est, vest; puțuri, oaze, drumuri, munți, „pământuri pustii“, râuri de dune, întinderi stâncoase... Tot universul imensităților sahariene părea că se reflectă ca un ecou în adâncul creierului lui Gacel, fără ca el s-o știe, fără să fie pe deplin conștient de asta. Soarele îl surprinse călare pe mehari și se înălță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
prima oară spatele apei și ploii, vieții și speranței, lucrurilor care, cu doar o săptămână în urmă, cu două zile în urmă doar, le-ar fi umplut de bucurie inima lui și alor săi. Când se lăsă noaptea, căută o dună mică și săpă o groapă, dând la o parte nisipul umed, pentru a se ghemui să doarmă aproape acoperit de nisipul uscat, căci știa că, după ploaie, zorii vor aduce frigul în pustiu, iar vântul va transforma în chiciură stropii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
imediat să pască, nepăsându-i de nimic altceva decât de hrana sa, mai proaspătă și mai gustoasă acum datorită ploii căzute, și înaintă în tăcere, aproape târându-se, de la o stâncă la trunchiul răsucit al unui arbust, de la o mică dună la un tufiș de scaieți, până ajunse, în sfârșit, în locul perfect, o movilă de piatră de unde domina, la mai puțin de trei sute de metri distanță, silueta zveltă a marelui mascul al turmei. „Când omori un mascul, imediat vine altul mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
distanță, apucă hamurile și porni din nou la drum spre vest. Postul militar din Adoras ocupa o oază în formă de triunghi - ceva mai mult de o sută de palmieri și patru puțuri - chiar în inima unui întins fluviu de dune, încât putea fi considerat un autentic miracol al supraviețuirii, amenințat în permanență de nisipul care îl înconjura și îl apăra de vânt, dar îl transforma, tocmai din această cauză, într-un soi de cuptor ce la orele amiezii ajungea adesea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
supraviețuind la cinci încercări de asasinat și două încăierări cu cuțitele. Malik era „moartea naturală“ cea mai normală în Adoras, și doi dintre sinucigași își zburaseră creierii ca să trebuiască să-l mai suporte. Acum, așezat pe culmea celei mai înalte dune ce domina oaza spre est, o veche ghourd de peste o sută de metri înălțime, aurită de vremuri și împietrită în inima ei, încât nisipul aproape că se transformase în piatră, sergentul Malik observa fără interes cum oamenii săi înlăturau cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
spre est, o veche ghourd de peste o sută de metri înălțime, aurită de vremuri și împietrită în inima ei, încât nisipul aproape că se transformase în piatră, sergentul Malik observa fără interes cum oamenii săi înlăturau cu lopata nisipul recentelor dune ce amenințau să înghită cel mai îndepărtat dintre puțuri, până ce binoclul său dădu peste solitarul drumeț ce-și făcuse apariția călare pe un mehari alb și care înainta fără grabă, croindu-și drum în direcția postului. Se întrebă ce face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
se profila pe cerul înserării cu straiele în vânt, și se pierdu în cele din urmă printre palmieri, oprindu-se la puțul de la miazănoapte, la o sută de metri de primele barăci. Se lăsă să alunece fără grabă pe povârnișul dunei, străbătu tabăra și ajunse lângă targuí-ul ce-și adăpa cămila, în stare să bea o sută de litri dintr-o sorbitură. — Aselam, aleikum! — Metulem, metulem, răspunse Gacel. — Ai un animal bun. Și foarte însetat. — Venim de departe. — De unde? — Din nord

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
care în realitate îl urau, dorind să scape de el cu orice preț, ei, tuaregii, nu erau decât o parte din peisaj, și erau tot atât de incapabili să-i deosebească pe unul de altul, pe cât de incapabili erau să deosebească două dune cu creasta de piatră, chiar de s-ar fi aflat la jumătate de zi de drum una de alta. Nu aveau noțiunea timpului, nici a spațiului, nici a mirosurilor și culorilor deșertului, după cum nu aveau noțiunea deosebirii dintre un războinic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Umplu un sac; de asemenea umplu cu apă toate gerbele pe care le luase cu el și înșeuă mehari-ul, care protestă zgomotos, dornic să mai stea la umbră, aproape de puț. Soldații începuseră să-și facă apariția, urinând la poalele dunelor sau spălându-se pe față în adăpătoarea celui mai mare dintre puțuri, iar sergentul Malik-el-Haideri își părăsi și el adăpostul și se apropie cu pas iute și sigur. — Pleci? întrebă, deși întrebarea era evident inutilă. Credeam c-o să stai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
I-aș da o parte căpitanului, cu alta mi-aș cumpăra transferul, și tot mi-ar mai rămâne pentru restul zilelor. Ia-mă cu tine! — Nu. Sergentul major Malik nu insistă, dar își trecu încet privirea peste palmieri, barăci și dunele de nisip ce îngrădeau totul de jur împrejur, transformând postul militar într-o închisoare unde gratiile fuseseră înlocuite de dunele înalte care amenințau să-i îngroape o dată pentru totdeauna. — încă unsprezece ani aici! murmură apoi ca pentru sine. Dacă reușesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
zilelor. Ia-mă cu tine! — Nu. Sergentul major Malik nu insistă, dar își trecu încet privirea peste palmieri, barăci și dunele de nisip ce îngrădeau totul de jur împrejur, transformând postul militar într-o închisoare unde gratiile fuseseră înlocuite de dunele înalte care amenințau să-i îngroape o dată pentru totdeauna. — încă unsprezece ani aici! murmură apoi ca pentru sine. Dacă reușesc să supraviețuiesc, o să fiu un moșneag, și mi-au refuzat și dreptul la pensie și de-a trece în rezervă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Gacel schiță un zâmbet pe sub văl, fără ca celălalt să-l poată observa, obligă cămila să se scoale în picioare și se îndepărtă încet, ducând-o de frâu. Sergentul Malik-el-Haideri îl urmări cu privirea până dispăru în labirintul văilor formate de dune, la sud de drumul pentru vehicule, și apoi se întoarse, meditativ, spre cea mai mare dintre barăci. Căpitanul Kaleb-el-Fasi dormea întotdeauna până când soarele începea să încingă acoperișul căsuței sale, ceea ce se petrecea pe la ceasurile nouă ale dimineții, deși ordonase să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
trebui să găsim un motiv plauzibil pentru o călătorie atât de lungă - zâmbi. Pentru cazul în care nu te întorci. Malik surâse, satisfăcut de triumful său, deși știuse din prima clipă că o să învingă. De când targuí-ul dispăruse în zare, printre dune, nu făcuse decât să coacă în minte felul cum să-și expună planul și, pe măsură ce despica firul în patru, era tot mai sigur că o să obțină aprobarea. Porniră împreună spre baraca unde se aflau birourile și, cu un zâmbet abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]