797 matches
-
sugerează: "literatura are două înțelesuri sau nu este literatură". De aceea, textul în ramă implică și o poetică, o declarație de principu în ceea ce privește ideile asupra literaturii care au fost încorporate în evenimentele acestui text. Așa cum pentru martorul-actor interpretarea corectă a duplicității de sens a textului în ramă a fost o problemă de viață și de moarte, tot așa dubla interpretare a relației dintre textul primar și cel în ramă este o problemă de viață și de moarte, a-fi-sau-a-nu-fi, pentru literatură. Așa cum
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
iar în acest caz se identifică agentul cu una dintre cele două poziții? Substantivul nu răspunde la această întrebare și nici eu nu aș vrea să dau un răspuns general. Ceea ce importă este faptul că ne punem această întrebare. Înțelegerea duplicității narative pare mai productivă decît alegerea opacă a unui posibil răspuns ceea ce face de fapt Niditch, prin adoptarea grăbită a unei descrieri pe care ea o consideră mai potrivită cînd e să analizăm cultura antică. Relativitatea este, de fapt, condescendentă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ale noastre, pentru a mai amâna clipa. Mi-am amintit de estetul Neagu, furișându-se printre cenzori și demagogi, de Crist, regizorul, pe care îl aștepta exilul, de Balaurul închinând ode stăpânilor pe care îi ura... generație trăindu-și eșecul, duplicitatea și amânările într-un prezent infirm, mocirlos. Am tras cartea despre Piero di Cosimo, am tras paginile peste mine, ca un scut. Fiul, fiul... clovnul micului prezent, doar atât ? Spune, fată nebună, doar atât, doar atât ? Să ne amintim iarăși
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
evident că, după Papa Francisc, cel corupt nu găsește iertare deoarece nu mai simte exigența de a o căuta. Este trecerea decisivă: omul corupt se înșurubează în sine însuși (imanența și autosuficiența sa, lumea amăgirii și a complicității sale, a duplicității sale) într-un asemenea mod că el însuși devine primul obstacol în calea iertării. Corupția este o boală de care omul trebuie să se vindece: boala trebuie recunoscută ca atare pentru a putea căuta un medic și o vindecare. Poarta
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
acest fapt. Se pare că educația religioasă din spațiul românesc, pe de o parte, și modelul științific promovat azi, pe de alta, inhibă subiecții în a da răspunsuri sincere, sută la sută în acord cu credințele și convingerile lor. Această duplicitate între o mentalitate de tip modern, bazată pe explicații științifice, raționale și o mentalitate tradițională care acceptă și alte modalități de explicare a realității afectează, fără îndoială, obiectivitatea oricărui demers de acest tip. În fapt, există unii autori extrem de critici
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
este minciuna instituționalizată, a fost efectuat asupra populației Azande din sudul Sudanului, de către Evans-Pritchard, la sfîrșitul anului 1920. În vremea aceea, spune el, prinții acestei comunități susțineau că oamenii de rînd "sînt vicleni și mincinoși și practică orice formă de duplicitate sau înșelătorie". Oamenii de rînd Zande au acceptat adevărul acestei caracterizări, iar valabilitatea sa este demonstrată în descrierea pe care Evans-Pritchard (1956:179) a făcut-o culturii și vieții lor sociale. Totuși, majoritatea societăților neagă asemenea afirmații făcute la adresa lor
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
într-un fel sau altul, toți comentatorii ulteriori s-au raportat; e vorba, în termeni sintetici, de: 1) paradoxul gazetăriei; deși poetul a fost ținut în umbră de gazetar, notorietatea i s-a datorat în primă instanță activității ziaristice; 2) duplicitatea comparației cu Eminescu s-a tradus în sintagme de frecventă circulație în sfera criticii literare, care le-a preluat și inserat cu generozitate: "un nou Eminescu" (F. Aderca) "miracol" (Crohmăniceanu), "fenomen" (Călinescu, Bojin), "etalon de aur" (Nichita Stănescu), "marele Alpha
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ironia, vom încerca să adâncim, în direcția pe care o cercetăm, cele afirmate la începutul demersului nostru. Simulare per contrarium, ironia relevă flexibilitatea spiritului care refuză să rămână captiv în tranzitivitatea limbajului. Jankélévitch pune funcția ironiei în relație manifestă cu duplicitatea conștiinței, relevând "disjuncția continuu agravată dintre spirit și semnele spiritului" și, în final, dihotomia adevăr-opinie. Dacă parodia se întemeiază pe un contrast prelungit, pe care textul parodiant îl exhibă într-o manieră amuzantă, ironia se construiește pe un contrast simultan
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu Felul în care vorbește Ahile Încercarea de a adânci caracterul lui Ahile nu poate ocoli analiza felului în care vorbește el și a specificității discursului său. Ahile nu și ascunde niciodată gândul după vorbe și chiar declară că detestă duplicitatea, pe cel care una gândește și alta spune, tot pe atât cât îi este urât de porțile Ținutului morții. Lucrul acesta i-l spune lui Odiseu, și nu întâmplător. 107 S-ar putea crede că întregul fel de a vorbi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cu Felul în care vorbește Ahile Încercarea de a adânci caracterul lui Ahile nu poate ocoli analiza felului în care vorbește el și a specificității discursului său. Ahile nu și ascunde niciodată gândul după vorbe și chiar declară că detestă duplicitatea, pe cel care una gândește și alta spune, tot pe atât cât îi este urât de porțile Ținutului morții. Lucrul acesta i-l spune lui Odiseu, și nu întâmplător. S-ar putea crede că întregul fel de a vorbi al
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
unei alte tragedii, în care se intra în interese complet noi, iar el pusese laolaltă într-o singură piesă două acțiuni diferite, din care una servește ca materie Fenicienelor lui Euripide, iar cealaltă Antigonei lui Sofocle. Am înțeles că această duplicitate de acțiuni putuse dăuna piesei sale, care de altfel era plină de multe părți frumoase". De aceea, când compune Tebaida, a cărei materie o împrumută din Fenicienele, Racine își centrează drama exclusiv pe conflictul dintre Eteocle și Polinice. Unitatea de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
deranjează. El declară, în Examen la Mincinosul: "Le-am (aparteurile) făcut cât am putut de scurte și rareori mi le-am permis, fără să las doi actori împreună, vorbind încet, în timp ce alții spun ceea ce aceia nu trebuie să asculte. Această duplicitate specială de acțiune nu rupe câtuși de puțin unitatea acțiunii principale, dar deranjează puțin atenția auditoriului, care nu știe spre care să și-o îndrepte și care se vede obligat să împartă în două ceea ce obișnuia să acorde uneia singure
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca Molière să fi tratat toate subiectele ca Le Tartuffe; este capodopera sa, capodoperă unică, și în care este deasupra lui însuși. Și cum să simți ură față de ceea ce a făcut să apară zâmbetul pe buze? Dacă avariția, înșelătoria, insolența, duplicitatea, trădarea, sunt vicii detestabile, Vicleniile lui Scapin (Les Fourberies de Scapin), Georges Dandin, Școala femeilor, Moștenitorul universal (Le Légataire universel) etc. sunt piese periculoase; căci dacă moravurile nu sunt formate, sunt corupte." (Noul Eseu despre arta dramatică, cap. 5 "Desfășurare
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
devenit conștient de valoarea artistică a harului pe care, se spune că l-a moștenit, a prețuit, la rândul său, opera marelui comediograf. Chiar și din punct de vedere comportamental și caracterial, grefierul scriitor amintește de histrionicul Caragiale prin dualitatea, duplicitatea și, mai ales, prin neobișnuita predispoziție ludică, manifestată în contextul familiei sau între prietenii pe care îi amuza și îi deconcerta în mod sistematic. În plus, ca și marele dramaturg, Urmuz scruta realitatea umană cu aceeași desfătare și surprindere în fața
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
le dea drept o atitudine. Referindu-se la poziția față de Antonescu, prostul insinuase că liderii ei capitalizează replici de salon, crezându-le memorabile și cu vremea istorice, cu care să se poată prezenta mâine înaintea electorilor exasperați de pasivitatea lor. Duplicitatea, spunea Gârloanță, a salvat întotdeauna acest popor.24 Curajul și franchețea artistului în "redingotă albă", dispus la sacrificii în numele ideii de demnitate umană, pare excepția care confirmă această conduită colectivă. În prezentarea calomnioasă pe care Jenică Brustureanu o face defunctului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dominat, de altfel, ca nimeni altul tehnica echivocului, care, În viziunea sa, presupune că secretul nu trebuie descoperit instantaneu, ci revelat treptat și ascendent, prin cuvinte sau fapte-cheie succesive, care ajută În subsidiar la suprimarea pas cu pas a efectelor duplicității. Subliniem totuși că, deși există indicii care pregătesc finalul, În ficțiunile polițiste borbioyești tensiunea se menține constantă până la producerea deznodământului, prin revelarea soluției de către detectivul Parodi. În granițele jocului logic unde se desfășoară intriga, el corectează sau modifică frecvent parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de excepție", "un alt Sebastian", "scriitor mare", "cel mai mare român dintre evrei" , iar incredulii acuză, în scrierea sa diaristică, un exces de subiectivitate, dezvăluiri "nedrepte", "accente discutabile", "generalizări stridente", o "virulență" nemotivată față de Mircea Eliade, resentimente față de Camil Petrescu, duplicitate, delațiune și chiar "mediocritate intelectuală". Cum am putea media cele două extreme? Manifestarea lor ar fi legitimă? Departe de-a ne scandaliza, o atare confruntare ni se înfățișează în favoarea personalității scriitorului. Are dreptate să afirme Constantin Trandafir că, "în pofida sau
Din nou Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8700_a_10025]
-
mai mult. Dar a căuta și popularitate și succese, a se teme de incriminările opoziției, pentru că reprezintă alte punte de vedere; a înota în ape rusești și a se strica cu ea, a repeta apoi greșelele și astăzi cu aceeași duplicitate și lipsă de statornicie este sau incapacitate, sau - ceva mai rău - trădare, sau amândouă deodată. Care va fi purtarea guvernului cu luarea Dobrogei? înainte de trei săptămâni încă, sub interimul d-lui Cîmpineanu, guvernul a părut dispus de-a se pune
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
vederi. De aceea, oricât de mare ar fi bucuria "Romînului", știm că ea nu e deloc justificată și cel puțin nu ne atinge pe noi, cară de la-nceput și până acuma am rămas consecuenți, descoperind pas cu pas minciuna și duplicitatea politicei radicale și neamăgindu-ne prin nici una din apucăturile partidului radical. Limpede și în mod neândoios a dovedit d. Maiorescu în Cameră că ministrul nostru de externe știa despre pretențiile Rusiei asupra Basarabiei și cu toate astea n-a spus
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
vânt. Ce mai face oare Plevna internă a d-lui C. A. Rosetti? Oare bătrânul cap al demgogiei române a început a vedea că, oricât de amețită ar fi lumea prin fraze, ea totuși se trezește până în sfîrșit? Neadevărul și duplicitatea politică sânt lovite de un fel de nulitate dinlăuntru care le face să se risipească curând. Astfel și liberalii noștri simt cum le piere în mod fatal pământul de sub picioare, fără ca cineva să contribuie la aceasta decât ei înșii prin
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
interese nu sânt armoniabile cu existența statului român, sperau a avea în cestiunea evreilor un mâner cu care să ne poată mișca în direcția ce le convine. Pe lângă aceste două considerațiuni, se mai adaogă o altă nu mai puțin importantă: duplicitatea recunoscută și spiritul de neadevăr al partidului radical. Știm de exemplu că înlăuntrul țării vor promite a nu concede nimic, iar în afară a concede tot, și după aceea vor fi în stare a rezolva cestiunea în vrun mod nemaipomenit
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dat demisia din minister. Noul minister, schimbat prin retragerea d-sale, trimise în misiuni extraordinare la Viena, Paris, Roma și Londra pe dd. Rosetti și Dimitrie Brătianu, cu îndoite și întreite promisiuni în privirea cestiunii evreilor. Dar și acum aceeași duplicitate. în afară se promitea mai mult decât se putea ținea, înlăuntru se trâmbița pe toate tonurile că guvernul era hotărât de a refuza tot. Dovadă de duplicitate e misiunea d-lui G. A. Rosetti. A fost ales de preferință pentru
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu îndoite și întreite promisiuni în privirea cestiunii evreilor. Dar și acum aceeași duplicitate. în afară se promitea mai mult decât se putea ținea, înlăuntru se trâmbița pe toate tonurile că guvernul era hotărât de a refuza tot. Dovadă de duplicitate e misiunea d-lui G. A. Rosetti. A fost ales de preferință pentru misiunea aceasta în vederea antecedentelor sale în favoarea izraeliților: emanciparea evreilor spanioli, pronunțată de guvernul provizor din 1848; Introducerea d-lui Cremieux în Constituanta de la 1866; titlul de rabin
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de a nu face deloc o asemenea declarație și de a se asocia fără rezervă cu opinia d-lui Docan. Mulți în Cameră au râs când d. Docan și-a spus votul pe față, dar în acel râs se ascundea duplicitatea și mizeria advocățească față cu o părere statornică, onestă și care se poate întemeia pe destule argumente puternice. Ea are înainte de toate meritul unei depline sincerități. Manținerea art. 7 e o opunere la dorințele Europei întregi, e apelul la arme
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
n-o poate face, era învinsă înainte de a începe a vorbi, a fost cu totul învinsă îndată ce și-a deschis gura. A admite declarația, a pretinde însă totodată ca Adunarea să-i voteze motivele ei false, insuficiente, de o deplină duplicitate, era un nonsens parlamentar; căci, îndată ce fracțiunea a admis necesitatea revizuirii, evident că trebuia să voteze propunerea însușită de guvern oricari i-ar fi fost motivele de vreme ce concluzia, adică declarațiunea nemotivată, nu exclude nici motivele fracției, precum nu excludea nici
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]