KorAP: Find »[drukola/base=echinocțiu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 25 >

602 matches

Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828

nocturn, benefic / malefic opoziții ipostaziate de "pragurile de trecere" ale soarelui răsăritul și apusul la echinocții și solstiții în strânsă legătură cu ritmicitatea fenomenelor terestre succesiunea anotimpurilor, ciclurile biologice ale animalelor, plantelor și păsărilor.45 Anul nou se stabilea în funcție de echinocții și solstiții, de începutul sau de sfârșitul ciclului vegetal sau de perioada de reproducție a unor animale domestice sau sălbatice. Astfel, în spațiul carpato-danubiano-pontic au existat 3 începuturi de an: 1 ianuarie, 1 martie și 1 septembrie, perioade în care

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
fiert, a unor figurine antropomorfe (Mucenici, Sfințișori, Bradoși) și mâncate sacramental în ziua morții Dochiei. Aceste practici ritualice reprezintă reminiscențe ale sărbătoririi Anului Nou primăvara. Baba Dochia este substanța telurică primordială din care renaște Timpul și Universul. Victoria soarelui de la echinocțiul de primăvară, numit local "Târ Înainte Târ Înapoi", este asigurată de o serie de practici magice pentru a nu se "aluneca" înapoi la solstițiul de iarnă, aprinderea focurilor ritualice, bătutul Pământului cu maiurile sau cu ciomegele de lemn, pentru a

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
purificarea spațiilor. Mărțișorul însuși era considerat funie a anului care adună cele 365 de zile în două anotimpuri de bază, vara și iarna, simbolizate de împletirea celor două fire antitetice, reprezentând opozițiile zi / noapte, lumină / întuneric, căldură / frig. Dochia, la echinocțiul de primăvară, și Crăciun, la solstițiul de iarnă, redevin ceea ce au fost cu 365 de zile în urmă: copii, tineri, maturi și, din nou, babă și moș. În luna martie, când moare Baba Dochia, se naște Pruncul Dochia care, după

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Zeițele Fecioare (Sânziana Drăgaica, Lăzărița, Floriile, Fata Pădurii, Ielele, Rusaliile), Zeițele Mamă (Maica Precistă, Muma Pădurii, Muma Caloianului, Muma Ploii) și Zeițele Babă (Baba Dochia, Sfânta Vineri).47 Calendarul popular, bazat pe orologii cosmice, de mare precizie, solstițiile (Crăciunul, Sânzienele), echinocțiile (Ziua Cucuclui, Cârstovul Viilor), fazele lunare (Paștele, Duminicile Tinere) indică timpul bun pentru arat și semănat, pentru formarea și desfacerea turmelor, pentru urcarea și coborârea omului de la munte, pentru culegerea plantelor de leac, pentru pețit și logodit, pentru pomenirea moșilor

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
anului; Împuiatul urșilor sau Macavei (1 august) arată ziua când se împerechează urșii, în timp ce Nunta Oilor sau Năpustitul Berbecilor (14 octombrie) este ziua când se amestecă berbecii cu oile, pentru a se împerechea; de Ziua Cucului (25 martie), în apropierea echinocțiului de primăvară, începe cucul a cânta, iar la Amuțitul Cucului /24 iunie, solstițiul de vară) încetează cântecul; de Ziua Șarpelui (14 septembrie, în apropierea echinocțiului de toamnă), șerpii, salamandrele și șopârlele se retrag în pământ, iar la Filipii de Toamnă

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
amestecă berbecii cu oile, pentru a se împerechea; de Ziua Cucului (25 martie), în apropierea echinocțiului de primăvară, începe cucul a cânta, iar la Amuțitul Cucului /24 iunie, solstițiul de vară) încetează cântecul; de Ziua Șarpelui (14 septembrie, în apropierea echinocțiului de toamnă), șerpii, salamandrele și șopârlele se retrag în pământ, iar la Filipii de Toamnă (mijlocul lui noiembrie) începe împerecherea lupilor. Calendarul popular cuprinde sărbători cu dată fixă și cu dată mobilă, diurne (Sântilie, Călușul) sau nocturne (Anul Nou, Noaptea

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
morții, soarele este întruchiparea luminii diurne, focul uranian, dătător de viață, purificator, dar și distrugător, prin arșița și seceta pe care le provoacă. Ca simbol al veșnicei reîntoarceri și al centrului, soarele este nemuritor, el este cel care reglează, prin echinocții și solstiții, viața satului patriarhal. De-a lungul timpului, soarele a cunoscut o multitudine de simboluri arhetipale, specifice codurilor culturale. Astfel, simbolurile specific solare sunt discul, discul înaripat, roata, carul, ochiul, svastica. Simbolurile specifice codului animal care reprezentau soarelui au

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
soarelui; Toate merg după soare" este concepția originară a omului tradițional. În mentalitatea arhaică, soarele întinerește și îmbătrânește zilnic, se naște și moare anual; se naște la solstițiul de iarnă, când este mic ca ziua, crește și devine puternic la echinocțiul de primăvară, când ziua este egală cu noaptea, ajunge la maturitate la solstițiul de vară, când ziua este cea mai mare din an, ajunge în poziție de echilibru la echinocțiul de toamnă, este înghițit apoi de forțele întunericului și nopții

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
când este mic ca ziua, crește și devine puternic la echinocțiul de primăvară, când ziua este egală cu noaptea, ajunge la maturitate la solstițiul de vară, când ziua este cea mai mare din an, ajunge în poziție de echilibru la echinocțiul de toamnă, este înghițit apoi de forțele întunericului și nopții, îmbătrânește și moare, dar renaște la solstițiul de iarnă.85 b. Imaginea spațiu-timp Prin rit, semnificația arhetipală este valorificată din perspectiva coordonatelor spațio-temporale, consacrând socialul. Metamorfozele soarelui consacră riturile de

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
periodic, fiind identificate cu razele soarelui. Animal totemic sau strămoș mitic, cerbul simbolizează renovarea ciclică și lumina.92 Un alt simbol solar, prezent în ceata de Anul Nou, este calul al cărui dans circular imită drumul soarelui, de la solstiții la echinocții. Grecii și romanii au consacrat calul în primul rând zeului Apollon, adică Soarelui, în mentalitatea originară, carul solar al zeului Hellios era tras de 4 cai Pyroeis, Eous, Ethon, Phlegon. Plecând de la această concepție, s-a explicat prezența "cailor de

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
inițial 10 luni așa se explică numele actual al lunilor, de exemplu septembrie este luna a șaptea. Astăzi, 1 martie reprezintă începutul Noului An agricol, Marte fiind la origine zeul primăverii, al vegetației, devenind, mai târziu, războinic. Înnoirea timpului, la echinocțiul de primăvară, este posibilă prin "moartea" simbolică a Babei Dochia, identificată cu zeița neolitică Terra Mater, cu Iono și Diana, în Panteonul roman sau cu Hera și Artemis, în Panteonul grec. Ritualul specific Zilelor Dochiei este asemănător cu riturile desfășurate

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
rolul apotropaic al figurinelor antropomorfe, făcute din aluat (mucenici, sfințișori), mâncați la 9 martie, când Dochia moare, devenind substanță primordială din care se naște pruncul Dochia, o dată cu Timpul și Universul, celebrându-se, acum, victoria soarelui, aflat în echilibru cosmic, la echinocțiul de primăvară, numit Târ Înainte-Târ Înapoi. Pentru a împiedica întoarcerea soarelui la solstițiul de iarnă se bătea pământul cu maiurile sau cu ciomegele din lemn ca să iasă căldura din Pântecul Mamă.96 Dihotomiile zi / noapte, iarnă / vară, lumină / frig erau

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
și cu altul alb, purtată la gât de femei și fete, uneori copii, ca să fie feriți de "soare sec", dar și pentru noroc. După 12 zile, mărțișorul se lega în ramurile pomilor pentru rod.97 În calendarul popular, echilibrul dintre echinocțiul de primăvară și solstițiul de vară este realizat de Sfântul Gheorghe, erou solar, aidoma lui Perseu, Bellerophon sau Apollon, dar și stăpânul apelor. Sfântul Gheorghe este cel care drămuiește puterile soarelui, ca și furia apelor, încercând să controleze seceta sau

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
al focului și al soarelui, identificat cu Hellios, din mitologia greacă, și cu Gebeleisis, din mitologia getă-dacă. Aflându-se între Sângiorz și Sâmedru, Sântilie leagă și dezleagă ploile, hotărăște grindina; stăpân al cerului, Sfântul Ilie reface, zilnic, drumul soarelui, de la echinocțiu la solstițiu și de la solstițiu la echinocțiu, plimbându-se în carul său de foc, tras de cai solari. 100 "Porțile Anului" sunt păzite de doi sfinți, Sfântul Gheorghe și Sfântul Dumitru, care împart Anul Pastoral în două anotimpuri simetrice: vara

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Hellios, din mitologia greacă, și cu Gebeleisis, din mitologia getă-dacă. Aflându-se între Sângiorz și Sâmedru, Sântilie leagă și dezleagă ploile, hotărăște grindina; stăpân al cerului, Sfântul Ilie reface, zilnic, drumul soarelui, de la echinocțiu la solstițiu și de la solstițiu la echinocțiu, plimbându-se în carul său de foc, tras de cai solari. 100 "Porțile Anului" sunt păzite de doi sfinți, Sfântul Gheorghe și Sfântul Dumitru, care împart Anul Pastoral în două anotimpuri simetrice: vara între 23 aprilie și 26 octombrie, având

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
115 Sfârșiturile și începuturile temporale sunt puse în legătură cu sacrul, prin intermediul unui ritual al morții și învierii, al nașterii și renașterii. Trecerea dintr-un timp îmbătrânit de vreme într-un timp arhetipal este însoțită de aprinderea ritualică a focurilor, la solstiții, echinocții, la marile schimbări ale anotimpurilor (Sângiorz, Sâmedru), foc ce reprezintă, de fapt, fața pământeană a Soarelui care-l apără să depășească momentele de cumpănă, mai ales la solstițiul de iarnă când puterea acestuia este cea mai scăzută. Pentru ca trecerea ritualică

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
lunii. Astfel, înainte de Paști, când era Lună Veche (Lună Plină), se dereticau gospodăriile, se spălau rufe, se văruia, dat fiind faptul că Luna Veche simboliza rostuiala, sporul casei, "să meargă toate din plin". De altefel, sărbătoarea Paștelui se calculează în raport cu echinocțiul de primăvară și cu faza Lunii Pline. Când ese Lună Nouă, înaintea Paștilor, fetele din Macedonia, adună, în curte, un "ghium" (cană) plin cu apă, cu o pâine întreagă, "crăvealie", pe care o pun pe cap, și un inel de

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
ritualic. Sărbătorile echinocțiale și solstițiale erau celebrate în mod egal, la începuturi de an, timpul astronomic diurn, cu diferitele sale momente răsăritul și apusul soarelui, miezul zile și miezul nopții era considerat început de zi. Sărbătorile cu dată mobilă, specifice echinocțiului de primăvară, se desfășurau pe durata a 112 zile, între Moșii de Iarnă și Joia Nepomenită, după Rusalii. Sărbătorile marchează începuturi străvechi de an, în lunile de vară și de toamnă.221 Calendarul popular arhaic reprezintă o înșiruire de "timpuri

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
o anumită pregătire ritualică: când se dezleagă limba cucului e bine ca fiecare să aibă bani la el, să nu fie flămânzi și supărați, pentru a fi feriți, peste an, de boala sărăciei, de foame și de supărare. Sărbătorită în preajma echinocțiului de primăvară, Blagoviștenia este numită în calendarul popular Ziua Cucului. Tot de Buna Vestire se spune că vin și rândunelele și cocostârcii care au o semnificație aparte în descifrarea semnelor primăverii. Astfel, se crede că dacă vin mai mulți cocostârci

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Această sărbătoare se ținea pentru ca holdele să nu fie distruse de păsările sălbatice.252 Hotarul dintre primăvară și vară, marcat de solstițiul de vară, este ilustrat de "amuțitul cucului". Ca orologiu pentru măsurarea timpului, cântecul cucului se face auzit de la echinocțiul de primăvară, de la Blagoviștenie, până la solstițiul de vară, la Sânziene, când, potrivit tradiției, se spune că se îneacă cu un bob de orz și nu mai poate cânta. În unele zone, "amuțitul cucului" vestește vremea cositului, iar dacă amuțește înainte de

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
100 de ani stă pe loc și 100 de ani putrezește, și când e stejarul putred, ea merge de se scaldă în colbul lui."281 Una dintre păsările cele mai iubite este cucul care face pact cu timpul, cântând între echinocțiul de primăvară și solstițiul de vară, între Blagoviștenie și Sânziene când se îneacă cu orz sau mănâncă cireșe și răgușește, nemaiputând cânta: "Legea ta de cuc balan, / Te-am nămit să-mi cânți un an, / Tu ai simțit a Sânziene

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-o clipă să fie lecuit / și să rămâie ca pomul înflorit."316 Metamorfoză a timpului diurn sau nocturn, pasărea prevestește începutul și sfârșitul ritualurilor de trecere care consfințesc hotarele dintre anotimpuri. Astfel, cucul, care prevestește primăvara, la Blagoviștenie, imediat după echinocțiul de primăvară, se transformă în uliu, de Sânziene, la solstițiul de vară: "Cucule cu gura sfântă, / Mergi la puica mea și cântă / Și îi cântă pe părău, / Spune-i că te-a trimes eu. Puica afară ieșea: / Hâș, uliule, de-

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
a supărat / Și de-acolo a zburat. / S-a-ntâlnit cu ceilalți, / Iaca ce-am pățit, măi frați: Am cântat lumea-mprejur / Și nime nu mi-a zis uli, / Dar s-a găsit o blastamată / Ca să-mi zică "uli" o dată!"317 Înainte de echinocțiul de toamnă, la început de nou an bisericesc, la 1 septembrie, când se sărbătorește Simion Stâlpnicul, vrăbiile iau pâine în cioc și pleacă să-și facă "boierescul": "De Sfântul Simion Stâlpnicul, merg vrăbiile să-și facă boierescul, zic unii; alții

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
de marele șarpe originar, de la egipteni, Atum. Șarpele mitic apără comorile sau izvoarele cu apă vie și apă moartă.344 Apariție și dispariția șerpilor sunt fenomene bine determinate în desfășurarea ciclică a timpului, fiind marcate de două fenomene astronomice importante: echinocțiul de primăvară și echinocțiul de toamnă. Astfel, în mentalitatea populară se crede că Alexie "descuie" pământul, la 17 martie, pentru a ieși vietățile din "lacra pământului" și închide pământul de Ziua Crucii, pe 14 septembrie,345 Aflat într-o permanentă

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
de la egipteni, Atum. Șarpele mitic apără comorile sau izvoarele cu apă vie și apă moartă.344 Apariție și dispariția șerpilor sunt fenomene bine determinate în desfășurarea ciclică a timpului, fiind marcate de două fenomene astronomice importante: echinocțiul de primăvară și echinocțiul de toamnă. Astfel, în mentalitatea populară se crede că Alexie "descuie" pământul, la 17 martie, pentru a ieși vietățile din "lacra pământului" și închide pământul de Ziua Crucii, pe 14 septembrie,345 Aflat într-o permanentă comuniune cu schimbările timpului

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]