982 matches
-
apoi, din 1983 și până în 1990, Cenaclul Universitas (legat însă cu precădere de afirmarea a ceea ce ulterior avea să se numească nouăzecism), condus de Mircea Martin. În aceeași vreme, la Cluj-Napoca se desfășura activitatea grupării de tineri studenți-scriitori de la revista „Echinox”, iar din rândul generațiilor (ceva) mai mature de critici își exercitau rolul de „descoperitori” și îndrumători Ion Pop, Marian Papahagi și Ion Vartic. Au existat și alte nuclee sau cadre de manifestare propice pentru literatura înnoitoare a tinerilor din epocă
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
limbi străine a Universității bucureștene, redactor-șef al revistei „Atlas magazin”, redactor al Editurii Lecca-Brâncuși și al Editurii Corint. Debutează în 1968 la „Amfiteatru”, cu un text experimental-dramatic, Exact sau Un câine de vânzare, colaborând apoi la „Contrapunct”, „Caiete critice”, „Echinox” ș.a. Este prezent în antologia Desant’ 83 cu un fragment, de proză, Șic. A scris piese de teatru, risipite prin reviste, și a obținut un premiu pentru dramaturgie la Colocviul de literatură studențească (1969). Primul volum, incluzând piesa Cine mă
PARASCHIVOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288692_a_290021]
-
Am putea spune că o mare parte a creației lui Sașa Pană e un reflex al tristeții de a nu fi un suprarealist complet. ION POP SCRIERI: Răbojul unui muritor, București, 1925; Diagrame, cu desene de Victor Brauner, București, 1930; Echinox arbitrar, cu desene de M.H. Maxy, București, 1931; Viața romanțată a lui Dumnezeu, București, 1932; Cuvântul talisman, cu un desen de Marcel Iancu, București, 1933; Călătorie cu funicularul, cu un portret de M.H. Maxy, București, 1934; Sadismul adevărului, cu ilustrații
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
Pătrașcu, Jules Perahim, Hans Mattis-Teutsch ș.a., pref. Matei Călinescu, București, 1969. Traduceri: Paul Eluard, Animalele și oamenii lor. Oamenii și animalele lor, București, 1938. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, IV, 112-118; Perpessicius, Opere, IV, 248, V, 353, VI, 254-258; Eugen Jebeleanu, „Echinox arbitrar”, RP, 1931, 4 018; Geo Bogza, Arta lui Sașa Pană, „Radical”, 1931, 16-17; Călinescu, Cronici, II, 66-68, 300-304, 387-388; Streinu, Pagini, V, 81-83; Teodor Scarlat, „Cuvântul talisman”, RVS, 1933, 5-6; T.S. [Teodor Scarlat], „Călătorie cu funicularul”, RVS, 1934, 10-11
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
fiul Anei (n. Deac) și al lui Constantin Pantea, țărani. Urmează școala elementară în comuna natală și liceul în Luduș, absolvind apoi Facultatea de Filologie, secția română-latină a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1976). Între 1975 și 1976 este redactor la „Echinox”, unde se și formează ca poet, în grupul coagulat în jurul revistei. Funcționează ca profesor la Borșa, județul Maramureș, între 1980 și 1984 va lucra în calitate de corector la ziarul „Unirea” din Alba Iulia, ulterior fiind profesor la Alba Iulia. Din 1990
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
-șef la „Discobolul”. Concomitent, în 1994 devine cadru didactic la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Debutează cu poezie în 1969, la revista studențească „Gaudeamus” de la Oradea, autorul considerând însă adevăratul său debut publicarea unui grupaj de poezii la „Echinox”, în 1971. Prima carte, Casa cu retori, îi apare în 1980. Colaborează cu poezii, cronici literare, eseuri la „Echinox”, „Vatra”, „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Steaua”, „Apostrof”, „Poesis” ș.a. Casa cu retori aparține optzecismului prin discursivitatea pusă sub semnul jocului insolit, prin combinația
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
poezie în 1969, la revista studențească „Gaudeamus” de la Oradea, autorul considerând însă adevăratul său debut publicarea unui grupaj de poezii la „Echinox”, în 1971. Prima carte, Casa cu retori, îi apare în 1980. Colaborează cu poezii, cronici literare, eseuri la „Echinox”, „Vatra”, „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Steaua”, „Apostrof”, „Poesis” ș.a. Casa cu retori aparține optzecismului prin discursivitatea pusă sub semnul jocului insolit, prin combinația de oralitate ironică și intelectualism livresc. Este esențialmente o poezie de limbaj, amuzată de confuzia dintre poezie și proză
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
la Biblioteca Centrală de Stat (1970-1972), redactor la revista „Flacăra” (1972) și la Radioteleviziunea Română (1972-1977). În 1985 se stabilește definitiv în Franța, unde va fi redactor, apoi șef al Departamentului românesc de la Radio France International. Debutează cu proză în „Echinox” (1969), iar prima carte, romanul Dihorul, îi apare în 1970. Colaborează la „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Tribuna” ș.a. Este nepotul scriitorului Victor Papilian. În aparență, proza lui P. se încadrează perfect în peisajul anilor ’70-’80 ai secolului trecut
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
Theodor Pecie, țărani. Frecventează clasele primare și gimnaziale în localitatea natală, iar între 1966 și 1970 urmează Liceul „Nicolae Bălcescu” din Pitești. Ca student (1973-1977) la Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, este redactor la revista „Echinox”, în paginile căreia debutează cu critică literară în 1975, la rubrica de comentarii dedicate cărților de proză. După licență lucrează ca profesor la Liceul Industrial din Mizil, la Liceul „Tudor Arghezi” din Târgu Cărbunești (1978-1990) și la Colegiul Național „Tudor
PECIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288745_a_290074]
-
în anii studenției sau în cei imediat următori. Forma lor este rodul unor rescrieri succesive (și concentrice), marcate prin datare. Studiul Meșterul Manole, amplificare și aprofundare a unei schițe inițiale (Manole, meșterul fiind chiar textul de debut al criticului în „Echinox”), urmată de o versiune intermediară (Apărarea unui voievod, în „Almanahul «Ramuri»”, 1985), rămâne elocvent pentru traiectul actului critic. Autorul optează pentru interpretarea celebrei balade drept „piatră de temelie în exegeza mitului estetic la români”, citind-o prin prisma mitului dedalic
PECIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288745_a_290074]
-
Eugène Ionesco sau Experiența nesupunerii (2002). Debutează cu poezie în revista „Tribuna” (1984). Prima carte, Antimemoriile lui Grobei. Eseu monografic despre opera lui Nicolae Breban, îi apare în 1997. Publică studii și eseuri, cronici literare și dramatice ori proză în „Echinox”, „Tribuna”, „Apostrof”, „România literară”, „Semnal teatral”, „Viața românească”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Observator cultural”, „Contrapunct”, „Steaua”, „Transylvanian Review”, „Euresis” ș.a. Este coautoare a Dicționarului analitic de opere literare românești, coordonat de Ion Pop (I-IV, 1998-2003). La Cluj-Napoca a fost distinsă
PAVEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]
-
volume colective și face parte din diferite organisme naționale și internaționale. Debutează în ziarul arădean „Flacăra roșie” (1978), cu proza scurtă Ca să vezi, iar prima lui carte de literatură este romanul Eu și maimuța mea, apărut în 1990. Colaborează la „Echinox” (unde asigură rubrica „Ce istorie scriem?”), „Apostrof” (unde o vreme deține rubrica „Cronica literară”), „Contemporanul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Vatra” ș.a. Editează periodicul „Caietele tranziției” (1997- 1999) și este redactor la „Conversația” (Arad, 1990-1994), „Istoria azi” (1993-1994), „Contemporanul - Ideea europeeană” (1993-2000), „Caietele
PECICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288744_a_290073]
-
Milea. Învăța la Scoala nr. 3, iar din 1973, la Liceul Industrial nr. 1 din Turda, luând bacalaureatul în 1978. Urmează Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1979-1983), în timpul studenției fiind redactor și cronicar literar la „Echinox”. Este repartizat ca profesor de literatură română la Liceul Industrial nr. 2 din Oradea, unde lucrează până în 1989. Redactor scurt timp la „Tribuna” (1990) și la „Apostrof” (1990-1991), devine ulterior cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu
MILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
alte eseuri (1995). Colaborează la Dicționarul scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu, face parte din echipele care redactează Dicționarul cronologic al românului românesc și Dicționarul general al literaturii române. Asemenea majorității poeților formați în jurul revistei „Echinox”, M. vizează exprimarea polivalenta: poet, critic, traducător. Testul dificil al tălmăcirii lucrării Sacrul a lui Rudolf Otto (1992) este urmat de o culegere de eseuri și de o altă traducere, din Giuseppe Tucci, apoi de un volum de versuri proprii
MILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
București, Brașov și Sibiu (1955-1972). Își ia doctoratul în științe filologice la Universitatea din Iași (1965) și docența în științe filologice la Universitatea din Cluj (1972). Colaborează la „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Argeșul”, „Astra”, „Basarabia”, „Caiete de literatură”, „Cronica”, „Echinox”, „Flacăra”, „Iașul literar”, „Limbă și literatură”, „Lumea românească”, „Manuscriptum”, „Preocupări literare”, „Ramuri”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Revista muzeelor”, „România literară”, „Steaua”, „Tânărul scriitor”, „Timpul”, „Tomis”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. A folosit pseudonimele Simina Calomfir, Otilia Florin, Tanți Mili. O
MILICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288141_a_289470]
-
elementară în limba germană la Cluj, tot aici a urmat Liceul „Emil Racoviță”(1962-1970) și Facultatea de Filologie, secția germană-engleză, a Universității „Babeș-Bolyai”, luându-și licența în 1974. Elev, apoi student, frecventează cenaclul „Lucian Blaga” și pe cel din jurul revistei „Echinox” ori cenaclul bucureștean condus de Tudor Opriș, precum și cluburile de jazz. Devine redactor la „Echinox” (1971-1983), revistă căreia îi asigură și prezentarea grafică. Funcționează ca profesor de germană și engleză la Liceul „Ady-Șincai” din Cluj, ca redactor, din 1990, la
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
Facultatea de Filologie, secția germană-engleză, a Universității „Babeș-Bolyai”, luându-și licența în 1974. Elev, apoi student, frecventează cenaclul „Lucian Blaga” și pe cel din jurul revistei „Echinox” ori cenaclul bucureștean condus de Tudor Opriș, precum și cluburile de jazz. Devine redactor la „Echinox” (1971-1983), revistă căreia îi asigură și prezentarea grafică. Funcționează ca profesor de germană și engleză la Liceul „Ady-Șincai” din Cluj, ca redactor, din 1990, la „Steaua”, iar din 1992, în calitate de cadru didactic la Academia de Muzică „George Dima” din Cluj-Napoca
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
în anul următor apărându-i un grupaj în „Steaua” (1970). Prima carte de poezie, Legea conservării adolescenței, îi este publicată în 1977. Colaborează cu versuri, recenzii, eseuri, cronici muzicale, traduceri (din engleză, germană, spaniolă, portugheză, franceză, italiană, suedeză, rusă) la „Echinox”, „Steaua”, „Familia”, „Tribuna”, „Vatra”, „Transilvania”, „Amfiteatru”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Ateneu”, „Argeș” ș.a., precum și la reviste din străinătate. A mai semnat Virgil Mihai sau V. Iahim. Coproducător al unor albume discografice, este și coautor al video-filmului Paradis pierdut în memorie (1995
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
Susanei (n. Mureșean) și al lui Ioan Mircea, maistru. Urmează școala generală și liceul în Sărmașu (1954-1965) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția română-italiană, absolvită în 1971. Este unul din fondatorii grupului și ai revistei studențești „Echinox” (1968). În 1971-1972 este profesor-îndrumător la Muzeul „Octavian Goga” din Ciucea, din 1973 e redactor la revista „Transilvania” din Sibiu, iar din 1990 până în 2000 funcționează ca redactor-șef a aceleiași reviste și ca secretar al Filialei Sibiu a Uniunii
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
și Dialog Cultural Est-Vest „Constantin Noica” din Sibiu. Între 1998 și 2002 e membru al Consiliului Uniunii Scriitorilor. Debutează la „Tribuna”, în 1965, cu poemul Pescuitorul de perle, iar primul volum de versuri, Istm, îi apare în 1971. Colaborează la „Echinox”, „Steaua”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Viața românească” ș.a. I s-a decernat Premiul Asociației Scriitorilor din Sibiu (1978), Premiul Uniunii Scriitorilor (1984, 1997), Premiul UNITER (1998) ș.a. Cartea de debut a lui M., Istm, bine primită de critică, propune
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
și visul. Paradigme ale unei teme literare europene. Debutează în revista „Tribuna” (1969), iar editorial, cu volumul de proză scurtă O privire spre Ioan, apărut în 1983. Colaborează (semnând și Octavian Manard, David C. Oprean) cu proză, recenzii, eseuri la „Echinox”, „Tribuna”, „Steaua”, „Astra”, „Vatra”, „Familia”, „Contrapunct”, „Interval”, „Cariatide” (Hunedoara), „Contrafort”, „Limba română” (Chișinău) ș.a. Susține cronica de carte religioasă în „Vatra” (1993), cronica literară în „Gazeta de Transilvania” (1994) și publică eseuri pe teme creștine în „Renașterea” (Cluj). Figurează în
MOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288199_a_289528]
-
2004), nr. 6, pp. 117-119. „Constituția hermeneutică a tradiției”, Vineri, vol. 2 (noiembrie 1998), nr. 11, p. 9. „Topologia Centrului și avatarurile scriiturii” reia și modifică textul publicat cu titlul „Excentrare și eseul postmodern, sau despre (f)alimentul egolatriei filozofice”, Echinox, vol. 21 (2000), nr. 1-3, pp. 20-21. „Predania uitată”, Renașterea, vol. 12 (2001), nr. 7-8, p. 6. „Puterea credinței și arta speranței. Vocația teologiei politice în mileniul trei”, Dilema, nr. 449 (7-13 octombrie 2001), p. 13; Dilema, nr. 450 (14-20
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
afla altundeva, așa cum voi arăta mai târziu. O prezentare mai puțin ditirambică a ideilor și practicii pedagogice ale lui Noica se găsește în Ion Dur, Noica, între dandysm și mitul școlii, Eminescu, București, 1994. 12. ștefan Borbély, „Jurnalul de la Păltiniș”, Echinox, 30, 10-12, 1998, p. 19. Până astăzi, aceasta rămâne cea mai bună introducere în semnificația politico-ideologico-culturală a Jurnalului. Borbély examinează de asemenea ceea ce el numește „mecanismul solidarizării restrictive”, care a făcut din „școala” lui Noica un cerc închis și a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cu o flacără în creștet, altul cu un turn, iar al treilea cu un cocoș cu pliscul deschis; deasupra acestora se boltea un crîmpei de zodiac, cu obișnuitele-i inscripții cabalistice, cheia de boltă a soarelui pătrunzînd în punctul de echinox în zodia Cumpenei. Tocmai în fața acestei monede ecuatoriale se oprea, nevăzut de nimeni, Ahab. Ă „Culmile munților, turnurile și celelalte lucruri mari și înalte au totdeauna ceva egoist. Iată aceste trei piscuri - sînt mîndre ca însuși Lucifer. Turnul acesta semeț
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
suferințe și mici foloase îi așteaptă pe cei care-i cer lumii să le explice totul: lumea însăși nu se poate explica pe sine. Mi se pare că soarele de pe această monedă are o față rubicondă. Dar iată! Intră în echinox, în zodia furtunilor, cu toate că, în urmă cu numai șase luni, ieșise dintr-un alt echinox, în zodia Berbecului! Din furtună în furtună! Fie! Născut în durere, omul cată să trăiască în suferință și să moară în chinuri! Așa să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]