655 matches
-
Într-un context teoretic diferit, și Wapner aduce același tip de critică în expunerea sa privind "politica civică mondială" (1996); la fel și critica lui Kuehls la adresa lui Bookchin (1996: în special 106). Descentralizarea puterii, așa cum interpretează Wapner și Dalby poziția ecologiștilor, este pur și simplu o formă de recreare a instituțiilor politice existente, a statelor suverane, la niveluri mult mai locale, mai "umane". Dar aceasta este o interpretare greșită. Este adevărat că argumentele ecologiste se bazează mult pe chestiuni ce țin
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
opoziția explicită a multor astfel de autori împotriva instituțiilor și practicilor suveranității; după cum subliniază Helleiner (1996), acesta a fost întotdeauna subînțelesul deliberat al sloganului "gândește global, acționează local". Este, de asemenea, clar că această descentralizare este determinată și de îngrijorarea ecologiștilor în privința ierarhiei și a dominării. Deci nu mai este vorba numai de nivelul instituțiilor politice în stat, ci și de forma acestora. Autorii aparținând ambelor curente de idei Kuehls (1996), Stewart (1997) și Dalby (1998) din cadrul curentului poststructuralist, și Wapner
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ecologismului merg în direcția unei descentralizări radicale a puterii (de ex. Bryant și Bailey 1997; Luke 1997; Helleiner 2000). Dar ceea ce este important la această critică adusă poziției ecologiste este felul în care atrage atenția asupra situației contemporane strategice a ecologiștilor, și în același timp asupra modului în care problemele ecologice și răspunsurile politice la acestea implică schimbări în structurile politice globale sub forme al căror potențial scapă naturii abstracte a criticilor ecologiste împotriva sistemului de state. Ne putem întreba cum
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
lecturii pe care o face implicațiilor ecocen-trismului, autoarea elaborează un argument politic etatist în orientarea sa. Deși nu adoptă poziția "eco-autoritarismului" ca Hardin (1974), Heilbroner (1974) sau Ophuls (1977), ea sugerează, în totală contradicție cu ecoanarhismul larg răspândit în gândirea ecologiștilor, că statul modern este un instrument politic necesar dintr-un punct de vedere ecologist. Ea sugerează că ecocentrismul necesită în același timp descentralizarea puterii în stat și centralizarea puterii la nivel regional și global. În concordanță cu ideea lui O
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
la adresa suveranității și a sistemului de state (1994), a lui Shue despre dreptate globală și politica globală de mediu (1992, 1995, 1999), sau cea a lui Dobson despre cetățenia ecologică (2003). Toate acestea sugerează, în moduri diferite, modul cum concepțiile ecologiștilor despre necesitatea unor reforme în politica globală ar putea intra în dialog, dând rezultate fructuoase, cu o serie de idei consacrate în privința politicii globale în maniera indicată la nivel mai general de către Eckersley. În afara sferei ecologice, interpretarea de către Linklater a
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ar da o întorsătură "descentralizatoare" argumentelor lui Eckersley privind democrația ecologică adică dacă ar fi abandonată insistența autoarei asupra statului național ca punct de plecare al reflecției despre spațiul activității politice atunci ele ar deveni mult mai atractive pentru majoritatea ecologiștilor, și ar constitui un element foarte sofisticat și valoros adăugat la argumentele ecologiste. Altă miză probabilă este prezentarea de către Eckersley a evoluțiilor din politica globală contemporană care inspiră astfel "limitele posibilului", din care se poate apoi dezvolta critica sa imanentă
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
referă la potențialul emergent al multilateralismului ambiental, al modernizării ecologice și al democrației deliberative care reiese din anarhia interstatală, din capitalismul global și din democrația liberală. Interesantă în acest context este probabil lipsa unei discuții despre mișcările "antiglobalizare", în care ecologiștii au jucat un rol important, ca și conștientizarea faptului că bunurile comune, ca formă de economie politică pe care tot aceștia vor să o promoveze, există în multe zone ale lumii, după cum am observat deja. Dacă adăugăm această dimensiune la
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
vor să o promoveze, există în multe zone ale lumii, după cum am observat deja. Dacă adăugăm această dimensiune la evoluțiile globale despre care vorbește Eckersley, atunci am putea asista la schimbarea opiniilor despre potențialul descentralizării, așa cum este ea promovată de ecologiști. Aceste mișcări pot fi bineînțeles analizate sub forma unor presiuni care susțin (în timp ce presiunea radicală este menținută) mai multe mișcări reformatoare care să dezvolte multilateralismul ambiental, modernizarea ecologică și democrația discursivă. Dar ele pot fi analizate și sub forma unor
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
nu doar modelează, ci pun în cauză puterea capitalului global, centralizarea puterii, și altele, și funcționează ca agenți care ajută la crearea și susținerea democrației și cetățeniei ecologice. Concluzie Ideea centrală a acestui capitol este analiza modului în care majoritatea ecologiștilor resping sistemul de state și susțin în primul rând descentralizarea comunităților politice sub nivelul statului-națiune, mai degrabă decât noi forme de autoritate politică globală. Aceasta implică descentralizarea nu numai a organizării politice, dar și a organizării economice și sociale. Ei
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
din această tradiție nu s-au angajat prea mult în activități constitutiv-teoretice reflecția asupra naturii teoretizării în sine deși unii dintre ei, asociați mai ales școlii "ecologiei globale", se preocupă de teme ce țin de putere/cunoaștere (Doran 1995). Pentru ecologiști, obiectul central al analizei și scopul cercetărilor este modul în care societățile umane moderne sunt nesustenabile din punct de vedere ecologic. Un astfel de mod de existență destructiv este regretabil, și din perspectiva valorii etice independente presupuse a rezida în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
destructiv este regretabil, și din perspectiva valorii etice independente presupuse a rezida în organisme și ecosisteme, și deoarece societatea umană depinde în ultimă instanță pentru propria supraviețuire de funcționarea corectă a biosferei în totalitatea sa. Cu privire la Relațiile Internaționale în particular, ecologiștii se concentrează pe modalitatea în care structurile și procesele politice dominante contribuie la această distrugere. Scopul acestei analize este deci explicit normativ înțelegerea modului în care structurile politice globale pot fi reformate pentru a preveni distrugerea și pentru a oferi
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o relație durabilă a omului cu planeta și cu restul locuitorilor ei. Asemenea idealismului (vezi Capitolul 2 al volumului), imperativul normativ este impulsul primar în cazul ecologismului explicarea distrugerii mediului vine pe locul următor. Din punct de vedere metodologic, deși ecologiștii sunt ostili pozitivismului, nu în ultimul rând din cauza legăturii sale istorice cu tratarea "naturii" (inclusiv a oamenilor) ca obiect, pur și simplu instrumental, nu există o metodologie ecologistă clar definită. Eckersley (2004 :8-10) propune ca metodă o "ecologie politică critică
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
simplu instrumental, nu există o metodologie ecologistă clar definită. Eckersley (2004 :8-10) propune ca metodă o "ecologie politică critică". Dar aceasta se dovedește a fi metoda criticii imanente din teoria critică a Școlii de la Frankfurt, cu accente ecologice. În final, ecologiștii se alătură altor curente în respingerea oricărei sugestii de separare a Relațiilor Internaționale de alte discipline. După cum se sugerează și în Capitolul 1, posibilitatea apariției unei perspective ecologiste distincte în cadrul Relațiilor Internaționale a venit pe fondul depășirii granițelor disciplinare. Cu privire la
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
globale", menționate mai sus, vezi Esteva și Prakash 1997). În timp ce pentru teoreticienii critici, cum ar fi Linklater (1998), ideea de comunitate la nivel global înseamnă echilibrul între unitate și diversitate, mai degrabă decât crearea unei identități globale omogene, în cadrul curentului ecologist se face simțită opinia conform căreia comunitatea are sens numai la nivel local ideea de "comunitate globală" este pentru ecologiști un nonsens, dacă nu un potențial totalitar (Esteva și Parkash 1997). Totuși, există un sentiment împărtășit că scopul teoriei este
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
comunitate la nivel global înseamnă echilibrul între unitate și diversitate, mai degrabă decât crearea unei identități globale omogene, în cadrul curentului ecologist se face simțită opinia conform căreia comunitatea are sens numai la nivel local ideea de "comunitate globală" este pentru ecologiști un nonsens, dacă nu un potențial totalitar (Esteva și Parkash 1997). Totuși, există un sentiment împărtășit că scopul teoriei este să promoveze emanciparea (Laferrière 1996; Laferrière și Stoett 1999). Alături de această respingere normativă a sistemului de state apare și o
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Stoett 1999). Alături de această respingere normativă a sistemului de state apare și o respingere a unei disocieri empirice clare între politica internă și cea internațională, întâlnită la pluraliști ca John Burton, dar și la marxiști, teoreticieni critici și feminiști. Astfel, ecologiștii nu consideră util să gândească, spre exemplu, în termeni de "niveluri de analiză", o formă de gândire predominantă în realism, pentru că astfel s-ar separa în mod arbitar arenele acțiunii politice, care ar trebui văzute într-o legătură indisolubilă. În
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
un accent clar pe economia politică și pe inegalitatea structurală inerentă în economiile capitaliste moderne, asupra cărora se concentrează și marxiștii și teoreticienii dependenței. Totuși, în opoziție cu poststructuralismul în special, împărtășește un element de teoretizare modernistă, în sensul că ecologiștii încearcă să înțeleagă lumea pentru a reuși să o îmbunătățească. În viziunea lui Hovden (1999), aceasta o face mai compatibilă cu tipul de teorie critică al Școlii de la Frankfurt și cu feminismul decât cu poststructuralismul, având în vedere că primele
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
partidele nu sunt capabile și nici dispuse să își apere interesele. Această evoluție este în parte consecința întăririi unor entități precum organizațiile feministe, ecologice sau regionale. Unele din aceste grupuri și-au alcătuit propriile partide, așa cum s-a întâmplat cu ecologiștii; altele au preferat să opereze în afara structurii partidelor. Toate au subminat supremația partidelor mai tradiționale. Ele nu au modificat semnificativ configurația sistemelor de partide, dar au redus considerabil credibilitatea și prin urmare puterea partidelor existente. Pentru a încerca să se
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
prin adopții, fertilizare in vitro etc.); în lumea largă, marginalul nu poate avea decât o existență de activist revoluționar. Din nefericire, o atare conduită a marginalilor, care se extinde la alte grupuri și mișcări constituite pe baza aceleiași paradigme (de la ecologiștii moderați la feministele moderate, mergând până la partidele „verzi”), e în mare parte determinată de intoleranța foarte reală a societăților umane, oricât de postmoderne ar fi ele. Tocmai de aceea, refuzul de a deveni activistul propriei diferențe este aspru sancționat în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
două ore pe zi din ordinul expres al lui Ceaușescu, ca să se economisească energie electrică, se puteau vedea în direct chiar în culori, în vreme ce la TVR doar o mică parte din emisiuni erau transmise în culori, tot pentru economie manifestațiile ecologiștilor care îl sfidau pe Jivkov. În partea de vest a țării era încă și mai bine: acolo se prindea televiziunea de la Belgrad, pe atunci mult mai liberală decât toate celelalte. Dar până și emisiunile de la Chișinău, care erau recepționate în
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
diferite, pun în față "contravalori" destul de asemănătoare: simplitatea, întoarcerea la natură, sărbătoarea... Ele protejează în același timp împotriva anonimatului și a masificării. Poate cel mai durabil mesaj al acestei mișcări este respectul pentru natură. Această valoare, îmbrățișată cu fervoare de ecologiștii care tocmai începeau să apară, se răspândește cu atât mai repede cu cât suntem într-o epocă în care problema no-xelor și a poluării apare ca un subprodus al dezvoltării in-dustriale: petroliere uriașe se scufundă, în uzinele chimice se produc
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
noi cauzăm daune în mediul înconjurător și că anumite procese de producție sunt poluante. Dacă în anii '60 anumite tabuuri căzuseră, în special în materie de sexualitate, alte tabuuri au fost instaurate la inițiativa acestor producători de valori care sunt ecologiștii. Dezbaterile în acest domeniu nu s-au încheiat, căci, deși există fără îndoială exagerări și temeri inutile, este adevărat că valorizăm din ce în ce mai mult puritatea aerului și a apei, pro-tecția mediului, gestionarea responsabilă a producției și consumului. Aceste valori ne-au
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
natură pentru a își susține judecățile sau o linie de conduită. Poziții adeseori contradictorii sunt legitimate, deoarece conceptul invocat este ambiguu. Unii pretind că homosexualitatea este contra naturii, alții consiedră că ea poate fi regăsită în natură, în lumea animală. Ecologiștii apără lupul, deoarece este o specie care face parte din natură, crescătorii de animale vor să îl elimi-ne, deoarece face parte dintr-o categorie de animale dăunătoare. Mulți se întreabă, neliniștiți, până unde poate merge omul în intervenția sa asupra
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
123, 124, 129, 139, 150, 152, 154, 177, 184-185, 187-188, 192, 194, 210 Drept natural, 46 Drepturile omului, 46, 48, 95, 140, 150, 168, 210, 230 E Echipament cultural, 22, 33 Echitate, 54, 153, 172, 213, 223, 234 Ecologie, 40 Ecologist, 73, 132, 177, 206 Economism, 155, 166 Educație, 15-16, 18-19, 22, 28-29, 96, 151, 158, 186, 219 Eficacitate, 19, 35, 150, 166, 182, 197, 234 Egalitate, 15, 98, 117, 123, 134-135, 151, 154, 162, 172, 176, 196-197, 207, 212, 232
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
necesită luarea unor decizii și exprimarea unei opinii personale; să identific reguli cu privire la raporturile persoanei cu “lucrurile”, cu “plantele și animalele” și cu “ceilalți oameni”. Voi petrece 10 minute pe zi cu colegul meu, Marius. Voi participa la grupul de ecologiști o dată pe săptămână. Voi fi sincer cu doamna consilier Luca Mariana. Resurse: jocuri - Nu te supăra, frate, Monopoly, grup de discuții, clubul ecologiștilor. Voi verifica daca mi-am îmbunătățit relațiile prin comunicare, prin inițierea/participarea unor discuții pe diverse teme
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]