8,806 matches
-
un subiect de cel mai viu interes, ca și clasa productivă ce folosește pământul acesta, sursă unică a unui venit economic. Încrederea în puterea pământului de a hrăni amintită de Mirabeau (1756-1758) sau Quesnay (1758) nu va fi împărtășită de economiștii clasici englezi care fondează economia politică făcând din munca agricolă și din munca industrială originea bogăției națiunilor. Factorul demografic este de atunci considerat ca un factor endogen ale cărui interacțiuni cu producția determină creșterea. Totuși, două viziuni îi despart pe
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
mărită cu 5 ani, până în 2010. Europa s-a angajat deci clar pe calea îmbătrânirii active și pe formarea de-a lungul întregii vieți pentru a profita din plin de posibilitățile unei persoane la toate vârstele vieții sale. După părerea economiștilor, indivizii încearcă să iasă la pensie devreme pentru că suportă o "taxare implicită" pentru prelungirea activității lor pe care o politică de îndemn la lucru a seniorilor ar putea-o limita (Crémer, Lozachmeur și Pestiau, 2005). Un an suplimentar de activitate
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
acestui punct că raportul Pébereau despre situația bugetară a Franței, publicat în decembrie 2005, a pus accentul pe angajamentele statului în spiritul modelelor lui Auerbach, Gokhale și Kotlikoff. Acest raport nu a avut poate audiența mediatică așteptată, dar a interpelat economiști, sindicaliști și pe toți cei care se preocupă de viitorul finanțelor publice. Paradoxal, politicile au un orizont temporal prea impregnat de egoismul generației actuale față de urmașii săi. Această poziție destul de neagră la urma urmei, căci este fondată pe nepăsarea unora
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
prea impregnat de egoismul generației actuale față de urmașii săi. Această poziție destul de neagră la urma urmei, căci este fondată pe nepăsarea unora față de viitorul celorlalți, nu este împărtășită de toți. O poziție mai optimistă este în mod curios apărată de economiștii Școlii de Stat. Becker și Murphy (1988) introduc noțiunea de "contracte între generații", la capătul cărora cei activi finanțează educația copiilor lor și, în schimb, aceștia vor finanța pensiile părinților lor. Lanțul între generații nu se bazează pe noțiunea de
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
asupra vechii dezbateri a eventualei interdependențe a creșterilor economică și demografică. Asupra acestui punct, chestiunea legăturilor ce unesc aceste două variabile este adesea afirmată, având în vedere atonia creșterii economice europene și diferențialul de performanțe care separă Europa și Statele Unite. Economiștii nu au avut totuși același punct de vedere asupra acestei relații. Înainte de secolul al XX-lea, legătura între cele două variabile era admisă: mercantiliștii sunt pentru popor, făcând să depindă bogăția prințului de calitatea supușilor; fiziocrații acordă toată încrederea lor
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
generații de elevi și tineri. Dintre aceștia, câțiva mi-au urmat profesia în specialitate, alții au ajuns profesori în specialități înrudite, cu limba română secundar, 100 au devenit preoți, dar cei mai numeroși au îmbrățișat cariera de tehnician, de inginer, economist, informatician, de oameni ai armelor și apărători ai legii. Mulți dintre ei au urcat pe cele mai înalte trepte ale ierarhiei profesionale, unii cu masterate și câțiva cu doctorate susținute în mod lăudabil. Cinci dintre învățăceii mei s-au dedicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să le observe. Chiar și în științele naturale și în cele economice interesele au un rol important, chiar și aici trebuie totdeauna pusă întrebarea despre sens. Criza economică mondială a făcut evident pericolul economiei și al tehnologiei lipsite de sens. Economiști, directori de bancă, analiști și agențiile de rating, jurnaliști și politicieni au răspândit credința oarbă că economia ar fi previzibilă și controlabilă științific, fără să se îngrijească deloc de factorii iraționali și de pericolele sau efectele colaterale posibile în orice
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
optimism exagerat sau o încredere ingenuă în progres. În Statele Unite, vocile critice la adresa unui asemenea tip de de știință sunt în creștere. Chiar istoricul victorian Thomas Carlyle definise economia "the dismal science", știința tristă, un concept reluat în 2008 de economistul Stephen Marglin, profesor la Harvard, într-o carte cu subtitlul How thinking Like an Economist Undermines Community (Cum a gândi ca un economist subminează societatea). Poate părea o exagerare, dacă prin aceasta s-ar înțelege orice tip de gândire economică
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
tip de de știință sunt în creștere. Chiar istoricul victorian Thomas Carlyle definise economia "the dismal science", știința tristă, un concept reluat în 2008 de economistul Stephen Marglin, profesor la Harvard, într-o carte cu subtitlul How thinking Like an Economist Undermines Community (Cum a gândi ca un economist subminează societatea). Poate părea o exagerare, dacă prin aceasta s-ar înțelege orice tip de gândire economică. Dar în Europa criza economică a dat impuls acelor economiști ce nu împărtășesc încrederea oarbă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
istoricul victorian Thomas Carlyle definise economia "the dismal science", știința tristă, un concept reluat în 2008 de economistul Stephen Marglin, profesor la Harvard, într-o carte cu subtitlul How thinking Like an Economist Undermines Community (Cum a gândi ca un economist subminează societatea). Poate părea o exagerare, dacă prin aceasta s-ar înțelege orice tip de gândire economică. Dar în Europa criza economică a dat impuls acelor economiști ce nu împărtășesc încrederea oarbă în matematica americanilor și gândesc mai puțin în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
subtitlul How thinking Like an Economist Undermines Community (Cum a gândi ca un economist subminează societatea). Poate părea o exagerare, dacă prin aceasta s-ar înțelege orice tip de gândire economică. Dar în Europa criza economică a dat impuls acelor economiști ce nu împărtășesc încrederea oarbă în matematica americanilor și gândesc mai puțin în termeni de numere și statistici și mai mult conform regulamentelor, valorilor și contextelor sociale. Pentru cei din urmă sensul economiei este o compensație între individualismul pieței și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
parte din vină. Rezistența față de reforme este răspândită peste tot în rândurile populației. Încă de la începutul anilor '50, cea care avea să dea viață Fundației pentru o Etică Mondială în Elveția (Stiftung Weltethos Schweiz), Martita Jöhr, își convinsese soțul, importantul economist Adolf Jöhr, să investigheze factorii psihologici în fluctuațiile economice. Între timp s-a înființat o sucursală a economiei, așa-zisa economie comportamentală (behavioural economics), care studiază particularitățile psihologice ale comportamentului uman, în special cel economic, adesea în contradicție cu modelul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Puțin câte puțin, începem să conștientizăm că nu mai sunt deloc insule de stabilitate regionale sau naționale. Însă în ciuda fracționării semnificative a intereselor regionale și naționale, există totuși o împletire politico-economică și financiară la nivel mondial, atât de puternică încât economiștii vorbesc despre o societate mondială, iar sociologii de o civilizație mondială (în sens tehnico-economico-social): societate și civilizație mondială ca și cadru de interacțiune coerent, în care suntem toți direct și indirect implicați. Până în ce punct acest lucru este adevărat îl
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de raționalitate economică, fără a ține cont de legile economiei, nu vorbește despre morală, ci de moralism. A doua delimitare privește atitudinea opusă, adică etica succesului lipsită de principii morale, susținută mai ales de manageri obsedați de succes și de economiști lipsiți de conștiință. Cine propagă concepții economice lipsite de norme etice nu sprijină interesul economiei, ci interesele unui reducționism economic sau ale economismlui. Sub nici o formă nu i se poate acorda succesului un primat, deoarece el aparține eticii. Trebuie să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de ajuns pentru a provoca panică între investitori și a-i determina să vândă acțiunile pe piața de acțiuni din Asia, Europa și America. Astfel avea loc prăbușirea prețurilor Bursei. Încă de pe atunci îndrăznisem să avansez ipoteza, o erezie pentru economiști, că teoria haosului se poate aplica și în economie. Cauze în sine minime pot avea efecte devastatoare. Nu puteau absolut deloc să fie excluse, scrisesem atunci, criza economică și prăbușirea ordinii economice mondiale din 1929-1933. Între timp, "capitalismul de credit
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
philosophischen Schriften, ed. ingrijită de C.I Gerhardt, 7 vol., Weidmannsche Buchhabdlung, Berlin, 1885. Marcuse, Herbert Popper, Karl, Revolution oder Reform? Herbert Marcuse und Karl Popper Eine Konfrontation, Kösel, München, 1971. Marglin, Stephen, The Dismal Science: How Thinking Like an Economist Undermines Community, Harvard University Press, Cambridge, MA. 2008. Moltmann-Wendel, Elisabeth, Gib die Dinge der Jugend mit Grazie auf. Texte zur Lebenskunst, Radius-Verlag, Stuttgart, 2008. Nietzsche, Friederich, "Also sprach Zarathustra", în Werke in drei Bänden mit einem Index Band, vol. II
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
firesc întrebarea: de ce intervine Statul în viața economică? în ce scop? Problema naturii Statului este, după cea a existenței lui Dumnezeu, subiectul care a făcut să curgă cea mai multă cerneală. Chestiunea a fost tratată de filosofi, politologi, sociologi, antropologi, economiști, mai puțin cei neoclasici, care de peste un secol resping subiectul în mod mai mult sau mai puțin savant. Analiza politicilor economice presupune însă această referință, cel puțin implicită, la o anumită concepție despre Stat. Iată, în acest sens, concepțiile unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
marxist, chiar opus acestuia, a apărut în ultimii ani o altă analiză critică a Statului, dezvoltată în principal de Școala "Public Choice", avînd drept lideri pe J. Buchanan și G. Tullock și drept obiectiv elaborarea unei teorii economice a politicii. Economiștii amintiți sunt apropiați de teoriile monetariste, ultraliberale și se caracterizează, în plan metodologic, prin generalizarea analizei microeconomice la toate acțiunile umane, iar pe plan doctrinar, prin ostilitate fașă de intervențiile statale șl creșterea cheltuielilor publice. Dacă în concepțiile "angelice", Statul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
să-și amplifice intervenția sau să o diminueze? Vom încerca să identificăm, în continuare, cîteva răspunsuri. 1.3.1. Rațiunile și rolul intervenției statale 1.3.1.1. Legea lui Wagner Această lege, concepută în secolul al XlX-lea de economistul german, poate fi enunțată astfel: "Într-o lungă perioadă de creștere, cheltuielile publice cresc mai repede decît venitul național". Partea cheltuielilor publice (Stat + colectivități locale + asigurări sociale) în P.I.B. s-a mărit de 5 ori între 1880 și 1980. Creșterea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
economică de după război. După monetariști, intervenția crescîndă a Statului în economie a declanșat procesul inflaționist actual. Deficitele bugetare permanente, datorate faptului că e mult mai ușor sa propui noi cheltuieli decît noi impozite, au fost finanțate prin creație monetară. Potrivit economiștilor ofertei, intervenția crescîndă a Statului a paralizat oferta, iar excesiva impozitare a veniturilor a descurajat economisirea și chiar munca. Pentru economiștii Școlii Public Choice, Statul nu poate fi nicio-dată la fel de eficace precum piața, în materie de producție. Logica Statului este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
că e mult mai ușor sa propui noi cheltuieli decît noi impozite, au fost finanțate prin creație monetară. Potrivit economiștilor ofertei, intervenția crescîndă a Statului a paralizat oferta, iar excesiva impozitare a veniturilor a descurajat economisirea și chiar munca. Pentru economiștii Școlii Public Choice, Statul nu poate fi nicio-dată la fel de eficace precum piața, în materie de producție. Logica Statului este de tip birocratic, de unde supracosturi ce nu există atunci cînd producția este asigurată de o intreprindere privată. 1.3.2. Statul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
democrațiile au ales să introducă "mîna vizibilă" a guvernului în economia mixtă". Sectorul public poate dobîndi două accepțiuni: În sens larg, sectorul public cuprinde toate funcțiile Statului. Paul Samuelson, Richard Lipsey, Stanley Fisher, George Stiegler, Joseph Stiglitz și mulți alți economiști remarcabili ai perioadei postbelice conferă o accepțiune largă sectorului public; În sens restrictiv, sectorul public constituie totalitatea activităților ce au ca scop producerea bunurilor și serviciilor publice. Această din urmă abordare este caracteristică unor ramuri mai recente ale științei economice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
abordare este caracteristică unor ramuri mai recente ale științei economice, cum ar fi economia serviciilor publice, economia managerială, economia dezvoltării ș.a. Indiferent de modul în care înțelegem sectorul public, apar pro-bleme de proporție sau dimensiune a acestuia, asupra cărora disputa economiștilor este actualmente mai aprigă decît oricînd. Mărimea sau întinderea sectorului public variază și în funcție de evoluția progresului tehnic, de condițiile pieței și de determinantul spațial. În tot cazul, sectorul public nu trebuie să fie o alternativă la cel privat, ci un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
economice. "Fiecare perioadă de emergency, fiecare război, fiecare depresiune economică, fiecare val de interes privind sărăcia și inechitatea au extins activitatea guvernului. Dar, după ce starea de urgență a trecut, cheltuielile publice nu au dat niciodată înapoi față de nivelurile anterioare"6. Economistul australian Colin Clark a concluzionat, pe baza analizei unor serii largi de date statistice, că Statul nu ar putea depăși un prag critic de 25% din P.I.B. fără a crea puternice tensiuni, restul trebuind să revină pieței. 1.3.3
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
voință al unei societăți lipsite de putere. El este o instanță transparentă, un simplu vector al anumitor solicitări sociale. Avem aici o viziune particulară asupra rolului Statului, puternic reducționistă. Pentru a lărgi perspectiva și a-și ameliora înțelegerea asupra lumii, economiștii s-au interesat însă și de alte abordări, realizate de către istorici, sociologi, filosofi ș.a. Istoricii mai întîi, precum Ernst Kantorowicz, au evidențiat lenta autonomizare a puterii Statului față cu cea a bisericii, între altele. Această mișcare seculară a istoriei societăților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]