228,143 matches
-
vecinătatea și consecuția figurii îi este dragă lui Genette, care a imaginat, rînd pe rînd, „efectul Jupien”, „efectul Ménard”, „efectul Berma”, „efectul Arnolphe”, fabricîndu-și, adeseori, concepte pornind de la personaje literare; acum este rîndul lansării unui efect de metalepsă și anume „efectul de prezență”, care vine să nuanțeze și corecteze mai vechiul „efect de real” propus de Barthes prin anii ’60; „efectul de prezență” provine din introducerea în mod fictiv a autorului, un Flaubert, un Michelet, într-un loc în care logica
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
imaginat, rînd pe rînd, „efectul Jupien”, „efectul Ménard”, „efectul Berma”, „efectul Arnolphe”, fabricîndu-și, adeseori, concepte pornind de la personaje literare; acum este rîndul lansării unui efect de metalepsă și anume „efectul de prezență”, care vine să nuanțeze și corecteze mai vechiul „efect de real” propus de Barthes prin anii ’60; „efectul de prezență” provine din introducerea în mod fictiv a autorului, un Flaubert, un Michelet, într-un loc în care logica povestirii nu i-ar permite să o facă, pentru a prezenta
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
Berma”, „efectul Arnolphe”, fabricîndu-și, adeseori, concepte pornind de la personaje literare; acum este rîndul lansării unui efect de metalepsă și anume „efectul de prezență”, care vine să nuanțeze și corecteze mai vechiul „efect de real” propus de Barthes prin anii ’60; „efectul de prezență” provine din introducerea în mod fictiv a autorului, un Flaubert, un Michelet, într-un loc în care logica povestirii nu i-ar permite să o facă, pentru a prezenta sumedenie de „lucruri văzute”, încălcînd sobrietatea povestirii neutre și
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
un Michelet, într-un loc în care logica povestirii nu i-ar permite să o facă, pentru a prezenta sumedenie de „lucruri văzute”, încălcînd sobrietatea povestirii neutre și distante. Prin toată această „plimbare” propusă de autor printre formele, figurile și efectele de metalepsă, aceasta se dezvăluie ca o figură a insolitului, a bizareriei, apropiată de paradox, de punerea în abis, în stare să producă un efect enigmatic și tulburător și să pună în cauză mijloacele de reprezentare. Genette o asociază, de
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
povestirii neutre și distante. Prin toată această „plimbare” propusă de autor printre formele, figurile și efectele de metalepsă, aceasta se dezvăluie ca o figură a insolitului, a bizareriei, apropiată de paradox, de punerea în abis, în stare să producă un efect enigmatic și tulburător și să pună în cauză mijloacele de reprezentare. Genette o asociază, de asemenea, cu înșelătoria, prefăcătoria, cu jocul de roluri, atribuindu-i și o anumită încărcătură ludică. De altfel, frecvența termenului ludic în volum exprimă, și în
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
doua modalitate de inducere în eroare a cititorului la care recurge Caragiale pentru a proteja taina morții lui Anghelache o reprezintă presărarea în text a unor false mistere, menite să acrediteze iluzia că ascund indicii revelatoare. Ele nasc întrebări cu efect controlat, fiind, în fond, parazitare, înșelătoare, destinate îndepărtării atenției de la autenticul motiv al sinuciderii casierului. Iată câteva: cum se face că, deși era zi de leafă, iar nenea Anghelache nu mai ajunge acasă, asupra lui nu se găsește decât niscaiva
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
se-nțelege) insistenței cu care Caragiale vrea să convingă lectorul că Anghelache a vârât mâna în gestiune până la cot („Îi lipsește mult!...” decretează fără nici o dovadă, însă și fără umbră de dubitație unul dintre prieteni)? În primul rând, obținerea unui efect cât mai șocant la final, când se dovedește că din casă nu lipsește nimic. În al doilea și cel mai important rând însă avem de-a face cu jocul derutant al adevărului și aparenței ce se înscrie în amintitele norme
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
de morbul creației: “Ei descind din epoci și ranguri diferite, la fel de felurite le sînt temperamentele și scopurile, dar toți țin tocul în mînă, uniți prin creație. Să ne uităm o clipă peste umărul lor, să vedem ce scriu: poate că efectul va fi un exorcism pentru demonul cronologiei...”. Respingând polemic contextualizările istorice și trecătoarele politizări ale fenomenului literar, pe care le consideră derizorii și irelevante în abordarea “vieții paralele” a operelor cu adevărat valoroase, Ion Vartic rămîne același comparatist de excepție
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
coapcii/ în clopote de iarbă și de somn.// Sub lovituri de ceas din turnuri vii/ pierdut/ paradis acest drum/ ce mă abate...// Și restul/ doar singurătate” (Cadențe). Această singurătate e ca un vierme în fructele Edenului, consumîndu-le discret, însă cu efect fatal, conținutul. O stare producătoare de ireversibile goluri... Precum Emily Dickinson, despre care un exeget american afirma că practica „o cultură a golului”, Sina Dănciulescu ajunge a-și dubla existența sensibilă cu una a vidării, a desființării. Eul său e
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
tocmai aici intervine marca personală a prozatorului ieșean: confuzia și glisajul elementelor din planul figurat spre cel propriu, din cel ideatic spre cel material, din cel obiectual spre organic; deseori, în dezvoltări tot mai absurde. O inversiune surprinzăroare și de efect se produce în fiecare povestire, ieșind brusc sau, dimpotrivă, cât mai firesc din limitele realității convenționale. Prozele par scrise din nimic. Găsirea unei perspective năstrușnice, mai neobișnuite e totul. Iar poanta pare să vină de la sine. Aerul condiționat de la oraș
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
a dreptul. Plus titlurile, în general, neinspirate. Impresia este de inegalitate. Câteva texte subțiri sunt salvate, e-adevărat, de stilul spumos care reușește (nu însă de multe ori) să suplinească banalitatea subiectului. La urma urmei, nu orice se pretează cu efect formulei expuse mai sus, or subiectele sunt de toată mâna. Pentru publicul de o zi al unui ziar, probabil absolut toate povestirile își păstrează savoarea intactă. Semnificațiile rămân la suprafața textului și nimic mai mult. Un kitsch cu morgă suficient
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
stripteuse de mâna a treia, fostă muncitoare la Textile (în Textile și conserve) și cu totul altceva furia unei soții de fotbalist care tot aduce acasă tricouri schimbate la finalul meciurilor (în Tricouri). Cu atât mai gratuite și lipsite de efect sunt cele câteva proze cu trimiteri la scriitori (Ahura Christi, Nicolae Prepelicaru, Adriana Vitell ș.a.) sau cele în care manuscrisul și profesia de scriitor apar ca pretext narativ în încercări superficiale de metatext. Dar, apropo de stil, iată, în final
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
o lungă vară fierbinte și la o toamnă incendiară. Pe acest fond, încercarea șefului peremist de a întoarce pe dos rubașca murdară, de a înlocui aura de martir naționalist cu yarmulke-le evreiesc, e de-a dreptul comică. După cum se vede, efectul internațional al „convertirii” e egal cu zero, iar creșterea în stima alegătorilor - insignifiantă. În aceste condiții, a te da filosemit după ce o viață întreagă (mă refer și la perioada comunistă, aflată sub semnul articolului „Idealuri” și al versului „Rose-n
Bancul cu statuia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13205_a_14530]
-
spre ogor și deplasează “ancheta socială” de la colectivitatea retardaților în halat la cea a înapoiaților în cizme din cauciuc de anvelopă. Cartea e împărțită în trei secțiuni cu sonorități faulkneriene: Oamenii din Glimboca, Familia Plătică, Alte dialoguri, fiecare ocupîndu-se de efectele proletarizării lumii rurale în epoca stalinistă și ceaușistă și, prin extensie, de psiho-dramele brutelor sătești. Cum Glimboca este o comună reală, ușor de găsit pe hartă la 5 km. de Oțelul Roșu, ni-l putem imagina pe Monciu-Sudinski călătorind într-
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
fapt, inseparabile: în materie de “voce” publică și “ecou” textual. Din nefericire, alăturarea lor tinde, încă o dată, să descurajeze orice inițiativă taxonomică și orice diagnostic critic tranșant. Combinația permanentă de primitivism (al exprimării individuale -specifice “vocii” publice) și rafinament (al efectului de rezonanță -specific, pentru a cita sintagma întrebuințată de Mircea Nedelciu, “ecoului controlat” al textului) relativizează deopotrivă teoria neutralității “înregistrării” (directe, “autentice”, neprelucrate) și pe cea a intervenționismului auctorial (prin trafic de informație reală, bricolaj semi-ficțional sau invenție ficțională totală
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
făcînd în același timp discret cu coada ochiului cititorului. În fond, comedia “reportajului pe teren” are și ea niște limite de toleranță socială (și estetică). La observațiile lui Ioan Iuliu Plătică despre rolul maistrului, de o platitudine totală și un efect soporific garantat (“De la idee să treacă la diferite studii, la diferite scheme și să meargă tot așa înainte, pînă ajunge la practică. Asta, cred eu, înseamnă cu adevărat automatizare.” (p. 81), mînuitorul “microfonului” și al “benzii de magnetofon” se extaziază
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
ce poate duce la reîntoarcerea la haosul confruntărilor specifice secolelor XIX și XX. O superputere care să blocheze, fie și manu militari, această agresivitate, care să elimine terorismul internațional este, în consecință, necesară. Justificarea, susține Todd, este falsă pentru că vizează efectele și nu cauzele actualei stări a lumii. Globalizarea economică și financiară nu a făcut decât să accentueze discrepanțele în interiorul societăților și între societăți și acestea nu pot fi controlate decât prin alfabetizarea în masă și planning-ul familial. Statisticile o
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
proces, dar nu-l pot elimina. Înfrângerea lui Napoleon nu a însemnat, de exemplu, dispariția ideilor Revoluției Franceze pe care el le impunea, cu forța, în teritoriile cucerite. Ascensiunea euro-ului, generată de forța economică a Europei Unite are, ca efect paradoxal, stimularea capacității productive a Americii, a exporturilor ei. Iar controlul american al resurselor petroliere majore ale lumii impune, fără doar și poate, dirijarea divizată a puterilor care s-ar fi putut uni în contestarea destinului imperial al SUA. „Mitul
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
227). Probabil că e mai bine că nu a făcut-o. A rămas un martor și un mărturisitor care aspiră continuu spre literatură, care suferă că ineditul documentar pe care îl aduce nu are suficientă încărcătură simbolică, nu are suficient efect estetic. Dar, dacă nu are originalitate literară, are autenticitate documentară. Petre Pandrea este un intelectual de marcă din acea plămadă nobilă de rezistență la comunism, stirpe despre care unora le convine să creadă că nu a existat. Tocmai de aceea
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
au pliat rapid intențiilor dirijorale, transmise cu eficiență, cu mintea limpede și sintetică și gesturile precise ale lui Tiberiu Soare. Cunoscând impecabil cele două partituri, el a știut exact ce să ceară, cât și cum să repete pentru a obține efectul maxim de la Ion Bogdan Ștefănescu, Emil Vișenescu, Sorin Lupașcu, Dumitru Cristian Suciu, Diana Moș, Marian Movileanu, Laura Buruiană, Alexandru Sturzu, Smaranda Grigorian, Elena Popa și din comunicarea fosă-scenă. Un spectacol de operă înseamnă desigur mai mult, un efort organizatoric dificil
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
prin a-și mărturisi reticențele inițiale față de un interviu cu autorul Moromeților: „(...) am spus de asemeni că am, față de Marin Preda, o dragoste îndepărtată, de cititor adolescent pentru autorul „său” și că acest sentiment poate să exercite asupra mea un efect paralizant, transpunîndu-mă fie într-o iritantă stare de umilință, fie într-una de închidere paralizantă în sine.” Sînt atitudini care amenință pe oricine aflat într-o situație similară, față-n față cu obiectul admirației literare și căutînd tonul potrivit lipsit
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
celui tocmai cu turbat tărăboi târnosit în Tartarul tiribombelor. De la asemenea tradiționale exerciții pornind, pe care sondajele le cristalizează în procente, mai ample forări în trecut te pot întoarce cu un deceniu și chiar mai bine în urmă, fie cu efectul salutar al unei băi purificatoare, fie cu acela al descinderii în puțuri adânci, unde însăși componența aerului se modifică, până la primejdie. Lectura, în ultimele împurpurate amurguri ale lui 2003 a Jurnalului - pe anii 1990-1935 - ținut de d-na Monica Lovinescu
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
prea cuprinzătoare și frumos alcătuită ca s-o putem pastișa. S-o recitim, fie și numai pentru atitudinea detașată a retorului care nu știe nici să menajeze, nici să lingușească. Persoana întâi plural, formă clasică de captatio, e aici fără efect: „Cetățeni! Noi astăzi am fi avut mai puțin de furcă cu femeile, dacă fiecare dintre noi am fi îndrumat pe mamele de familie să respecte drepturile și importanța soților lor; libertatea noastră înfrântă în cămin, din pricina neputinței noastre, este călcată
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
Cel puțin la noi. Mai previne Cato, cu figuri retorice consacrate (prolepsa, prosopopeea), ceea ce presupune că va spune adversarul, tribun al plebei, al cărui obraz - spunea el - ar trebui să roșească, având în vedere cauza apărată. Disperat că nu are efect nici unul dintre argumente, Cato aruncă asupra adunării bărbaților un ultim, grav motiv de îngrijorare, posibilitatea anulării totale a autorității lor și căderea în sclavia femeilor, care cer noi și noi drepturi: „Credeți că până la urmă nu vor reuși să vi
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
undeva?” (bastonul de orb). Avem probabil a face, în acest tip de lirism negru tot mai răspîndit, cu simțămîntul unui sfîrșit de ciclu istoric, căruia individul vulnerat îi slujește drept fidel receptor. Particularul absoarbe precum o ventuză semnificațiile generalului, de unde efectul invers, de amplificare a discursului (ca și cum ar fi rostit la portavoce), în fața unui auditoriu ce se presupune că se recunoaște într-însul... Al doilea capitol al descompunerii se referă la transcendență. Aceasta e compromisă, atrasă în vîrtejul sarcastic al materiei
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]