46,755 matches
-
de întreținere pentru fiecare copil în parte (copiii nu sunt aducători de venit pentru familiile lor; alocația pe care o primesc este nesemnificativă față de costurile presupuse de creșterea lor)24, fie de absența unuia dintre părinți, în sensul implicării lui efective în realizarea bunăstării familiei (este șomer, s-a separat de familie sau a divorța, a decedat, este grav bolnav ori ispășește o perioadă de detenție). În România ultimilor ani, procentul copiilor aflați în stare de sărăcie este mult mai mare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
coordonatoarea proiectului și de asistenții sociali din program - a presupus implicarea în viața de fiecare zi a comunității. Acest fapt a fost precedat de declararea intențiilor globale de cercetare. Participarea la viața comunității a fost relativ moderată, fără o integrare efectivă în grup și o asumare de roluri corespunzătoare. Analiza de documente a vizat studierea fișelor de identificare, a evaluărilor inițiale și finale, a declarațiilor, referatelor sociale, jurnalelor și, nu în ultimul rând, a legislației aferente. Interviurile de adâncime (conversația cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Acestea sunt apreciate ca ținând de viața sa privată, sferă neglijată în mod constant la nivelul deciziilor de factură publică. Atunci când există abordări ale familiei ca întreg, acestea circumscriu ansamblul familiei mai mult formal, iar nu la nivelul unor măsuri efective. De pildă, livretul de familie 73 își dovedește utilitatea legat de dreptul familiei de a beneficia de o alocație suplimentară pe baza existenței unui număr mai mare de copii în familie 74, sistemul de referință fiind copiii, iar nu familia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
rămâne o problemă de libertate morală. Mill (1994, p. 137) observa că opinia publică este ostilă amestecului societății în a obliga un tată să-și onoreze obligațiile parentale. Deși este recunoscută datoria tatălui de a oferi educație copilului său, realizarea efectivă a acesteia depinde exclusiv de bunăvoința lui. A aduce pe lume copii cărora să nu le poți asigura cele necesare dezvoltării și educării este un delict moral atât împotriva copilului, cât și împotriva societății. Fukuyama (2002, p. 48) arăta, dorind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
oamenii să fie stimulați să facă eforturi directe pentru bunăstarea lor. Ajutoarele oferite sunt modeste, punctuale, menite să amelioreze o situație de criză. Pentru acordarea lor, se apelează la filtrarea beneficiarilor prin testarea mijloacelor. Contextele de investigare a nevoilor, acordarea efectivă a suportului public sunt stigmatizante. Serviciile publice sunt preponderent private. De asemenea, statul încurajează asigurările de tip privat (G. Esping-Andersen, 1990)27. În legătură cu egalitatea de șanse, Lohkamp-Himmighofen și Dienel arată că în Europa vestică se poate identifica un model de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de împuternicire a celor vulnerabili. Pentru femeile din familiile monoparentale, procesul de capacitare presupune în primul rând o raportare pozitivă la situația de viață în care se află. De cele mai multe ori, starea de monoparentalitate este resimțită ca o pierdere. Una efectivă, prin dispariția reală a unor persoane (soț, persoane din familia extinsă, prieteni comuni, cunoștințe), a unor libertăți de acțiune posibile în grup, dar riscante sub aspectul securității pentru o persoană singură (de pildă, a te afla în spațiu public după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
monoparentală poate fi tratată de către conservatori drept un model de viață aproape de o formă extremă, care, ca orice exagerare, este conotată negativ. Faptul de a fi părinte singur decurge dintr-o situație asumată sau întâmplătoare, dar una la limită. Reală, efectivă sau numai simbolică, separarea de opresor este un fapt real. Din această perspectivă, femeile din familiile monoparentale pot fi receptate ca aflându-se pe poziții radicale. Pot fi considerate chiar mai radicale decât cele radicale (în abordarea radicală, separarea teoretică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de tulburări suferite de sugari, cauzate de internarea prelungită în spital). Deprivarea maternă este posibilă atunci când copilul nu este susținut de nici o altă persoană apropiată, care să-i ofere afecțiune și îngrijire de tip matern. Apare ca rezultat al absenței efective a unei persoane semnificative pentru copil. Demontarea din perspectivă de gen a conceptului deprivării materne permite observarea faptului că acesta este efectul unei înțelegeri a rolului mamei față de copil, într-un mod propriu pentru vechea paradigmă patriarhală: determinant pentru femei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
-i mai lăsa răgaz să ceară spovedanie. Da. Le-am spus eu domniilor voastre că erau timpuri grele. Căpitanul Alatriste, vasăzică, trăia din spada dumisale. Pe cât Îmi dau seama, denumirea aceea de căpitanul era mai mult o poreclă decât un grad efectiv. I se trăgea de demult: de când, soldat fiind În războaiele regelui, stăpânul nostru, a trebuit să treacă Într-o noapte cu alți douăzeci și nouă de camarazi și un căpitan adevărat peste un râu Înghețat, Închipuiți-vă singuri, urrraaa, trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
făcut”, își repetă el de nenumărate ori în zilele următoare, apăsat de conștiința propriei vinovății. Ar fi vrut să-și toarne cenușă în cap și să ceară cu sinceră căință iertare, însă îi venea greu s-o facă în mod efectiv. Era o fire semeață, era excesiv de orgolios câteodată, o știa prea bine, și nu o dată avusese de plătit oalele sparte pentru felul acesta al său de a fi. Nu în profesia de jurnalist, unde chiar era nevoie de așa ceva, ci
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
1.3. Rațiuni teoretice a) Lupta împotriva șomajului. Economia de piață poate cunoaște un echilibru durabil de subutilizare a forței de muncă (șomaj). Pentru a ieși din această situație, este necesar un impuls exterior pieței, care să releve nivelul cererii efective. Singur, Statul poate da acest impuls, sporind cheltuielile publice, reducînd impozitele sau scăzînd ratele dobîn-zilor. Obiectivul este ocuparea deplină a mîinii de lucru. b) Funcțiile economice ale Statului. Robert Musgrave distinge trei funcții economice ale Statului: o funcție de producție: Statul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
socială, arătînd că rata prelevărilor obligatorii (impozite + cotizații sociale/P.l.B.) este prea ridicată (45% în Franța, de exemplu) și handicapează competitivitatea întreprinderilor și initiațiva individuală. Este aproape un truism să mai afirmăm că nu poate exista pro-tecție socială reală și efectivă fără o prealabilă eficiență economică, concretizată în rezultate pe piață, în societate și last but not least în bugetul Statului. Sistemul de redistribuire statală a veniturilor costă prea mult și este puțin eficace. O politică statală susținută în acest sens
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
prin legislația privind impozitele și taxele locale, finanțele publice locale, bugetele locale, domeniul public, descentralizarea, Carta europeană a autono-miei locale, sau Statutul aleșilor locali ș.a. În practică, însă, lucrurile sunt ceva mai complicate, autonomia și descentralizarea nefiind întru-totul reale și efective, in special datorită precarității mijloacelor aflate la dispoziție. Chiar pachetul legislativ amintit poate fi caracterizat drept ambiguu, incoerent, lacunar și conservator. În triada reformei: stabilizare macroeconomică schimbare instituțională restructurare microeconomică, veriga cea mai slabă o reprezintă, totuși, schimbarea instituțională. Simpla
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
servicii care sunt tot mai mult încredințate pieței, administrarea trecând de la stat la piață. Oricum, serviciile publice locale pot fi produse de agenți locali, regionali sau naționali, de stat și/sau privați, interni și/sau externi. O descentralizare reală și efectivă nu poate avea loc fără un sistem al impozitelor și taxelor locale bine articulat, în corespondență cu activitățile de finanțat. Nu se poate vorbi despre autonomie financiară dacă veniturile proprii nu reprezintă cel puțin 40% din totalul veniturilor bugetului local
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ineficiență. După apariția Legii nr. 189/1998, autonomia financiară a crescut, dar și activitățile de finanțat la nivel local s-au multiplicat, administrațiile locale fiind efectiv sufocate de arierate și covârșite de probleme. O descentralizare și o autonomie reale și efective se impun, în primul rând, pentru asigurarea eficienței economice a sectorului public, pentru simplificarea procesului decizional și a traseelor fluxurilor financiare, ca și pentru lăsarea la dispoziția autorităților locale a pârghiilor și mijloacelor necesare pentru a-și îndeplini mandatul, pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
social, între-prinderea ca matrice creatoare de valoare, economia de piață, democrația și liberul schimb, aceștia sunt pilonii noii economii. Astfel, au apărut și s-au extins piețele libere și în domeniul ofertei de bunuri și servicii publice. Descentralizarea a devenit efectivă în multe zone, tot mai vizibilă, autoritățile sau comunitățile locale și regionale dobîndind tot mai multă putere de decizie, înțelegîndu-se că astfel se produce o mai eficientă alocare a resurselor și o mai echitabilă distribuție a veniturilor. Economiile naționale au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de a controla evoluția piețelor pe termen lung și că politiciele monetare, comerciale, chiar bugetare, pot opera mai bine la nivelul economiei naționale. Dar, pe termen scurt, guvernările locale pot stimula dezvoltarea economică a zonei respective, își pot asuma responsabilități efective în alocarea resurselor și distribuirea veniturilor. Cadrul pentru acțiuni eficiente ale autorităților locale în plan economic este asigurat, în primul rînd, prin descentralizarea politicii fiscale și a patrimoniilor, pentru evitarea jocurilor politice cu subvenții și transferuri. Mai mult, sunt necesare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
decizională în gestionarea serviciilor publice, atribuții de control, mai ales în privința programelor de investiții și subvenții, a standardelor de calitate. În țările dezvoltate s-a adoptat progresiv formula "granturilor în bloc", sume globale acordate de către guvernul central, urmînd ca destinația efectivă să fie stabilită de către autoritățile locale. Descentralizarea este considerată o cale de reducere a dezavantajelor birocrației și de către Școala de la Virginia (Public Choice). Principalul său reprezentant, James Buchanan, consideră că așa cum concurența între firme produce eficiență și descentralizarea și competiția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
intervine prin "puncții" financiare asupra nivelelor mai joase de administrație publică, ceea ce încurajează birocrația, corupția și activitățile de lobby. Astfel, la nivelele intermediare și locale de guvernare s-a instaurat un dezechilibru între resursele financiare disponibile și nevoile de finanțare efective. În afara cazurilor extreme, care sunt economiile de piață pure și economiile integral planificate, există mai multe modele mixte, dominate de puterea centrală sau de puterile locale, în care resursele sunt aloca-te preponderent prin sistemul piețelor sau prin intervenția autorităților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
îl au de jucat în stimularea economiei și realizarea echilibrului macroeconomic. Doctrina keynesiană se bazează pe intervenția fiscală și monetară activă a guvernului în economie, pentru stimularea cererii, a creșterii și ocupării. "Abordarea keynesiană propunea ca guvernele să soluționeze cererea efectivă în cîteva moduri: să o facă să crească, dacă va fi amenințată și să o reducă, odată pornită explozia ei. Guvernele pot in-fluența ratele dobînzilor prin propriile politici de luare și acordare de împrumuturi, pot desfășura programe proprii de investiții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
al Doilea Război Mondial, în majoritatea țărilor dezvoltate, constituind la vremea aceea alternativa viabilă la abordarea de tip clasic. Această adaptare rapidă a sistemului keynesian a avut loc considera R.H. Coase datorită faptului că analiza de către acesta a determinantelor cererii efective părea să fi ajuns la esența a ceea ce se petrecea într-un sistem economic, precum și faptului că era mai ușor de înțeles (cel puțin în linii mari) decît alte teorii. Faptul că sistemul keynesian furniza un remediu pentru șomaj fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
termeni bine/rău, asupra rezultatelor. Distincția între pozitiv și normativ este importantă pentru sectoarele economiei publice. Analiza lumii reale, prin intermediul metodei pozitive, duce la decizii politice bazate pe evaluări normative ale sistemului politic și economic. 2.1.2.2. Criterii efective 1) Criteriul fundamental de evaluare a economiei de piață este reprezentat de eficienta alocare a resurselor. Dacă în realitate, piața ar realiza această alocare, nu ar mai fi nevoie de intervenția guvernului. Dar cum nu este cazul, putem evalua acțiunile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
firmele devin falimentare de asemenea și se ajunge la un blocaj general. Pentru a-l evita, subvențiile Statului nu trebuie dirijate la furnizorii nerestructurați și bugetivori, ci direct consumatorilor cu venituri reduse, pentru ca protecția socială să fie una reală și efectivă, iar arieratele să nu sufoce pe producători. Deci, indiferent de natura proprietății întreprinderii furnizoare, o subvenție este oricum necesară categoriilor celor mai defavorizate. Și aici trebuie găsit un punct de optimum, pentru că o subvenționare pe scară largă scade interesul managerilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
instituțional (administrație, rețea finan-ciar-bancară, unități de cercetare-dezvoltare, de învățământ, camere de comerț etc.), dezvoltarea infrastructurii, management performant, nivelul de cultură și civilizație, prin deschiderea spre exterior, o anumită entitate administrativ teritorială poate să-și asigure dezvoltarea econo-mico-socială, devansându-și concurenții efectivi sau potențiali. Trebuie, însă, asigurată libertatea și încurajată inițiativa agenților economici autohtoni și străini, pentru acumulare și investiții, pentru cooperare și dezvoltare pe piața locală. Conceptul ce caracterizează însă cel mai bine realitatea actuală la noi este cel de subdezvoltare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
zăbovit să facă asemenea calcule? Legile respective sunt putem spune prost făcute, nearmonizate între ele și cu restul legislației, iar pregătirea aplicării lor nu a fost făcută cum se cuvine. Aceasta înseamnă că necesara descentralizare nu a devenit reală și efectivă, riscându-se chiar să fie compromisă însăși ideea de descentralizare și principiul autonomiei locale. Este adevărat că Legea finanțelor publice locale prevede posibilitatea atragerii unor resurse neconvenționale prin: instituirea unor taxe speciale, împrumut public, aprobarea de cote adiționale pentru impozitele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]