3,527 matches
-
moartea. Găzduită în satul unde îl va ucide pe Gergely, martorul vesel al violului, femeia dansează în jurul focului cu acesta, amestecându-se printre celelalte perechi topite în magma dansului. La lumina flăcărilor chipurile și privirile dobândesc o intensitate tulburătoare, umbrele efemere au propriul joc de reflexe, dinți dezveliți, priviri lubrice, îmbrățișări furtive, ceva sălbatic, funest crește în ritmul dorinței și al muzicii maghiare cu rezonanțe tribale, care-i plăcea atât de mult lui Emil Cioran. Asemeni unei știme, femeia atrage bărbatul
Pe-un picior de plai... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7139_a_8464]
-
cronici. În rest, dacă la mijloc n-ar fi fost decît bunadispoziț ie ce emană din zumzetul anecdotelor, secvențele mustoase n-ar fi meritat defel să fie comentate, tonul fatal minor al timbrului comic mărginindu-le efectul la un amuzament efemer, caz în care cititorul, de îndată ce ar fi închis cartea, nu și-ar mai fi amintit ce anume a citit. Dar tocmai aici se întîmplă răsturnarea neașteptată. Autorii scriu după calapodul hiperbolei groase, mărind pragul de exagerare a detaliilor pînă la
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
monștrilor arieni. Și, pentru a nu vorbi în gol, autorul își ia drept repere polemice doi istorici germani din secolul XX - Fritz Fischer și Heinrich A. Winkler - cărora le opune propriile opinii. Dar cum Fischer și Winkler sunt niște colportori efemeri ai versiunii oficiale, adică agenți de propagandă camuflați în istorici de moment, Boia le pomenește ideile și apoi trece mai departe. În totul, sunt opt poncife pe care istoricul le demontează: 1) că a existat o predispoziție beligerantă în temperamentul
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
Rodica Zafiu Unele dintre antonomazele constând în transformarea unei denumiri comerciale în termen comun (desemnare generică pentru un anumit produs) se dovedesc rezistente, altele sunt efemere. Unele sunt răspândite internațional, altele sunt specifice unei limbi, pentru că depind de factori extralingvistici: evoluția pieței, a importurilor, circulația mărfurilor, dominația și eventualul monopol al unor producători. În română nu s-au impus scotex, kleenex sau bic, dar sunt puternice
Denumire comercială by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5934_a_7259]
-
de NAȘĂ a analizat, folosind modelul HANDY, modul cum au decăzut civilizațiile complexe. "Căderea Imperiului Român și a Imperiului Mongol, Maur sau Gupta, dar și a Imperiului Mesopotamian sunt dovezi că civilizațiile avansate, sofisticate și complexe pot fi fragile și efemere", se arătă în studiul citat de "The Guardian", scrie www.rawstory.com. Cercetătorii au identificat câțiva factori care trebuie luați în calcul - populația, clima, apa, agricultură și energia. Acești factori pot duce la colaps dacă generează două caracteristici sociale. Studiul
Istoria se va repeta: Civilizația va intra în colaps. Ce va declanșa sfârșitul by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/62438_a_63763]
-
M.Blecher, poetul nostru scrutează cu nereținut interes mediul clinic în care a pătruns, constatînd aici o umanitate specifică. Un mod al omenirii de-a continua să trăiască oarecum subversiv, provocator la adresa convențiilor, sub semnul unui umbros triumf. Diferența dintre efemer și veșnic se estompează (Bufetul Oșanca). Obiectivarea obținută prin asumarea perspectivei epice aduce negreșit o alinare. Camarazii de suferință dobîndesc, în stridenta anormalitate a diagnosticelor, rănilor, amputărilor lor, un aer de inopinată normalitate de moment, de realitate, precum actorii, pentru
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
la nesfîrșit, într-un exercițiu narcisistic fără precedent. Trandafirii, magheranii, crinii, nalbele, garoafele, gherghinele din poezii sunt de fapt Dimitrie Anghel în persoană, multiplicat la nesfîrșit, proteic în forme, parfumuri și culori... Poetul a intuit în flori simbolul perisabilității, al efemerului. Invazia florală nu semnifică aici renașterea naturii, dimpotrivă: florile se veștejesc mereu, își transmit imaterial parfumul, se află în pragul scuturării, își contemplă petalele căzute. Apar surprinse în clipa lor ultimă, ca năvală finală de frumusețe, iar ansamblul evocă mai
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
și neschimbat. Din nou, un amestec de tonuri romantice cu temenele orientale în fața sorții, și peste toate o ciudă subțire, învinsă repede de bonomie. Chiar dacă Bagdadul spre care călătorește un emir de fantezie e „mai șters decât rozul de flori efemere,/ Mai stins decât visul pierdutului rai", pariul pe cartea acestei naturi care a absorbit toate manierismele societății are forța unei filosofii. A unei înfrângeri atât de disproporționate - cam în felul în care universul strivește trestia gânditoare, mai puternică, știind că
Bagdadii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6275_a_7600]
-
coapsele, iar scena are ceva din teatralismul operei, unde actorii își fixează retoric gestul acompaniat de vocea tumultuoasă. Este ca și cum acești sicilieni se află cocoțați pe o scenă, și de pe scenă, gesturile lor brueghe-liene și chipurile lor vechi sunt încredințate efemerului și eternității deopotrivă. Când își ia carnetul de partid, tânărul Pepinno merge la fotograf, și în ciuda insistențelor acestuia, nu-și desprinde zâmbetul de pe figură. Nu chipul, ci mimica este încredințată memoriei, forța ei traversează deceniile. Regizorul lui Cinema Paradiso (1988
Baaria, mon amour! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6296_a_7621]
-
a te informa, cît pentru a degusta o atmosferă de mirodenii. E un aer mustos și bălțat, sub ale cărui aparențe stinse tresare un spirit de vigoare orientală. Citind epopeea Cîmpinenilor sau a Brătienilor ai senzația că trecutul nu e efemer și nici revolut, atîta doar să ai tenacitate de a-l prinde într-o carte, de aceea în paginile de aici nu dai peste relicve în accepția strictă a cuvîntului, ci peste vestigii. Relicva e ce lași în urmă ca
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
Despre spațiu” - dau o idee despre vastitatea și profunzimea temelor abordate. În același spirit merită remarcată partea de intertext a cărții: fiecare dintre cele șase părți are drept titlu un citat din Quignard, fie din Butes, fie din Scrieri despre efemer, sau din Paradisiace. Pentru publicul românesc, beneficiar al unor recente și intense întîlniri cu Jordi Savall, ne gîndim mai ales la partea a IV-a, care poartă ca titlu-moto un extras din Butes - „Acolo unde gîndirii îi e teamă, muzica
Regal Quignard by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4905_a_6230]
-
române, A-B, 1913): în afară de sensul general al termenului barometric („privitor la presiunea atmosferică”), acesta înregistrează sintagma companie barometrică, cu explicația „societate pentru curățirea latrinelor prin presiunea atmosferică”. Din denumirea tehnică a fost extras, pe la 1900, un eufemism glumeț și efemer.
„Furnica“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5259_a_6584]
-
Constantin, Ion Fiscuteanu, Ion Marinescu, Olga Tudorache, actori cu spectru larg! La un actor contează însă nu numai personalitatea sa, ci și faptul de a fi bine distribuit. Aceasta sudează o comunitate. G.B.: Yannis Kokkos vorbea odată despre «succesive comunități efemere», căci regizorul, neaparținînd unui teatru, se înscrie în această migrație de la una la alta. R.P.: Nemaifiind director e ce am realizat de fiecare dată cînd am lucrat. La Tîrgu Mureș, la Piatra Neamț, la Teatrul Național... G.B.: Ai reacționat la evenimentele
Radu Penciulescu în dialog cu George Banu - Pentru un teatru la înălțimea omului – mărturisiri și convingeri – () [Corola-journal/Journalistic/5321_a_6646]
-
Iuga, Yasunari Kawabata, Dan Stanca, Monica Lovinecu, Gabriel Liiceanu, Herta Müller, Ion Manolescu, Matei Vișniec. Ce e limpede de la primele cronici e că autoarea nu face din recenzie un exercițiu de putere. În al doilea rînd, nu e superficială în numele efemerului din cronică, ci are o seriozitate draconică în înregistrarea detaliilor. De fapt, ce izbește la autoare e înclinația de a povesti cu fidelitate conținutul cărților. Acest scrupul de redare cît mai exactă a narațiunii împrumută Serenelei Ghițeanu o alură rigidă
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
și contradictorie a exilului. După victoria turcilor asupra rușilor din 1711 de la Stănilești, pe Prut, Cantemir și-a aflat în Rusia lui Petru cel Mare o patrie și o limbă (de fapt, mai multe) care au făcut dintr-un domnitor efemer pe tronul Moldovei una din marile personalități internaționale ale veacului său. Neculce a ținut cu tot dinadinsul să se repatrieze, rugându-se umil de domnitorii care i-au succedat pe tron lui Cantemir, al cărui consilier a fost și împreună cu
Ce este exilul? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5461_a_6786]
-
însele. Ca orice paradă de dantelărie licoroasă, registrul cărții e fatal minor. Cu tente jucăușe și enumerări mustoase nu se poate scrie eseu de speță valoroasă. Dacă nu-și va schimba tonul de bază, Ciprian Vălcan va rătăci în granițele efemere al unei eseistici bufe.
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
în care eleganța nu se mai poartă. Este întruparea pretențiilor de distincție, care sfârșesc în cea mai desăvârșită uniformitate. Ușoară, de vară... În vremea când, în varianta pentru dame, li se zicea și mode, pălăriile au, prinsă la panglică, eticheta efemerului. Că le ia vântul, sau că se pierd, pur și simplu, în învălmășeală sau din neatenție, suferă de o nestatornicie care este a lumii pe care o acoperă prost și o dezvăluie bine. Se purta, ca un semn de discreție
Pălăriile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5467_a_6792]
-
în toate cele, autorul vede întotdeauna și cealaltă parte: calamburul e un contraargument concesiv. În spectacolul lingvistic al acestui volum, un rol important îl au jocurile de cuvinte, care ar merita să fie adunate într-un dicționar ad-hoc; unele sunt efemere, altele e foarte probabil să se impună, cel puțin în discursul ludic-cultural al vremii noastre. Până la dicționar, putem produce măcar un început de listă. Aceasta ar trebui să cuprindă, mai întâi, cuvintele-valiză (și alte expresii contaminate și condensate): europsire, resentimentalism
„Tangajul langajului“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5468_a_6793]
-
noile lui inițiative s-a ales praful. Regulamentul de ordine interioară s-a destrămat, banca de împrumut și-a ferecat seifurile și registrele cu mari pierderi, normele de viață pe care și le impusese au căzut în desuetudine. Ce iluzii efemere nutrise! Încercase să construiască un baraj de ordine și eleganță care să stăvilească fluxul sordid al vieții din afara lui; visase să stabilească norme de conduită, interese active, și noi relații filiale, care să zăgăzuiască năvalnica revigorare a impulsurilor imunde din
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
omul, drept care atenția i se îndreaptă spre operă și nu spre biografie. Muzica lui Schubert e pe atît de magnifică, pe cît de plicticoasă i-a fost viața și ți-ar trebui o patologică înclinație spre exagerare ca să faci din efemera biografie a compozitorului vienez o epopee captivantă, presărată cu aventuri ilicite. Schubert a trăit puțin și cu precădere retras, cu o notorietate mărginită mai curînd la cercul prietenilor, potriveala ingrată a istoriei respectînd clasica regulă că, în materie de lauri
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
acestea, se scrie și se publică poezie mai mult ca oricând. Dintre cărțile care-mi sosesc la redacția revistei "Orizont", peste șaptezeci la sută sunt volume de poezie. Cărți apărute, de cele mai multe ori, în regia autorului, publicate la edituri marginale, efemere sau, pur și simplu... inexistente. Mă uimește, mă înduioșază persistența acestor oameni de a crede în propria misiune: în încăpățânarea de a vrea să aducă bucurie prin scris. Mulți dintre ei sunt o pradă ușoară pentru criticii dornici să-și
Sindromul Blake by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6663_a_7988]
-
nici un interes pentru ce se va întâmpla după ce ea se va fi consumat, și nici de vre-o preocupare pentru cei din jur. Pe masura ce scriu aceste rânduri mă gândesc la semnificația profundă a unora dintre aceste atitudini: preocuparea pentru satisfacțiile efemere dar certe, si obișnuință de a minți, sau chiar a fura. Toate acestea sunt caracteistici ale...egoului. Minciună este de fapt o strategie de supraviețuire, iar goana după micile satisfacții este dovada preceptiei iluzorii a egoului asupra lumii, și lista
Emoții care ne pot vindeca: Regăsirea centrului-Meditație și echilibru (5) () [Corola-journal/Journalistic/66883_a_68208]
-
recipient, ca Lampă a lui Aladin locuită de djinnul lumii râvnite." (pag. 60) Iată, referitor la Adela, ce ritual aiuritor: "Dacă Adela e Opera, iar Emil - cititorul ei ideal, atunci Opera își vădește din plin, în fața cititorului ei, caracterul perisabil, efemer, tranzitoriu." (pag. 30) Apogeul însă e atins când, tot în legătură cu romanul lui Ibrăileanu, Cernat vorbește despre misterul pudic feminin în termeni de "maximizare a calității erosului". (pag. 27) Am o mare prețuire pentru criticul literar Paul Cernat. De aici și
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
Milstein, un artist admirabil, dar de data asta e nevoie de o învățătură de minte care să semene teama în clientelă. Întotdeauna am bănuit că Milstein mă crede un șarlatan, și că puterea mea nu înseamnă pentru el altceva decât efemerul rezultat al sugestionării. Constat că a încercat să-i convingă pe Grumiaux și pe alții să se revolte pe față. În fond se poartă ca niște copii, și trebuie să fie tratați ca atare, însă de data asta pedeapsa va
Julio Cortázar - Manuscris găsit lângă o mână by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/6631_a_7956]
-
cărțile de clasică înțelepciune. ș...ț Opera lui învață că fericirea e esențialmente o problemă de inteligență și de curaj, adică de luciditatea de a discerne șansele în cotidian și a îndrăzni să decizi în consecință; că nu trebuie disprețuit efemerul, fericirea fiind făcută din Ťeternități de o clipăť: că fericirea nu e o pleașcă omogenă, lăbărțată ca aluatul, adică nu o himeră a insatisfacției și a minților leneșe, nici a vanității și resentimentelor, ci e o dificilă și aprigă virtute
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6635_a_7960]