1,310 matches
-
Hoffmann („Landlerii” - un grup etnic-cultural aparte din sudul Ardealului), Sigfried Haldenwang (Privire spre Luxemburg. Dialectul săsesc, un dialect al germanei centrale de vest cu aspecte luxemburgheze), Liliane Gudrun-Ittu (Societatea pentru „revigorare artistică” Sebastian Hann: 1904-1946) ș.a. Alături de comentariile din rubricile „Efigii contemporane”, „Creatori populari sibieni”, „Materiale documentare”, „Din viața Asociației”, se publică numeroase studii, articole și recenzii privind aspecte ale folcloristicii și etnologiei românești: Gheorghe Șoima, Folclorul muzical în confruntarea cu definiția clasică a frumosului, Dumitru Pop, Plugușorul - sinteză folclorică românească
STUDII SI COMUNICARI DE ETNOLOGIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289998_a_291327]
-
Ungureanu, București, 1997; Însemnările cultivatorului de mărar, București, 1998; Șambelan la curtea coniacului, Timișoara, 1999; La scufundarea vasului Titanic, I-II, București, 1999-2000; Insomniile bătrânului, București, 2000; Vizita maestrului de vânătoare, București, 2002; Veșnic absentă veșnic prezentă, Timișoara, 2002. Antologii: Efigiile naturii, București, 1971 (în colaborare cu Mircea Tomuș); Orașul furnicar, pref. Mircea Martin, București, 1982; Fluturi, păsări, cai..., pref. Vasile Nicolescu, București, 1983. Traduceri: Poezia germană modernă (De la Ștefan George la Enzensberger), I-II, îngr și pref. trad., București, 1967
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
înșiși respectivele produse, ci le-au aruncat pe geam mulțimii, într-un fel de „împărtășanie”. Apoi au fost distruse însemnele comuniste: a fost aruncat de la etaj și ars atât tabloul-portret al lui Ceaușescu (gest perceput simbolic ca o ucidere în efigie a dictatorului), cât și steagul roșu al partidului. Din acest sediu, dar și, mai târziu, din Primărie, protestatarii furioși au distrus mobilier (ferestre, scaune, mese), aparatură (calculatoare, telefoane, televizoare), au spart geamuri: furia trebuia defulată; sensul era acela că nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
milițian de la o secție de votare care a fost bătut, apoi dezbrăcat în pielea goală, uniforma fiindu-i sfâșiată de mulțime (Oprea și Olaru, 2002, p. 20). și în acest caz, distrugerea uniformei era tot o formă de ucidere în efigie a instituției de care aparținea respectivul milițian. Prevăzând o ripostă din partea forțelor de ordine care, de la un punct încolo, începuseră să-și facă simțită prezența, la un moment dat protestatarii au plasat copii în fața coloanelor, pentru a-i îmblânzi pe
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
tâlc a cercului, „psalmii luminii” din Voce încearcă să comunice jubilația „unei noi resurecții” după „iarna letargică”, fără nevoia de a mai „țese distanța dintre gura mea și enorma ureche a lumii” și exersând „cu smerenie” instalarea în tăcere, sub efigia „Cumințeniei pământului”, „această făptură închisă-n muțenie: talpă de piatră”. Prozatoarea, fără vocația ficțiunii, a practicat de la început notația biografică sumar disimulată. La capătul lui ‘38 asambla minuscule decupaje din „jurnalul de dăscăliță” într-o școală de periferie, cu exaltări
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
în general, în numeroasele variante din germană și rusă, titlurile Geschichte Dracole Waide și Skazanie o Drakule voevode. Versiunea germană, având la bază textul original, scris în intervalul august - noiembrie 1462 de un sas, probabil din Brașov, creează domnitorului român efigia literară a tiranului Dracula. Această optică asupra lui Vlad Țepeș servea intenției lui Matei Corvin de a-l discredita pe domnitorul român în fața Apusului, justificând astfel schimbarea atitudinii politice față de acesta și abandonarea campaniei antiotomane în care se angajase. Portretul
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
gândirii axiologice românești, București, 1970, 69-80; Todoran, Secțiuni, 266-288; Balotă, Ion, 86-117; Onisifor Ghibu, Amintiri despre oameni pe care i-am cunoscut, îngr. și pref. Crișan Mircioiu și Șerban Polverejan, pref. Crișan Mircioiu, Cluj-Napoca, 1974, 258-276; Al. Zub, Vasile Pârvan. Efigia cărturarului, Iași, 1974; Al. Zub, Vasile Pârvan. Biobibliografie, București, 1975; Balotă, Arte, 241-255; Lucian Boia, Evoluția istoriografiei române, București, 1976, 269-287; Vartic, Spectacol, 12-32; Al. Piru, Vasile Pârvan, MS, 1978, 2; Micu, Lecturi, 168-177; Mircea Anghelescu, Pârvan, scriitorul..., T, 1980
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
și moralei din comunitatea rurală românească. Și altă scriere romanescă, intitulată Căruța cu scânduri (1990), are în vedere lumea veche a moților și bihorenilor, proiectată tot printr-un destin aparte, atribuit unui personaj, Sabin. Drept fundal sunt introduse elemente reale, efigii ale vieții de la țară în prima jumătate a secolului al XX-lea, dar de fapt atemporale: calul, căruța, câinele. În toate aceste proze există un simț deosebit al fantasticului, congener cu lumea mitică și cu aura legendară a locurilor descrise
PETRISOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
de Sergiu Matei Nica, iar cea plastică de Șt. Danu și Gh. Bezviconi. În câteva numere Elena Alistar semnează un eseu despre mișcarea feministă din Basarabia. Rubrici: „Vitrina cărții basarabene”, „Profiluri literare”, „Eșarfe”, „Sub semnul spiritului”, „Portrete în cărbune”, „Opinii, efigii, chenare...”, „Muguri”, „Colțul feminin”, „Din literatura străină”, „Poeți tineri bucovineni”. Din decembrie 1938 până în iunie 1940 redactorii de aici își vor continua activitatea la revista „Itinerar”. L.Cr.
POETUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288867_a_290196]
-
îndrăgostit, se conturează lucruri scoase din încatenarea lor temporală și spațială, pentru a fi așezate într-o simultaneitate justificată originar, prin apartenența lor la tărâmul artei. Aflat la interferența mai multor școli literare, scriitorul a fost văzut deseori ca o efigie, ca „personalitatea-tip secolul al XIX-lea” (Vladimir Streinu), tocmai prin conjuncția unor orientări altfel dispuse succesiv și divergent. O. se situează între romantismul civic al generației anterioare și o exigență estetică specială, care, în ceea ce-l privește, se manifestă
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
este un pelerinaj istoric. Rătăcind pe urmele celor ce au fost, autorul alătură informației, referinței istorice savante reveria, fantazarea, interesat cu deosebire de sugestii venind dinspre figuri și scene dramatice, dinspre duhurile istoriei. Pe o altă treaptă se situează Pseudo-cynegeticos, efigie a umanismului estetic al lui O. Și aici există un pretext, opera fiind „scrisă cu gând să fie Precuvântare”, la Manualul vânătorului, cartea prietenului C.C. Cornescu. Călătoria este acum imaginară. Scriitorul adună în jurul ideii de vânătoare o serie de difficiles
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
a mea”, F, 1969, 1; Horia Bădescu, 2 poeți, TR, 1969, 11; Teohar Mihadaș, „Elegii senine”, TR, 1979, 50; Constantin Hârlav, „Elegii senine”, RL, 1980, 35; Vasile Sav, „Răspunsuri”, TR, 1984, 4; Tașcu, Poezia, 180-183; Ion Oarcăsu, Gabriel Pamfil: o efigie, ST, 1985, 3. V.P.S.
PAMFIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
Pinii de pe Golna (1993), Străinul de la miezul nopții (1996), În colț lângă fereastră (2000) ș.a. Una dintre cărți îi apare și în dialectul aromân (Botsili di Didindi, 1993). Exponent al unei comunități străvechi din Munții Pindului, M. poartă încrustată în efigia sa noblețea și puterea de rezistență a strămoșilor săi viforoși. O lume solemnă și gravă, ocrotită de zeii locului domină confesiunea poetului, care se simte chemat, ca altădată Orfeu, să oficieze un cult al cuvântului ca pe un ritual cu
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
Personalitatea lui Eminescu). Specificul revistei constă însă în faptul că, în afara unor articole disparate, există câteva rubrici bine structurate și, la fel cu semnatarii lor, de notorietate în literatura noastră. Astfel, chiar din primul număr, Perpessicius este inițiatorul unor „medalioane” - efigii ale unor scriitori precum Ștefan Petică, Ion Minulescu, St. O. Iosif, Elena Farago, Al. Cazaban, Ilarie Chendi, George Coșbuc, Corneliu Moldovanu, Mihail Săulescu, Cora Irineu, D. Iacobescu. După trecerea lui Perpessicius pe postul de cronicar literar, rubrica „Medalioane” va fi
MISCAREA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288182_a_289511]
-
Opere, VII, 150; Ion Anestin, „Prințul cu două chipuri”, VRA, 1937, 471; Lucia Demetrius, Mărgărita Miller-Verghy, TIL, 1937, 9; Predescu, Encicl., 551; Gr. Tăușan, Antologie de amintiri literare, București, f.a., 467-476; Mihail Chirnoagă, „Cealaltă lumină”, UVR, 1944, 16; Agatha Grigorescu-Bacovia, Efigii literare feminine, „Almanahul femeii”, 1968, 110; Lucia Demetrius, Oameni pe care i-am cunoscut, „Almanahul literar”, 1971, 90; Nicolae Scurtu, Când a apărut romanul „Théano”, SLAST, 1986, 10; Scrisori - Densusianu, III, 125-129; Dicț. scriit. rom., III, 218-220. S.D.
MILLER-VERGHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
chip să scrutăm clipa: glisăm pe certitudini vagi, lamentații defetiste, refuzând cu un aer sapiențial existența, hic et nunc, a excepționalului. Ca români, am știut întotdeauna să proslăvim posteritatea. În perimetrul nostru, moartea convertește atâtea figuri triste ale istoriei în efigii perene. Doar pentru că nu ne angajează, discursul funebru devine encomiastic. Poarta admirației noastre este deschisă, aproape grotesc, spre cimitir. La noi, orice demers etic pare a fi compensator, orice cuvânt laudativ, o specie a necrologului. Dar „vremea s-a scurtat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o jumătate de veac acest „trăpaș al condeiului” (Șt. Roll) îl poartă de la experimentele estetice ale avangardei, care vor patrona permanent libertatea frondeurului și imagistica iconoclastă, percutantă, la militantismul gazetarului și la succesele unei vedete în presa de mare tiraj. Efigia literară aparține desigur reporterului, sustras deliberat beletristicii pentru a-și exploata vocația, creându-se pe sine în cadrul unui gen în resurecție, emancipat de la frontiera literarității și plasat în prim-plan de Paul Morand, Joseph Kessel, Pierre Mac Orlan, Blaise Cendrars
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
Ura resimțită față de America devine absurdă atunci când Încetează să mai fie o atitudine critică, așa cum este normal Într-un discurs democratic, și capătă forma apărării unor dictaturi brutale, totalitare. Așa-numitele mișcări pentru pace din timpul «războiului rece» ardeau În efigie președinții americani și Îngenuncheau În fața portretelor lui Stalin. Nu vom repeta o asemenea mascaradă astăzi”. Textul lui Michnik datează din iunie 2003, purtând titlul simbolic și foarte important „Noi, trădătorii”. Ce am trădat? Faptul că discursul disident era foarte bun
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
de-a dreptul curajoase prin subversivitatea lor: denunțări, uneori disimulate, alteori directe, de o incisivitate conținută, dar sarcastică, ale unui ev inuman. Vechea temă a satului și a familiei este, în Elegii (1973) și Epitaf, un pretext pentru fixarea în efigie elegiacă a unui ceremonial dispărut, concomitent cu o rostire acuzatoare: „Tata a murit acum doi ani, într-un spital/ al țăranilor fără pământ./ Suferea de frigul cel mai cumplit,/ boală socială - refuz organic/ de adaptare la frigul lumii.” Versurile-comentariu vorbesc
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
al fantasticului etc.”, în proiecții specifice individualității creatoare atât de marcate a celor doi scriitori. Reprezentarea finală reușește să fie „aceea a unei medalii, în care fața (opera lui I. L. Caragiale) și reversul (creația lui Mateiu I. Caragiale), deși închipuie efigii, reprezentări distincte, participă la un fond estetic, moral sau psihologic comun, împărtășindu-se în aceeași «esență spirituală»”. Cu Timp și temporalitate în opera lui Eminescu (2000), B. abordează o temă de mare importanță în modelarea viziunii poetice și în configurarea
BOLDEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
despre Lucian Blaga, ST, 1976, 5; Mircea Popa, Un mod de cercetare literară, TR, 1976, 30; Mircea Curticeanu, Ion Breazu inedit, ECH, 1979, 3-12, 1980, 1-12, 1981, 4-5; Ion Vlad, Recitindu-l azi pe Ion Breazu, TR, 1981, 20; Bârlea, Efigii, 189-201; Ion Vlad, Ion Breazu și sfera „geografiei literare”, TR, 1991, 18; V. Fanache, Componentele sincronismului literar, TR, 1991, 18; Mircea Curticeanu, Ion Breazu redactor inedit, CTC, 1991, 7; Dicț. scriit. rom., I, 371-374; Z. Ornea, Blaga în corespondență, RL
BREAZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285876_a_287205]
-
vârf ale literaturii noastre prin dilatarea abuzivă, cu ifos globalizant, a noțiunii de „clasic”, în care B. înghesuie scriitori fel de fel. Urmărind să surprindă „coordonatele” unor opere, să definească „atitudini” (lirice etc.) și să contureze „profiluri” (sau, mai pompos, „efigii”), „creionările” acestea elaborate, neocolite de pedanterie, rămân discrete sub raportul contribuției proprii. Ceea ce îi înviorează scrisul sunt nu metaforele, rare și artificioase, ci fluxul amintirii, evocările, cu deosebire cele plasate în ambianță ieșeană, dând austerelor glose ceva culoare și un
BARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
I, 211-213; Simuț, Critica, 134-137; Micu, Scurtă ist., II, 353-354; Mircea A. Diaconu, Devitalizare și livresc, CL, 1997, 7; Petrescu, Studii transilvane, 186-193; Ioana Bot, Trădarea cuvintelor, București, 1997, 137-142; Ioan Adam, Inelele lui Saturn, București, 1998, 323-348; Liviu Grăsoiu, Efigia poetului, VR, 2001, 7-8; Poantă, Dicț. poeți, 23-27; Petraș, Panorama, 119-121; Adrian Pintescu, Horia Bădescu sau Sentimentul capodoperei, „Poezia”, 2002, 1; Ioan Holban, Un înger răstignit pe gură, CL, 2002, 4; Ioana Bot, În apărarea poeziei, CNT, 2003, 3; Ioan
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
lui Eminescu, subintitulat Semnificații și direcții ale etosului eminescian, propune o tipologie creatoare situată aparent pe linia eminescologiei anterioare (cu precădere D. Popovici).Totuși, ductusul investigației diferă sensibil de cel al predecesorilor. C. semnalează existența unui Eminescu bifrons, a cărui efigie de Ianus va fi ulterior limpezită și legitimată de Ion Negoițescu, într-o carte fundamentală. Mai curând decât un descendent al lui D. Popovici, C. este un precursor al lui Ion Negoițescu. Spre deosebire de primul, el citește pe Eminescu într-un
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
1916, C. debutează cu versuri în „Flacăra”; mai semnează și Luca Ion sau Luca din Străoști. Publică în „Vremea”, „Viața românească”, „Sburătorul”, „Cuvântul liber”, „Adevărul literar și artistic”, „Hiena” ș.a. Deși încă din 1916 pregătește mai multe caiete cu versuri (Efigiile înfiorate, 1916, Chipurile sulemenite, 1917, Izvodul vrajei, 1917, Dintr-un oraș de munte, 1916-1921, apărute, toate, postum, în volumul Jocul oglinzilor, 1972), abia în 1921 hotărăște să încredințeze tiparului un manuscris intitulat Jocul oglinzilor. Din nefericire, cartea nu mai apare
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]