4,125 matches
-
În organism - antioxidanți. Cu toate acestea, cu vârsta, această capacitate se pierde. Compensarea acestui deficit se poate face prin practicarea exercițiilor fizice. Antioxidanții S-a stabilit cu ani În urmă că există substanțe-antioxidante, capabile să neutralizeze radicalii liberi oferindu-le electronul lipsă. Administrarea antioxidanților protejează țesuturile organismului nostru de stresul oxidativ. Antioxidanții se găsesc În produsele alimentare și se vând În farmacii. Acestea includ: o -Aminoacizi; o -Vitamina C; o Vitamina E; o -Vitamina A (beta-caroten); o -Vitaminele grupei B; o
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
cu greutate sau producții prin natură voluminoase, el beneficiază de dematerializarea generală a suporturilor. "Imagierul" cioplea sau mâzgălea piatra sau lemnul; artistul lucra de obicei pe o pânză așezată pe un șasiu; vizualul se fabrică fără a fi atins, prin electroni interpuși. La meserii diferite, embleme diferite. Nimbul și raza pentru omul idolului supus dublei tutele a teologiei și grației. Oglinda și compasul pentru maestrul Renașterii, dependent de optică și geometrie, camera obscura și perspectivă. "Oglinda e stăpâna pictorilor" (Leonardo). Lipici
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de guerilla vizuală, care poate hrăni, la câțiva novatori, visul unei contrateleviziuni. Cum s-ar putea concepe, în orice caz, "revenirea evenimentului" și această "uriașă promovare a imediatului" (Pierre Nora) la care asistăm, fără tranzistor, video sau legături prin satelit? Electronului îi datorăm coincidența, botezată "transmisie în direct", dintre eveniment, înregistrarea și perceperea lui. Fără îndoială, tiparul a inventat "actualitatea", această bizarerie care a luat avânt în secolul al XVIII-lea, provenită din gazetă, catalizată apoi, la sfârșitul secolului al XIX
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
acceptată, cu ea au fost acceptate și puterile misterioase ale lui zero. Efectul fotoelectric a fost descoperit în 1887, când fizicianul german Heinrich Hertz a observat că o radiație ultravioletă poate face o tavă să scoată scântei: pur și simplu, electronii țâșnesc din metal atunci când unda este dirijată către ei. Acest fenomen, de provocare de scântei cu ajutorul unei radiații, i-a pus în încurcătură pe fizicienii clasici. Radiația ultravioletă are multă energie, așa că oamenii de știință au ajuns în mod firesc
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
provocare de scântei cu ajutorul unei radiații, i-a pus în încurcătură pe fizicienii clasici. Radiația ultravioletă are multă energie, așa că oamenii de știință au ajuns în mod firesc la concluzia că era nevoie de ceva energie pentru a desprinde un electron dintr-un atom. Însă, conform teoriei ondulatorii a luminii, există un alt mod de a obține radiații de mare putere: fă-le mai strălucitoare. O radiație albastră foarte strălucitoare, de exemplu, poate avea tot atâta energie cât o radiație ultravioletă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
există un alt mod de a obține radiații de mare putere: fă-le mai strălucitoare. O radiație albastră foarte strălucitoare, de exemplu, poate avea tot atâta energie cât o radiație ultravioletă slabă; drept urmare, cea albastră, strălucitoare, trebuie să poată desprinde electronii din atomi la fel de ușor ca una ultravioletă slabă. Însă nu este adevărat, după cum au arătat imediat experimente ulterioare. O radiație ultravioletă slabă (care are frecvență înaltă) este suficientă pentru ca electronii metalici să fie puși în libertate. Dar în cazul în
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ultravioletă slabă; drept urmare, cea albastră, strălucitoare, trebuie să poată desprinde electronii din atomi la fel de ușor ca una ultravioletă slabă. Însă nu este adevărat, după cum au arătat imediat experimente ulterioare. O radiație ultravioletă slabă (care are frecvență înaltă) este suficientă pentru ca electronii metalici să fie puși în libertate. Dar în cazul în care coborâți frecvența doar puțin sub o anumită limită - făcând lumina un pic cam roșie - dintr-odată emisiunea de scântei încetează. Indiferent cât o fi raza de strălucitoare, dacă lumina
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
în libertate. Dar în cazul în care coborâți frecvența doar puțin sub o anumită limită - făcând lumina un pic cam roșie - dintr-odată emisiunea de scântei încetează. Indiferent cât o fi raza de strălucitoare, dacă lumina are culoarea nepotrivită, toți electronii din metal rămân la locul lor; nici unul nu poate scăpa. Deci o undă de lumină nu ar putea face așa ceva niciodată. Einstein este cel datorită căruia a fost depășit acest impas - misterioasa problemă a efectului fotoelectric -, iar soluția lui a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
luminii, deoarece din ea rezulta că lumina nu era undă. Pe de altă parte, dacă energia luminii este grupată în pachețele, efectul fotoelectric devine ușor de explicat. Lumina acționează ca mici gloanțe trase în metal. Când un glonț lovește un electron, îi dă un mic ghiont. Dacă glonțul are destulă energie - dacă frecvența sa este destul de mare -, atunci eliberează electronul. Și din contră, dacă o particulă de lumină nu are destulă energie pentru a elibera electronul, acesta rămâne pe loc; în locul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
în pachețele, efectul fotoelectric devine ușor de explicat. Lumina acționează ca mici gloanțe trase în metal. Când un glonț lovește un electron, îi dă un mic ghiont. Dacă glonțul are destulă energie - dacă frecvența sa este destul de mare -, atunci eliberează electronul. Și din contră, dacă o particulă de lumină nu are destulă energie pentru a elibera electronul, acesta rămâne pe loc; în locul său, ricoșează fotonul. Ideea lui Einstein explica efectul fotoelectric într-un mod genial. Lumina era cuantificată în fotoni, contrazicând
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Când un glonț lovește un electron, îi dă un mic ghiont. Dacă glonțul are destulă energie - dacă frecvența sa este destul de mare -, atunci eliberează electronul. Și din contră, dacă o particulă de lumină nu are destulă energie pentru a elibera electronul, acesta rămâne pe loc; în locul său, ricoșează fotonul. Ideea lui Einstein explica efectul fotoelectric într-un mod genial. Lumina era cuantificată în fotoni, contrazicând în mod direct teoria ondulatorie, care nu fusese pusă la îndoială timp de mai bine de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
alteori se comportă ca o undă. De fapt, lumina nu este nici particulă, nici undă, ci o combinație ciudată a lor. Este un concept greu de înțeles. Dar această idee stă la baza teoriei cuantice. Conform teoriei cuantice, totul - lumină, electroni, protoni - are atât proprietăți ondulatorii, cât și corpusculare. Dar dacă obiectele au comportament de particulă și undă în același timp, ce ar putea fi ele oare? Matematicienii știu în ce mod să le descrie: sunt funcții de undă, soluții ale
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
190 ZERO: BIOGRAFIA UNEI IDEI PERICULOASE 9 Pentru a înțelege funcția de undă (de fapt, pătratul funcției de undă), este util s-o gândiți ca fiind un indicator al locului cel mai probabil în care se găsește o particulă. Un electron, să zicem, este expulzat în spațiu, dar când facem măsurătorile necesare pentru determinarea locului exact în care a ajuns, funcția de undă indică doar șansele pe care le avem de a-l găsi într-un anumit punct, oricare ar fi
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
o mișcare. Indiferent de modul în care vă gândiți să măsurați creionul, tot îi veți da un impuls pe parcursul acestui proces. Principiul lui Heisenberg arată că nu există nici un mod posibil de a măsura simultan lungimea creionului - sau poziția unui electron - și viteza lui, cu aceeași precizie. De fapt, cu cât cunoașteți mai bine poziția unei particule, cu atât mai puțin îi cunoașteți viteza, și invers. Dacă eroarea de măsurare a poziției unui electron este nulă - știți exact unde se află
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
măsura simultan lungimea creionului - sau poziția unui electron - și viteza lui, cu aceeași precizie. De fapt, cu cât cunoașteți mai bine poziția unei particule, cu atât mai puțin îi cunoașteți viteza, și invers. Dacă eroarea de măsurare a poziției unui electron este nulă - știți exact unde se află la un moment dat -, nulă trebuie să fie cantitatea de informații deținută despre rapiditatea lui de mișcare. Și dacă știți cu o precizie infinită care este viteza unei particule - eroare zero -, veți face
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ne este dat de altă ecuație: faimoasa formulă a lui Einstein, E = mc2. Această formulă simplă face legătura dintre masă și energie: masa unui corp este echivalentă cu o anumită cantitate de energie. (De fapt, în fizica particulelor elementare, masa electronului, să zicem, nu se măsoară în kilograme, livre sau alte unități uzuale de măsurare a masei ori greutății. Acolo se spune că masa de repaus a electronului este de 0,511 MeV [megaelectronvolți] - o unitate de energie.) Fluctuația energiei din
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cu o anumită cantitate de energie. (De fapt, în fizica particulelor elementare, masa electronului, să zicem, nu se măsoară în kilograme, livre sau alte unități uzuale de măsurare a masei ori greutății. Acolo se spune că masa de repaus a electronului este de 0,511 MeV [megaelectronvolți] - o unitate de energie.) Fluctuația energiei din vid este același lucru cu fluctuația cantității de substanță. Particulele apar și dispar în permanență, ca niște minuscule pisicuțe Cheshire. Vidul nu este niciodată cu adevărat gol
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
materia nu se comprimă până la dimensiunile unui punct. Descoperit la jumătatea anilor 1920, de fizicianul german Wolfgang Pauli, principiul excluziunii afirmă, în termeni neștiințifici vorbind, că două lucruri nu pot fi în același loc, în același timp. În special doi electroni aflați în aceeași stare cuantică nu pot fi forțați să stea în același loc. În 1933, fizicianul indian Subrahmanyan Chandrasekhar și-a dat seama că principiul lui Pauli avea numai o putere limitată de a lupta împotriva fenomenului de compresiune
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
loc. În 1933, fizicianul indian Subrahmanyan Chandrasekhar și-a dat seama că principiul lui Pauli avea numai o putere limitată de a lupta împotriva fenomenului de compresiune cauzat de forța gravitațională. Pe măsură ce crește presiunea din stea, principiul excluziunii afirmă că electronii din interior trebuie să se miște din ce în ce mai repede, pentru a se evita unul pe altul. Dar există o limită de viteză: electronii nu pot depăși viteza luminii; ca atare, chiar dacă aplici o presiune suficient de mare asupra unei mase de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
lupta împotriva fenomenului de compresiune cauzat de forța gravitațională. Pe măsură ce crește presiunea din stea, principiul excluziunii afirmă că electronii din interior trebuie să se miște din ce în ce mai repede, pentru a se evita unul pe altul. Dar există o limită de viteză: electronii nu pot depăși viteza luminii; ca atare, chiar dacă aplici o presiune suficient de mare asupra unei mase de materie, electronii nu se pot mișca destul de repede pentru a opri materia să se prăbușească. Chandrasekhar a arătat că o stea aflată
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
interior trebuie să se miște din ce în ce mai repede, pentru a se evita unul pe altul. Dar există o limită de viteză: electronii nu pot depăși viteza luminii; ca atare, chiar dacă aplici o presiune suficient de mare asupra unei mase de materie, electronii nu se pot mișca destul de repede pentru a opri materia să se prăbușească. Chandrasekhar a arătat că o stea aflată în proces de prăbușire, cu o masă de aproximativ 1,4 ori mai mare decât Soarele, va poseda suficientă forță
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
arătat că o stea aflată în proces de prăbușire, cu o masă de aproximativ 1,4 ori mai mare decât Soarele, va poseda suficientă forță gravitațională pentru a nu se supune principiului excluziunii. Dincolo de limita Chandrasekhar, forța gravitațională crește până când electronii nu mai pot evita prăbușirea ei. Ea este atât de mare, încât electronii stelei renunță să mai lupte; ei se izbesc de protonii stelei, creând neutroni. Steaua masivă devine o minge uriașă de neutroni: o stea neutronică. Calcule ulterioare au
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
aproximativ 1,4 ori mai mare decât Soarele, va poseda suficientă forță gravitațională pentru a nu se supune principiului excluziunii. Dincolo de limita Chandrasekhar, forța gravitațională crește până când electronii nu mai pot evita prăbușirea ei. Ea este atât de mare, încât electronii stelei renunță să mai lupte; ei se izbesc de protonii stelei, creând neutroni. Steaua masivă devine o minge uriașă de neutroni: o stea neutronică. Calcule ulterioare au arătat că atunci când stelele aflate în proces de prăbușire depășesc puțin limita Chandrasekhar
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ei se izbesc de protonii stelei, creând neutroni. Steaua masivă devine o minge uriașă de neutroni: o stea neutronică. Calcule ulterioare au arătat că atunci când stelele aflate în proces de prăbușire depășesc puțin limita Chandrasekhar, presiunea neutronilor rezultanți - asemenea presiunii electronilor - poate stopa colapsul pentru o vreme; acesta este fenomenul care are loc într-o stea neutronică. Ajunsă într-un astfel de stadiu, steaua este atât de densă, încât fiecare linguriță de materie cântărește sute de milioane de tone. Există totuși
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
asta este ultima limită de rezistență. După aceea, se dezlănțuie iadul. Dispariția este consecința prăbușirii unei stele extrem de masive. Atracția gravitațională este atât de mare, încât fizicienii nu cunosc nici o forță din univers care să poată stopa fenomenul - nici respingerea electronilor ei, nici presiunea exercitată de un neutron asupra altui neutron sau de un quarc asupra altui quarc - nimic. Steaua care moare devine mai mică, și mai mică, și mai mică. Apoi... zero. Ea se înghesuie într-un spațiu de mărime
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]