964 matches
-
ucis și mamă a lui Constantin Brâncoveanu, ceea ce înseamnă că traducerea e făcută până în 1699, căci în februarie 1699 Stanca răposa. „Pedepsit” în carte elinească, G. găsește nu fără oarecari opinteli o haină românească stihului lung, iambic, grecesc și ritmului elegiac, știind să păstreze numărul de silabe (14-16) și să așeze bine cezurile. Și-a imprimat și el textul cândva, între 1696 și 1699, poate la Snagov - o spune Dumitru Logofătul sin Anastase Șufariul: „Însă scoasă după tipar și scrisă cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
lui L. își propun să realizeze o radiografie a societății românești din comunism și postcomunism, urmărind cu precădere relația dintre indivizi și instituții, dintre privat și public. O excepție parțială fac poemele din Muchii, unde, contaminate de un incurabil morb elegiac, versurile oscilează între solitudinea angoasantă și nostalgia unei comuniuni universale. Acesta este sensul simbolului din titlu, care celebrează întâlnirea dintre două ființe („suprafețe”): „Vino tu, furnică roșcată, gândac/ sau coropișniță să stăm sub camion/ sub motorul ca un soare negru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
logic al lucrării sale n-a lăsat niciodată nedezvoltată vreuna din înmuguririle lui poetice. TUDOR VIANU Putem reconstitui o îndelungată perioadă de lirism modern, străin și autohton, din înseși nervurile poemelor sale, fundal istoric pe care joacă luminile sensibilității sale elegiace; dacă, precum vom vedea, calificația de poet al experiențelor formale se justifică din abundență, cu indicarea naturii elegiace a liricii sale, am determinat și vibrația ei diferențială, și chiar universul moral în care se mișcă. D. Pillat este un horațian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
o îndelungată perioadă de lirism modern, străin și autohton, din înseși nervurile poemelor sale, fundal istoric pe care joacă luminile sensibilității sale elegiace; dacă, precum vom vedea, calificația de poet al experiențelor formale se justifică din abundență, cu indicarea naturii elegiace a liricii sale, am determinat și vibrația ei diferențială, și chiar universul moral în care se mișcă. D. Pillat este un horațian, depănând intuiția timpului ireparabil cu regretul insistent după copilărie și adolescență, mai apoi cu presimțământul morții, fatală finalitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
Considerată de C. un accident, fără legătură cu creația sa autentică, placheta de tinerețe, Poeme și proză (1913), anunța dominantele liricii lui: amestecul „neghinei” terestre în „spicul de aur” al idealului și tumultul „inimii” întrecând „armoniile gândirii” (Inimei). Acompaniamentul grav, elegiac, al neliniștilor stârnite de spectacolul „eternităților contradictorii”, o gesticulație patetic-romantică, ce transformă în procesiune sacramentală căutările sau umbletul în lume al omului, irizările simbolice, sugestia reușesc, în Drumul, să transmită prezența misterului. În ciuda mimeticelor Nevroze și a clișeelor simboliste (Parc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
de versuri, Brazde păgâne (1935), este întâmpinat favorabil de critica vremii. Stihurile „bolovănoase” ale lui G., cu accente de duioasă melancolie și susținute de un angrenaj imagistic bogat, au fost alăturate direcțiilor moderniste, mai ales datorită stilului. Lirismul sentimental, tonul elegiac și motivele, între care domină nostalgia locurilor natale, îl plasează printre tradiționaliștii moderați, postsămănătoriști: „Luna-și despletește peste zări argintul / inima mi-e-n noaptea asta iască / cerul somnoros o geană-și / unde a-nceput să crape, greu, pământul” (Luna, peste zări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]
-
voluntar, existența. Nici una dintre plachetele lui C. nu s-a păstrat în marile biblioteci, însă, desigur, poeziile cuprinse în ele sunt cele apărute în presă. Tonalitatea unei bune părți (Poem pentru grădina copilăriei mele, Întoarcere, Tinerețea care moare) este minor elegiacă, realizată în voalate tablouri edenice și acorduri vag jeluitoare. Cu timpul, gama trăirilor devine mai amplă, dar expresia acuză în continuare lipsă de originalitate - metaforele și imaginile fiind construite cu procedeele lui Radu Gyr - și manierism. Maestrul e urmat, fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286511_a_287840]
-
intră într-o dramatică relație cu metafora germinației, a perpetuării (un titlu semnificativ - Semințe de timp). Curgerea și întoarcerea, pierderea și refacerea accentuează ideea timpului ireversibil, care transcende condiția efemeră a eului. Simbolistica drumului orientează materia poetică spre un lirism elegiac, ca expresie a zădărniciei. Inițierea în moarte presupune asumarea sorții și depășirea vremelniciei, într-o ambianță a sacrului degradat și a pătimirii în el: „Căzusem în lumină/ Ca într-un lac de dumnezeire!” (Abia mai târziu); „Există un unghi/ Sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
postului de radio Europa Liberă încă în luna octombrie 1989, dar care a fost receptat și transmis abia în prima zi a revoluției -, I. schimbă radical obiectul și tonul discursului poetic. Tăind în carne vie, ironia devine pamflet politic, melancolia elegiacă se transformă în diatribă necruțătoare și vehementă, cu adresă socială, fapt ce a scandalizat unele mentalități pudibonde. Dezamăgirea poetului e sintetizată în versuri abrupte, fără menajamente: „Eu am visat ceva cu totul diferit”; „România, când vom înceta înțeleptul nostru canibalism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
Scriitorul a adoptat și varianta Russo, cu o grafie sugerând pronunția franțuzească a numelui său. În opera lui - redactată preponderent în franceză, limbă în care se exprima cu ușurință - lirismul amintirii se întrepătrunde cu proza de idei, febrilă și tensionată. Elegiac sau reflexiv, scriitorul este în primul rând un memorialist. În scrierea parțial autobiografică, neterminată, Amintiri („România literară”, 1855), imagini din copilărie și adolescență se perindă într-o evocare melancolică, în care R., suspinând după anii care nu se mai întorc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
copilăria / mă-mpiedic de amintiri ca de niște bolovani / și în față / îmi joacă mereu începutul de dimineață / în care / pentru mine zările și-au pus zăvoare. / Doamne, pentru cine să aprind aici o lumânare?” (Casa bătrânească). Tonul general este elegiac, poetul dedicând versuri delicate iubitei pierdute, confesându-se trist într-un decor de „aducere-aminte”, ton ce se păstrează și în Nopțile din underground (1972), unde meditația horațiană asupra trecerii timpului ia forme dramatice, iar nostalgia după dragostea apusă se transformă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
asemănătoare, mai viguroase, cu tentă abstractă la Cezar, populate de metafore surprinzătoare și un timbru liric de o acută originalitate la Nichita, Grigore, în ochii noștri, cel puțin, părea „poetul bărbat”, lăsând rareori să răzbată în strofele sale tonuri triste, elegiace, sau melancolia ca o poză cu care se drapau uneori tinerii „atunci”! Înalt, cu membre puternice, lat în umeri, fruntea clară, un nas pronunțat, gura strânsă, mică, crispată parcă în reținerea oricărui sunet intim, era, prin aerul său nonșalant și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
București, 1982; Astrele negre, București, 1983; Sintagmele nopții, București, 1987; Sonete din Nord, București, 1990; Ce mai e nou cu Apocalipsa, Timișoara, 1997; Climatul fulgerului, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Dan Ciachir, Un debut remarcabil, SPM, 1979, 470; Nicolae Ciobanu, Un elegiac modern, LCF, 1979, 14; Gheorghe Pituț, „Neobosita căutare a luminii”, LCF, 1979, 14; Ion Murgeanu, Ceva foarte aproape de torță, RMB, 1979, 10 864; Adrian Popescu, Ipostaze lirice, ST, 1979, 6; Laurențiu Ulici, Un poet..., RL, 1979, 25; Eugen Simion, Tineri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
Semnată în asociere cu A. Pop-Marțian, culegerea Miresme de departe (1927) va reuni, într-o apropiere inspirată, primele cicluri de traduceri, notabile, la noi, după Elena Văcărescu și Anna Brâncoveanu de Noailles. În lirica poetului, rețin estompele, surdina. Timbrul discret elegiac îl definea în Prour pentru porți uitate (1934). Din simbolismul începutului de veac, revine parcul, rustică devălmășie, în care crinii se învecinează cu sulfina și răsurile, loc salutat cu o ludică reverență, refugiu și pretext al reveriei. Timpul lucrează și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285582_a_286911]
-
M., numeroase, sunt inegale din punct de vedere valoric, dar acest aspect, remarcat de critică, nu este de natură să infirme principala calitate a poeziei sale, și anume transpunerea cu rafinament și sensibilitate a unui filon liric autentic, de esență elegiacă. Începuturile poetului trădează o puternică influență eminesciană. Viziunea romantică asupra lumii este complinită de un anumit descriptivism care pe alocuri denunță inconsistența imaginativă și imperfecțiunile formale. În această primă fază, ilustrată de volumele Lumini și Yodler (1935), M. urmărește să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288029_a_289358]
-
publică volumul care l-a impus în atenția criticilor, Însemnări despre lume, prieteni și moarte (1940). Aici predomină meditația existențială, iar marile întrebări primesc răspunsuri ce sporesc neliniștea și amplifică dimensiunea tragică a ființei umane. În ciuda acestor vibrații de esență elegiacă, poetul nu reușește să depășească zona unui lirism de suprafață. SCRIERI: Lumini, București, 1933; Yodler, Brașov, 1935; Intrarea în pădure, Cernăuți, 1936; Versuri, Brașov, 1937; Poezii, Brașov, 1938; Însemnări de vacanță, Brașov, 1939; Însemnări despre lume, prieteni și moarte, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288029_a_289358]
-
în revanșism, drept care realizatorii nu s-au mai obosit să-l gîndească și în afara termenilor acestei ecuații simple. în acest film nu există pic de gîndire proaspătă, pic de imaginație. Așa se face că, la final, cînd încearcă o modulație elegiacă, rezonanța e nulă. Amintirea e singurul paradis din care nimeni nu te poate izgoni, spune cineva. Așa e, numai că acest film impersonal nu are nimic dintr-o amintire. Nimic din el n-a fost simțit și imaginat îndeajuns de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
erotismul cerebral. În Fiul (1972) și în Semnul unei corăbii (1973), poetul străbate același tărâm al neliniștilor și obsesiilor, adâncind parcă și mai mult senzația apăsătoare a vinii ce trebuie ispășită. „Sentință”, „jertfă”, „povară” devin acum aproape stereotipii verbale. Firea elegiacă a lui C. își găsește însă aici expresia cea mai fericită, placheta Semnul... constituind jurnalul unei iubiri defuncte, cu toate tristețile ce le implică. În Masca Diotimei (1975), titlurile câtorva poeme rezumă pur și simplu „mesajul” liric: „Zămislirea și rodul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
abordează teme și motive preferate: problema creației și a creatorului, misiunea artei, omul și războiul, dragostea și fericirea, binele și frumosul. Narațiunile au o structură geometrizată, cu frecvente digresiuni și cu o puternică undă de lirism, dominată fie de tonalități elegiace, fie de accente dramatice. Dramaturgia lui M. evocă personalități din lumea artei, ca în drama-eseu Floarea soarelui. Vernisaj, despre creația lui Van Gogh și a lui Paul Gauguin, sau satirizează cusururi omenești, inadecvarea vorbelor cu fapta, ca în Rața și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
de un panteism specific, astfel încât toate elementele sunt în mod straniu purtătoare ale unui „mesaj” comunist intrinsec, de la „mestecenii-stindard” la „privighetoarea din Carpați” (metaforă pentru poet) sau la „steaua roșie a zării”. Culegerile conțin și câteva poezii erotice, candide sau elegiace. În Rugul palidității se oferă spectacolul unei lirici de sugestie, ermetizante, în care ideologicul s-a disipat într-un metaforism obscur: „În această singurătate meditativă,/ în trecerea străvezie a durerii,/ printre degete, ca de nisip a timpului,/ o ancoră sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
violența acesteia: „Lumină decisiv de clară-aștept,/ pedepsitoare și înălțătoare,/ spectralul său augur de monument / care ucide spre eternizare” (Vârstă de răscruce). Placheta Râul târziu (1981), dincolo de un ciclu întru totul comunist, poate prezenta un oarecare interes pentru poemele de dragoste, elegiace, influențate de Lucian Blaga. Aceeași tematică erotică se regăsește în Spațiu cardinal (1982), deși unele versuri mai sunt tributare național-comunismului, ceea ce se observă și în Sideralul vis (1984). Există aici și o ușoară epurare de excesul metaforic șaizecist, o citadinizare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
Versurile lui B., adunate în mai multe culegeri (Cugetările singurătăței, 1847, Nopturnele, 1853, Danubianele, 1859, Zânele Carpaților, 1860, Satire, 1867, Fabule alese, 1868, Legende și balade, 1876 ș.a.), sunt mărturii ale unui temperament poetic cu multe disponibilități. A scris poezie elegiacă, erotică, patriotică, satire, fabule, balade, legende, fiind tributar în bună parte lui Gr. Alexandrescu, V. Alecsandri, D. Bolintineanu, C. Bolliac. Epigonismul lui apare evident în poemul epic, larg, grandilocvent și artificios. Resuscitând mai vechile teme romantice pașoptiste, prelungindu-le ecoul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
1964 la „Ateneu”. A colaborat la numeroase reviste literare și de cultură. Primul volum de versuri, Mirele pâinii (1976), evidențiază rafinamentul metaforic specific promoției ’70, chemat, parcă, de splendoarea peisajului bucovinean. Idilismului calofil i se asociază sentimentalismul discret și incantația elegiacă. În Bună seara, frumoasă poveste (1981), aceeași tehnică a „acuarelei” combină abil nuanțele, lirismul confesiv fiind marcat de o „cuminte melancolie”. În Armura solară (1983), peisajul e mirific, lumina îl face strălucitor sau îi relevă transparența. Se regăsește aici „eșarfa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
care învăluie elegia subtil ticluită. Totodată, un segment important al scrisului lui B. este poezia erotică. În Lecția de melancolie (1987), elegia nu mai este menționată în titluri, însă rezonanța ei persistă, căpătând accente bacoviene. În Semințe eterne (1990), evocării elegiace a ținutului bucovinean și a neamului din care se trage poetul i se adaugă oda „ostașilor căzuți la datorie” și „lauda cuvântului” în care „susură cântecul”. Sesizând riscul de a se bloca într-un lirism minor, al efectelor, poetul își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
banalul este o veche misiune a poeților. U. o preia cu uneltele sale în versuri simple și muzicale, în care se aude și vocea altora, de pildă a lui Octavian Goga din Cântece. Pretextul pentru o asemenea revelație cu vibrări elegiace i-l oferă, bunăoară, neînsemnata floare de păpădie: „Risipite-n ierburi / flori de păpădie / despre voi un cântec / nimenea nu scrie [...]. Prea vă treceți iute / triste flori de scamă / oamenii vă calcă / vântul vă destramă. / Nimenea pe lume / nu vă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]