750 matches
-
în întâmpinarea mai multor situații din gândirea ultimului secol. Una dintre acestea e chiar cea pe care autorul Eonului dogmatic o invocă la final, în chip de justificare a demersului său metodologic. Este vorba de o anumită criză de tip elenistic în care se afla cultura epocii, un alexandrinism cultural care solicita în opinia sa o metodă de tip dogmatic, asemănătoare celei propusă de Philon din Alexandria la sfârșitul epocii elenistice. Esențializând, putem spune că era acolo o situație de puternică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
său metodologic. Este vorba de o anumită criză de tip elenistic în care se afla cultura epocii, un alexandrinism cultural care solicita în opinia sa o metodă de tip dogmatic, asemănătoare celei propusă de Philon din Alexandria la sfârșitul epocii elenistice. Esențializând, putem spune că era acolo o situație de puternică ciocnire între idei și teorii divergente, de amestec de curente și doctrine, care punea rațiunea în dificultate în efortul său de sinteză. Cu referire la aceasta, Blaga spunea: "Niciodată, de când
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
s-au creat relații reciproce între filosofia greacă și cea a Indiei, iar elemente de artă greacă s-au încetățenit în Asia centrală și în nordul Indiei. Totul s-a datorat personalității sale covârșitoare, după moartea acestuia formându-se cultura elenistică, de sinteză. Mai târziu, respectiva cultură a fost preluată de arabi care, prin influența lor medievală, au înapoiat Europei elemente de filosofie și știință pe care aceasta le uitase, dar care se conservaseră în Orient. Vedem, deci, că o educație
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
reprezentări. Varietatea simbolurilor solare implică atât reprezentarea realistă a astrului, cât și forme abstractizate ca rozeta, vârtejul, roata solară, rombul, cercul tăiat în cruce etc. Simbolurile solare sunt asociate frecvent cu elemente din pomul vieții, mai ales în tiparul său elenistic, o consecință a străvechilor noastre legături cu lumea civilizației mediteraneene. Creatorii populari contemporani, cei a căror formă materială de expresie este în mod obișnuit lemnul, au preluat artistic motivul solar, prelungindu-i viața ca un simbol al continuității trăirilor spirituale
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
XII‑XIII ......................................................... ...... 50 8.4. Secolul al XVII‑lea până la Conciliul Vatican al II‑lea .............. 52 Capitolul ii: Influența antichității asupra Renașterii. Figuri importante din Renaștere ..................................................... 55 1. Cultul pentru antichitate în epoca renascentistă. Influențe culturale .... 55 1.1. Perioada elenistică ......................................................... ............. 55 1.2. Perioada romană ......................................................... ................ 58 1.3. Antichitatea târzie ......................................................... .............. 59 2. Curentul renascentist în artă: poezie, pictură, sculptură, arhitectură .... 61 2.1. Filippo Brunelleschi (1377‑1446) .............................................. 62 2.2. Donato di Niccolò di Betto Bardi (1386‑1466) .......................... 63 2
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
de ordin diferit a celorlalte opere de artă în genere. 1.1. Originea artei creștine Arta creștină își are originea în primele secole creștine, ea fiind influențată de arta greacă și cea romană. Istoricii de artă vorbesc de o artă elenistică pen‑ tru spațiul oriental al Imperiului Roman, și de o artă romană a spațiului occi‑ dental al acestuia, dar per ansamblu, domină însă aceeași viziune: idealul de frumusețe fizică, preocuparea pentru proporție și armonie, grație, preocupare care s‑a accentuat
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
condus la necesitatea recunoașterii unei distincții, apărând în felul acesta problema unității și a multiplicității artelor, datorită unei tendințe a esteticii moderne de a trasa limite între diversele arte în corespondență cu diferitele tehnici ale creației 1. 1.1. Perioada elenistică Perioada clasică grecească este considerată punctul culminant al artei anti‑ ce. Imediat după căderea civilizației miceniene care a avut loc în secolul al XII‑lea î.Cr. și odată cu Evul Întunecat care i‑a urmat, în lumea greacă a înce‑ put
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
filosofii eline, cu atât el își dovedea abilitatea și putința minții sale. La fel stăteau lucrurile și cu subtilitatea interpretării unui text, interpretarea pe nivele a pasajelor din Homer devenind piatra de încercare a puterii de comprehensiune. Conținutul textelor culturii elenistice nu a prezentat, cu puține excepții, un interes în sine, mai cu seamă în cazul poeților. Singurele chestiuni luate în serios au fost anumite teme ale filosofiei grecești, dar acestea au primit valoare numai întrucât au constituit posibile modalități de
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Alain Ducellier, în mod paradoxal ceea ce a marcat cel mai puțin școala bizantină a fost creștinismul . Spre exemplu, în învăță¬mântul secundar, școlile purtând păgânul nume de mouseion, se predau îndeosebi noțiuni literare cu un conținut similar celui din epoca elenistică. Astfel, între zece și cincisprezece ani se studia gramatica înțeleasă într-un sens larg, întrucât în afara morfologiei, sintaxei și a filologiei, erau incluse noțiuni de literatură, istorie, morală sau chiar științe exacte. După vârsta de cincisprezece ani se studia retorica
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
lor spiritual, Morrow), depășind mult ideea de educație academică (Julian Morrow le spune chiar, într-o zi, aparent marginal, că, la inteligența și cunoștințele lor, ei ar putea să anihileze oricînd, militar vorbind, un oraș întreg!). Grupul practică ritualuri inițiatice elenistice, menite să-i apropie de sensurile ascunse ale culturii antice, în spiritul căreia trăiesc. În timpul unei bacanale (de la care lipsește naratorul, încă insuficient inițiat în tainele micii fraternități, dar și un membru mai vechi al grupului, Bunny Corcorran, individ mai
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nu ocolesc aceste nuanțe stranii și, pînă la un punct, nedefinibile ale relației profesor-elev. Între ele, mai pot fi amintite conținutul erotic al imersiunii științei maestrului în receptivitatea discipo lului (susținută de o aplicată analiză a "cazului Socrate" în cultura elenistică ), complexul de libido sciendi ("patima cunoașterii" investigată prin intermediul unui personaj victorian feminin, creat de George Eliot, Dorothea Brooke, personaj îndrăgostit de o imagine intelectuală mai degrabă decît de un individ propriu-zis), starea de damnare a cunoașterii (demonstrată cu ajutorul mitului faustian
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
uneori discipline hiperspecializate - numismatica, epigrafie, gliptica ș.a. -, dar au o perspectivă amplă, culturală, antropologica și filosofica. Dintre scrierile sale, două interesează studiul literaturii: cartea de debut, Moiră, mythos, dramă (1969), un remarcabil eseu critic de factură academică, si, tangențial, Civilizația elenistica (1974). Volumul postum de eseuri Antichitate și modernitate (2000) reunește texte cu tematică diversă, din care nu puține au în atenție literatura și gândirea umanista. G. a tradus și prefațat românul Memoriile lui Hadrian de Marguerite Yourcenar (1983; Premiul Uniunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
erudiția, deschiderea către filosofie, istoria ideilor, teoria civilizațiilor, culturologie sunt însușiri prezente pretutindeni la G., chiar si in scrierile așa-zis de specialitate, care oferă o lectură agreabila și utilă și „nespecialiștilor” cultivați. SCRIERI: Moiră, mythos, dramă, București, 1969; Civilizația elenistica, București, 1974; Dacia antiqua. Perspective de istoria artei și teoria culturii, București, 1982; Artă și arheologie dacica și română, București, 1982; Enciclopedia civilizației române (în colaborare), București, 1982; Artă imperiala a epocii lui Traian, București, 1984; Portretul român în România
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
VR, 1970, 1; Vasile Constantinescu, „Moiră, mythos, dramă”, ÎL, 1970, 1; Viorica I. Constantinescu, Două studii despre tragedia attica, ATN, 1970, 12; Adelina Piatkovski, „Moiră, mythos, dramă”, SC, 1972; Mircea Iorgulescu, Profil. Mihai Gramatopol, LCF, 1975, 15; Ion Maxim, „Civilizația elenistica”, VR, 1976, 8; Iorgulescu, Scriitori, 299-302; Nicolae Manolescu, Cum să privim un tablou, RMB, 1980, 11 038; Vlad Russo, Diptic istoric, VR, 1981, 11; Nicolae Manolescu, Educarea ochiului, RMB, 1981, 11 380; Dan Grigorescu, Revoltă romantică, CNT, 1981, 37; Dinu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
răspuns la întrebarea privind influența gândirii lui Platon asupra lui Socrate. Platon este considerat cel mai mare nume al istoriei filosofiei. Această istorie, la greci, este desfășurată în perioada clasică (sofiștii, tragicii, atomiștii, Socrate "micii socratici", Platon, Aristotel) și perioada elenistică (Epicur, stoicii, scepticii). Izvoarele originale atribuite filosofiei grecești sunt constituite de operele conservate ale unor filosofi (Platon, Plotin, Aristotel), la care se adaugă operele unor așa ziși filosofi "minori". Se păstrează fragmente ale filosofilor presocratici și unele scrieri ale urmașilor
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
printre cei mai de seamă exegeți români clasiciști. În Formarea ideilor literare în Antichitate (1944), studiu pe care îl actualizează în 1972 după ultimele cercetări mondiale, savantul face o expunere a celor trei perioade distincte în evoluția poeticii antice: clasică, elenistică și greco-romană. Pentru perioada clasică analizează idei și concepte prezente la presocratici și la Platon și Aristotel, referitoare la categoria frumosului, natura operei de artă, funcția civilizatoare și educativă a poeziei, misiunea socială a poetului, inspirație și caracterul ei irațional
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
irațional, starea de „entuziasm” a creatorului și „nebunia” divină ce îl conduce în actul creației, mimesis, comedia veche și tehnica dramatică, despre catharsis și funcția sa, ilustrată în tragedie, scopul ultim al poeziei fiind, la Aristotel, desfătarea intelectuală. Teoreticienii epocii elenistice (Filodem din Gadara, Neoptolemos din Parion, Ariston din Chios, Erathostene din Alexandria) se preocupau mai cu seamă de chestiuni tehnice, bunăoară de alegerea subiectului, de formă și expresivitate artistică, precum și de personalitatea creatorului. Perioada greco-romană este reprezentată de Horațiu (îndatorat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
în care Hodler se întîlnește cu Vameșul Rousseau și amîndoi cu atmosfera nocturnă și misterioasă a unui nord generic, dincolo de orice geografie reală. Și, în fine, cea de-a treia componentă, deja enunțată într-unul din momentele anterioare, privește lumea elenistică, imaginea pompeiană, cu alte cuvinte acel repertoriu de semne (și artista merge uneori pînă la citat, la prelevare iconografică și simbolică explicită) al unei clasicități în pragul disoluției, preluată din mers de o lume creștină aflată și ea tot într-
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]
-
îl numea pe Voltaire "un Lucianus redivivus"). Între numeroasele sale scrieri se află și Istoria adevărată (Vera Historia), o parodie a literaturii de călătorii și aventuri fantastice și incredibile cultivate de greci începînd cu Odiseia, literatură ajunsă manie o dată cu perioada elenistică prin dezvoltarea romanului grec (în general romanul grec relatează aventurile extraordinare prin care trec doi tineri îndrăgostiți, despărțiți în mai multe rînduri de evenimente neprevăzute, dar care se regăsesc într-un happy end). Istoria adevărată, mă voi referi numai la
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
împodobite cu frunze de laur stă scris numele stăpânilor. înaintea otomanilor, stăpâni erau aici grecii, cu divinitățile lor. Așa era, de pildă, străvechiul Cavaler trac, de unde ieșiră cavalerii danubieni, Derzelat, Derzales și ceilalți însemnați venind din Odessos, intrați în panteonul elenistic sub numele de Megastheos... * Umblu singur pe malul pustiu al lacului Sinoe. Calc pe nisipul plajei, alb-alb... Ca și cum ar fi așteptat sosirea mea și m-ar fi salutat, broaștele încep să orăcăie. Pe urmă, țânțarii, câte un greere, zborul cu
Delta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8187_a_9512]
-
Ea cunoaște toate tainele. Unde este inima ta, acolo este și comoara ta." Evanghelia care susține, paradigmatic, evoluția Alchimistului - în limbaj evanghelic metanoia, renaștere, transformare până la iluminare, e înlocuită sau, mai bine zis, completată în manual cu aluviuni ale gândirii elenistice și extrem-orientale. Aș fi riscat afirmând că esențializarea pildelor creștine din acest text ne trimite la Hermes Trismegistul, la tezele depersonalizării taoiste, la surâzătoarea vacuitate a doctrinei sau, mai bine zis, a comportamentului zen. Căci războinicul luminii, un soi de
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
epicureic. Scriitorul se lasă în voia oțiului său, de factură urbană: „La Antalya, unde există unul dintre cele mai bogate muzee de arheologie din lume, poți sta așezat la o masă în grădina lui bînd bere sau cafea între coloane elenistice, stele funerare și pietre tombale romane”. Deplasarea amplă îl indispune. „Urînd mișcarea”, precum celebrul bard francez, reduce impactul cu un topos exotic prin asimilarea acestuia unuia autohton: „la Dingli, în Malta, în aprilie 1990, am putut privi Mediterana de la o
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
și considerate indispensabile unui miros plăcut. Totuși, acesta nu este complet fără esențele de origine animală. Uleiul de castor, moscul, zibeta, ambra cenușie se strecoară subreptice în obiceiurile lor frumos mirositoare. Aceste arome carnale, grele, lascive chiar fac gloria epocii elenistice și întrețin prestigiul social. Comportamentul cosmetic al romanilor este destul de mimetic în raport cu civilizația greacă târzie. Totuși, romanii înlocuiesc flacoanele de ceramică grecești cu cele de sticlă. In rest, privilegiază aceleași aparențe corporale (frumusețea chipului, a dinților, prospețimea respirației, îngrijirea picioarelor
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
precădere asupra acelor perioade și curente pe care le-a recunoscut similare spiritului epocii contemporane lui. Structura clasică a romanilor din vremea lui Augustus i-a făcut pe aceștia să ia ca model secolul lui Pericle și să disprețuiască Grecia elenistică pe care o considerau decăzută din cauza influențelor orientale; romanticii s-au regăsit în tumultul epopeilor medievale, existențialiștii au cultivat aforismele pesimiste ale antichității. Precedentele dau sentimentul solidarității în ciuda trecerii timpului și conferă legitimitate actelor pe care le întreprindem sau gândurilor
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
Giessen (Töpelmann), 1929, 174p., în Raze de lumină, Anul III, 2/1931, p. 144. footnote>. Pentru Filon, această beție este stadiul în care sufletul trece dincolo de stadiul de căutare<footnote Fraza beție a spiritului a fost deosebit de răspândită în limbajul elenistic, în special în cadrul scrierilor hermetice (acele scrieri care se refreau la Hermes, ce circulau sub numele de Hermes Trismegistus), iar Jean Daniélou sugerează că de aici a împrumutat Filon expresia (Platonisme ..., p. 290). Totuși, Wolfson preferă să noteze că referința
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]