1,037 matches
-
animă, precum și a lui Jean Longuet, susținătorul lui Jaurès. Succesul acestor inițiative, nemulțumirea crescîndă împotriva războiului care ia naștere treptat în mai multe țări, în special în rîndurile femeilor și ale tinerilor, încurajează Partidul Socialist Italian, precum și pe doi militanți: elvețianul Robert Grimm și rusul Martov să facă un pas înainte. La 15-16 mai 1915, conducerea Partidului Socialist Italian decide întrunirea unei reuniuni internaționale. Organizată în Elveția de Robert Grimm, cu acordul, dar nu și cu sprijinul Partidului Socialist Elvețian, această
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
broșură este considerat de SFIO drept o "lucrare de propagandă opusă intereselor apărării naționale și ale organizației naționale și internaționale a socialismului". Zimmerwald nu rămîne fără consecințe. Aici a fost decisă constituirea unei Comisii Socialiste Internaționale (CSI) formată din doi elvețieni și doi italieni. Fără a întrerupe în mod formal legăturile cu BSI, care păstrează tăcerea încă de la începutul războiului, CSI hotărăște să organizeze o a doua conferință internațională. În ciuda eforturilor duse la bun sfîrșit de către socialiștii majoritari, cu scopul de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
este dificilă: ca și socialiștii ruși, POB refuză să participe la o reuniune comună cu germanii, în ciuda eforturilor lui Vandervelde și ale lui d'Anseele. Considerînd inutil să se alăture celor mai fermi partizani ai Uniunii sacre, italienii, românii, serbii, elvețienii și bolșevicii rămîn fideli spiritului de la Zimmerwald. Socialiștii americani gîndesc că trimiterea delegaților la conferință nu are nici un rost, din moment ce tratatul de pace nu a fost semnat: toate aceste defecțiuni semnificative limitează ecoul inițiativei. Totuși, este vorba despre cea mai
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
a întreținut legături internaționale foarte strînse cu maximaliștii italieni: Pietro Nenni, sensibil la lupta împotriva fascismului, destul de apropiat de IAG prin pozițiile sale și care, pînă în 1930 a aparținut Partidului Socialist Italian Maximalist, membru al Biroului de la Paris 34, elvețianul Robert Grimm, francezul J. Zyromski, care din 1927 animă o tendință de stînga în SFIO, "Bătălia socialistă" favorabilă unității de acțiune cu comuniștii, o vor susține. Printre apărătorii săi, îi regăsim și pe belgianul Paul-Henri Spaak, care din 1926 publică
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de poziție minimală, cerînd "garanții democratice", omise în tratate, pentru populațiile anexate de Reich. Altfel spus, divergențele din rîndul ISM dintre "susținătorii" și "opozanții" acordurilor de la München sînt ireductibile: SFIO le aprobă, Laburiștii le condamnă, în timp ce scandinavii, belgienii, olandezii și elvețienii optează pentru neutralitate. O ultimă inițiativă a SFIO în vederea unei acțiuni coordonate între partidele francez, englez, olandez, belgian și elvețian va fi respinsă de secretarul ISM care se declară incapabil de a organiza vreo reuniune: nici în cadrul Internaționalei nu mai
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
secretarul general al Laburiștilor, Morgan Phillips, în următorii termeni: "Socialiștii germani trebuie ajutați pe cît posibil pentru a se integra în civilizația occidentală și nu în Blocul de Est". Phillips este susținut de socialiștii austrieci, belgieni, danezi, olandezi și suedezi. Elvețienii și cehii nu manifestă nici un entuziasm pentru această perspectivă față de care polonezii sînt vizibil ostili în măsura în care un asemenea act ar reprezenta "o ofensă adusă Uniunii Sovietice". Pentru a evita înmulțirea disensiunilor, britanicii decid să amîne admiterea imediată a SPD în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
chiar organizarea unui grup parlamentar comun, în cadrul Adunării de la Strasbourg. Ei apără un punct de vedere federalist, fiind partizanii unei mișcări europene, olandezii mergînd chiar pînă la a evoca "un mare Commonwealth european în interesul tuturor țărilor". Față de aceștia, scandinavii, elvețienii și mai ales britanicii au o optică mult diferită. Fără a nega interesul perspectivei construcției europene, D. Healey, reprezentantul Laburiștilor, estimează că Europa va depinde atît de Comunitatea Atlantică și de viitorul Europei, cît și de uniunea sa politică. Integrarea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și capitaliste din Europa Occidentală. Într-adevăr, după unii socialiști, CEE este incapabilă să furnizeze avantaje noi: Marea Britanie își are piețele sale de desfacere în Commonwealth, iar scandinavii au un interes prioritar în crearea unei piețe nordice. Suedezii, austriecii și elvețienii vor să-și păstreze "neutralitatea". Dimpotrivă, pentru statele aflate în căutare de piețe de desfacere și de ajutoare economice susceptibile de a le stimula dezvoltarea, CEE oferă o perspectivă atrăgătoare: acestea sînt concepțiile socialiștilor din Benelux, Franța și Italia. În
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
luxemburghezi și greci în majoritate aprobă fără rezerve intervenția. Comuniștii danezi sînt critici într-o primă etapă, dar apoi, în urma unei vizite la Moscova a conducătorului lor Jespersen, ei își nuanțează mult poziția. Dimpotrivă, comuniștii olandezi, belgieni, britanici, norvegieni, italieni, elvețieni, suedezi, francezi, spanioli condamnă atitudinea sovietică, unii cu prudență, alții cu fermitate. Oricum ar fi, critica deschisă a unei decizii politice și militare vizînd politica externă a URSS-ului reprezintă o spectaculoasă premieră în istoria majorității acestor partide. Pentru generații
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
a limbii, mai cuprinzătoare și mai profundă, deschide orizonturi noi cercetării, continuă de la apariția sa să fie lucrarea de lingvistică generală cea mai frecvent citată, pentru confirmarea, completarea sau combaterea unor teze”62. După apariția „Cursului de lingvistică generală” a elvețianului F . de Saussure, în multe țări din Europa apar școli lingvistice, care, în cercetările lor, 61 Idem, op.citată, p.32. 62 Ibidem, op.citată, p.178. 41 acordă locul principal analizei limbii sub aspectul structurii ei. Datorită acestui fapt
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
a limbii, mai cuprinzătoare și mai profundă, deschide orizonturi noi cercetării, continuă de la apariția sa să fie lucrarea de lingvistică generală cea mai frecvent citată, pentru confirmarea, completarea sau combaterea unor teze”62. După apariția „Cursului de lingvistică generală” a elvețianului F . de Saussure, în multe țări din Europa apar școli lingvistice, care, în cercetările lor, 61 Idem, op.citată, p.32. 62 Ibidem, op.citată, p.178. 41 acordă locul principal analizei limbii sub aspectul structurii ei. Datorită acestui fapt
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
India începe să înflorească, că e tot mai plină de viață. Cultura și ideile indiene se răspîndesc din nou în lumea întreagă. Noi idei și o nouă cultură. 7.8. ELVEȚIA "Neutri în marile revoluții ale Statelor care îi înconjoară, elvețienii se îmbogățiră din durerile altora și fondară o bancă pe calamitățile umane." (Chateaubriand) După integrarea monetară, membrii Uniunii Europene sunt acum preocupați de necesara armonizare fiscală, a politicilor bugetare în general Într-o surprinzătoare alocuțiune, fostul cancelar german Gerhard Schröder
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și o conștiință civică exemplară. Nu mai vorbim de organizarea perfectă a sistemului fiscal și de accentul pus pe calitatea mediului. De asemenea, este de remarcat nivelul ridicat de autonomie a cantoanelor și localităților. Există doar cinci legi federale. Majoritatea elvețienilor vorbesc trei-patru limbi. Totuși, oamenii sunt însingurați, iar concurența e acerbă. Bani, stress, alienare. Iar marea catedrală Sf. Ioan din Geneva, unde Calvin a predicat peste 30 de ani, e aproape goală... Întreaga Europă este în evoluție, iar tineretul elvețian
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
însă și pînă la a vedea în Elveția "creierul monstrului ce suge sîngele damnaților pămîntului" (Che Guevara) sau a interpreta steagul elvețian ca reprezentînd "sîngele altora pe care s-a făcut o cruce" (Jean-Luc Godard), mi se pare exagerat. Desigur, elvețienii se apără, întrebîndu-se retoric: Ce vină avem noi? Că am înființat cîteva bănci? Nu puteam rămîne, totuși doar crescători de vaci, ceasornicari și portari de hotel. Fără dușmani declarați, dar și fără aliați, toți elvețienii apți de luptă fac anual
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mi se pare exagerat. Desigur, elvețienii se apără, întrebîndu-se retoric: Ce vină avem noi? Că am înființat cîteva bănci? Nu puteam rămîne, totuși doar crescători de vaci, ceasornicari și portari de hotel. Fără dușmani declarați, dar și fără aliați, toți elvețienii apți de luptă fac anual pregătire militară "la cataramă". Este aproape ridicol să vezi cîți bani și cîte eforturi investesc în sistemul de apărare cîtă vreme nimeni nu-i amenință în plan militar. Se poate spune, în acest sens, că
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
reconstruirea propriei identități naționale și în confruntarea cu marile sale sfidări. Se afirmă că "dacă Dumnezeu ar fi fost elvețian, El ar aștepta încă și astăzi momentul cel mai bun pentru a crea lumea" (Hugo Loetscher). Se poate spune că elvețienii s-au retras de bunăvoie într-o închisoare, pentru a nu se simți agresați din afară. Acolo, ei se consideră oamenii cei mai liberi cu putință, iar pentru a demonstra aceasta, fiecare a devenit propriul gardian. "Și pentru a proba
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
metafora Sf. Pavel despre corpurile noastre ca fiind niște temple ale Sfântului Duh existent în noi este plină de sensuri.(I, Corinteni, 6, 19) Să reținem că isihasmul este recunoscut și de biserica romano-catolică. Reforma protestantă (și "biserica reformată" a elvețianului J. Calvin (1509-1564)) propunea adoptarea convingerii că omul poate să explice și să stăpânească Scriptura prin lecturi și reflexii, nu prin viziuni miraculoase, transe și convulsii ale unor preoți, sfinți ori astrologi. În secolul al XVI-lea biserica catolică a
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lumii alți savanți. Au urmat filosofii, moraliștii, erudiții, chiar și unii poeți. Dacă până atunci dominaseră cultural Europa, succesiv, Republicile Italiene, Spania și apoi Franța, toate țări catolice, spre sfârșitul secolului al XVII-lea le-a venit rândul englezilor, germanilor, elvețienilor, suedezilor și altor nordici trecuți la protestantism. Pentru că Franța a pierdut teren prin persecutarea protestanților, care au emigrat în Anglia, în Olanda devenită "primul model de stat capitalist" (11, p. 81), în Occident a apărut noua falie dintre catolici și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
1) indicarea marilor etape ale hermetismului, reluate liber în cuprins; (2) așezarea a 30 de poziții ale lui Hermes descrise de mitologia elenă, în ipostaze sintetizate ale zeului, precum puterea, medierea, îndrumarea (Op. cit., pp. 154-155); (3) cum a folosit doctorului elvețian Paracelsus hermetismul pentru a înlocui principiile terapeutice insuficiente ale lui Galen (endogenia, non-specificitatea terapeutică, compoziția farmaceutică, alopatia) cu similitudinea (adică intuiția sau viziunea imaginală prin evestrum), întărită de patru postulate: calitativitate, transsubiectivitate, gnosticism, logică trivalentă, ce pot fi citite într-
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
similitudinea în medicină, punând în evidență influența "astrală" a mineralelor, a aerului în vindecarea rănilor, precum și a factorilor psihosociali (ens spirituale). Ca hermetist, el a pledat pentru medicul inițiat și inițiator; ca mag, considera corpus siderum ca "suflul lui Dumnezeu". Elvețianul împletea terapeutica medicală cu filosofia și cu deontologia medicală, revenite astăzi în reglarea complicatelor relații interprofesionale și interumane prezente în vindecarea maladiilor. "Tabloul hermetic este, așadar, complet la Paracelsus: nu numai microcosmosul uman este, prin patru dintre entități, similar macrocosmosului
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de Conspirația celor Nouă, în spatele căreia stau agenții de informații care întrețin isteria sfârșitului lumii, divizarea societății, o nouă ordine mondială a bigoților, lipsa de apreciere a ceea ce este feminin. (19 (a), pp. 295-301) În Epilogul cărții lor, comentând cartea elvețianului J. Narby despre șarpele cosmic ADN-ul, autorii propun acceptarea "cunoașterii șamanice" ca "adevărata poartă stelară". Prin ea s-ar realiza o a treia cale de cunoaștere, pe lângă cunoașterea logico-experimentală și cunoașterea de la altcineva. Este cunoașterea contactului mintal cu surse
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cele care erau mai apropiate de orizonturile "modernității comuniste". Redăm parțial câteva date care atestă existența unui underground apropiat de cel practicat de polonezi la aceeași dată. Din filosofia contemporană: concepții neoraționaliste enunțate de francezul G. Bachelard, românul Ș. Lupașcu, elvețianul F. Gonseth și compatriotul său J. Piaget, austriacul K.R. Popper; "repere" fenomenologico- existențialist-hermeneutice ale germanului M. Heidegger și ale conaționalului său H. Gadamer; pleiada existențialistă franceză formată din J.P. Sartre, A. Camus, M. Merleau-Ponty, G. Marcel și alții; concepțiile structuraliste
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
printr-o atmosferă crepuscular-angoasată o parte a picturii sale poate fi arondată decadentismului ca registru de sensibilitate literară transcrisă plastic. Rodolphe Rapetti urmărește și derapajele "stilistice" care-i despart de naturalism pe o serie de pictori precum francezul Charles Maurin, elvețianul Félix Vallotton și olandezul Georges de Feure, ilustrativi pentru scenele de viață contemporană. Criticul sesizează la Maurin și Vallotton încercarea de a depăși faza "transcripției" naturaliste prin excesul de observație al unui "realism extrem" așa cum la de Feure înregistrează abaterea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în care atitudinile, postúrile și mișcările personajelor, sunt investite cu valoare simbolică. Acest "simbolism pantomimic", criticul de artă îl descoperă cu precădere în arta engleză la John Flaxman, William Blake și J.H. Fuseli, dar și la pictorii de limbă germană, elvețianul Ferdinand Hodler, Max Klinger, Ludwig von Hofmann sau Franz von Stück. Nu este deloc exclusă influența lui Ferdinand Hodler asupra picturii Ceciliei Cuțescu-Storck, dată fiind familiarizarea acesteia cu pictura simboliștilor germani, cât și a legăturilor și afinităților pe care soțul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
suntem" sau se poate extinde la versiunea "suntem unde mâncăm 174", ceea ce înseamnă, cu alte cuvinte, frecvența cu care luăm masa în oraș și unde exact o servim. Peter Scholliers, de exemplu, se opune identificării naționale prin anumite produse alimentare (elvețienii sunt mari consumatori de lactate, sicilienii de macaroane, iar irlandezii de cartofi), punând sub semnul întrebării ceea ce el numește "asimilarea totală a mâncării cu identitatea națională 175". Obiceiul de a lua masa în oraș, la care se adaugă curiozitatea de
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]