2,447 matches
-
ce i-a fost atribuită și vizitele consecvente pe la rude, consacrându-se însă unei voluptăți bizare: cultivarea unei „sărăcii orgolioase“. Un atipic caz de arghirofilie, cum se va dovedi, Ghènele duce un trai demn, „luminos și auster“, a cărui imagine emblematică e geanta veche, primită înainte de Primul Război Mondial de la o mătușă din Elveția, și care îi devine un fel de apendice monstruos: „Pe partea unde se închidea, niște linii în pielea moale, urme ale unei mode în agonie, se răsuceau
Femei by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3302_a_4627]
-
absurd nu exclud prezența unei realități concrete, obiectuale și cotidiene, cu lucrurile ei mărunte, kitsch sau pitorești, care este întotdeauna contemplată dintr-o perspectivă insolită. Proza de factură suprarealistă de dificilă lectură alternează cu scrierile dedicate Madridului, locurilor și monumentelor emblematice, străzilor, caselor, locuitorilor, obiceiurilor, istoriei etc. ca o continuare, la alt nivel estetic, a costumbrismului madrilenist din secolul al XIX-lea, ilustrat de Scenele madrilene ale altui Ramón, Ramón de Mesonero Romanos. RAMÓN avangardistul se lasă și el sedus de
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
Cum putem constata, efortul depus pentru a scăpa de închisoare este infinit mai mic față de acela de a scăpa din îmbrățișarea maternă. Fiul debil, nesigur, vulnerabil stă în fața acestui războinic implacabil, în fața acestei voințe uriașe, propria Mamă, într-o confruntare emblematică. Nu este cert că Mama înțelege argumentele, că a acceptat pactul care o distanțează de existența fiului, poate că în timp ce ascultă se gândește la o nouă strategie, la un nou unghi de atac. Dragostea ei înfruntă respingerea cu un fel
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3426_a_4751]
-
ale alteia, el este mai degrabă rezultatul unei triste desincronizări de lectură a două uriașe demersuri culturale identitare care au marcat veacul al XVIII-lea al istoriei europene: Enciclopedia și Filocalia. Primul dintre ele, Enciclopedia franceză, se conturează ca manifest emblematic al iluminismului apusean, ca motor al unui front de aculturație menit să sincronizeze timpii culturali și sociali ai Europei Centrale și de Nord; în timp ce, la aceeași dată, la răsărit, Filocalia se redactează ca un efort identitar al ortodoxiei creștine, efort
Europa Enciclopediei și Europa Filocaliei by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/3427_a_4752]
-
au început însă să concureze în modul cel mai serios dezvăluirile „lirice”, inițial provocatoare, șocante, descumpănitoare, chiar scandaloase, ale Angelei Marcovici-Marinescu, dezvăluiri, care constituiau vârful de lance al acestei scriituri, care își propune singularizarea cu orice preț. Despre acest „NU” emblematic, de care poeta se ține cu dinții, ne informează și câteva rânduri, bine articulate și departe de „delir”, pe care le găsim în Jurnal scris în a treia parte a zilei, din 2003: „Decât să-mi propun să accept mai
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
și odinioară, corespondența emisă și primită de acea personalitate. Literatura epistolară și, desigur, tot ceea ce se referă la paraliteratură și în cazul lui Perpessicius contribuie, în chip substanțial, la rescrierea unei biografii credibile, la crearea unui profil autentic și, totodată, emblematic. Epistolele trimise de Perpessicius, în timp, familiei, prietenilor și, mai ales, confraților săi conțin prețioase știri privitoare la existența și la excepționala sa activitate de poet, prozator, memorialist, traducător, dar mai cu seamă de eseist și fidel istoric și critic
Noi completări la biografia lui Perpessicius by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5365_a_6690]
-
se pare simptomatică această polemică implicită. De ce unii văd în Radu Cosașu mai degrabă un prozator infinit de atașant, care, scriind despre un univers vădit imund, îl transcende cu o grație inegalabilă, în vreme ce altora le apare, dimpotrivă, ca un caz emblematic de conștiință scindată, ca un, în sfârșit, moralist convulsionat? Ca să fie totul limpede: eu, unul, mă înscriu mai degrabă în prima categorie. Din respect pentru ale altora, n-am să-mi susțin, însă, propriile preferințe. Vreau doar să înțeleg cum
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
exegeza consacrată lui Creangă. El constituie o relectură și o reevaluare, în linii mari exactă, a operei marelui clasic, cu destule revelații admirabile, rezistente în timp, dar și cu unele marcaje împovărătoare, datate în epocă, putând fi considerat, de aceea, emblematic unei perioade dificile pentru critica și istoria literară românească, de căutare a unei ieșiri onorabile din hibernarea proletcultist-dogmatică, anunțând „dezghețul” din anii imediat următori. Dacă ne referim la climatul epocii, 1963 este anul în care încep să apară primele articole
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
se dovedește comicul politician constănțean Radu Mazăre, primarul orașului.) Apelul la valențele religioase ale momentului celebrat se face mimetic și cu o importantă doză de mondenitate frivolă, când nu e ceva de-a dreptul ridicol. (De pildă, cineva, un personaj emblematic pentru vremea noastră, patron de echipă de fotbal, declara cu convingere și nonșalanță, ca și cum ar avea un canal privat de comunicare cu Divinitatea, că pe el Dumnezeu îl iubește și lui „îi face toate poftele”! Din păcate, mai puțin pofta
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3664_a_4989]
-
plenitudine. Singurătate, nebunie, tăcere, libertate.” Tălmăcind secvența din Maurice Blanchot dincolo de sensul ei literal, Vila-Matas dă o cheie de lectură, atât pentru scrierea narcisistă în general, cât și pentru scriitura din propriul său roman Doctor Pasavento. Textul străin, cu imaginea emblematică a mării, ca aluzie la scriitură și la actul scrierii, devine oglinda în care se reflectă scriitura vilamatiană, pentru a-și dezvălui semnificația narcisistă. Vila- Matas inventează alte metafore, printre care aleea („de la sfârșitul lumii [...] locul ideal pentru a scrie
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
o durată sensibil mai restrînsă (10 august 2002- 10 iulie 2004) a fost scris în același timp cu prima versiune a romanului Asfințit de Europă, Răsărit de Asie și a apărut în același timp cu el. Un roman cu titlu „emblematic”, pe care - la sfatul unor tineri critici: Răzvan Voncu și Andrei Milca - Fănuș Neagu l-a rescris și augmentat ulterior în relație cu același jurnal („m-au îndemnat și convins să amplific narativ romanul Asfințit de Europă, Răsărit de Asie
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
animată de un entuziasm real în cazul lui Ottik, și de unul aparent în cazul lui Pavek împrumută ceva din ritmul marșurilor școlărești dictate de diapazonul unor voci marțiale de instructori. Potrivirea pașilor ocazionează nu doar primul zâmbet, ci devine emblematică. Gestul școlăresc al unui ersatz de educație cazonă poartă cu sine o întregă istorie. Potrivindu-și pașii, cei doi nepotriviți creează o armonie subtilă chiar și în cele mai profunde dezacorduri, aceea a marilor cupluri comice. Șoferul este mai tot
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
lui Vladimir Voinovici, Viața și neobișnuitele aventuri ale soldatului Ivan Cionkin și de L-am servit pe regele Angliei (2006) după romanul omonim al lui Bohumil Hrabal. Devine sesizabil numitorul comun al acestei „prostii” ambiguizate având ca expresie un personaj emblematic, etimonul spiritual al acestor ecranizări venind tot din literatura cehă, de la Jaroslav Hasek, cu remarcabilul său soldat Svejk. Parte a unui val de tineri cineaști remarcabil din care fac parte și Milos Forman, Jan Kadar, filmul lui Menzel împărtășește un
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
vis.// A dispută - sute/ De clopote-n azur./ Era sâmbăta lui/ Ioan Gură de Aur.// Mie și până astăzi/ Să ronțăi îmi vine/ Jarul din scoruș,/ Amarul ciorchine.” Faptul că în spiritualitatea rusă scorușul are o semnificație de simbol ancestral, emblematic, se relevă și într-un alt poem, laconic, al Marinei Țvetaeva: „Tăiau/ Scorușul/ Ager-temerar./ Scorușul/ Destin/ Amar./ Scorușul -/ Cu lăstari/ Ce încărunțesc.../ Scorușul!/ Destin/ Rusesc.” (1934). Astfel că „traducătorii” gen D. A. C. trebuie serios avertizați să nu taie scorușii! Însă
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
pe care-o folosește oricine, subminând însuși conceptul, cad în sofisme și clișee patetice, din care Lăzărescu nu reușește, și este evident că nici nu vrea, să evadeze. Impresia e că citim un roman încapsulat. Fișe cu momente și personaje emblematice sunt sudate strident într- un mecanism ce refuză să pornească. Titlul cărții, cu dublu sens, legat de boală și încremenirea în proiect a scriitorului, ajunge să definească un roman... amorțit. Scriitorul nu are forță nici pe spații mici, de neînțeles
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
de anecdotică aleatorie, prinsă, când și când, într-un text neîmblânzit. Nu se dezvoltă, de asemenea, o altă dimensiune promițătoare: ambiguitatea personajului, dinamismul incertitudinii și interogațiilor. Prea multe răspunsuri dinainte prescrise, fără ca cititorul să rămână în minte cu un erou emblematic. Soluția lui Lăzărescu e plină de emfază, dar dezamăgitoare: memorabilul ține de umanitatea care definește individul. Cu alte cuvinte, deficitul uman decide categoria. Carieriști, nomenclaturiști, impostori, pe de-o parte, vor fi personajele negative, clare ca intenție. De cealaltă, la fel de
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
potrivindu-i-se cel mai bine numele eroului matein; tipărește un ziar subversiv, „Românul”, și va fi încarcerat în grupul Petre Mihai Băcanu. Se sinucide, eșuând, ca toți ceilalți, în acceptarea dezvrăjirii prezentului. Dan Stanca adună în fața istoriei mari indivizi emblematici ce trăiesc cu inocență ruperea de iluzie. Pacienți ai lumii noi, craii din romanul de față justifică derizoriul și deșertăciunea socială. Nu întâmplător, autorul coboară în text pentru a-i prinde pe cei patru mușchetari ai iluziei într-o paradigmă
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
aceleași câteva teme, altfel luminate și sporindu-se de fiecare dată prin noile lor vecinătăți (p.7). Când scrie pe larg despre lucrările unor importanți scriitori moderni, Radu Petrescu pare să aibă mereu în vedere și legăturile acestora cu operele emblematice ale Antichității. El remarcă similitudini de detaliu sau de substanță și stabilește filiații, de multe ori insolite. Notează astfel reluarea motivului horațian al vieții ca ambarcațiune purtată pe valurile potrivnice ale pasiunilor la Petrarca, Baudelaire, Rimbaud, Poe sau Mallarmé (pp.
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
dăinuie, „sedimentul amintirii” aduce la suprafață amintirea și stimulează retrăirea trecutului prin mijlocirea percepției senzoriale (simt, văd sunt forme verbale recurente, în poeme în care predomină substantivele), care aduce lumina cunoașterii în zonele ascunse, misterioase sau obscure ale existenței. Expresia emblematică a acestei poezii a experienței și a ceea ce Gamoneda consideră a fi „gândirea sa poetică” este concentrată în amplul și emblematicul poem Descrierea minciunii (o biografie „ascunsă” percepută ca fiind „cartea tranziției”), publicat în 1977 și reluat în 1986. Scris
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
în poeme în care predomină substantivele), care aduce lumina cunoașterii în zonele ascunse, misterioase sau obscure ale existenței. Expresia emblematică a acestei poezii a experienței și a ceea ce Gamoneda consideră a fi „gândirea sa poetică” este concentrată în amplul și emblematicul poem Descrierea minciunii (o biografie „ascunsă” percepută ca fiind „cartea tranziției”), publicat în 1977 și reluat în 1986. Scris din perspectiva noii perioade istorice a tranziției Spaniei spre democrație, acest poem al suferinței, construit oximoronic pe realitatea iubirii și urii
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
prilejuiește publicului spectator bucureștean întâlnirea cu importante personalități ale artei muzicale, teatrale și literare, dar și cu cei mai talentați artiști ai tinerei generații, într-un demers coerent de valorificare, atât a artei interpretative românești, cât și a unui spațiu emblematic pentru istoria Bucureștiului (Palatul Suțu - Muzeul Municipiului București). Astfel, prin prezentarea unor concerte și spectacole în interpretări moderne într-un spațiu reprezentativ pentru istoria veche a capitalei, inițiatorii acestui proiect urmăresc integrarea activă și creativă a patrimoniului arhitectural al capitalei
Bach, Silvestri, Chopin, Rachmaninov și Liszt la Palatul Suţu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/35728_a_37053]
-
afective în trecut sau în viitor și deopotrivă cu numeroase volute onirice. Cadrul evenimentelor (atât cât se poate vorbi despre evenimente), deși sumar, este zugrăvit în culori sumbre. Două spații sunt definitorii: locuința și biroul. Fragmentele merită citate pentru că sunt emblematice: „Camera mea are balcon, acesta ar fi un lucru fericit dacă nu l-aș umple mereu cu tot felul de resturi, plase cu ziare [...] , ar fi încă bine dacă pereții nu ar fi mucegăiți și dacă geamul s-ar deschide
Spune-mi Aprilie by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3582_a_4907]
-
cât și în evoluțiile sale pe viu în sălile de la MNAC, pe un scaun, a revenit o imagine corporală aparte, în care capul lăsat mult pe spate dispărea pentru ochiul privitorului, iar corpul lipsit de chip se zbătea singur - imagine emblematica, cu voie sau fără voie, pentru omul dezorientat de astăzi. Toate formele corporale ale dansatoarei Özlem Alkiș, brațele, picioarele, întreaga silueta, aveau o linie lungă și elegantă, inclusiv degetele, și ele prelungi, care au construit ele singure o compoziție delicată
Festivalul E-moțional Corpuri și orașe în mișcare by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3584_a_4909]
-
sau coborâte uimește pe oricine, scrie stirileprotv.ro Reacția este justificată, având în vedere că străduța, ce duce până în cel mai înalt punct din București, vârful dealului Filaret, este în întregime pictată, oferind privirilor, într-un mod spectaculos, opt clădiri emblematice ale orașului, între care și Arcul de Triumf, Casa Poporului sau Ateneul Român. Ideea de a avea o stradă în trepte pictată, în Capitală, s-a născut din dorința inițiatorilor proiectului "Bucureștiul la scară" de a oferi oamenilor un loc
Proiect inedit în Capitală: E genial! by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38042_a_39367]
-
avea loc, în scurt timp, transformarea sa, după propria-i mărturisire, din "scriitor-scriitor" în "scriitor-comunist", fără a fi avut vreodată "calitatea" de membru de partid. În nici zece ani, Petru Dumitriu ajunge în vârful ierarhiei sociale, cu o producție literară emblematică pentru ofensiva realist-socialistă. El publică acum Vânătoare de lupi ("demascarea" rezistenței anticomuniste din munți; să ni se permită utilizarea limbajului oficial al epocii!), textele cuprinse în volumul Cronică de la câmpie (elogiu adus pătrunderii comunismului în lumea satului), Drum fără pulbere
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]