580 matches
-
poezie patriotică, civică și militantă, larg cunoscută și recunoscută în epocă. În afara volumelor axate exclusiv pe această temă, La stema țării (1977), Cu inima curată (1977) și Pentru eterna vatră românească (1983), poezii patriotice conțin majoritatea cărților lui D., vorbind emfatic de istorie și strămoși. SCRIERI: Moartea calului troian, București, 1968; Coloană de-a lungul, București, 1971; Zăpezi fără întoarcere, București, 1973; Scut de etern, București, 1974; Scrisoare în sat, București, 1975; La stema țării, București, 1977; Cu inima curată, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
niște șerpi veninoși: «Șerpi cu-nveninate mușcături Stau În ascunzișuri și pândesc». sau aplicarea epitetului „negre” pentru a desemna planurile acelorași chiaburi? (Ă). Dar faptul cel mai grav, primejdia cea mai mare o constituie un alt clișeu repetat la nesfârșit: prezența emfatică a poetului. Oricând și oriunde, poetul vorbește În primul rând și pe larg despre sine: „Eu”Ă „Eu”Ă „Eu”Ă Aproape nu există poem În care „eul” acesta umflat cu un sentiment de autoadmirare să nu-și trâmbițeze importanța
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acesta umflat cu un sentiment de autoadmirare să nu-și trâmbițeze importanța. În La frasinii de la răscruce Își marchează În repetate rânduri prezența. (Ă). Tot astfel, În Poveste de dragoste la mutarea În locuință nouăă În Despre pace, poetul vestește emfatic: « Scriu un cântec despre pace-acum». (Ă). Cântecul ia apa râului, el Îl cântă și nu uită să precizeze: «Eu am crescut pe malurile acestea Înalte». (Ă). Tot astfel, În Cuvântarea poetului la mare, În Cântec de Mai pe malul Someșului
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
precizeze: «Eu am crescut pe malurile acestea Înalte». (Ă). Tot astfel, În Cuvântarea poetului la mare, În Cântec de Mai pe malul Someșului, Cântec la lună, Cântec despre mineri, despre odihnă și despre mare etc. etc. Prezența continuă și explicită, emfatică a poetului, devine până la urmă obositoare, devine o poză, un ritual, o manieră. Printr-o astfel de excrescență egocentrică, Baconsky „izbutește” să vorbească mai mult despre sine și chiar și Într-o poezie Închinată Revoluției din Octombrie, Întunecând astfel, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a Republicii Populare România în ultima perioadă a regimului Gheorghiu-Dej Nimic nu anticipa în 1960, la al treilea Congres al PMR, glacializarea bruscă a relațiilor româno-sovietice care va surveni peste numai doi ani. Cu această ocazie, Gheorghiu Dej se exprima emfatic la adresa celui mai important stat socialist, insistând servil asupra meritelor internaționale ale Moscovei, pe care o considera "un model de politică leninistă prin consecvența cu care promovează principiile coexistenței, prin caracterul ei științific bazat pe analiza aprofundată a tuturor factorilor
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
începuseră să-l neliniștească. Se temea poate ca Generalul să nu lanseze un "Trăiască România...liberă"! (așa cum procedase la încheierea unui discurs în partea franceză a Canadei, când afirmase răspicat "Trăiască Quebec-ul liber" (Stolojan: 1994, 33-34). Chiar dacă i-a declarat emfatic omologului său român că "Noi vă acceptăm așa cum sunteți!" sau "Noi vă iubim" (Stolojan: 1994, 76), de Gaulle a fost realmente dezamăgit de Ceaușescu, liderul român nefiind dispus să dea un concret conținut politic retoricii curajoase pe care o afișa
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
România". Urma menționarea ritualică a drepturilor enunțate și discutate mai sus, accentul fiind pus întotdeauna asupra "drepturilor popoarelor" comparativ cu cele ale indivizilor (Ecobescu: 1983, 62; Ecobescu, Duculescu: 1976, 117-120; Maier: 4 April 1984a, 17). "Ceea ce construim în România", declara emfatic Ceaușescu presei străine, "este o societate care să pemită manifestarea deplină a drepturilor omului, în toate domeniile". Ipocritele și imperfectele drepturi "burgheze" ale omului păleau desigur în comparație cu perfecțiunea permanent proiectivă, niciodată sau prea puțin prezentă, a variantei romantic leniniste a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
finalitatea sa, transpunându-l însă pe alte coordonate ideologice și geopolitice, adecvate posibilităților RSR din acel moment. "Înflăcăratul apel revoluționar lansat de Marx și Engels cu aproape un secol și jumătate în urmă "Proletari din toate țările, uniți-vă"" declama emfatic Ceaușescu "de la înalta tribună a Congresului" al XII-lea al PCR, "este mai actual ca oricând. În noile condiții istorice el ar trebui însă completat cu apelul: "Muncitori, țărani, intelectuali, forțe progresiste, antiimperialiste de pretutindeni, popoare din toate țările, uniți
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
simțită prezența la nivel ideologic, devenind, paradoxal, dacă ne gândim la principiile internaționaliste ale leninismului revoluționar un criteriu definitoriu pentru aprecierea calității de comunist. Nimic parcă nu atrage după sine o prețuire și o stimă mai sacră pentru om", scrie emfatic Ioan Grigoraș, "ca devotamentul său nemărginit față de patrie, ca eroismul său patriotic, ca spiritul de sacrificiu care poate merge până la jertfa supremă pentru apărarea și binele patriei" (Grigoraș: 1974, 254; subl. m.). Sau, așa cum argumentează Paul Popescu-Neveanu, "Legea morală supremă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
citim o lucrare clasică prin propria experiență de viață. Regizorul Alexa Visarion traduce succesiunea istoriei în cuprinzătoare imagini scenice; controlează interpretarea actorului de așa natură încât să obțină o intensitate dramatică copleșitoare, care uneori atinge forma patosului modern fără accente emfatice. Sînt încântat să-l recomand pe domnul Alexa Visarion, deoarece are capacitatea de a transmite colaboratorilor săi un spirit creativ și un entuziasm contagios. " Din paginile parcurse de mine, reiese acea legătură organică, potentă și benefică pe care Alexa Visarion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
oricum de neocolit în privința înregistrării pulsului actual al artei locale. Care cunoaște o ebuliție pe măsura strălucitei sale tradiții. Micile derapaje de repartizare a spațiului unor expuneri cu pronunțat caracter comercial, apoi marile pretenții nu de puține ori găunoase ocolind emfatic galeria, nu pot minimaliza rolul ei de creuzet al creativității locale a momentului. Dispunîndu-se contrapunctic, soluțiile deja notorii ale celor cîțiva maeștri autentici neîncremenite în formule osificate acceptă seniorial replica, chiar dacă insurgentă adesea, a junilor iconoclaști. Unii din ei încă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
corespondent în limbile europene; g se pronunță dur ca în cuvântul gang; h se pronunță ușor aspirat ca h în englezescul house; ḥ este o faringală surdă, pronunțată [ħ] asemănător lui ch din cuvântul german Bach; ș este o sibilantă emfatică pronunțată actualmente asemănător lui [ts]; š se pronunță [∫] precum sh în Washinton; ț este o dentală emfatică, actualmente pronunțată asemănător cu t. ? indică o reconstrucție incertă a textului pierdut. În numele proprii, de locuri și de divinități am evitat o transcriere
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ca h în englezescul house; ḥ este o faringală surdă, pronunțată [ħ] asemănător lui ch din cuvântul german Bach; ș este o sibilantă emfatică pronunțată actualmente asemănător lui [ts]; š se pronunță [∫] precum sh în Washinton; ț este o dentală emfatică, actualmente pronunțată asemănător cu t. ? indică o reconstrucție incertă a textului pierdut. În numele proprii, de locuri și de divinități am evitat o transcriere științifică, preferând o grafie simplificată, uzuală în publicațiile cu caracter divulgativ. Capitolul 1 Chestiuni introductive Problema „religiei
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Banatul dă naștere unui spațiu intertextual polifonic. Uneori este vorba despre produsele unei voci colective, pe care naratorii o citează, grăbindu-se apoi să o contrazică (Parfumul de usturoi). Diverse replici - reproduse în stil direct sau indirect liber - sunt subliniate emfatic și astfel înălțate la rangul de transcrieri dintr-un text memorabil. O serie de vocabule - beamtăr, paore, boconer, bumbi (pentru pilule), scrietor, metaxa și altele - sunt tipărite cu aldine, ca eșantioane selecționate din intertextul public. Referirile exprese la literatură au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
și stinge, bolnav de ftizie. P. începe să scrie versuri încă din 1860, mai ales poezii bahice și patriotice. Recenzat elogios de V. Alecsandri, volumul Flori de mormânt (1867) cuprinde lamentații prilejuite de tragedia familială a autorului, însă imaginile sunt emfatice și obositoare prin monotonia sentimentului clamat. Treptat poezia se mai limpezește și, cu toate că se menține în același registru al disperării din dragoste, își găsește un drum propriu, lesne sesizabil în cadrul liricii preeminesciene. Autorul refuză în mod deliberat versul reflexiv, revendicându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
la Festivalul „Eminescu” de la Botoșani. Tonalitatea „comentariului” era vioi-gregară și bășcălios-debutonată: „Întotdeauna când mă gândesc la Eminescu îmi vine în minte statuia din fața Ateneului, expresia celui mai trist caraghioslâc și a divorțului tragicomic de spiritul critic în favoarea amantlâcului cu găunoșenia emfatică și cu ohtatul «poeticesc». Mă întreb cum să nu râzi în fața unui Eminescu nud și cum să nu-ți închipui instantaneu figurile altor scriitori în aceeași ipostază. Gândiți-vă la Maiorescu având un ștergar în jurul șoldurilor, la Caragiale camuflându-și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
și mai ales la alternarea, în aceeași rugăciune, a lui páter și ho pater folosite că vocative (Mt 11,25-26 par. Lc 10,21) indică o bază aramaica, ’Abba, care, în timpul lui Isus, servea și că vocativ, si ca formă emfatica, si ca formă cu sufix de persoana I („Tatăl meu”, „Tatăl nostru”)251. Creștinii au învățat să folosească și ei acest nume în formă aramaica: ou gàr elábete pne¤mă douleías pálin eis phóbon, allà elábete pne¤mă hyiothesías en hÄÎi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
poate fi un model mai viabil dar, mai degrabă, citind cărțile sale, decât uitându-te la toate comportamentele sale. Uneori, e excesiv de frivol în împrejurări, mai degrabă, serioase. Dar aș spune că, până la urmă, prefer frivolitatea sa decât moralismul destul de emfatic al celuilalt dioscur. Pitoresc și melancolie e o foarte solidă carte de istoria și filosofia artei și cred că junii noștri, specializați în umanități, nu doar în domeniul strict numit, ar avea ce învăța despre încărcătura cărturărească necesară pentru a
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
mare acuitate.) LV. Two Blue Dresses (Două rochii albastre) e un fel de definiție a poeziei tale în versurile care într-un context diferit pomenesc " Probabilitatea / însingurării". Toți autorii (lectorii, criticii) Desperado dau piept cu realul singuri, într-o singurătate emfatică. Poezia ta este firească și mută, iar uneori alunecă în ironie. Faci din refuzul etalării sensibilității un scop în sine, ori e acesta doar o reacție instinctivă, inexplicabilă? RF. Nu fac un efort conștient de a suprima exprimarea emoției. Nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care N1 este un adjectiv, plasat în această situație într-o poziție necanonică. Tipologic, româna aparține limbilor de tip head first: topica firească, nemarcată a adjectivului este postpunerea. Într-o primă etapă, antepunerea sa poate dobândi valori stilistice, antrenând valori emfatice. Construcția cu de presupune deja un grad superior de subiectivitate. Cât privește specificul construcției în limba română, pot fi făcute câteva observații legate de natura morfologică și sintactică a elementelor N1 și N2: (a) Româna permite apariția unui adjectiv substantivizat
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
în încurcătura incidentelor, în ciudățenia neprevăzută a evenimentului, care rupe mai degrabă decât deznoadă legăturile încurcate ale acțiunii; într-un amestec bizar de bufonerie și eroism, de galanterie și devoțiune, în caractere ieșite din comun, în sentimente romanești, în expresii emfatice, într-un miraculos absurd și pueril, în asta constă, la ei, interesul și pompa tragediei. (...) Lope de Vega și Calderón erau născuți pentru a-și avea locul lângă Molière și Corneille; însă dominați de superstiție, de ignoranță și de falsul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
noi personaje atrage după sine o transformere a stilului. Teoreticienii dramei doresc ca personajele lor să adopte limbajul din viață și să se exprime diferit, după mediul social căruia îi aparțin. De aceea ei preconizează suprimarea tiradei și a versului, emfatice și prea măsurate. Mercier consacră un întreg capitol din Noul Eseu despre arta dramatică pentru a se ști "dacă drama admite sau respinge proza"25. Lui i se pare imposibil ca spectatorul să creadă în veracitatea unui personaj care se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că trăsăturile firești cele mai îngroșate plac totdeauna mai mult decât cele mai delicate trăsături nefirești"63. Gustul acesta pentru firesc explică fascinația sa pentru teatrul francez și pentru jocul unor actori ca Domnișoara Clairon și Lekain care, abandonând declamația emfatică, gesturile grandilocvente și costumele artificiale, au transformat jocul în mod radical." Pentru a exprima firescul, Goldoni, căruia prea puțin îi pasă de regulile clasice a căror rigiditate o critică, revendică libertatea artei. Unitatea de loc în special i se pare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
convențional, moștenit din emfaza Marilor Comedianți. Cum învățământul care este predat acolo se bazează pe postulatul că teatrul nu are nimic în comun cu viața reală, el a dat naștere unor generații de actori afectați. Gesturile lor stereotipe, declamația lor emfatică, căutarea lor constantă de a produce efect, interzic să se creadă în adevărul personajelor pe care le incarnează. "De aici, această poză continuă, această umflare a comediantului care are o nevoie irezistibilă de a ieși în față. Dacă vorbește, dacă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Dinicu Golescu, călător grav, genuin, limitat cu modestie la trăirile proprii. El își construiește jurnalul având în minte modele și țintește, concomitent, intrarea în literatură. Deocamdată este în posesia unei maniere de literaturizare și alternează notația documentară cu evocări avântate, emfatice, așternând tenace și o sumedenie de istorii romanțioase. Monumentul domenicanilor dupe colina Fiesole, republicată separat cu titlul Mateo Cipriani, „novela” Friederich Staaps sau Atentatul de la Schönbrunn în contra vieței lui Napoleon I, dar și alte fragmente ale memorialului, reluate ulterior ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]