816 matches
-
Dumnezeu prin deșert/ se-ncălzesc și azi la micul foc al înfrângerii"), confruntarea temerară cu paradigma religioasă pare a se rotunji în Evanghelia după Corbu și alte poeme, Princeps Edit, Iași, 2006. În maniera consacrată, volumul exhibă orgoliul asumării, cu emfaza obișnuită, a unei poze de vizionar, de profet al unei noi credințe, ce valorizează atât Cuvântul, cât și pe rostitorul lui, un deschizător de drumuri greu de urmat ("Că tu stai/ prăbușit pe propriul maldăr de vorbe/ ca pe-un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dând târcoale copacului vast al cunoașterii". În fapt, la fel cum în universul care i se revelează sunt inscripționate semnele unei fertile coincidentia oppositorum, codul atitudinal al acestui vizionar însumează o serie de contrarii (umilință și orgoliu suprem, naturalețe și emfază, austeritate și ostentație ori, în termenii poetului: "bunul scut al durerii", "durere grațioasă") care așază adesea poezia lui Dan Laurențiu sub semnul oximoronului, văzut ca figură totalizantă. Aceleași complicații structurale sunt ilustrate în tratamentul pe care poetul îl aplică figurilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Vermeer, "pictorul curții, Arcimboldo", Rousseau "vameșul", Van Gogh cel "divizat", gravorii Redon și Dürer, "elenistul" Matisse, "bețivii cromatici" precum Hiller și încă mulți, mulți alții, într-un incitant proces deschis nu atât artiștilor, acoperiți simultan de glorie și ridicol, de emfază și maiestate, cât artei și raporturilor sale tensionate cu viața. Ancorajul realist sau cel autobiografic al acestor secvențe metatextuale în genere ironice, uneori chiar sarcastice, nu lipsește însă cu totul. Pe nesimțite, cititorul trece de la analiza unor deficiențe stilistice sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca finalitate emanciparea derizoriului către durabil și a fragmentarului către unitate. O atare interpretare pare a fi validată nu numai de desfășurarea ceremonialurilor din texte, ci și de retorica discursului ursachian, căruia cumulul de enumerații și figuri retorice îi accentuează emfaza. Tocmai această retorică a insistenței grandioase însă atrage atenția asupra altei posibilități de lectură, căci ea subminează solemnitatea imprimată confesiunii lirice printr-o doză consistentă de ironie, subterană sau străvezie. Ironia și cele trei fețe ale sale (ironia socratică metodologică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o "insulă", separată de restul continentului latino-american printr-un ocean economic și cultural. Dumnezeu era argentinian, cerul Buenos Aires-ului era cel mai frumos din lume, bogăția țării părea inepuizabilă, foarte mulți europeni se stabileau aici, țara fiind considerată, cu anumită emfază, singura "țară albă" de la sud de Canada. În ultimul pătrar al secolului trecut, însă, lucrurile s-au înrăutățit net: dictatură militară, un război pierdut în Malvine, îndatorare externă masivă, corupție generalizată, cădere economică, culminînd, în decembrie 2001, cu un crah
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a scriitorilor încadrați în a treia variantă stilistică este oralitatea. Dacă prin retorism am înțeles, în primul rând, adresarea emfatică și persuasivă către lector, accentul căzând pe receptare, oralitatea privește emițătorul artist, exprimarea cât mai "naturală" a acestuia, lipsa de emfază, plăcerea autoascultării. De obicei, are loc orientarea spre limbajul familiar sau (și) popular. În măsura talentului lor, fiecare din cei trei prozatori care ilustrează această variantă sunt, mai mult sau mai puțin, buni povestitori. Este vorba despre: N. D. Popescu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
accelerată în aceste scrieri atât de gustate în epocă este aceea a limbajului politic. Primele elemente ale limbii de lemn a "politichiilor" vremilor de atunci și dintotdeauna, au fost extinse și întărite prin retorismul bombastic al frazelor patetic așezate cu emfază excesivă în vorbirea unor personalități semnificative din istoria României. De altfel, se poate vorbi despre relația izomorfă, profundă și insinuantă, pe care aceste romane și nuvele istorice o au cu mentalitățiile socio-culturale ale unei epoci. Este un gen care atrage
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
romanul se clădește pe un du-te-vino permanent între secvențe derulate în Franța contemporană, asumate de un narator anonim, și povestirile războinice pe care i le relatează un anume Victorien Salagnon, fost rezistent, devenit parașutist în Indochina și Algeria, apoi pictor. Emfaza stilistică, poate inevitabilă cînd e vorba de un suflu epopeic, acoperă, printre altele, o meditație asupra felului în care istoria e transmisă din generație în generație. Proiecțiile actuale se focalizează pe o țară sfîșiată între tentații contradictorii o repliere asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vrăjitoarea cetății. Șobolanii pătrund în sala tronului, unde, într-o parodie anticipând, prin pronunțatele contururi distopice, Animal Farm, "un șobolan mai frumos și mai sprinten, cu chip mai arătos și cu uitătură mai semeață", devenit căpetenie ad hoc, proclamă cu emfază victoria. Informat că Wilhelm Temerarul a scăpat totuși, proaspătul zbir cere nimicirea ultimului om. Printr-o stranie inversiune de roluri, șobolanii înspăimântați își anunță stăpânul că Wilhelm se apropie și că el nu poate fi ucis, fiindcă "s-a schimbat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
diversele comisii care erau pe atunci în cinematografie. Se ajungea cu materialul în studio, se monta, se puneau vorbele. Într-o cabină era un crainic. Erau vocile acelea metalice, sparte, solemne, dacă vi le mai amintiți, care comentau cu multă emfază și pioșenie realizările socialismului. Nu le-am utilizat niciodată. Filmele mele nu au comentariu. Eu pot să mă laud că am fost unul dintre primii care au folosit înregistrarea directă. Încet, încet, generația mea a înțeles valoarea cuvântului înregistrat pe
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
română din perioada comunistă (protocronismul cultivat de publicațiile Săptămâna, Luceafărul și Flacăra și modernismul cultivat de publicațiile România literară, Viața românească și Secolul 20) și-au refăcut imediat simțită prezența. După cum observa Vasile Pușcaș, după revoluție, unii români spuneau cu emfază "Noi suntem în Europa", iar alții că a venit timpul "reîntoarcerii în Europa": "și unii și alții se gândeau la Uniunea Europeană, la standardele ei de civilizație, la un nivel de aspirații și împliniri sau deziluzii. Diferența era că primii subliniau
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Se oprea brusc, ne măsura condescendent, își ferea gîtul de gulerul înalt și scrobit, și continua să viseze cu glas tare la palatele strămoșilor din Urbino. Părea obsedat. Mi-aduc aminte cum, într-o zi, plimbîndu-se prin salon, repeta cu emfază: "Eu sînt ultimul descendent"... și se oprea ca să tragă un colț de talpă de la pantoful rupt în vîrf, apoi continua: "...al familiei Cavacioni" și iar se apleca rapid asupra pantofului. [...] "Eu am cercetat cette lignee și am probe evidente despre
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
operațiunii: a parafraza [P8] prin [P8'], este ca și cum am identifica semantismul din [P8'] cu cel din [P8] și am afirma că identificarea se realizează. Nu este vorba doar despre o simplă identificare metalingvistică (din tipul "X" este "Y"): într-adevăr, emfaza gramaticală consolidează marcarea parafrazei. De fapt, prin prezentarea celor două cărți ar trebui remarcată o nouă parafrază ironică în [P8']. Cele două situații de parafrază sînt concomitente și pot fi citite ca atare: "Avantajul unei mari colecții este că aprofundează
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și Q, ci mai degrabă despre o complementaritate (cf. valorii lui "și", "în egală măsură"), chiar dacă aceasta orientează argumentarea într-o direcție precisă și diferită de cea din al doilea paragraf ("perenitatea fondului de carte ne interesează în mod deosebit"; emfaza gramaticală susține decizia). De acum înainte, DAR operează o redresare argumentativă, avînd o valoare concesivă în măsura în care poate fi parafrazat prin CU TOATE CĂ și TOTUȘI. Dispunem de mijloacele necesare pentru a descrie logica argumentativă a paragrafelor 2 și 3 și funcționarea acestui
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
necunoscut în mod direct, Lică a fost pe buzele tuturor. Asemenea unei legende multe s-au zis despre el (n.a. în text: despre mine), și dintre multe, multe vor fi adevărate și multe scornite, după cum îi spunea el însuși cu emfază lui Ghiță la prima lor întrevedere. Adevărul nu importă, aparența e totul. Într-un consens tacit ea pare să stăpânească lumea comună ca o pânză de păianjen, a cărei frumusețe nu desconspiră rostul ei, ci îl ascunde în măiestria urzelii
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
umbla cu o lampă aprinsă în plină zi, strigând: "Caut un om". Și pentru că viața lui depășea cu mult convențiile Atenei din acea perioadă, se transformase într-o lecție vie: Lecția ar fi putut fi servită cu mai puțină teatralitate, emfază sau șiretenie ironică, dar concluziile ar rămâne aceleași: era vorba de a face elogiul physis-ului contra nomos-ului, de a arăta calea de urmat în practica unui bun filosof capabil să înțeleagă necesara indexare a comportamentului său în funcție de natură, de a
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cu Hitler în războiul împotriva URSS, a aparținut regelui și anturajului său militar. Dar Scânteia cinstește acest "act istoric care a deschis o eră nouă" și nu uită să insiste asupra rolului specific al conștiinței naționale a partidului comunist român. Emfaza unor articole frizează ridicolul, atunci când se amintește rolul deosebit de important al șefului statului român la scară europeană și mondială... Ultimul congres al Partidului Comunist Pregătirea celui de-al XIV-lea Congres abundă în expuneri, lungi expuneri de bilanțuri pozitive, produse
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
devenit mai sofisticat o dată cu eroziunea vechilor certitudini. După același Michael R. Booth, melodrama ar corespunde unei concepții "tari" despre pasiuni, desemnând nu atât o formă literară propriu-zisă, cât mai degrabă un stil de joc ("acting style") axat pe exagerare și emfază ("physical violence", "emotional exaggeration")61. Ca atare, jocul actoricesc tipic melodramei lasă impresia că ar fi chiar mai apropiat de teoriile despre tragic decât însuși jocul caracteristic tragediei ("the acting of melodrama was closer to theories of tragic acting than
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
publicului, deprins a recunoaște în orice spectacol eternul război dintre virtute și viciu. Într-adevăr, o dată cu apariția melodramei arta spectacolului cunoaște o dezvoltare fără precedent, cu butaforia și toate acele trucuri făcute să creeze iluzia stilizată a vieții, imortalizând prin emfază niște gesturi caracteristice și transformând scena într-un tablou plastic, mai elocvent decât orice discurs. Când însă triumful realismului a impus abandonarea "artificiilor" scenice (de tip "trompe l'oeil") sau narative (de tip "deus ex machina") în favoarea acelor procedee vizând
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de o fundamentală importanță istorică: îndepărtarea creștinismului occidental - european, prin transformarea lui într-o religie instituționalizată, de faptul originar al trăirii ți mărturiei creștine. În virtutea credinței că “lucrurile mari cer să fie trecute sub tăcere ori să le spui cu emfază: cu emfază, adică cinic și cu inocență”, Nietzsche declară, în aceeași lucrare - “Voința de putere” următoarele: “biserica este exact acel lucru împotriva căreia predică Iisus și împotriva căruia ea a învățat să lupte pe apostolii săi.” O asemenea sentință sugerează
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
fundamentală importanță istorică: îndepărtarea creștinismului occidental - european, prin transformarea lui într-o religie instituționalizată, de faptul originar al trăirii ți mărturiei creștine. În virtutea credinței că “lucrurile mari cer să fie trecute sub tăcere ori să le spui cu emfază: cu emfază, adică cinic și cu inocență”, Nietzsche declară, în aceeași lucrare - “Voința de putere” următoarele: “biserica este exact acel lucru împotriva căreia predică Iisus și împotriva căruia ea a învățat să lupte pe apostolii săi.” O asemenea sentință sugerează că nihilismul
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
preconcepții; ca atare, experiențele individuale sunt raportate la concepte, nu conceptele la experiențe; de aceea, atunci când realitatea nu corespunde conceptelor, ea va trebui modificată; • realizează o fuziune între denotație și conotație; • folosirea lor în discurs creează adeseori o senzație de emfaza; • se pot concretiza, la nivel social, în simboluri utilizate pentru afiliere sau diferențiere: drapeluri, embleme, insigne, uniforme, logo-uri. Pentru a le surprinde cât mai bine specificul, este foarte important să facem distincția dintre nexus-uri și reprezentările sociale. Spre deosebire de reprezentarea
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
lăsând să se vadă activitatea din interior, oferind (denotând și conotând puternic totodată, cu multă abilitate) transparență instituțională. 154 Erving Goffman demonstrează acest fapt în Viața cotidiană că spectacol. 155 Expresia a fost folosită de Erving Goffman pentru a desemna "emfaza" specifică actelor sociale cotidiene. 156 Vezi nouă formă de protest instantaneu pe care o reprezintă așa-numitele mulțimi-fulger (flash mobs). ----------------------------------------------------------------------- SOCIOLOGIA CULTURII Cuvânt înainte 2 1 RĂZVAN ENACHE Relațiile Publice din perspectiva sociologică 2 3 178 177
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
cu taxiul? Filerot, tu nu ne-ai dat să-ți citim volumul, să decidem dacă era bine sau nu să înfrunți cenzura, suntem totuși alături de tine, Filerot... - Veniți, bă, la procesul meu, la Curtea marțială, ne-a spus el fără emfază, parcă ne-ar fi spus, ne vedem, bă, mâine, la Tiparul universitar, ca de obicei, stăm de vorbă și pe urmă mergem la Gambrinus. Ne-am împrăștiat și ne-am regăsit câteva săptămâni mai târziu la procesul lui. Intrasem în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
trăgând jilțul mai aproape de ea. Atunci interveni ofițerul cu întrebări grăbite despre lupta în care a fost rănit Apostol, despre noutățile frontului, despre perspectivele păcii... Și Bologa, dobîndindu-și stăpânirea de sine, îi răspunse prompt, cu amănunte tehnice, chiar cu oarecare emfază, care-i ședea rău. Marta, așezîndu-se în fotoliu, se liniști curând și se amestecă în convorbirea lor, mai cu glume, mai cu suspine fără rost... Nici nu mai tăcură deloc, de frică să nu se reîntoarcă atmosfera de gheață de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]