7,011 matches
-
unui "stil al pământului ca un sigiliu al creației" de oriunde, stil răsfrânt diferențiat - după cum arată autorul - în Divina comedie, Antigona sau Miorița. Un fond tracic se perpetuează în panteismul poeziei noastre populare și în sentimentul cosmic al destinului. Melancolia eminesciană a intrat în rezonanță cu "lumea în eternă unduire". Specificul frumosului românesc se exprimă în "ideea unduirii", imprimată într-o "viziune dionysiacă a lumii". Aceasta e, în mare, articulația și finalitatea demonstrației lui Dan Botta. Un ritm al spațiilor - mai
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
conform căreia faptele cele mai glorioase ale istoriei s-au înfăptuit la noi în patrie - de ce întrebi, cum de-am decăzut în asemenea hal -, asemenea protocronismului care, chipurile, demonstrează peremptoriu că în domeniul culturii prioritățile noastre sunt practic nelimitate, hagiografia eminesciană are ca finalitate justificării unei politici de izolare a țării: din moment ce suntem unici, este cazul să rămânem unici, neacceptând integrarea în structurile civilizației europene. Astfel aproape o jumătate de secol de pervertire spirituală sistematică își arată și din acest punct
Mitul Eminescu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12019_a_13344]
-
delicii. Lista ar putea continua, tentația de a-i răspunde lui Cristian Tudor Popescu are și ea vanitățile ei. O comparație poate la fel de avîntată, dar care sare în ochi și pe care n-am întîlnit-o ar fi aceea cu jurnalismul eminescian. Nu în conținut, firește, ci în tonalitate și metodă. Și în patetism. Un cadavru umplut cu ziare e volumul unui ziarist-scriitor spumos (cîteodată cu spume la gură), indecent, exagerat, nebun și fioros, adică exact așa cum e o bună bucată din
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
posibil ca inițial clișeul să fi izvorît dintr-o apreciere estetic și psihologic corectă. Dar praful depus pe orice clișeu îi estompează autenticitatea. De aceea e clișeu. La mijloc este și presupoziție: că Luceafărul ar fi capodopera indiscutabilă a poeziei eminesciene. La G. Călinescu este, la I. Negoițescu nu este. Aprecierea respectivă are valoare istorică și devine clișeu tocmai prin absolutizare. Clișeul e prin natură schematic și simplificator. A paria pe funcția lui cognitivă e o dulce naivitate de iconodul. Formula
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16121_a_17446]
-
are valoare istorică și devine clișeu tocmai prin absolutizare. Clișeul e prin natură schematic și simplificator. A paria pe funcția lui cognitivă e o dulce naivitate de iconodul. Formula, se știe, a folosit-o Noica, atunci cînd a descoperit caietele eminesciene. Dl Geană îi cunoaște sursa în Iorga: �expresia integrală a sufletului românesc�. Dl Geană nu are nici o tresărire a spiritului critic dînd peste astfel de clișee fără alt sens decît acela legat de un anume naționalism emoțional. Cum să fie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16121_a_17446]
-
trei sonete ce anunțau clar poezia ulterioară; Visări păgîne (1912), al doilea volum, apela tot la sonet pentru a evoca, pe urmele lui Macedonski, lumi orientale fantastice (Barbarul), personaje din trecutul național (Lăpușneanu), mările Sudului sau Veneția (sonetparafrază la sonetul eminescian omonim). Tema conta mai puțin, ceea ce conta era sonetul! Eternități de-o clipă (1914), al treilea volum, traducea în sonete lumea Greciei antice și Parisul contemporan. Ce să mai spunem de partea a doua a activității lui Pillat, cînd sonetul
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
și poezie“. Lirica celui omagiat va fi readusă în amintire prin recitalurile actorilor Mira Popescu, Geta Iancu, George Lungoci și Ion Olaru. În continuare, soliștii Viorica Pop Ivan, Florica Faur, Victor Gioroceanu și Iosif Bobițan vor interpreta melodii pe versuri eminesciene. Pentru Cenaclul C.A.R.P. , ziua națională a poeziei se va încheia într-un registru vesel, epigramiștii Petru Chira, Ivan Dumitru Teiu, Zaharie Moisescu, Ion Petre Soica și Simion Cătău purtându-și obișnuitul duel al penițelor, cu denumirea „Un zâmbet
Agenda2003-2-03-9 () [Corola-journal/Journalistic/280562_a_281891]
-
E vremea Domnului Eminescu l Spectacol la Teatrul Național Febra eminesciană stârnește, ca în fiecare an, tumultuoase energii poetico-festive. Puține sunt însă evenimentele culturale autentice, emoționante, tentante, în amintirea poetului național. Una dintre aceste împrejurări aparte se anunță a fi spectacolul propus de Teatrul Național Timișoara în 15 ianuarie, de la ora
Agenda2003-2-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280564_a_281893]
-
iarna“, și actorul George Lungoci vor răspunde invitației Liceului Teoretic din Ciacova de a vorbi despre „Eminescu și Banatul“ și de a susține un recital poetic; marți, 14 ianuarie, la Școala Generală din Carani (județul Timiș) vor recita din creația eminesciană, dar și din scrierile proprii, N.D. Petniceanu, G. Lungoci, Mariana Sperlea și Constantin Toni Dârțu. În 15 ianuarie, membrii Societății Sorin Titel vor fi invitații Școlii Vlad Țepeș din Timișoara, iar la ora 13 vor depune coroane de flori la
Agenda2003-2-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280564_a_281893]
-
în regia lui Ioan Ieremia, pe scena Teatrului Lucernaire din Paris. El a fost primit cu multă căldură de publicul francez de origine română, la fel cum, pe bună dreptate, a încântat publicul timișorean în cadrul Festivalului Dramaturgiei Românești. Emoționant, veritabil eminescian și de o uimitoare simplitate a mijloacelor teatrale, el lasă întreaga povară a expresivității pe umerii a doi actori minunat aleși: Claudia Ieremia și Romeo Ioan. „Matei Vișniec mi-a declarat că e cel mai frumos spectacol pe care l-
Agenda2003-5-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280640_a_281969]
-
de mare cinste. „Hyperion ce din genuni... Cine ar fi putut crea un simbol demn de Eminescu și de Timișoara, îngânând, îngemănând ființa vie cu idealul din constelația românității și a lumii? Dintre sculptorii Timișoarei, unul este atins de dorul eminescian, căruia îi dă concretețe în lemn, piatră, aluminiu, gips, bronz de-a lungul a peste 30 de ani de creație: Victor Gaga. Poate că primul Hyperion-Eminescu este cel în căldura tainică a lemnului, rămas în Elveția în urma unei expoziții din
Agenda2003-3-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280600_a_281929]
-
din 1979. Anul 1989 prinsese la Galeria Dalles din București o colecție întreagă de proiecte de monument Eminescu pentru Botoșani. Victor Gaga se prezentase cu o lucrare deosebit de frumoasă. În 1990 n-a mai găsit decât proiectul, nu și chipul eminescian - „poate în Basarabia, poate - la vreun confrate căruia i-a plăcut lucrarea” (după cum spunea șeful serviciilor „expoziții” al Uniunii Artiștilor Plastici). Acest proiect - din- tr-o serie lungă de lucrări - l-a văzut regizorul și directorul de teatru Ioan Ieremia și
Agenda2003-3-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280600_a_281929]
-
cunoscutul bibliofil Ion Iliescu i-a încredințat lui Vasile Pintea ilustrarea unei ediții-liliput din „Luceafărul”, cu mare succes. Apoi l-a rugat pe Ștefan Popa Popa’s să abandoneze desenul caricatural și să-și încerce sensibilitatea în consonanță cu „Diamante” eminesciene. Și tot profesorul Iliescu a editat, la „An Eminescu”, acum trei ani, un set de cărți poștale cu fotografii și reprezentări grafice zugrăvindu-l pe Eminescu sau ilustrându-i creația, precum și o nouă ediție bibliofilă „Luceafărul”. Izvorul eminescian, însă, este
Agenda2003-3-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280600_a_281929]
-
cu „Diamante” eminesciene. Și tot profesorul Iliescu a editat, la „An Eminescu”, acum trei ani, un set de cărți poștale cu fotografii și reprezentări grafice zugrăvindu-l pe Eminescu sau ilustrându-i creația, precum și o nouă ediție bibliofilă „Luceafărul”. Izvorul eminescian, însă, este departe de a fi fost epuizat pentru lectură, imagine grafică sau sculpturală, pentru gând sau poezie. Revenirea la marea dorință Din punctul de vedere al sculptorului Gaga, iubirea de luceferi nu se încheie o dată cu refuzul unui proiect. Hyperion
Agenda2003-3-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280600_a_281929]
-
citeam și recenzam „Vânătoarea de curcubee” (Hestia, 2009), constatam, cu bucurie umilă: „(...) acest nou și splendid volum de versuri, de 64 de pagini, s-a «scuturat», ÎN TOTALITATE, de orice dizarmonie (prin exces de “modernitate” neologistică), tot așa precum poezia eminesciană cunoaște epoca deplinei maturizări, apoteotice, în care s-a produs «scuturarea podoabelor»“. Poetul impresionantelor doine/„dainale” este, azi, probabil cea mai puternică personalitate lirico reflexivă, din Poezia română. Nu aruncăm vorbe-n vânt: nu există temă, adânc îndurată/suferită de
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
și conștientizarea imposibilității captării inefabilului (divin) în vers (sau absența harului) reprezintă materia de bază și energia poeziei lui Marian Drăghici (dar câtă poezie, de pildă, în poezia „nevisată“, omenească, a scenei din cimitir!). Sigur, ea, sfâșierea, poate aminti de eminescianul „Unde vei găsi cuvântul/ Ce exprimă adevărul?“, dar, în fond, este vorba despre criza modernă a clivajului dintre „cuvinte și lucruri“ (scindarea se produce și la nivelul sinelui, între „meridionalul rămuros băutor de soare negru“ nervalian și „stâlpul de familie
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
paginile ziarului „Timpul” imediat după anunțarea cuceririi redutei Grivița, la 30 august / 11 septembrie 1877 de ostașii români în cadrul Războiului de Independență. autor: Prof. univ. dr. Mircea Duțu Articolul nu s-a păstrat, nefiind reprodus în volumele publicate din opera eminesciană, dar mărturia lui Slavici complinește astfel și stabilește un adevăr istoric plin de semnificații. „Când a sosit la București vestea că Curcanii noștri au cucerit reduta Grivița, Eminescu și eu am chibzuit să publicăm în „Timpul” un articol, în care
Mihai Eminescu, primul care a cerut o Catedrală a Neamului. Află povestea eşecului. Votează aici pro sau contra ideii () [Corola-journal/Journalistic/27308_a_28633]
-
impresionantă. Cu Tudor Vianu relațiile par să fi fost nu reci, dar lipsite de efuziuni, în spiritul auster cultivat de profesor, atât de mult interesat totuși de preocupările confraților lingviști, de stilistica limbii literare, aspect dezvoltat în comunicarea despre „epitetul eminescian“ și în atâtea altele. Dintre relațiile lui Marius Sala cu nelingviști aceea cu Eugen Simion, evocat în patru episoade, ni se impune drept cea mai plină de semnificații : intelectuale, morale, pur omenești. În fostul coleg de la Filologie (mai tânăr cu
Planeta lingviștilor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2573_a_3898]
-
mai plină de semnificații : intelectuale, morale, pur omenești. În fostul coleg de la Filologie (mai tânăr cu un an decât el) îl vede azi pe „constructorul de catedrale“, omul care a făcut imens pentru Academie și pentru cultura națională. Editarea manuscriselor eminesciene e un proiect care i se datorează. La fel seria de Opere fundamentale ale literaturii române sau coordonarea Dicționarului general al literaturii române. Și încă atâtea altele. Așadar, Portrete și evocări de Marius Sala, o carte care instruiește și, la fel de
Planeta lingviștilor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2573_a_3898]
-
ediție științifică, înzestrată cu un aparat critic menit să expliciteze contextul cultural și politic în care a apărut scrierea și, totodată, să ilumineze raporturile dintre junimiști și cărturarii Blajului, care n-au stat mereu sub semnul fabuloasei formule a entuziasmului eminescian („mica Romă”). Ioan Chindriș și Niculina Iacob pun, astfel, la dispoziția cercetătorului și, de ce nu?, a lectorului curios un document prețios de istorie literară. „Detractorii”, nu-i un secret, fac parte din receptarea unui scriitor, iar receptarea lui Mihai Eminescu
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
înțelege, de fapt, Junimea. Căci „studiul” său începe de la Maiorescu și două constatări ale acestuia din Eminescu și poeziile lui (1889): cea referitoare la „blazarea în cuget” și, respectiv, la „geniul cuprins de lumea ideală”. Opiniile lui Maiorescu despre opera eminesciană vor reveni ca un laitmotiv pe parcursul „analizei” teologului blăjean, cu sau fără legătură cu mersul acesteia. E mai puțin important cum le interpretează doctul filosof de Viena, care, în ciuda studiilor absolvite, nu prea e capabil de raționamente de finețe. Contează
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
ascunse ale genezei operei. Mai mult decât atât, ea evidențiază tectonica structurilor, mișcarea lor în timp și resorturile cele mai fine ale creației unui scriitor. Fenomenul a fost pentru prima dată observat, în cultura noastră, în legătură cu ediția Perpessicius a operei eminesciene, importantă nu numai prin valorificarea ineditelor, cât mai ales prin relevarea relațiilor de adâncime dintre teatrul eminescian și poezie, dintre publicistica pe teme istorice și proză, și prin semnalarea unei circulații subiacente a fantasmelor și obsesiilor poetului. Ediția critică George
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
resorturile cele mai fine ale creației unui scriitor. Fenomenul a fost pentru prima dată observat, în cultura noastră, în legătură cu ediția Perpessicius a operei eminesciene, importantă nu numai prin valorificarea ineditelor, cât mai ales prin relevarea relațiilor de adâncime dintre teatrul eminescian și poezie, dintre publicistica pe teme istorice și proză, și prin semnalarea unei circulații subiacente a fantasmelor și obsesiilor poetului. Ediția critică George Coșbuc, începută în 2006 de profesorul Gheorghe Chivu, în cadrul colecției de „Opere fundamentale” a Academiei Române, nu a
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
cărui sediu se află în centrul capitalei cehe, la doi pași de piața Venceslas. La invitația Institutului a venit la Praga renumitul actor și regizor Emil Boroghină de la Teatrul din Craiova, interpret al unui minunat recital actoricesc inspirat din poezia eminesciană, intitulat Recitindu-l pe Eminescu... La steaua care a răsărit. Maestrul Boroghină ne-a reamintit de poeziile mai mult sau mai puțin cunoscute ale marelui poet român și ne-a făcut să retrăim sentimentele intense pe care acestea le trezesc
Aniversarea lui Eminescu la Praga by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/2777_a_4102]
-
în același timp și performanța de a recita versuri timp de o oră și jumătate. Recitalul a fost completat și vizual: pe ecran s-a proiectat versiunea în limba cehă (sau, în unele cazuri, cea în limba engleză) a poeziilor eminesciene. Din păcate, până acum nu avem decât un singur volum cu traduceri în cehă, cel din anul 1964, apărut la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (Státní nakladatelství krásné literatury a umení), sub titlul Až zárí voda tmavá (ceea ce
Aniversarea lui Eminescu la Praga by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/2777_a_4102]