5,930 matches
-
unitate (numită de Kant, în construcția sa etică, "umanitate", ca "formă" a universalului uman). Totuși, fericirea nu poate fi întemeiată decât pe "experiență", iar aceasta își are fundamentul doar în principii empirice. E drept, fericirea este semnificativă și dincolo de granițele empiricului, însă numai pentru că ea a căpătat drept de existență între ele (între aceste granițe). Ea ține subiectul în condiția unei ființări a cărei esență, paradoxal, se află în plină naturalitate. Subiectul apare ca un "fenomen" supus total legilor de constituire
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
drept de existență între ele (între aceste granițe). Ea ține subiectul în condiția unei ființări a cărei esență, paradoxal, se află în plină naturalitate. Subiectul apare ca un "fenomen" supus total legilor de constituire a acestuia, așadar, în strictă dependență empirică. De aici faptul că scopurile sale nu pot fi decât relative, condiționate prin facultatea inferioară de a râvni. Subiectul empiric relaționează cu obiectele, potrivit rațiunilor acestei facultăți, numai în măsura în care așteaptă de la ele senzația de plăcere, în fond, o justificare și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
află în plină naturalitate. Subiectul apare ca un "fenomen" supus total legilor de constituire a acestuia, așadar, în strictă dependență empirică. De aici faptul că scopurile sale nu pot fi decât relative, condiționate prin facultatea inferioară de a râvni. Subiectul empiric relaționează cu obiectele, potrivit rațiunilor acestei facultăți, numai în măsura în care așteaptă de la ele senzația de plăcere, în fond, o justificare și o satisfacere a iubirii de sine, ce reprezintă, după Kant, cel dintâi principiu al fericirii și condiția originară a liberului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nu trebuie considerată în conștiința existenței lui inteligibile decât ca consecință, dar niciodată ca principiu determinant al cauzalității lui ca noumen"68. În ultimă instanță, voința pură condiționează fericirea, în tot ce are ea, poziție, funcții etc. în orizontul subiectului empiric. Chiar și atunci când omul acționeză împotriva unei reguli ce își are temeiul în legea morală, adică acționează împotriva voinței sale pure (acțiune posibilă prin eteronomia liberului arbitru care condiționează acțiunea în partea sa fenomenală), el are conștiința acțiunii din datorie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sensibil căci și acesta, ca element al unității de existență a omului, are o anumită relație cu tot ceea ce cuprinde subiectul inteligibil, așadar și cu legea morală ca imperativ categoric: o poruncă prin care subiectul inteligibil i se adresează celui empiric, "obligându-l" ca, în numele rațiunii la care și el participă, să se ia pe sine drept scop absolut și să nu-l socotească niciodată pe cel asemenea (orice ființă rațională) doar mijloc, ci întotdeauna și scop. "El (Kant n. C.
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
morale pure care, pură fiind, nu ar avea de-a face cu nici un fel de conținut "subiectiv", caz în care nu ar mai lua forma unui imperativ categoric, pentru că ea nu ar mai avea cui să poruncească -, ci și subiectul empiric, încărcat cu fel de fel de porniri subiective (înclinațiile), și pentru că "procesul" conștiinței, socotit ca necesar, de vreme ce subiectul empiric impurifică legea morală, nu poate avea loc fără intervenția unei conștiințe morale absolute, Kant susține că principiul moralității, însăși legea morală
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care nu ar mai lua forma unui imperativ categoric, pentru că ea nu ar mai avea cui să poruncească -, ci și subiectul empiric, încărcat cu fel de fel de porniri subiective (înclinațiile), și pentru că "procesul" conștiinței, socotit ca necesar, de vreme ce subiectul empiric impurifică legea morală, nu poate avea loc fără intervenția unei conștiințe morale absolute, Kant susține că principiul moralității, însăși legea morală, îi este propriu și ființei supreme, lui Dumnezeu. Doar că, nefiind vorba de o unitate de existență duală, ca
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
aparțin naturii nu doar potrivit mecanismului acesteia, ci și ca mijloace în vederea unor scopuri, prin urmare, ca scopuri relative). Finalitatea apare ca principiu transcendental (astfel este principiul finalității naturii, întrucât conceptul obiectelor gândite ca fiind supuse lui nu conține nimic empiric, fiind vorba de "conceptul pur al obiectelor cunoașterii experimentale posibile în genere"100) sau ca principiu metafizic (astfel este principiul finalității practice, întrucât conceptul facultății de a dori trebuie dat empiric, "fizic", iar acest principiu nu este dat în acest
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de științele fizico-chimice. Filosoful român nu neagă timpul-instrument, dar, în manieră bergsoniană, îl consideră inautentic (ne-real). Poate că și ideea condiționării intuiției timpului de către intuiția destinului are un anume accent kantian, o legătură cu timpul-condiție a priori a intuiției empirice. Totuși, distanța dintre aceste două idei este suficient de mare pentru a limita curajul unei speculații prin care ele să fie apropiate, chiar și în condițiile unei interpretări mai "libere" a filosofiei lui C. Rădulescu-Motru. Intuiția destinului are o poziție
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în dezvoltarea sa. Astfel, specialistul în management M. Armstrong propune o interesantă periodizare a stadiilor evoluției funcției de personal și apoi a celei a resurselor umane. Potrivit acesteia se disting mai multe etape: (după Russu, C., Gheorghe, I., 2004) Etapa empirică - axată pe proprietar ca deținător al capitalului, bazată pe tradiție, experiență, bun simț pragmatic, caracterizată prin lipsa strategiei, politicilor și programelor în domeniul personalului și prin aplicarea principiului „văzând și făcând”. Etapa bunăstării - caracterizată prin apariția managerilor specializați ca „funcționari
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
circumscrise anumitor posturi de muncă. Selecția se poate realiza pe două căi: empiric, când se bazează doar pe diplome, relații, recomandări, impresii etc. și științific, pe bază de criterii și metode complexe. Nu de puține ori managerii recurg la procedee empirice de selecție. Pentru selectarea personalului se au în vedere patru criterii fundamentale pentru cei aflați în cauză: studiile atestate diplome; experiența și vechimea în muncă; funcția exercitată anterior; calități, cunoștințe, deprinderi, aptitudini și comportamente. Acesta din urmă constituie elementul hotărâtor
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
vedere al metodologiei și tehnologiei formării - mai precis, al influenței noilor tehnologii informaționale și de comunicare -, aspectul procesual și cel de conținut se schimbă radical. Paradigma de formare a profesorilor În țara noastră este una depășită: este confuză, sincretică și empirică. Este un model romantic, de secol al XIX-lea. Axioma de bază ar fi aceasta: dacă devii bun specialist Într-o arie academică, ești automat și un bun profesor. Nimic mai fals! Una este specialistul În descoperirea cunoașterii de un
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
caz cei șapte ani de-acasă... Există cu siguranță o pedagogie populară, o platformă ideatică ingenuă ce răspunde la dilemele modelării umane. Aceasta constă Într-un cumul de observații, generalizări sau abstractizări spontane (exprimate În proverbe, vorbe de duh, sentințe empirice), În materialul sapiențial care sintetizează experiența educativă a comunităților; acest standard de primă instanță nu este structurat teoretic, Însă are o forță deosebită, chiar și În societățile moderne (sub forma ethosului moral-educativ al familiei, al grupurilor mici, Închise etc.). Până la
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
funcționează ca veritabili piloni ai istoricității și devenirii noastre În plan spiritual. * Spațiul spiritualității creștine din Estul Europei oferă o eterogenitate de situații, dinamici și experiențe cu privire la studiul religiei În școli. Nota comună o constituie tranziența, experimentarea, trecerea de la formule empirice, de la Încercări și erori către strategii oarecum coerente, raționale și perfectibile. Se poate constata o trecere cu pași mărunți, dar evidenți de la amatorism la profesionalizare. Experiența predării religiei În școală este recentă, de aproximativ 14 ani În cazul României, 6-7
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
centre de cercetare, de fapt echipe specializate pe teme de interes major. Există reviste de sociologie. Facultățile și institutele de cercetare sunt centre de coagulare a comunității sociologice. 3. Cercetarea științifică. Cercetarea a răspuns la o puternică cerere de cercetare empirică a problemelor explozive ale societății românești în tranziție, de politică socială, geopolitică, sondare a opiniei publice etc. Sociologia a devenit un important producător de date despre realitatea socială; a contribuit la construcția sistemului legislativ și instituțional în perioada dificilă a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
la cărți/studii. 5. Empirism necumulativ. Sociologia românească este o mare producătoare de date despre societatea românească actuală. O asemenea activitate reprezintă o contribuție extrem de importantă pentru articularea unei imagini a realității sociale. Cumularea datelor reprezintă instrumentul constituirii unei imagini empirice a societății/problemelor. Nu există însă numai „comunicarea” între teorii, dar și între date. Studiile publicate sunt caracterizate printr-o cumulare scăzută a datelor. Datele nu se confruntă și nu se verifică reciproc. Se prefigurează un stil facil de a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
lucrări sociologice), nici la datele produse de instituțiile producătoare de indicatori social-economici. Aș numi acest fenomen „dependența de datele proprii”. Sunt multe cărți și studii care prezintă plat statistici de date și considerații asupra propriei metodologii. Nu se încheagă patternuri empirice produse prin contribuții multiple. Utilizarea datelor produse de alți cercetători reprezintă mai mult excepții, iar nu regula. Sunt lucrări care creează impresia că autorul este singurul producător de date în respectivul domeniu. Referirile și utilizarea datelor produse de alți specialiști
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
expuneri asupra dezvoltării scenariilor de rezolvare agresivă a problemelor, asupra deviațiilor ostile și asupra credințelor normative de aprobare a agresiunii. O teorie alternativă sau complementară, care explica efectele pe termen lung este teoria desensibilizării. Această teorie se bazează pe faptul empiric că majoritatea oamenilor par să aibă o reacție emoțională atunci când văd sânge sau scene violente. Totuși, în urma expunerilor repetate la violență, acest răspuns emoțional negativ devine și el obișnuit, iar observatorul se desensibilizează. Mai sunt alte două perspective teoretice diferite
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
acestei influențe considerate în lucrare sunt: crește acceptarea evreilor și a romilor. Față de o asemenea ipoteză mi s-a părut un lirism tipic. Ideea este frumoasă, autorul o iubește, dar dacă nu reușește să ofere argumente credibile, nici teoretice, nici empirice? Apoi, influența Occidentului nu este numai prin experiența personală, dar și prin influența politică și culturală în România, prin intermediul unor actori politici și prin mass-media. Prin intermediul experienței personale însă cu greu ne-am imagina cum ea ar avea efecte asupra
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
la conferințe, discuții personale în care occidentalii ridicau frecvent probleme legate de toleranță. Venit acasă cu acest bagaj de experiență se raportează altfel la conaționalii săi. Și o asemenea presupoziție este mai mult anecdotică, decât de luat în serios. Testul empiric. Dincolo de susținerea teoretică, o ipoteză trebuie verificată empiric: există o relație statistic semnificativă între experiența „călătorului” și mentalitatea sa? Am văzut că argumentarea teoretică constă mai mult pe evidența intuitivă și în unele puncte cu deficit grav de credibilitate. Autorul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
frecvent probleme legate de toleranță. Venit acasă cu acest bagaj de experiență se raportează altfel la conaționalii săi. Și o asemenea presupoziție este mai mult anecdotică, decât de luat în serios. Testul empiric. Dincolo de susținerea teoretică, o ipoteză trebuie verificată empiric: există o relație statistic semnificativă între experiența „călătorului” și mentalitatea sa? Am văzut că argumentarea teoretică constă mai mult pe evidența intuitivă și în unele puncte cu deficit grav de credibilitate. Autorul mizează pe testarea empirică pe care o consideră
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
o ipoteză trebuie verificată empiric: există o relație statistic semnificativă între experiența „călătorului” și mentalitatea sa? Am văzut că argumentarea teoretică constă mai mult pe evidența intuitivă și în unele puncte cu deficit grav de credibilitate. Autorul mizează pe testarea empirică pe care o consideră decisivă pentru susținerea ipotezei. Ideologiile în sprijinul democrației și al toleranței sunt susținute în mai mare măsură de cei care au, decât de cei care nu au experiența în străinătate. Ponderea persoanelor tolerante față de evrei din
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
din totalul celor care au fost în străinătate este de peste 70%. Ponderea celor care nu au experiența străinătății nici măcar la nivelul familiei lor este de numai 60% (p. 28). Datele din tabelul 3 (p. 28) pare să probeze aceeași susținere empirică și față de romi. Redau un extras din tabelului 3. Străinătatea trăită prin muncă proprie prin călătorie prin intenție de migrație indirect, prin familie prin nonmigrație Încrederea în evrei 73 77 75 62 59 Încrederea în romi 56 50 54 41
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
urban. Propoziția citată mai sus cuprinde formularea imprecisă: „Ideologiile în sprijinul democrației și toleranței sunt susținute în mai mare măsură de cei care au, decât de cei care nu au experiența în străinătate”. Ce înseamnă că „sunt susținute”? De datele empirice? Tabelul 3 dat în sprijinul ipotezei „par” să confirme ipoteza. Surprinzător este că profesorul Sandu încalcă regula elementară de a preciza, când se dau date, să indice și dacă diferențele sugerate de acestea sunt sau nu semnificative statistic. Deci datele
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
statistic, nu spun nimic, doar că par diferențele presupuse, dar nu se știe dacă ele sunt datorate hazardului sau statistic sunt semnificative. Să presupunem totuși că diferențele din tabelul 3 sunt semnificative. Rămâne însă deschisă o problemă. Detectarea unei relații empirice trebuie analizată cu atenție pentru că existența ei nu reprezintă încă o probă a unei relații cauzale efective, iar nu doar efectul artificial al jocului statistic. „Călătorii” sunt de regulă mult mai tineri, mult mai educați și mai prosperi, mai activi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]