3,954 matches
-
sau Macbeth...Eventual, montate de Hausvater ; măcar de Afrim... Cineva , un critic literar, spunea că rareori doi colegi de-ai săi citesc aceeași carte. E reproșul pe care-l fac și eu, criticilor de teatru ; cu semn opus, Însă! Mă enervează la culme cînd, În cazul unei montări discutabile, toți se prefac că nu văd decît plusurile. Como dă poziție, de altfel...Toți văd același spectacol: unul supe rior, virtual. Păcat... Una dintre cele mai spirituale definiții ale spec tacolului de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu un ins care , se pare, e jurnalist la Academia Cațavencu. Zic „se pare” fiindcă n-am auzit de el. Dar nu asta-i important : tînărul gazetar dă cu verdicte-n populație ceva de speriat. Unul din ele chiar mă enervează :” Viața nu e frumoasă, cine spune contrariul Înseamnă că s-a născut beat și miliardar!”. Îl compătimesc pe jurnalist : e tare trist ca pînă la 30 de ani să nu fi observat că viața e, uneori, teribil de fru moasă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ratării! CÎnd confundăm liniștea, cu tăcerea, Înseamnă că avem probleme de comunicare. Just! CÎt de greu reușesc să tacă pe scenă, anumiți actori! Și ce rar se ascultă unul, pe celălalt, În anumite spectacole! La Început mă amuzau, acum mă enervează, comedienii care n-au răbdare să-și termine partenerul textul, și-i taie cu replica lor! De aici, dialoguri de involuntar absurd : „Așa că Împrumută-mi 100 de lei!” - trebuie să zică În finalul micromonologului, un histrion. Dar colegul s a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
scandalurile de presă. Ideea mi se pare bună. Dar dacă e deja obosit În 2009, cum va rezista pînăn 2011? Eu , În locul lui, aș lua-o-n 2010. Că și spectatorii sunt obosiți, zău!... La o emisiune tv care mă enervează Întotdeauna, realizatoarea are totuși o scăpare-nspre ludic : vorbește de bărbați...giugiulibili! Nu cumva or fi existînd și cărți...giugiulibile ? Solda tul Svejk ar putea fi, categoric, una dintre ele! La o colegă din Timișoara, seara, tîrziu, bem o șam panie
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de pagini la el. Norocul meu! I-l arăt pe ecran. "Da' pentru domnu' Dan C. Mihăilescu nu s-a inventat hârtia?", zice el cu o ironie mușcăcioasă. Dau drumul la printare. Lentoarea cu care imprimanta își face treaba îl enervează și mai tare. Se agită aiurea ca un sifon, plimbându-se cu pași mici prin cameră. Finalmente, se stropșește: "Astea trebuiau să fie gata demult, domnule! Da, da! Nu să stau eu acu' după dumneata, până s-or termina de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se află în fața unora care au puncte de expert și cunosc subtilități care unor naivi ca ei o să li se pară o adevărată magie. Moldoveanul se uita la mine rânjind și i-a zis lui Tom: "Ăsta umblă să ne enerveze, să ne facă din cuvinte. Da' vedem noi la urmă, că cifrele vorbesc și nu ne mințesc. He, he, he!". Colegul lui de echipă s-a mulțumit să zâmbească și a tăcut chitic. La prima donă, am făcut o parțială
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Și o prinde pe după umeri, pupând-o zgomotos. Avântul lui erotic o dezechilibrează. Caută un punct de sprijin. Și îl găsește tocmai în laptopul meu. Pe care îl și dărâmă de pe birou. Îl văd cum cade parcă cu încetinitorul. Mă enervez. Da' ce pot să fac? Se opresc brusc din jocul amoros și se holbează sincron la aparatul de pe parchet. Ea își revine prima: "Uite ce-ai făcut! Aoleo! Dacă s-a stricat, am pus-o urât dă tot." "Păi, io
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tu atâta! Ia adu-ți aminte! Acu vreo două săptămâni te ofticai la maxim' că unu' din tipii ăștia și-a tras banu' pe un articol cât scoți tu într-o lună, publicând aproape zi de zi. Este?" "Eee, mă enervasem și eu, în ziua aia... Da' chiar nu mi s-a părut tocmai cinstită treaba", bătu Nicoleta în retragere, simțindu-se brusc o victimă a sistemului redacțional. Își compuse o figură suavă și-și ridică ochelarii ca Bebe să-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Totuși, e cam mult, zău! Lăcomia asta s-ar putea să-l coste..." "Hm!", face cu îndoială Săvuleasca. "Omu' se aruncă, da' nu cred că se riscă prea tare. Oricum, are spate, fii fără grijă. D-aia m-am și enervat. Auzi tu! S-a și găsit cine să-mi ție mie teorii despre șpagă. Mai ales că eu sunt fată fină și nu mă dau la amărâți. Bine, judec și eu de la individ la individ, că doar n-am albit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
d-aia de să-ți faci pomană cu ea, să i-o pui din milă." "Măi, Anicuțo, măi!", exclamă Corneluș, roșindu-se în obraji, evident stânjenit de limbajul cam slobod al colegei de universitate. Pe mine deja începuse să mă enerveze rău de tot, baba dracului! Da' asta e, domnule dragă, ce să ne mai dăm pe după cireș. Ce mi-e-n gușă și-n căpușă. Poate că sunt prea directă și prea cinstită, da' ăsta-i adevăru' gol-goluț. Și nimeni nu o să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
alese aleatoriu, bănuiesc eu. Din când în când, arunca o privire amuzată și zeflemitoare către pămpălăii ăia doi, un asistent și un lector, care se canoneau la greu cu mobila. Nu era nimeni să-i ajute. Până la urmă, obosit și enervat de situație, asistentul s-a dus la decan și i-a spus ce se întâmpla. Decanul tocmai își aranjase un sejur la mare, lipit musai de o conferință științifică, și numai de grija ălora doi nu murea. L-a privit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu privirea pierdută către tufișul cu pricina. După un scurt răstimp, se trezi din scurta lui reverie și întrebă fără ocolișuri: "Ți-a lăsat popa Davidescu banu'?". "Ce ban?", făcu Tăsică pe niznaiul. "Cum, mă, ce ban?", începu să se enerveze Petrică. "Banu' pentru lucrare. Nu trebuie robinet nou, obărtain nou, garnituri noi, alea, alea?" O trebui, ce știu io", răspunse în doi peri omul-femeie-de-serviciu. "Deci, nu ți-a lăsat nimica pentru mine?" Nu mi-a lăsat, măi, băiatule, da' a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
canalului. Iar de aici, traiectoria imaginilor mentale se opri la insecticid. Nu la cel vărsat, de care în momentul acela nu-i păsa în niciun fel, ci la cel uitat în sticlele împrumutate de la nea Vasile, dosite în spatele tomberoanelor. Îl enervase dobitocul ăla de Anton și din pricina acestei enervări gândul îi fugise de la ele, când ieșise furios pe poartă, dimineață. Stătu un pic să analizeze mai atent problema. La finalul acestei scurte și nu prea intense operațiuni, ajunse la concluzia că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bila, pă mă-ta și pă tine, îi făceam dă un an acu' lu' tac'tu. Așa că mucles!" Soția îl privi plină de nervi, dar în sinea ei știa că era ceva adevăr în spusele lui. Iar chestia asta o enervă și mai tare, găsind la iuțeală un argument clasic: "Daa, mereu le întorci pă toate dân vorbe. Mare șmecher, ce ești tu! Te dai deșteptu' deștepților dă parcă ai fi ministru' ploilor, ratatule! Doar gura-i dă tine. Da-n
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
face câțiva pași mai încolo, ca pacientul în cauză să nu audă ce zice și cel de la capătul celălalt. "Avem o urgență. O plagă tăiată, după cum bănuiesc eu." "Bănuiești? N-ai văzut-o?" "N-am văzut-o", începe să se enerveze apelantul. "N-ai vrea să cobori un pic și s-o vezi tu? Mai ales că omu-i cam nervos..." "Și? Dați-i un calmant sau puneți-i cămașa de forță, dacă-i așa nervos. Ia uite, dom'ne, o să tremur
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a trimis domnu' doctor Gherasim. Zicea că-i urgent" se justifică fătuca, uitându-se defensiv la șeful cabinetului. "Unde-i omu'?" " Uitați-l aici", îi arată cu degetul către nea Vasile. Radiologul îi aruncă bolnavului o privire scurtă și se enervă: Voi nu vedeți că are o hemoragie? Ce, dracu', îl țineți în picioare?", se întoarse cu ochii mijiți spre Fany: "Dacă-mi umple cabinetul de sânge, pe tine te pun să cureți tot. Auzi, măi, făptură minunată? O picătură dacă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
am abonament pă toate liniile", își zise el, plin de chibzuință. Ar fi dat o raită până la facultate, să-și lase adeverința de concediu medical la secretariat. Dar era încă devreme, cucoanele abia soseau la ora aia și s-ar enerva dacă le-ar deranja de la cafeluța de dimineață. Hotărî, așadar, să o ia la pas, prin oraș. După trei sferturi de ceas, ajunse la serviciu. Tocmai la țanc ca să-i vadă pe cei de la firma de dezinsecție cum pleacă la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a avut." "Zău? Și pă cine bagă-n loc?", întrebă Petrică cu ochii căutând pe lângă tomberoane. "Ce știu io? Șefii ăia mari o să să ocupe și o să organizează ei și p-asta." "Ăhă", zise distrat Petrică, începând însă să se enerveze că nu găsea recipientele cu insecticid pe nicăieri. "Auzi, bre, da' lăsasem io niște sticle p-aci, pă lângă gunoi. Le-ai mutat mata pă undeva?" "Nu, dom'ne, n-am mutat nimic." Brusc, se lumină: "Aaa, dă sticlele lu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
odată și pe mine! Ce s-a întâmplat?". "Păi, nu ți-am spus?" " Ce mi-ai spus, măi, femeia lui Dumnezeu?" "De gândacii ăia..." "Tu te auzi ce vorbești? Gândaci care scriu obscenități pe pereți..." " Deloc nu ești atent!", se enervă ea. "Ți-am zis clar că nu scriau obscenități. Și nu mă înjurau cum a crezut tuta aia. Da' spuneau că-s o țoapă parvenită și m-au făcut și dobitoacă pe deasupra. Auzi tu la ei!" Gândacii au făcut chestia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
gros, acolo sunt multe din emoțiile și sentimentele noastre autentice. Te apuci să faci curat, simțind nostalgia timpului trecut, îți ia mai mult timp decât te așteptai, dar ești hotarât să elimini acel praf insuportabil, și depui efort, te mai enervezi pentru că nu reușești să cureți tot așa cum vrei, dar în final reușești și te apucă așa o stare de liniște interioară și nu prea îți poți explica de ce. Acum știi că, casa ta este curată în toate locurile ei ascunse
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cei super evoluați și prosperi, iar pe altă parte cei care încă mai trăiesc cu programul instinctual de supraviețuire (adică animalic). Dar, bănuiesc că așa o fi normal cine știe? Bănuiesc, pentru că nu găsesc o explicație plauzibilă și m-aș enerva gândindu-mă, de ce și cum este posibil. Nu-i nimic, îmi spun tot eu, în sinea mea, cei din urmă vor fi cei dintâi, cum spunea Iisus la timpul Său și nu am să intru în discuție despre ruptura creată
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
chiar simplu să renunți la credințele vechi, în ceea ce privește modul de gândire, dar știu că dacă se vrea, se poate. Suntem în labirintul supraviețuirii în care ne învârtim zilnic, căutăm capătul și obosim când nu reu șim să-l găsim, ne enervăm că este mereu același traseu monoton și nu-l mai terminăm, de aici se naște stresul și boala. Ne îmbolnăvim, alergând înnebuniți și disperați să găsim ieșirea, dar dacă vom fi mai sinceri cu noi înșine, vom vedea că trăim
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
luăm decizii bune iar reacțiile chimice din corp se îmbunătățesc și suferința dispare. Întrebarea firească pe care o să v-o puneți va fi: Cum trecem rapid într-o stare emoțională pozitivă? Simplu ... creând sincronicitate între creier și inimă, dacă te enervezi repede și te lași presat de timp, aceștia sunt factorii care conduc către moarte. Toți putem fi mult mai sănătoși și mai fericiți prin conștientizarea puterii inimii, ne va fi dificil să înțelegem cum să conștientizăm puterea inimii, dar eu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
moderne sunt evidente și am să enumăr doar câteva: Avem mai mulți experți - dar mai multe probleme, mai multă medicină-dar mai multe boli, clădiri mai mari-dar suflete mai mici, cumpărăm mai mult-dar ne bucurăm mai puțin, râdem mai puțin-dar ne enervăm mai mult, citim prea puțin-dar ne uităm mai mult la televizor și ne rugăm mai rar, vorbim prea mult, iubim prea rar- dar urâm prea des, ne-am multiplicat averile-dar ne-am redus valorile, am adăugat ani vieții-dar nu viață
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
plictisește? Sună pe cineva. Eu mi-am sunat clienta. — Vera, criminalul tău stă toată ziua-n casă și scrie. Singurul mod În care ar putea omorî pe cineva ar fi să scrie atât de prost, Încât vreun cititor să se enerveze cumplit și să crape. — Nu cumva și-a dat seama că-l urmărești? — Imposibil. Sunt mai discret ca un bancher elvețian. — Nu te lăsa păcălit. E-un om foarte viclean. — Rămân În continuare pe poziții? — În după-amiaza asta, nu. Acasă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]