613 matches
-
cumva este iarăși trădare? Zgomotele sinistre încep să circule. Ca întotdeauna se găsesc, și de astă dată, oameni bine informați cari afirmă cum că conul Mihalache s-a aranjat cu Ion Brătianu. Deci interpelarea nu se va face. Minutele de enervare trec încet. La biurou, secretarii îndeplinesc cerințele regulamentului, se citește apelul nominal, se citesc comunicările, sumarul ședinței precedente etc. În acest moment, Mihail Kogălniceanu apare purtând sub amândouă brațele teancuri de volume, dosare și colecții ale Monitorului oficial. Este ca
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
daune decât de la Stoica Alexandrescu, se retrage din instanță. Dezbaterile au ținut de la 17 decembrie până în dimineața zilei de 23 decembrie, în ajunul Crăciunului. ședința de noapte a durat până la 6 jum. dimineața, când s-a dat verdictul. Iritarea și enervarea ereau culminante. Un violent incident s-a petrecut între avocații apărării și procurorul Constantin Cociaș. Gheorghe Vernescu atacând pe procuror, publicul aplaudă zgomotos. Președintele ordonă expulzarea celor cari au aplaudat. Dar aplaudase toată lumea, iar sala gemea de publicul care ocupase
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
ales și Alexandru Marghiloman, care demisionează a doua zi. ședința următoare a Camerei este încă și mai furtunoasă, dacă se poate. De astă dată e interpelat Eugen Stătescu, ministrul Justiției. Vociferările, insultele și amenințările se încrucișează. Eugeniu Stătescu, în paroxismul enervării, declară că, din momentul ce majoritatea tolerează în Cameră un deputat ca Iosif Oroveanu, el nu mai poate sta. și, în adevăr, părăsește incinta în mijlocul unui zgomot de infern. Eugen Stătescu, omul rece de obicei, își pierduse liniștea. El, ministrul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
ocupa timpul de pe la 4.30 dimineața până spre ora 24, îl îndeplineau cu demnitate și într-o discreție absolută. Nu vorbeau mult, dar răspundeau prompt și cu solicitudine apelurilor noastre. N-am observat niciodată urme de plictis, de agasare sau enervare pe chipurile lor. Lăudându-i pe acești minunați băieți, este musai să vă relatez și un... balcanism: într-una din primele seri am rugat pe unul dintre ei să-mi cumpere fructe, noi neavând (încă) permisiunea de a părăsi clădirea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ale omului gînditor sînt: ce e viața? ce-i omul? de ce există durere? cum ajungem la fericire? restul, prin raportare, sînt fleacuri. Marele păcate, deasupra celui trupesc, vituperat de Apostol în Corinteni, le crede a fi păcatul supărării și al enervării prin angajarea completă a persoanei. Aici aflăm marea nefericire care îl urmărește pe cel certat cu Domnul prin mînia purtată omului de un alt semen. Frica și prostia, alte păcate groaznice pe care creștinismul le respinge. Așa cum grijile nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
femei care continuă cu nonșalanță să avorteze, deși ar putea recurge la mijloace contracepționale (avortul rămâne principala metodă de limitare a nașterilor). Și viața de fiecare zi este nesănătoasă, din pricina disfuncționalităților societății românești și Îndeosebi a birocrației Înspăimântătoare: alergătură, stres, enervare... Și când toate astea (fiindcă nici clima nu Îi favorizează pe români) se petrec iarna În ger sau vara sub un soare torid, lucrurile devin și mai puțin sănătoase. Murdăria ambiantă este responsabilă pentru boli caracteristice: hepatită, febră tifoidă, meningită
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lui Vasile, după un mic accident, la Malbork, cu rama mea de ochelari. Dezagremente banale, dar destul de supărătoare, care intervin inevitabil într-o călătorie: este reversul „spectacolului lumii”, consemnat cu predilecție într-un jurnal de călătorie, în timp ce partea umbroasă - șicanele, enervările, problemele de sănătate, surprizele neplăcute, rutina „frecușului cotidian” - rămâne în penumbra memoriei diarist-ului. Totuși, nu și furtișagurile cărora le-au căzut victime câțiva colegi de-ai noștri pe drum. „Să nu caști gura!” - este dezideratul imperios pe care mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ei de la 1870 până azi are un caracter mistic și religios. Mai întăi ideologi și blânzi, martiri curați, ei devin teroriști (1880). Una din eroine în clipa când cedează amantului ei devine tristă pentru că simte că începe o epocă de enervări și de griji pentru ca să poată păstra pe bărbatul pe care-l iubește. Cântă amândoi la piano. Știm noi ce însemnează asta. De câtăva vreme are înfățișarea mai puțin inteligentă: e înamorat. Ea pare mai radioasă. E înamorată. Deci iată doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Am răsuflat ușurat și în birou cu colegii am glumit, am râs, timp în care au apărut simptomele de care v-am vorbit. Fantastic, ați avut schema clasică a declanșării crizei de tahicardie. De acum, trebuie să încercați să evitați enervările de durată, stările de tensiune și, mai ales, să fiți foarte atent la perioadele de calmare de după, atunci sunt întrunite condițiile optime declanșării tahicardiei. De acum, trebuie să vă priviți ca un candidat periodic la aceste manifestări, pe care, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
o activitate bogată, că a avut puterea și totodată și relațiile necesare de a crea 11 tabere de creație în ani consecutivi și de a edita primul Dicționar de Artă Naivă din România, dar are și un gram din bobul enervării fără rost, un stil de a se impune uneori față de ceilalți din jur, tratându-i ca pe niște copii neascultători care nu-și fac temele impuse de domnia sa, pedepsindu-i cu vorbe dure care sânt sigur că după ce se calmează
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Zâmbitor în mijlocul dezastrelor, în anii cei mai cumpliți ai vieții noastre, o ținea una și bună, și de unul singur: nu mai e mult! Un optimism istoric pe care ni-l transmitea și nu prea, stârnind mai degrabă iritări și enervare, prin aceea că prea ne apărea lipsit de orice bază. Se spune că prin anii ’79-’80 cineva, un confrate de la catedră, l-ar fi sfătuit: Înscrie-te, domnule, în partid, ce mai aștepți, e numai o formalitate, dar fără
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de serviciu, cu oameni diverși, tineri sau bătrâni, întâlniți pe stradă, în magazine, în locuri publice, la spectacole sau pe potecile pădurilor. Am dobândit cu timpul o mare înțelepciune: dacă vrei să-ți fie bine și să nu înebunești de enervare, de supărare și de revoltă, să nu ajungi să tremuri încercând să spui ceva când nimeni nu vrea să te asculte și nimeni nu te lasă să vorbești, nu deschide discuții despre politică în România. Părerile românilor sunt atât de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
FOST REVElată literaturii veacurilor al XVIII-lea și al XIX-lea prin practica mersului pe jos sau călare. În nici o descriere a timpului privind acest fel de a călători nu am găsit acea plicti seală, acel neastâm păr și acea enervare proprii călătorului de astăzi cu automobilul. Să mergi cu trenul sau cu automobilul din oraș În oraș - ce plictiseală, ce monotonie! Dar pe jos, În căruță sau călare, și fie chiar cu bicicleta, călătoria devine bogată, felurită și plină de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se petrece în jurul tău, zâmbet chemat la viață numai de rutinatul mecanism social care ți-a fost transmis odată cu celelalte bunuri ale familiei sau ale castei, zâmbet care înainte nu-mi fusese niciodată destinat. Îmi dau seama de aceasta din enervarea care mocnește în tine, surd și amenințător, față de tot ceea ce gândesc, zic sau fac, din dorința ta de altceva, în fine dintr-o mulțime de nimicuri care, luate fiecare în parte, ar trece neobservate, dar care în totalitatea lor formează
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
searbădă și cauți omul viu și pasiunea care îi dă viață... și nu le găsești. Aici apare rostul marilor prietenii și al dragostei. Aici - nosta lgia și dorul după dânsele... În asemenea clipe totul te enervează prin viziunea inutilității sale. Enervarea se acumulează, spo rește, crește, până când - se revarsă, provocând catastrofa și totodată liniștea... Viața a căpătat din nou un sens: acela de a te repune pe picioare, de a-ți reclădi iluzoriul echilibru și de a înlătura consecințele funeste ale
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Universității București, Facultatea de Relații Internaționale și Integrare Europeană. Stagii de specializare la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales Paris și Universitatea Laval Canada. Alumni al Colegiului Noua Europă, București. Cărți publicate: Biserică, Stat, Societate în anii '30 (2007); Enervări sau bucuria de a trăi în România (2007) (împreună cu Codruț Constantinescu, ilustrații de Dan Perjovschi); Locul celuilalt. Ortodoxia în modernitate (2007). Mirel Bănică, (c) 2010 Institutul European, Iași, pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Lascăr Catargi nr. 43, 700107
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bogăție (ceas Rolex, haine scumpe), dorește să plătească cu un card Visa Gold. Cardul emis de o bancă din Maica Rusie se blochează, nefiind acceptat de mașina noastră electronică. Trebuie să telefonez proprietarului acasă, în jur de ora 00.15. Enervare generală, rusul se teme că vreau să-i fur datele de pe card. Știa el ce știa... Îi spun că nu suntem în Est, problema se rezolvă în cele din urmă. Rusul îmi aruncă la final o monedă mică în tava
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din cameră pentru a le atrage atenția asupra gestului deplasat, a orei înaintate, a respectului față de ceilalți. Evident că nu le-a păsat. S-au uitat lung și bovin la mine pe sub cozorocul caschetelor de baseball pe care le purtau. Enervare cumplită după, nu mai reușesc să adorm etc. Sunt un animal asocial obligat să trăiască zilnic în turmă. Mi-ar fi trebuit fie o mansardă, fie o casă la țară. Sau refugiul ultim, o chilie de călugăr. Mă salvez mergând
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Ralian ajunsese pe un platou andin de toată frumusețea. Dacă eu mai nutream oarece ambiții premiabile (boală vindecată între timp), ea așezase tabăra la un nivel de unde nu mai avea înspre ce să urce. Dacă eu încă nu-mi domolisem enervările, ea afișa, de o bună bucată de vreme, calmul olimpian al celui care văzuse toate chipurile vieții. Ieșit din câmpul traducerilor, nu știam foarte multe despre Antoaneta Ralian, dar de un lucru eram con vins: că detesta pufoșeniile spuse sau
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Falsă, simulată, amăgitoare, ca toată realitatea noastră. De fapt, țigara nu mai are astăzi nici un gust pentru mine, fiindcă nu mai fumez. Țigara și gesturile automate care-o însoțeau erau cea mai deplină relaxare după stările de încordare și de enervare - mă rog, ăsta-i un truism. Era totodată cel mai plăcut companion în stările de calm și de mulțumire. Era recompensa și suportul succeselor, atenuantul și consolatorul eșecurilor, diluantul plictisului, martorul mut al faptului că totuși exist, răspunsul afabil la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
am zâmbit, i-am întins pachețelul cu țigări și cafea, i-am spus cum mă cheamă și apoi, cât am putut de suav: — Am o hemoragie. Ginecologul s-a ridicat brusc, cu tâmplele umflate și mi-a răspuns, cu toată enervarea ținută-n frâu: — Mâine la ora 7.30 te aștept la spital, cu pijama, papuci și periuță. — Dar nu am nevoie de internare. Și, pentru că omul se îndrepta să-mi deschidă ușa, am completat aproape în șoaptă: — N-am avortat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
revistele comentau atacurile aceste; toate cercurile literare luau atitudine... Poetul singur nu spunea nimic. Și-mi aduc aminte de un articol din "Viața" lui Vlahuță, semnat de Vlahuță însuși, care se ocupa de situația aceasta, și care sublinia, cu o enervare stăpânită, strania tăcere a poetului. Vlahuță releva impresia produsă de campania lui Lazu; făcea, pe cât mi-aduc aminte, unele observații despre toate lucrurile aceste și termina cam așa: "toată lumea vorbește, toată lumea bârfește; poetul singur tace. Fericită natură!". Mai târziu lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Mării” , pe care am dorit să o termin pentru a o expune a doua zi în expoziție. Ziua vernisajului a fost prima mea zi pe parcursul căreia am fost nevoit să schimb trei stări diferite în care necazul, supărarea, emoția, neliniștea, enervarea, bucuria, alături de oboseala pe care o acumulasem trebuiau să se suporte în interiorul sufletului meu, căutând o cale de mijloc pentru a putea să rezist evenimentelor ce trebuiau să aibă loc și la care trebuia neapărat să particip: pomenirea făcută lui
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fost. Și-apoi, sinceră să fiu, mi-e și teamă de tine. De-aceea m-aș bucura să te știu căsătorit. Așa, acum, dacă vreodată mă cert cu soțul, cred că înțelegi, într-o căsnicie mai există și clipe de enervare din te miri ce întotdeauna mă obsedează același gînd: "mă duc la Mihai; chiar și pentru un ceas, dar mă duc"... Vezi, alta ar fi situația dacă aș ști că tu nu mai ești liber. Ar dispărea obsesia... Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
O prostie, zău! Spune-o... E... e... zău!, e prea intimă, rîde doamna Cristina. N-o spui nici dacă te rog? o întreb, cuprinzîndu-i în palma dreaptă umărul lovit. Într-o căsnicie, oricît de fericită, mai sînt și clipe de enervare..., îmi spune Cristina, privindu-mă în ochi. Într-o astfel de clipă, s-ar putea să-mi pară rău că m-am speriat de zgomotul de pe sală și te-am trimis să încui ușa... Strîng mai tare în palmă umărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]