627 matches
-
de un suflet adevărat”, se auzeau voci din rândurile ei. - Ar trebui ca toți clevetitorii aceștia netrebnici să o lase pe mama să se odihnească în conștiința acelora pentru care chiar contează!, îi spuse Osvald într-o zi, tulburat de enervare, surorii sale. Osvald era adânc afectat de moartea mamei sale - nimic de zis -, dar parcă tot mai tare îi adusese atingere oprobriul public, la care fusese invariabil supus. Acum, mai rămăseseră doar el împreună cu sora sa. Iar ambii trăiau din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu mai putea fi îndoială. Acum dădea din mâini, făcând semn spre cap. Femeia nu înțelese imediat, abia apoi scoase boneta și o așeză alături, pe brațul drept al fotoliului. El continua însă semnele, cu un plus de silă și enervare. Să se degajeze, adică, s-o arunce. Să nu mai vadă, adică, asemenea cârpă. Femeia aruncă peste umăr boneta care se lovi, ca o pasăre moartă, de fereastră, apoi, cu o atingere surdă, de parchet. Încetase s-o privească. Se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
desfăcând semințe. Joi, Vornicu se ceartă cu desenatoarele care lucrează pentru el : doamna cu părul și rochia gri, zisă Veturia Voicu, văduva de colonel, și Lungana, tânăra buboasă, cunoscută sub denumirea Mica Mocofan. Mustața subțire și neagră saltă deseori, de enervare, deasupra buzelor livide ale inginerului Vornicu. Se ridică la intervale imprevizibile, întorcându-se spre Lungană, apoi spre veșteda Veturia, ținute sub supraveghere, să nu piardă timpul cu palavre și dichiseli. Momentul cenușiu al zilei îl apropie brusc de vecinul cel
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
asupra prietenului cu imposibilele mari întrebări asupra faptelor mici și mari care alcătuiesc zilele mici și zilele mari. Lucian nu auzea nimic din ceea ce i se spunea. Se întunecase, se retrase, zăvorât în sine, dar nu făcu nici un gest de enervare. Așteptase să se încheie imprudentul monolog și reluase aceleași povești caraghioase. Vera, Manole, sora lui Manole, fleacuri, micile libertăți ale coliviei. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat... Codul surdomuților ! Erau prieteni, își împărtășiseră atâtea, dar, când se apropiaseră de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tablă, trapezul Înalt cu baza mare În jos nu putea fi decât toporul despre care el tot auzise vorbindu-se În jurul lui În timp ce se apropia de o victorie sigură asupra lui Mușu. Profesorul Încă nu se decisese să-și arate enervarea, poate nici nu se enervase. Era doar curios să afle răspunsul elevului Zare. Liniștea care se prelungi până aproape de limita minutului fu spartă Însă de o Întrebare și nu de un răspuns: — Tovarășe profesor, dumneavoastră vorbiți de aceste obiecte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să-i fie femeie lui, lucrau în ea fermenții naturali ce își “limpezeau elixirele” și o făceau să-l perceapă așa cum îl vroia:”Lui Vâlsan nu îi plăcea decât ce e frumos și bun, dar îi plăcea binele cu o enervare arbitrară, cu un absolutism aprig, care nu avea generozitate, care parcă ura și avea spaimă de tot ceea ce, din gânduri sau din existență, nu avea culoarea albastră în care optica lumii a închipuit cerul și idealul) Făptura lui de instincte
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și de soare. S-a ridicat de pe scaun și a atins cicatricea cu degetul: "Ce ai acolo?" Am suferit o operație pe inimă", i-a explicat, oarecum enervat, Julius, căci nu-i plăcea să i se vorbească despre asta, dar enervarea i-a trecut în clipa în care a observat că vederea acelei cicatrici l-a înviorat pe doctor. În ochii lui, tulburi și verzi, ca ai bălților stătute, s-a aprins o luminiță de interes. "Atunci, să vorbim despre bolile
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
asurzitor al difuzoarelor de ghetou și al aparatelor stereo personale. (Era un vacarm de muzici amestecate.) Pubelele dădeau pe-afară sticle, doze de băuturi și ambalaje de sandvicuri. Părea o atmosferă de sărbătoare, cu ceva tente de tensiune și de enervare - poate pentru că, de fapt, căldura începea, ca de obicei, să devină insuportabilă sau doar pentru că toți știam în adâncul sufletului că acesta nu era cel mai bun loc în care puteam încerca să ne bucurăm de ea. Mă întrebam câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ziua lui cea mai aglomerată. Era presat de pacienți. — Eu cred că meritam mai mult decât o mângâiere pe creștet și câteva antibiotice, asta-i tot. Mușcă dintr-un crevete și sorbi puțin vin: manevre care părură să-i potolească enervarea. În orice caz. Își ridică privirea și zâmbi. În orice caz, a fost foarte drăguț din partea ta. Un gest foarte drăguț și cu totul neașteptat. Dacă dorise să fie ironică, eu nu mă prinsesem. Încă nu-mi revenisem din uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
E un libidinos, îi spuse în seara aceea Phoebe colegei ei de apartament, Kate, în bucătărie, la o ceașcă de cafea dezolantă. — Nu sunt toți la fel? spuse Kim. Întrebarea este, libidinosul arăta bine? — Nu contează asta, spuse Phoebe. (Spre enervarea ei, îl găsea destul de chipeș, deși era cam prea conștient de asta, ca să-i meargă bine.) Nu se mai gândi la Roddy până în weekend, când primi un telefon de la tatăl ei care o întrebă agitat dacă văzuse Times de duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
caz era la un miting de protest împotriva deciziei administrației de a închide patru săli de operație imediat după Crăciun, și să revină ea, dacă se poate, după o săptămână când se vor lămuri lucrurile. Nu-mi mai puteam stăpâni enervarea când mi-a povestit și fără îndoială că țipetele și bătăile mele din picioare au zguduit-o mult mai mult decât călătoria agitată cu taxiul și cele trei sferturi de oră irosite în lipicioasa harababură din sala de așteptare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
preieten de neprețuit al poporului irakian. Erau foarte conștienți de prejudiciul adus proprietății lui și sperau că va accepta în dar această mașină ca dovadă a afecțiunii și stimei lor permanente. Sub exprimarea formală a recunoștinței lui Mark se ascundea enervarea autentică față de incident. Căsnicia cu lady Frances i-ar fi fost de folos. Așteptase cu nerăbdare aspectul sexual - deși, să fim cinstiți, în termeni de imaginație și sportivitate, nu se putea compara cu adevărat cu prostituatele care i se ofereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
poate Într-un singur cuvînt, denumirea În esență a ceea ce se Întîmplă acum aici și În toată zonă asta a Europei, „ipocrizie” ați spune? CÎnd totul are o singură definiție - „Crimă!” Ați auzit? Repetă: Ați auzit? - Da, răspunsei, surprins de enervarea ei. - Îmi pare bine că ați auzit, făcu ironică. Sper c-ați și priceput. Părea schimbată: ba nu! Era precis altcineva decît femeia amuzantă, inteligentă și cultă, trecînd ușor peste substanțe, pe care o cunoșteam. Cei ai casei păreau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
care nu pot afirma nici cu mare aproximație ce este, fiind deocamdată un mixaj din orice poate fi considerat text, adică sînt pagini de jurnal, eseu, pseudocronici de film sau mai degrabă prezentări cu Îndemînare de cinefil, vagi cronici literare, enervări, ziaristică, ironii, sfaturi agricole, creștinism, ecouri, racursiuri, note, crochiuri, proză scurtă, subiecte de roman, exerciții de scris, proiecte, ciorne, interviuri, fragmente de scrisori, noțiuni de botanică, morală, colaje, aforisme, citate, autoportrete, elemente ale unei fresce de dimensiuni modeste, anatomie, sincope
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
curmăm terorismul vostru destrăbălat”, „degeaba răcniți ca din gură de balaur că sînteți oropsiți, of, of, of...” Așa oftează din rinichii lui românești Teodoru, confundă balaurul cu șarpele, nu i-a venit „șarpe” cînd a scris, că scrie mult, de enervare, se mai Întîmplă și, ca un om minunat al acestui popor blînd, zice cu gura strîmbată de furie, de balaur: „Recunoașteți că-n regimul trecut nu se Întîmplau astfel de nenorociri”. Recunoaștem. Toate textele-s pe aceeași temă. SÎnt redescrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-nseamnă că domnul BÎrlădeanu este mai bătrîn decît lampa cu gaz. Dacă v-ați Întrebat vreodată cine a salvat la timp lagărul socialist, dacă ați avut insomnii, neliniști, note proaste, necazuri În dragoste, dacă v-au chinuit dinții, migrenele și enervarea, dacă, În sfîrșit, v-a frămîntat problema politică, gata, s-a isprăvit cu toate. Același om jurnalist răspunde: „Țările socialiste au fost efectiv salvate de planurile sovietice de Încătușare, de către domnul BÎrlădeanu”. Parc-am bănuit eu ceva, dar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din umeri. - Nu prea am chef de discuție acum, spuse. Lașitatea gândirii contemporane mă exasperează. Prefer să beau o bere... - Cu voia dumneavoastră, am să vă însoțesc. S-au așezat pe terasa unei cafenele. Tânărul nu încerca să-și ascundă enervarea. - Probabil că sunt ultimul optimist european, începu. Ca toată lumea, știu ce ne așteaptă: hidrogen, cobalt și toate celelalte. Dar spre deosebire de alții, încerc să găsesc un sens acestei catastrofe iminente, și deci să mă împac cu ea, așa cum ne învață bătrânul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și adresa, unui al treilea care-mi cere iarăși numele. În direct nu intru, pentru că a expirat (mi-a expirat) timpul, dar mă aleg cu un premiu în cărți. Mă uit în oglindă. Ce față galbenă și răvășită am de la enervare! Pînă la cîte trebuie să număr ca să-mi revin? O să fie aiurea, știu, dar îi telefonez lui Rusalin. Pun mîna pe telefon ca pe-o lance, cum zice Magda U., și-i transmit o telegramă. N-are telefon. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cît îl uram pe Ceaușescu atunci cînd mă intersectam cu "vizitele lui de lucru". Bloca șoselele, oprea circulația și întîrziam. Iordan nu mă lăsa să mă strecor în sală, în pantofi cu tălpi de microporos, între acordurile lui. Clocotea de enervare, se congestiona, urla la mine cînd întîrziam. După un recital impresionant, o fană a muzicii lui (mă tot nimeream lîngă ea) s-a aplecat spre mine: "E tata?" "E bărbatul meu". "Ce fericită poți fi!" Depindeam de mîngîierea lui aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Șichy. Pălărioara gri e înclinată spre umărul lui Rusalin. Nu vreau să fim văzuți, Tano. Ne tupilăm pînă-n parcarea de la Litle Texas. Zvîrlim pieptenele și-o să crească între noi o pădure. Sigur, contez pe curbele împădurite cu salcîmi. Încetinesc, spre enervarea unui șofer de autobuz. Îmi dă lecția cuvenită de șofat, în dulcele stil clasic practicat pe șoselele patriei: "Naimîncatazibagăcărbunibăgateașinmăta". Nu te lăsa călcată pe coadă, Iordanco. Ba da, mă las. Lacul rămîne pe stînga. Și drumul care duce la aeroport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
plecat și continuam să ameninț că tata va rezolva problema, l-am enervat așa de tare, încât l am făcut să-și iasă din pepeni și mi-a zis cu voce puternică de om enervat: „Ieși afară, parșivule!”, dar în enervarea lui în loc de „ș” a pronunțat scrâșnit litera s, încât izbucnirea lui suna așa: Iesi afară, parsivule! Am părăsit rușinat prăvălia și mereu mă urmărea acea literă „ș” transformată în „s” care era cu totul altfel de cum ar fi trebuit să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
felul de experiențe într-o viață de om, poftiți și admirați-l chiar acum. Cu doar câteva ore în urmă nu făcea altceva decât să înjure ploaia și implora închiderea robinetului divin, iar Dumnezeu l-a auzit, s-a enervat - enervarea divină, odată declanșată, nu mai poate fi oprită, a se vedea, de pildă, spre informare, perioada „Judecătorilor” din Vechiul Testament, și i-a trimis, pe lângă picăturile de ploaie, un potop de gânduri ucigașe, un morman de bani, un agent imobiliar aflat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Și atunci de ce vii la mine ca o mâță în călduri, de fiecare dată? - Și tu ești bun la pat. Își făcu nodul la cravată și apucă haina de pe spătarul scaunului. Uneori îl enerva la culme stilul ei direct, dar enervarea i se topea ca prin farmec atunci când o vedea despuiată și dornică de tăvăleală. Făcu pe intersatul, cu toate că subiectul îl lăsa, pur și simplu, rece. - Și chiar se sinucide prostul ăla cu banii? Ăla din romanul scriitorului tău. - Nu știu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cadă, întinzându-se pe spate, lăsând șuvoiul fierbinte să-i biciuiască pieptul păros. Pe măsură ce apa umplea cada, scriitorul se simți mai bine. Mintea dădea semne că urmează o limpezire liniștitoare, imaginea unui magician ciufut începea să se estompeze, chiar și enervarea inițială, indusă de absenței Luciei, de lenjeria murdară și de acea durere parșivă de cap, se pregătea să se ducă prin alte părți. Începu să fredoneze o melodie a celor de la Smokie. Râse. Vorbi de unul singur: - Cam multe necunoscute
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bateți așa de tare, Maestrul face ultima repetiție... Intrați, dar nu scoateți niciun zgomot, Maestrul nu suportă. Concentrarea dânsului nu trebuie să fie tulburată de zgomote colaterale, domnule. Intră. Aici trebuia să fie holul meu, bombăni, susprins că starea de enervare nu-l strângea deja de gât. Întâi absența fantei, apoi cabina de machiaj - nu mai înțelegea nimic. Maestrul era cu spatele. Așezat pe un scaun de bar, în fața oglinzii. Să fi avut vreo 25 de centimetri înălțime, nu mai mult
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]